Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 711/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ Nr. 711/R/2009
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Livia Mango Săndel Macavei
- - -
GREFIER - - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 156/A din 8 octombrie 2009 Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, 2, lit.b Cod penal.
La apelul nominal se prezintă inculpatul asistat de apărător desemnat din oficiu, av. din cadrul Baroului C cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului susține recursul declarat de inculpat, însă în lipsa unui apel promovat de inculpat, solicită să se dispună menținerea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de instanța de fond, ca urmare a aplicării art. 74 și 76 Cod penal.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Arată că inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie comisă pe timp de noapte, în loc public și prin întrebuințarea violenței, la o pedeapsă situată între limitele legale, având în vedere că legea prevede sancționarea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului cu pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani închisoare. Fapta comisă de inculpat este de un real pericol social, raportat la faptul că după ce a consumat băuturi alcoolice cu partea vătămată, a condus-o acasă și în fața casei a atacat-o și a deposedat-o de bunuri, respectiv de un telefon mobil, portmoneul și un lanț de aur cu medalion și partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 5-7 zile de îngrijiri medicale.
În concluzie, apreciind că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului a fost corect stabilită, răspunzând criteriilor stabilite prin art.72 solicită Cod Penal respingerea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și în consecință menținerea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de instanța de fond.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1180 din 18 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul, zis ""( fiul lui și, la 25.08.1979 în B M) pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev de art. 211 al. 1, 2 lit.b, c Cod penal la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza II Cod penal.
În temeiul art. 350.pr.pen a fost menținută starea de arest a inculpatului și potrivit dispozițiilor art. 88 Cod penal s-au dedus din pedeapsă, reținerea și arestul preventiv începând cu 27.01.2009 la zi.
În baza art. 14.pr.pen, art. 998.civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile despăgubiri civile astfel: 1500 lei, cu titlu de daune materiale; 2000 Euro în lei la cursul de schimb de la data executării, cu titlu de daune morale.
Potrivit dispozițiilor art. 191 alin. 1.pr.pen a fost obligat inculpatul la 600 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că inculpatul a consumat băuturi alcoolice în noaptea de 03/04.2008, împreună cu partea vătămată la Barul aparținând situat pe- din B
În jurul orelor 04,00, cei doi s-au hotărât să meargă împreună spre casă, deoarece locuiau în aceeași zonă. Ajungând în fața imobilului unde locuiește partea vătămată, pe Bd. -, inculpatul l-a lovit pe acesta cu pumnii în zona feței, până ce a căzut. În acest moment, inculpatul i-a sustras părții vătămate telefonul mobil, portmoneul (așa cum susține partea vătămată) și un lanț de aur de la gât, lanț pe care partea vătămată susține că avea un medalion.
Partea vătămată a evaluat prejudiciul la suma de 1500 lei, reprezentând contravaloarea lănțișorului de aur și a medalionului sustras de inculpat și 2000 euro, reprezentând daune morale, dat fiind faptul că, urmare a loviturilor primite a suferit un prejudiciu moral.
Inculpatul a recunoscut că a agresat-o pe partea vătămată și i-a sustras bunurile după ce aceasta, în urma loviturilor, a căzut la pământ, însă nu a recunoscut sustragerea portmoneului. Cu privire la acest ultim aspect, judecătoria a constatat că este de reținut că singura declarație cu privire la sustragerea portmoneului este a părții vătămate, nefiind susținută de nicio altă probă. Prima instanță a apreciat că în cauză însă, acest fapt nu are relevanță juridică (sub aspectul încadrării juridice a faptei), iar în ce privește latura civilă, nu are relevanță de asemenea, întrucât nu se reclamă sustragerea vreunei sume de bani, iar cu privire la recuperarea prejudiciului inculpatul a fost de acord să achite integral pretențiile părții vătămate, așa cum au fost formulate, sub ambele aspecte: daune materiale și morale.
În drept, instanța de fond a constatat că fapta comisă de inculpat în modalitatea descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. b, c penal, faptă pentru care i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
S-a dispus interzicerea pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II penal.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv, instanța a făcut aplicarea art. 350.pr.penală, menținând starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88.penal, a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu 27.01.2009, la zi.
La individualizarea pedepsei și a modului de executare, a fost avut în vedere gradul de pericol social al faptei, apreciat în raport cu modalitatea în care aceasta a fost comisă, pe timp de noapte și în loc public, ceea ce denotă un grad sporit al pericolului, cu atât mai mult cu cât inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, având mai multe condamnări atât pentru comiterea de infracțiuni contra patrimoniului cât și infracțiuni cu violență, condamnări care nu constituie însă primul termen al recidivei, pentru ultima condamnare fiind împlinit termenul de reabilitare judecătorească.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a luat act de pretențiile formulate de partea vătămată și de poziția de recunoaștere a acestor pretenții de către inculpat, care a fost de acord să le plătească și prin urmare, l-a obligat pe acesta la despăgubiri conform dispozitivului prezentei sentințe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună modificarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, întrucât pedeapsa ce i-a fost aplicată de prima instanță, a fost stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Prin decizia penală nr. 156/A din data de 8 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, s-a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva sentinței penale nr. 1180/18.06.2009 a Judecătoriei Baia Mare pe care, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a, art. 382 alin. 2 din Codul d e procedură penală a desființat-o parțial, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, și în consecință:
S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c din Codul penal, de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În temeiul art. 350 din Codul d e procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv la zi, din data de 27.01.2009.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
În baza probațiunii administrate în cursul urmăririi penale precum și în faza cercetării judecătorești, prima instanță a reținut în mod întemeiat vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c din penal, iar ca stare de fapt s-a reținut în mod întemeiat că acesta, în data de 3/4.10.2008, pe timp de noapte și din loc public, a sustras prin întrebuințare de violențe un telefon mobil, un portmoneu și un lănțișor din aur de la partea vătămată.
Art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c din penal incriminează tâlhăria săvârșită în timpul nopții și într-un loc public și prevede sancționarea acesteia cu pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani.
Reținând vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii deduse judecății și dispunând condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii de patru ani, fără a reține circumstanțe atenuante, instanța de fond a stabilit o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În raport de aceste aspecte, tribunalul a constatat că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, fapt pentru care a dispus admiterea apelului declarat în cauză de către parchet, și desființarea parțială a sentinței.
Procedând la o nouă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, tribunalul a dispus majorarea pedepsei de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare, apreciind, în raport de criteriile prev. de art. 72 din penal că acest cuantum este justificat și că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.
Împotriva deciziei Tribunalului Maramureș, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând prin avocat, să fie menținută pedeapsa aplicată de prima instanță, respectiv aceea de 4 ani închisoare, cu motivarea că, se pot reține în favoarea sa circumstanțe atenuante, ( fără a indica, care sunt acestea), care să permită coborârea pedepsei sub minimul special, la nivelul celui stabilit de prima instanță.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/1 alin.4 teza II pr.pen. ( inculpatul nu a declarat apel în cauză), Curtea constată următoarele:
Tribunalul Maramureș, învestit cu soluționarea apelului declarat de procuror, în mod întemeiat, a constatat că pedeapsa aplicată de prima instanță pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c din pen. este nelegală, deoarece, fără să fi reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, i-a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Pe de altă parte, în mod judicios, instanța de apel a arătat că, nici în calea de atac, în vederea îndreptării acestei neregularități, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în raport de criteriile prev. de art. 72 din penal. ci, prin reindividualizarea sancțiunii, a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare, la nivelul minimului special prevăzut de lege pentru această infracțiune, pedeapsă pe care, și Curtea o apreciază ca fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 pen.
Curtea constată că, raportat la: natura și gravitatea faptei, reliefate de modul concret de comitere și consecințele produse; limitele speciale ale pedepsei pentru această infracțiune; persoana inculpatului, cu o atitudine sinceră pe parcursul procesului, dar cu o bogată activitate infracțională anterioară prezentei fapte ( fișă cazier - fila 28 dosar ), având numeroase condamnări pentru infracțiuni de furt, dar și infracțiuni de violență - în cauză, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, circumstanțe care, de altfel, nici nu au corespondent în realitate, privilegiile legale de care a beneficiat inculpatul anterior (liberări condiționate), neavând nicio eficiență asupra reintegrării sale sociale, ci, dimpotrivă, l-au încurajat să persevereze în activitatea infracțională.
Față de toate aceste considerente și, constatând că nu sunt incidente în cauză alte motive de casare, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, în temeiul art.385/15 pct. lit. b pr.pen.
În baza art. 385/16 alin.2 rap. la art.381 alin.1 pr.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 27.01.2009 și până în prezent.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției si Libertăților.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 25 august 1979, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 156/A din 8 octombrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Potrivit art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 27.01.2009 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției si Libertăților.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
5 ex./25 nov.2009
Jud. apel: /
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Livia Mango Săndel Macavei
