Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 720/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 720
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
JUDECĂTOR 3: Bogdan
*
GREFIER - A
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentant de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.281A din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat - în stare de arest, asistat de avocat oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Procurorul a solicitat citarea intimatei
Avocatul recurentului a precizat că recursul acestuia vizează latura penală a cauzei.
Instanța a apreciat că nu se impune citarea intimatei
Nemaifiind cereri de formulat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului declarat de acesta, în sensul reducerii pedepsei aplicate inculpatului. A solicitat a se avea în vedere faptul că acesta este singurul întreținător al familiei, are un copil minor care are și un handicap. A solicitat plata onorariului de avocat oficiu din fondul
Procurorul, având cuvântul, a susținut că pedeapsa aplicată în cauză este corectă, având în vedere și antecedentele penale ale inculpatului, solicitând în final respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a susținut că infracțiunea prev.de art.215 nu a fost dovedită și, ca atare, "art.215 ar trebui scos". A mai arătat că i s-a acordat creditul în mod corect iar ratele au fost plătite până în momentul în care a fost arestat, astfel că infracțiunea de înșelăciune nu există. A precizat că în prezent se află în executarea unei pedepse aplicate pentru fapte concurente, respectiv execută 2 ani pentru uz de fals și înșelăciune.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr.146 din 31.03.2009 pronunțată de Judecătoria Roman, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii se înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art.215 alin 1,2,3 Cod penal.
Pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, a fost condamnat același inculpat 3 luni închisoare
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 Cod penal, privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe toată durata executării pedepsei rezultante.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile, BCR Raf ost acoperit de către BCR Asigurări SA și că aceasta din urmă nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.348 alin 1 Cod procedură penală a fost anulată adeverința de salariu nr. 207/ 2005 ( 15 ) și copia cărții de muncă seria - - ( 16 -20 ).
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei este achitat din fondurile, Ministerului d e Justiție și Libertăților, către d-na. av..
Conform art. 191 alin Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 23 aprilie 2008 organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul a contractat de la BCR la data de 10 iunie 2005 un credit în sumă de 8000 lei, folosind o adeverință de venit falsă și un carnet de muncă, cu mențiuni false.
Din probele administrate a rezultat faptul că în perioada 10 mai 2002 - 01 iulie 2006, inculpatul a fost angajat la SC""SRL R pe o perioadă neterminată, pe funcția de impiegat de mișcare. Incepând cu 01 aprilie 2004 până la o1 aprilie 2006 contractul său de muncă a fost suspendat conform art.5 lit.a din Codul Muncii, împrejurare înserată în carnetul său de muncă. De asemenea, în perioada 01 aprilie 2004 - 01 iulie 2005 salariul de bază lunar a fost în sumă de 340 lei.
La data de 2 iunie 2005, inculpatul și-a complet o adeverință de salariu tip, menționând faptul că este angajat cu contract de muncă pe perioadă neterminată, iar salariul său de încadrare este de 8.540.000 lei ROL, iar în lunile februarie, martie, aprilie a realizat un salariu net de 6.851.000lei ROL.
De asemenea, inculpatul a semnat adeverința la ambele rubrici ale directorului general și director economic, aplicând ștampila societății pe acest în scris, fără ca administratorul societății, și contabilul șef să fi avut cunoștință despre acest lucru.
În ce privește contractul de muncă, inculpatul l-a falsificat, în sensul că la rubrica"salariul de bază lunar", de la data angajării, adică 10 mai 2002 la data de 01 februarie 2005 și-a menționat suma mai mare decât cele din realitate, cuprinse între 4.850.000 lei și 8.540.000 lei, când de fapt erau în perioada menționată între 1.850.000 lei și 3.400.000 lei (ROL). Și de această dată inculpatul a aplicat ștampila SC""SRL R și a făcut mențiunea "conform cu originalul".
Cu înscrisurile falsificate inculpatul a contractat un credit de nevoi personale în sumă de 8000 lei pentru o perioadă de 120 luni, prin contractul nr. 510/10 iunie 2005.
Inculpatul nu a restituit ratele lunare, astfel încât BCR se constituie parte civilă cu suma de 8.368,81 lei.
Inspectoratul Teritorial d e Muncă a comunicat prin adresa nr. 6946 din 23 aprilie 2008 că inculpatul figura ca salariat la SC"" SRL R, dar avea contractul de muncă suspendat și în această perioadă nu a beneficiat de salariu, ci de o indemnizație pentru creșterea copilului. De această indemnizație putea beneficia maxim 2 ani, ori inculpatul a contractat un împrumut rambursabil în 10 ani, astfel încât a avut în vedere la acordarea creditului documentele prezentate în fals și nu îndemnizația cu caracter temporar, situație în care cuantumul sumei împrumutate și perioada de rambursare ar fi fost altele în cazul încheierii unui contract de împrumut.
In cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunilor.
Aceeași poziție a avut inculpatul și în fața instanței de judecată și a motivat că intenția lui nu a fost aceea de a induce în eroare banca, că el a precizat că se află în concediu pentru creșterea copilului. Acest lucru este contrazis de înscrisurile de la dosar (filele 13,14, p).
Prima instanță a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prev.de art. 215 alin.1,2,3 Cod penal și fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art. 290 al.1 Cod penal, fapte săvârșite în concurs real și pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu - 5, adeverința de constituire de parte civilă BCR - 6-7, copie contract de credit bancar nr. 510/10-06-2005 - 8, copie adeverință salariu - 15, copie carnet de muncă - 16, adresă Inspectorat Teritorial d e Muncă - 21, copie contract individual de muncă - 22, copie carnet de muncă originar - 24, declarațiile martorilor - 32, - 33, copii de pe referatele de terminare a urmăririi penale în cele 4 cauze înregistrate pe rolul instanței de judecată - 34-52, declarațiile inculpatului - 36, 37,61, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală - 63.
La individualizarea judiciară a pedepselor i-au fost aplicate, fiecărui infracțiuni în parte, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art.72 Cod penal, privind gradul de pericol social al faptei, concretizat în împrejurări, condițiile concrete de săvârșirea mijloacelor folosite, consecințele produse, prejudiciul cauzat, faptul că acesta nu a fost acoperit, persoana inculpatului, care a suferit condamnări pentru fapte similare, dovedind perseverență infracțională, are în întreținere un copil cu probleme de sănătate, a avut o poziție procesuală sinceră, etc.
In raport de aceste criterii, prima instanță i-a aplicat inculpatului, pentru fiecare infracțiune, câte o pedeapsă cu închisoarea, și în baza art.33 lit.a, 33 lit.b Cod penal, acesta va executa pedeapsa cea mai grea.
A aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie prev.de art. 71 Cod penal, privind interzicerea drepturilor prev.de art. 63 al.1 teza a II-a și lit.b Cod penal pe toată durata executării pedepsei rezultante.
Soluționând latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că partea civilă BCR R și-a recuperat prejudiciul, fiind despăgubită de BCR - Asigurări SA - Sucursala P N, subrogându-se în drepturile băncii față de inculpat.
Prin adresa de la fila 33, BCR Asigurări SA a declarat că nu se constituie parte civilă, deoarece a apelat la o altă cale pentru recuperarea acestei sume.
Potrivit art. 348 alin.1 Cod procedură penală, prima instanță a procedat la anularea adeverinței de salariu nr. 207/2005 și a copiei de pe cartea de muncă seria - -.
Conform art.189 al.1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat s-a dispus a fi achitat din fondurile Ministerului d e Justiție către d-ra.avocat.
Potrivit art. 191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul fără a indica în scris motivele de apel.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat reducerea pedepsei aplicată acestuia și suspendarea condiționată a executării acesteia.
Prin decizia penală nr. 281/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr- a fost admis apelul declarat de către apelantul - inculpat împotriva sentinței penale nr. 146 din 31.03.2009 pronunțată de Judecătoria Roman.
S-a desființat în parte sentința atacată, și rejudecând cauza:
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin.1,2,3 Cod penal și art.74 alin.1 lit.a și c, art.76 alin.1 lit.c Cod penal, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
S-a redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.290 alin.1 Cod penal cu aplic.art.74 alin.1 lit.a și c, art.76 alin.1 lit.e Cod penal, de la 3 luni închisoare la 2 luni închisoare.
În temeiul art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art.81-82 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacată.
În temeiul art.189 alin.1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În temeiul art.192.alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel, au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel instanța de apel a avut în vedere ă apelul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Examinând sentința atacată în baza motivelor de apel invocate cât și din oficiu, constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor deduse judecății.
Din actele și lucrările dosarului rezultă fără dubii că inculpatul în timp ce avea contractul de muncă suspendat, a completat și semnat o adeverință de salariu, în care menționa că este angajat pe o perioadă nedeterminată, cu un salariu de 8.540.000 ROL, falsificând și contractul de muncă, iar cu aceste înscrisuri a obținut un credit de nevoi personale de la BCR, în sumă de 8000 lei.
Prin urmare, vinovăția inculpatului a fost dovedită prin toate probele administrate în cauză ce se coroborează și cu declarația inculpatului.
Instanța de control judiciar apreciază că la individualizarea pedepsei nu s-a ținut seama de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale și poziția procesuală sinceră pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal.
Prin urmare, se impune reducerea pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni, prin aplicarea dispozițiilor art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal.
De asemenea, tribunalul constată că sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de art.81 Cod penal care se referă la cuantumul pedepsei aplicate și la lipsa unei condamnări anterioare, existând suficiente garanții că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, s-a admis apelul inculpatului, s-a redus pedeapsa rezultantă și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.81-83 Cod penal.
Împotriva deciziei a formulat recurs inculpatul. Ca motive de recurs inculpatul a arătat că nu a fost dovedită săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, creditul a fost acordat în mod corect iar ratele au fost plătite până în momentul arestării. În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei, pe considerentul că inculpatul are o situație dificilă familială.
Analizând decizia recurată în raport de motivele de recurs invocate Curtea reține următoarele:
În speță situația de fapt a fost corect reținută de către primele două instanțe, iar în raport de acțiunea inculpatului încadrarea juridică este justificat stabilită, fiind incidente dispozițiile art. 215.
Cod PenalAstfel inculpatul a procedat la inducerea în eroare a reprezentanților părții civile, folosind în acest sens manopere dolosive, respectiv prezentarea unui înscris falsificat, iar consecința directă a acestei acțiuni a fost păgubirea părții civile. Contrar susținerilor inculpatului, acesta nu a achitat nici o lunară, aspect care, coroborat cu maniera în care a acționat pentru a dobândi creditul, demonstrează în mod indubitabil intenția acestuia de a induce în eroare partea civilă.
Nici susținerile privind netemeinicia hotărârii de condamnare nu pot fi primite de către C, se observă că inculpatul a beneficiat de clemența instanței prin aplicarea unei pedepse în cuantum sub minimul special și cu suspendarea condiționată a acesteia.
Va fi respins prin urmare recursul și obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit art. 192 al. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr. 281/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-
Dispune plata din fondurile a sumei de 200 lei către Baroul Bacău - apărător.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 2.C.P.P. obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2009.
PREȘEDINTE. JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red.sent.-
Red.dec.apel - /
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 3 ex.
10.12.2009
Președinte:Arin Alexandru MengoniJudecători:Arin Alexandru Mengoni, Silviu Anti, Bogdan
