Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 710/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.710/R/2009
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul inculpatul, aflat în Penitenciarul Baia Mare împotriva deciziei penale nr.152/A din 7.10.2009 a Tribunalului Maramureș, având ca obiect rejudecare după extrădare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă de Credit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, președintele completului de judecată aduce la cunoștința părților că d-na judecător a depus o cerere de abținere, care a fost soluționată prin încheiere separată, stabilindu-se conform art. 98 al.7 din Hot. nr. 71/2005 a completul de judecată, în compunerea de mai sus.
Inculpatul, întrebat fiind, arată că își menține recursul declarat în cauză.
Apărătorul inculpatului depune la dosar motive de recurs.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită în temeiul art. 5221Cod pr.pen. admiterea cererii de rejudecare în caz de extrădare pentru a fi asigurat dreptul la apărare, având în vedere că inculpatul a fost condamnat în lipsă și în consecință să se constate că cele două hotărâri sunt nelegale și să dispună casarea deciziei penale nr.152/A/7.10.2009 și implicit a hotărârii pronunțate de Judecătoria Baia Mare și rejudecând cauza, să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit. c Cod pr.pen. achitarea inculpatului pentru infracțiunile de înșelăciune și uz de fals, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prev. de art. 76 lit.c Cod penal, respectiv 3 luni pentru infracțiunea de înșelăciune și pedeapsa amenzii pentru infracțiunea de uz de fals.
Susține că din întreg materialul probator administrat în cauză după rejudecare rezultă o stare de fapt diferită față de cea reținută în rechizitoriu, în sensul că inculpatul nu a avut cunoștință de manoperele dolosive efectuate de soția sa pentru obținerea celor două credite și nu a avut intenția de a frauda sau înșela banca, singura sa implicare rezumându-se la aceea de a semna o documentație întocmită exclusiv de soția sa, fără a cunoaște niciun detaliu referitor la aceste proceduri de obținere a împrumutului. Inculpatul nu a cunoscut demersurile efectuate de soția sa pentru obținerea creditului întrucât în acea perioadă se afla la Coinculpata recunoaște, în declarația aflată la fila 47 din dosar, că toate manoperele inclusiv adeverințele falsificate ale giranților au fost falsificate de ea și că dacă soțul ei ar fi știut că este vorba de al doilea credit nu ar fi lăsat-o să procedeze în acea manieră. De asemenea, din declarațiile martorilor aflate la filele 40,54 rezultă că inculpatul nu a avut cunoștință că este vorba de al doilea credit și că inculpata a fost aceea care s-a ocupat de întocmirea dosarelor de credit. Din declarațiile martorilor, și aflate la filele 84,85 și 86 din dosar rezultă că nu l-au cunoscut pe soțul lui. Inculpatul apare ca semnatar al celui de al doilea contract, fiind chemat de la B pentru a semna doar formal contractul. Este real că după ce au apărut problema cu plata ratelor de credit inculpatul a luat legătura cu unul dintre giranți dar acest lucru nu este relevant în cauză, ci contează ce s-a făcut înainte pentru conactarea creditului.
În situația în care există neconcordanțe în cauză, apreciază că acestea trebuie să profite inculpatului și solicită să se ia în considerare ultimele date care profită inculpatului.
În subsidiar, solicită reducerea pedepselor până la minimul așa cum a specificat anterior având în vedere că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, a plecat înstrăinătate cu contract de muncă, fapta acestuia a constat doar în deplasarea inculpatului la bancă o singură dată pentru a semna contractul.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de inculpat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. În realitate condamnatul este nemulțumit de faptul că nu i s-a admis cererea de rejudecare după extrădare pentru a se pronunța o soluție de achitare, susținând că autorul săvârșirii infracțiunii este soția sa, invocând în apărarea sa declarația acesteia care își asumă responsabilitatea, însă această declarație trebuie respinsă întrucât a fost dată din complezeanță pentru soțul ei. Din probele administrate în cauză rezultă că ambii inculpați au folosit adeverințe nereale pentru obținerea creditelor. În declarația inculpatului din faza de urmărire penală, înainte de a pleca în străinătate, precum și în declarația dată de inculpat în fața Judecătoriei Baia Mare în solicitatea cererii de rejudecare, inculpatul spune clar că s-a prezentat la sediul băncii și a semnat contractul de credit. S-a prezentat cu încă 4 persoane la bancă și a obținut fraudarea creditului. În declarația din faza de urmărire penală numita, audiată în calitate de învinuit, (fila 53) arată că în vara anului 2001 a primit o somație de plată de la bancă și a mers la inculpat care i-a spus că nu-i lui și că se va rezolva.
De asemenea, apreciază că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante raportat la împrejurările concrete în care faptele au fost comise și antecedentele personale ale inculpatului.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că declarația soțieie inculpatului și declarațiile celor 5 martori din faza de rejudecare rezultă că inculpatul nu a știut că actele folosite pentru obținerea creditului nu sunt reale. Nu a negat că inculpatul nu a semnat contractul de credit, însă în momentul întocmirii dosarului inculpatul se afla la
Inculpatul, având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția, precizând că nu a dus niciodată pe nimeni la bancă, nu a comis infracțiunea de înșelăciune, precum și faptul că nu a plătit creditul pentru că nu avea bani.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1065 din 03 iunie 2009 Judecătoriei Baia Mare în temeiul art.5221pr.penală raportat la art.406 alin.4 pr.penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul - petent, pentru infracțiunile ce au format obiectul sentinței penale nr. 296 din 26 februarie 2004 Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr.251 din 02 mai 2007 Curții de APEL CLUJ.
De asemenea, au fost respinse pretențiile civile formulate de Banca Cooperatistă.
Instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.296 din 26 februarie 2004 Judecătoriei Baia Mare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2 3.penal, cu aplicarea art.41 alin.2 penal și uz de fals prev. de art.291 penal, reținându-se în sarcina acestuia că în cursul lunii martie 2000 împreună cu inculpata prin prezentarea unor fapte nereale ca adevărate și prin folosirea de mijloace frauduloase a indus în eroare angajații Cooperativei de Credit "" cu ocazia încheierii a două contracte de împrumut, obținând astfel un folos material injust.
La data de 25 februarie 2008 Judecătoria Baia Marea emis un mandat european de arestare împotriva condamnatului-petent, mandat în baza căruia acesta a fost predat autorităților judiciare române.
Instanța de fond, în soluționarea cererii de extrădare după rejudecare, a procedat la audierea condamnatului - petent precum și a martorilor, și. În baza materialului probator administrat, instanța de fond a reținut că situația de fapt expusă în sentința penală nr. 296 din 26 februarie 2004 Judecătoriei Baia Mare, nu s-a modificat, nefiind relevate aspecte noi care să influențeze răspunderea penală a condamnatului. Totodată prima instanță a reținut că pretențiile formulate de Banca Cooperatistă nu sunt întemeiate în condițiile în care prin sentința penală nr. 296 din 26 februarie 2004 Judecătoriei Baia Mare condamnatul a fost obligat la repararea prejudiciului cauzat acesteia.
Împotriva sentinței penale nr.1045 din 03 iunie 2009 Judecătoriei Baia Marea declarat apel condamnatul solicitând desființarea acesteia și în urma analizării ansamblului probator admiterea cererii de rejudecare și achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a pr.penală raportat la art.10 lit.c pr.penală. În susținerea apelului declarat condamnatul a arătat că în realitate, faptele au fost săvârșite de soția sa, aceasta fiind cea care a întocmit în fals mai multe înscrisuri și a indus în eroare reprezentanții părții civile.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor și materialului din dosarul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.296 din 26 februarie 2004 Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr.251/R/02.05.2007 a Curții de APEL CLUJ inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1, 2, 3.penal cu aplicare art.41 alin.2 penal și respectiv de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291.penal. Pedepsele menționate au fost contopite cu cele cuprinse în sentința penală nr.990 din 16 septembrie 2003 Judecătoriei Baia Mare, acestuia fiindu-i aplicată pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare. Totodată în temeiul art. 14 Cod procedură penală și art.998 civil inculpatul a fost obligat în solidar cu inculpata la plata către partea civilă de Credit "" BMa sumei de 52.682.723 ROL reprezentând despăgubiri civile.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în calitate de administrator al " " i-a eliberat numitului o adeverință de venit în care se atesta că acesta din urmă este angajatul societății comerciale menționate, deși acestuia nu-i fuseseră întocmite documentele necesare pentru înregistrarea la Inspectoratul Teritorial d e Muncă a Județului În aceleași condiții, inculpatul a eliberat o adeverință de venit în care atesta în mod nereal că martorul este angajat al aceleiași societăți comerciale în calitate de merceolog cu un salariu lunar de 1.300.000 ROL. Pe ambele adeverințe, inculpata a contrafăcut semnătura contabilei societății comerciale, martora, precum și semnătura martorului.
Ulterior, la data de 24 martie 2000 inculpata folosindu-se de cele două adeverințe contrafăcute, a indus în eroare reprezentanții părții civile obținând un credit în valoarea de 10.000.000 ROL pe care nu l-a restituit.
S-a reținut de asemenea, că inculpatul în aceeași perioadă și în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpata, s-a deplasat la sediul Casei Teritoriale a Cooperativelor de Credit M, de unde a obținut în mod fraudulos un credit de 10.000.000 ROL. Din probele administrate, a rezultat că inculpata i-a contactat pe martorii, și cărora le-a întocmit adeverințe false din care rezulta că sunt angajați ai societăților comerciale (semnată de inculpatul ), și, niciuna din aceste împrejurări nefiind însă corespunzătoare adevărului.
În raport de aceste aspecte, instanța a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3.penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal și respectiv uz de fals prev. de art.291 penal.
Sentința penală nr.296 din 26 februarie 2004 Judecătoriei Baia Marea rămas definitivă prin respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpații și prin decizia penală nr.251 din 02 mai 2007 Curții de APEL CLUJ.
Împotriva inculpatului, Judecătoria Baia Marea emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 366 din 03 mai 2007, iar ulterior la data de 25 februarie 2008 fost emis un mandat european de arestare executat de către autoritățile judiciare spaniole, condamnatul fiind încarcerat la data de 23.12.2008.
În raport de ansamblul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut că instanța de fond în mod legal și temeinic a respins ca neîntemeiată cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul - petent, mijloacele de probă administrate în cadrul acestei proceduri nerelevând aspecte care să influențeze asupra răspunderii penale stabilite în sarcina acestuia. Astfel, deși condamnatul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, iar poziția sa a fost susținută prin declarația numitei, celelalte probe administrate în cauză coroborate cu ansamblul probator administrat de instanța de fond în primul ciclu procesual, au confirmat existența unor acțiuni conjugate a primilor doi, în vederea inducerii în eroare a reprezentanților părții civile. Susținerile inculpatului în sensul că nu a avut cunoștință de activitățile frauduloase desfășurate de coinculpata sunt infirmate atât de actele materiale de emitere a unor adeverințe de venit nereale în condițiile în care ambii erau administratori ai cât și de prezentarea acestuia în fața reprezentanților părții civile în vederea angajării unui credit, cunoscând faptul că martorii pe care i-a prezentat ca giranți nu erau angajații ai societăților comerciale menționate.
De asemenea, tribunalul a constatat că în mod întemeiat instanța de fond a respins pretențiile civile formulate de Banca Cooperatistă "" în condițiile existenței unui titlu executoriu pentru sumele solicitate.
În consecință, în temeiul art.379 pct.1 lit.b pr.penală instanța a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-condamnat împotriva sentinței penale nr. 1045/03.06.2009 a Judecătoriei Baia Mare, pe care menținut-o ca legală și temeinică.
În temeiul art.192 alin.2.pr.pen. a fost obligat apelantul-condamnat la plata către stat a sumei de 50 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal inculpatul, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
Motivele de recurs au fost depus la dosar la primul termen de judecată în recurs - 17.11.2009 și nu cu 5 zile înaintea acestui termen, așa cum prevede art.38510alin.2 pr.penală, situație în care instanța urmează a analiza doar cazurile de casare care potrivit prevederilor art.3859alin.3 se iau în considerare din oficiu.
Inculpatul a invocat greșita apreciere a probelor administrate care ar fi condus la greșita sa condamnare, cu toate că martorii audiați au arătat că inculpatul nu a avut cunoștință de activitatea infracțională a soției sale și cazul de casare prev.de art.3859pct.14 pr.pen. respectiv că pedepsele aplicate inculpatului au fost greșit individualizate în raport de criteriile prevăzute de art.72 penal.
Inculpatul a solicitat în principal achitarea sa conform art.10 lit.c pr.pen. întrucât nu a comis faptele, acestea fiind comise de soția sa, iar în subsidiar a solicitat reținerea comportamentului sincer avut ca și circumstanță atenuantă și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege până la minimul de 3 luni permis de lege.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen, raportat la motivele de casare care se pot lua în considerare din oficiu - cele invocate și prev.de art. 3859pct.17 și 14.pr.pen. având în vedere că motivele de recurs nu au fost depuse cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit prevederilor art.5221pr.pen. în caz de extrădare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului, dispozițiile art.405-408.pr.pen. aplicându-se în mod corespunzător.
În cazul de față instanța de fond a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare, a administrat probe, dar în final a respins cererea constatând că hotărârea anterioară de condamnare este legală.
Se observă și faptul că deși a lipsit de la judecarea cauzei, inculpatul a exercitat căile de atac împotriva sentinței de condamnare, respectiv sentința penală nr.296 din 26 februarie 2004 Judecătoriei Baia Mare, care a rămas definitivă prin respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpații și prin decizia penală nr.251 din 02 mai 2007 Curții de APEL CLUJ, dosar nr-.
Ori, legea permite judecarea cauzei în lipsa inculpatului care nu este arestat, acesta având posibilitatea de a opta între a se prezenta în fața autorităților sau a lipsi de la judecarea cauzei.
Inculpatul recurent a optat pentru a lipsi de la judecarea cauzei sale, dar a uzat de căile de atac, ceea ce demonstrează că a cunoscut că împotriva sa se derulează un proces penal și și-a exercitat drepturile procesuale prin apărător ales.
Împrejurarea că martorii audiați de instanța de fond au indicat-o pe inculpata ca fiind autoarea faptelor, inculpatul neavând cunoștință de manoperele ilicite ale soției sale nu poate fi primită cu consecința exonerării lui de răspundere penală, câtă vreme inculpatul a semnat contractul de împrumut și avea obligația de a citi ceea ce semnează, prin semnarea ca titular al împrumutului asumându-și obligația de restituire a sumei împrumutate și a dobânzii.
Inculpatul recunoaște că a semnat contractul și că se afla în relații bune cu soția sa, ceea ce semnifică faptul că a profitat împreună cu aceasta de banii obținuți prin ambele contracte, atât cel în care apare ca și titular soția sa, cât și cel în care figurează chiar inculpatul ca și titular.
De asemenea inculpatul recunoaște în declarația dată cu ocazia rejudecării în fața instanței de fond - 28 - că la data e 30.03.2000 s-a deplasat la sediul Casei Teritoriale a Cooperativei de Credit împreună cu, și, unde a folosit adeverințele de venit nereale, obținând creditul de 10.000.000 ROL.
Inculpatul și soția sa au promis martorilor care nu aveau loc de muncă și pe care i-au rugat să semneze contractul de credit ca și giranți că-i vor angaja ulterior la una din societățile aflate în administrarea lor.
Inculpatul a semnat în calitate de conducător la SC SRL adeverința eliberată martorei care atesta nereal că aceasta era angajată la firma menționată.
Prin urmare inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, deoarece a obținut în calitate de titular un credit uzând de acte false, cauzând pagubă părții civile prin nerestituirea creditului.
Inculpatul era administrator de societate comercială, ceea ce demonstrează o pregătire de nivel cel puțin mediu, care îi permitea să cunoască condițiile de acordare a unui credit și împrejurarea că un credit de nevoi personale nu se acorda fără a fi garantată de giranți restituirea acestuia.
Nu prezintă relevanță împrejurarea că soția inculpatului a executat deja o pedeapsă de 3 ani închisoare, deoarece răspunderea penală este personală, iar soția sa a executat pedeapsa aplicată pentru propriile ei fapte.
Pronunțându-se in cauza MITREA vs. România, 26105/03, la 29 iulie 2008 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat referitor la căile extraordinare de atac că o cale extraordinara de atac, fie ea si introdusa de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacata a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, in absenta unui "defect fundamental" care poate conduce la arbitrariu.
Curtea a reamintit ca principiul securității raporturilor juridice implica respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptățită sa solicite o revizuire a unei hotărâri definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare si o noua analiza a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitata pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o noua analiza a cauzei. Calea de atac nu trebuie sa constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista doua opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O excepție de la aceasta regulă se admite numai atunci când este justificata de circumstanțe riguroase și de substanță (cauza Ryabikh Rusiei).
Câtă vreme o hotărâre judecătorească definitivă nu poate fi desființată nici în căile extraordinare de atac decât în mod excepțional, cu atât mai mult aceasta nu poate fi modificată în cadrul rejudecării după extrădare, procedură asemănătoare revizuirii, în absența unui defect fundamental care ar lipsi de valabilitate hotărârea anterioară.
În prezenta cauză nu s-a demonstrat existența vreunei împrejurări deosebite care să justifice o altă soluție decât aceea de condamnare, iar în ceea ce privește redozarea pedepsei aceasta se putea face doar în căile ordinare de atac, apelul și recursul, căi de atac ce au fost exercitate de inculpat.
Decizia penală atacată fiind temeinică și legală, curtea urmează a respinge în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. ca nefondat recursul declarat de inculpatul născut la 19.12.1967, aflat în Penitenciarul Baia Mare împotriva deciziei penale nr.152/A din 7.10.2009 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul născut la 19.12.1967, aflat în Penitenciarul Baia Mare împotriva deciziei penale nr.152/A din 7.10.2009 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
23.11.2009 - 4 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Macavei Iuliana Moldovan
