Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 724/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 724
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
JUDECĂTOR 3: Bogdan
*
GREFIER - A
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău -
legal reprezentant de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.202/A din 5.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta-inculpată - asistată de avocat ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-inculpată, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pe fond achitarea inculpatei în temeiul art.10 lit.d cu art.11 al.2 lit.a Cod pr.penală - faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția. A solicitat a se avea în vedere declarațiile martorului date la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească (aflată la fila 82 dosar de fond) care sunt contradictorii, poziția sa contradictorie, precum și declarațiile inculpatei din care rezultă că documentele lunare erau predate acestui martor. A susținut că dubiile existente profită inculpatei și, implicit conduc la o soluție de achitare. În subsidiar, a solicitat a se avea în vedere expertiza contabilă aflată la fila 121 dosar de fond, prin care se stabilește cuantumul obligațiilor fiscale, care este mult mai mic decât cel reținut prin rechizitoriu. A solicitat a se avea în vedere că valoarea totală a obligațiilor fiscale este de 5978 lei.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, hotărârea recurată fiind legală și temeinică.
Recurenta-inculpată, în ultimul cuvânt, a susținut că este nevinovată.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 83/15-01-2009 pronunțată în dosar penal nr- al Judecătoriei Bacăus -a dispus în temeiul art.9 lit.b din Lg. 241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 p, art. 64 lit. a si Cod Penal art.76 lit. d condamnarea Cod Penal inculpatei, fiica lui G si, născută la data de 28.03.1969 în Orașul, județul V, cu domiciliul în mun. B,-/B/3 la pedeapsa închisorii in cuantum de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
In temeiul art.81 s Cod Penal-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
In temeiul art.82 s Cod Penal-a stabilit termenul de încercare pe o durata de 3 ani si 6 luni.
A fost atrasă atenția inculpatului asupra prev. art. 83.
Cod PenalA fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II si b în Cod Penal condițiile prevăzute de art.71 al.5
Cod PenalIn temeiul art.14 C.P.P. art.346 C.P.P. art.998 civ si art.1003 al.3 civ. a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC" "SRL B prin lichidator judiciar SC""SRL B sa plătească părții civile STATUL R prin ANAF suma de 24775 lei cu titlu de despăgubiri.
In temeiul art.13 al.1 din Legea 241/2005 s-a comunicat Oficiului National al Registrul Comertului copia hotărârii judecătorești definitivă.
In temeiul art.189 s C.P.P.-a dispune plata din fondurile MJ a sumei de 50 lei pentru avocat.
In temeiul art.191 al. 3.C.P.P. a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC" "SRL B prin lichidator judiciar SC""SRL B la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin coroborarea probelor administrate, instanța a reținut că inculpatul in calitate de asociat si administrator, a înființat SC " " SRL B, societate înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J-, având sediul social în B,-/C/27 si punct de lucru în com., jud. Societatea avea ca domeniu principal de activitate "comert cu ridicata al aparatelor electrice si de uz gospodaresc, al aparatelor de radio si televizoarelor".
Societatea a desfasurat activitate efectiva, comercializand produse electrocasnice, sarcina tinerii evidentei contabile revenindu-i inculpatei.
La data de 08.09.2005, lucratorii din cadrul J B - Serviciul igatii Fraude au efectuat un control la societate, ocazie cu care s-a constatat ca inculpata nu a inregistrat in perioada iunie 2004 - ianuarie 2005, in contabilitate, un numar de 22 facturi, sustragandu-se astfel de la plata datoriilor catre stat. In consecinta, s-a solicitat F efectuarea unei inspectii fiscale, raportul fiind intocmit la data de 08.11.2005 de inspectorii din cadrul
In raport si in procesul verbal incheiat de aceeasi institutie, se precizeaza ca inculpata si-a diminuat veniturile obtinute prin neinregistrarea in contabilitate a 22 de facturi, sustragandu-se de la plata datoriilor catre stat.
Totodata, au fost determinate si sumele cu care a fost prejudiciat bugetul de stat,respectiv un total de 24.775 lei, reprezentand TVA de plata - 8.627 lei, impozit de profit - 11.351 lei, accesorii - 4.797 lei.
La retinerea situatiei de fapt instanta a avut in vedere urmatoarele mijloace de proba: proces verbal de sesizare (fl.8), documentatia intocmita de ANAF (fl.9-30), documentatia referitoare la infiintarea si administrarea societatii si facturile fiscale in litigiu (fl.31-60), declaratia martorului (fl.61), coroborate cu declaratiile inculpatului (fl.65-70).
In drept, fapta inculpatului intruneste continutul constitutiv al infractiunii de evaziune fiscala, prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 in forma continuata prev.de art.41 al.2
Cod PenalPrin decizia penală nr.202/A/05.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacăus -a dispus, n temeiul art. 379 pct. 2 lit. "a" cod pr. penală, admiterea apelurilor declarate de apelanții, inculpat și agenția Națională de Administrare Fiscală B împotriva sentinței penale nr. 83/15.01.2009 a Judecătoriei Bacău pronunțată în doar penal nr- cu privire la reținerea greșită a dispozițiilor art. 64 lit. "a" ca temei de drept al circumstanței judiciare atenuante în loc de 74 lit. "a" cum era corect, greșita aplicare a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor și omisiunea pronunțării cu privire la obligațiile fiscale accesorii solicitate de partea civilă ANAF
A fost desființată sentința apelată sub aceste aspecte; s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond;
S-a reținut ca temei de drept al circumstanței judiciare atenuante prevăzută de art. 74 lit. "a" cod penal, dispozițiile art. 74 lit. "a" cod penal în loc de dispozițiile art. 64 lit. "a" cod penal cum greșit a fost reținut de instanța de fond.
S-a reținut aplicarea dispozițiilor art. 13 cod penal și s-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" teza 2 și lit. "b" cod penal și a dispozițiilor art. 71 alin. 5 cod penal.
În temeiul art. 119 cod pr. fiscală a fost obligată în solidar inculpata și partea responsabilă civilmente SC SRL B prin lichidator judiciar la plata obligațiilor accesorii constând în dobânzi și penalități începând cu data scadenței și până la achitarea prejudiciului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a dispune astfel instanța de apel a arătat că, cu ocazia efectuării unui control de către lucrătorii IPJ B- Serviciul igații - Fraude s-a constatat că inculpata nu a înregistrat în perioada iunie 2004- ianuarie 2005, în contabilitate un număr de 22 facturi, sustrăgându-se prin aceasta obligației de a-și onora taxele legal datorate statului. Ulterior în aceiași cauză a fost efectuată și inspecția fiscală care prin raportul și procesul verbal întocmit au constatat că neînregistrarea celor 22 facturi constituie o realitate, că inculpata în calitate de asociat unic și administrator al SC SRL - B avea această obligație și că prin neînregistrare veniturile societății au fost în mod evident diminuate cu valoarea acestor facturi și corespunzător au rămas neonorate obligațiile de plată către bugetul de stat constând impozit pe profit și taxa pe valoare adăugată. În cursul cercetărilor inculpata a susținut că a încredințat evidența contabilă a societății unei persoane pe nume căreia i-a dat facturile pentru înregistrare dar care ulterior nu le-a mai acestei persoane și nicidecum ei personal.
Din actele societății nu a rezultat însă că această persoană fizică a fost angajat în vreuna din formele prevăzute de lege (adică cu contract de muncă sau convenție civilă) în calitate de contabil. De asemenea în declarațiile date atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească acest martor a arătat că nu a fost niciodată contabil la firma inculpatei și că nu a avut nici o înțelegere verbală cu aceasta în sensul de a efectua operațiuni contabile pentru societatea ei.
Același martor a arătat că a fost asociat cu o persoană pe nume care era concubinul lui și că în luna decembrie 2004 aceștia i-au cerut să țină niște acte deoarece nu aveau unde să le depoziteze întrucât locuința lor fusese inundată iar în februarie 2005 aflat că acesta împreună cu inculpata au dispărut plecând cu niște mărfuri. În aceste condiții deoarece inculpata și concubinul său nu s-au mai întors, martorul a predat acele documente la poliție, însă a arătat că nu a verificat dacă între acestea erau și facturile inculpatei. Susținerile martorului sunt reale deoarece pe de o parte în speță nu există nici o probă care să ateste că acesta a fost contabilul societății iar pe de altă parte cu ocazia cercetărilor s-a stabilit că inculpata a abandonat societatea și actele acesteia iar ulterior s-a sustras și de la urmărirea penală.
societății comerciale rezultă chiar și din constatările raportului de expertiză contabilă efectuată la cercetarea judecătorească prin care s-a stabilit că lipsesc documentele necesare stabilirii unei situații corecte și reale a obligațiilor fiscale de plată, și pentru această acestea ar trebui reconstituite. Astfel expertul a stabilit că în cauză se impune să fie depus și înregistrat bilanțul întocmit la 30-06-2004, act pe care însă inculpata nu l-a pus nici la dispoziția anchetatorilor și nici a instanței ori a expertului. Or, în speță este evident că o evidență contabilă a unei societății comerciale se păstrează în condiții optime la sediul societății și nicidecum într-o locuință și pentru lipsa documentelor răspunderea revine tot administratorului care nu a luat măsuri de păstrare și conservare. În speță însă nu a fost și nici nu este posibilă o reconstituire a acestor documente de evidență contabilă având în vedere faptul că există dovezi că inculpata nu a ținut o evidență contabilă completă și corespunzătoare, motiv pentru care a abandonat activitatea societății și a dispărut pe tot parcursul urmăririi penale.
Conduita inculpatei constituie de fapt manifestarea tacită a refuzului de a prezenta organelor fiscale documentele de evidență contabilă, declarațiile privind obligațiile către bugetul de stat, bilanțurile contabile. În această împrejurare rezultatul direct al unei asemenea conduite culpabile a determinat constatarea producerii unui prejudiciu către bugetul de stat stabilit și evaluat în lipsa documentațiilor prin calcul estimativ. În speță însă vinovată de neprezentarea actelor este inculpata astfel încât consecințele produse respectiv obligarea la plata de despăgubiri trebuie suportate de acesta deoarece prejudiciul s-a produs direct și nemijlocit prin faptele necorespunzătoare și actele de conduită negative ale acestuia. În speță instanța de fond a stabilit corect răspunderea penală a acesteia, deoarece fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
De asemenea este corectă și stabilirea răspunderii civile civil în limita prejudiciului stabilit prin estimare, deoarece în condițiile abandonării societății și neprezentării documentelor acesteia inculpata nu poate invoca în apărare propria sa vinovăție sub forma relei credințe în administrarea societății comerciale și în onorarea obligațiilor ce se cuveneau bugetului de stat. În aceste condiții raportul de inspecție fiscală a stabilit corect că sumele datorate bugetului de stat ca urmare a conduitei infracționale a inculpatului, reprezintă impozit pe profit, dobânzi aferente acestuia, penalități de întârziere aferente impozitului pe profit, TVA și dobânzi aferente acesteia și penalități întârziere la plata TVA. Or, aceste despăgubiri constituie un prejudiciu evaluat corect prin estimare astfel încât valoarea despăgubirilor solicitate se impunea să fie acordată integral. În raport de aspectele constatate instanța de apel a reținut ca fiind nefondate motivele de apel formulate de inculpată. În cea ce privește apelul părții civile s-a impus a fi admis cu privire la greșita neacordare de către instanța de fond a obligațiilor fiscale accesorii al căror temei legal îl constituie dispozițiile art. 119 cod penal.
Examinând din oficiu sentința apelată instanța de control judiciar a constatat că aceasta este nelegală sub aspectul greșitei rețineri a dispozițiilor art. 64 lit. "a" ca temei de drept pentru circumstanța judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 lit. "a" cod penal și sub aspectul greșitei aplicări a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi și a dispozițiilor art. 71 alin. 5 cod penal. Astfel la data comiterii infracțiunii iunie 2004- ianuarie 2005 legea în vigoare era codul penal nemodificat care nu prevedea aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pentru pedepsele cu închisoarea în privința cărora s-a dispus suspendarea condiționată a executării.
Aplicarea pedepsei accesorii la fel ca și dispozițiile art. 71 alin. 5 cod penal au fost introduse prin art. I punctul 21 din Legea nr. 278/2006, act normativ care a modificat codul penal și în raport de care codul penal anterior și nemodificat constituie legea penală mai favorabilă inculpatului conform cu dispozițiile art. 13 cod penal. Prin urmare întrucât la data comiterii infracțiunii pedeapsa accesorie nu era prevăzută de lege pentru cazul în care pedeapsa principală a închisorii era suspendată condiționat și cum această prevedere este mai favorabilă inculpatului s-a impus înlăturarea pedepsei accesorii și înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 71 alin. 5 cod penal.
Pentru considerentele expuse mai sus apelul declarat de inculpată a fost admis în baza art. 379 punctul 2 lit. "a" cod procedură penală cu privire la corectarea temeiului de drept al circumstanței judiciare atenuante, greșita aplicare a dispozițiilor art. 71 alin.1 și 5 referitoare la aplicarea a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, conținutul pedepsei accesorii și suspendarea executării acesteia iar apelul părții civile cu privire la omisiunea obligării inculpatei și la plata de obligații fiscale accesorii. Sub aceste aspecte s-a desființat sentința apelată și în rejudecare s- înlăturat aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi și aplicarea dispozițiilor art. 71 alin.5 cod penal, au fost reținute dispozițiile art. 74 lit. "a" cod penal, iar în latura civilă inculpata și partea responsabilă civilmente au fost obligate în solidar și la plata obligațiilor accesorii constând în dobânzi și penalități începând cu data scadenței și până la achitarea prejudiciului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
In cauză a formulat recurs în termen legal inculpata, solicitând prin avocat ales achitarea pentru lipsa vinovăției. Arată că actele contabile se aflau la martorul. - arată că prejudiciul este stabilit prin expertiza efectuată la prima instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate în termenul dispus în art.385/10 alin.2 CPP, precum și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art.385/9 alin.3 CPP, Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de apel a apreciat în mod corect că din probele administrate legal de către prima instanță rezultă situația de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpatului. De asemenea, a dat o încadrare juridică legală, în concordanță cu faptele reținute.
Rezultă din actele fiscale aflate la dosar, coroborate cu concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, că în perioada iunie 2004 - ianuarie 2005 inculpata nu a evidențiat operațiunile comerciale aferente a 22 de facturi fiscale, fapt ce a avut drept rezultat sustragerea de la plata datoriilor fiscale către stat.
Motivarea instanței de apel este edificatoare în acest sens și surprinde conduita inculpatei atât față de organele fiscale cât și față de cele judiciare, caracterizată prin încercarea de a deturna sensul anchetei și de a îngreuna stabilirea cu exactitate a prejudiciului produs.
societății și a unor acte ale acesteia nu înlătură răspunderea juridică a inculpatei în raport de acțiunile întreprinse în calitate de reprezentant cu puteri depline ale firmei SC " " SRL B, acțiuni care au produs efecte juridice în sfera relațiilor comerciale, au generat profit, dar și obligații fiscale față de stat.
Pentru aceste ultime obligații este direct răspunzătoare inculpata, răspundere ce nu poate fi înlăturată prin pretexte de conjunctură.
De asemenea, individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut în mod just de către prima instanță, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpatei, care nu are antecedente penale.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond, așa cum a fost completată de Tribunalul Bacău, este legală și temeinică și sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei.
Părții vătămate i-au fost acordate despăgubiri sub forma daunelor materiale în cuantum de 24775 lei, la care s-au adăugat dobânzi și penalități obligatorii potrivit legislației fiscale.
În stabilirea cuantumului acestora au fost avute în vedere actele contabile primare și incomplete puse la dispoziție de inculpată, precum și evaluarea făcută de organele fiscale în lipsa documentelor justificative pe care inculpata avea obligația legală de a le prezenta.
Pentru aceste considerente, neconstatându-se întemeiat niciunul din motivele de recurs invocate de recurentă, precum și faptul că, în cauză, nu este incident vreun caz de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu, în baza art.385/15 pct.1 lit.b CPP, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata.
Văzând și dispozițiile art.192, alin.2 CPP,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515, pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge recursul formulat de recurenta - inculpată, împotriva deciziei penale nr.202/A/05.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenta la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2009.
Pt.PREȘEDINTE aflat în concediu fătă plată JUDECĂTORI
Semnează președintele instanței
Pt. GREFIER aflat în
Semnează prim - grefierul instanței
Red.sent.pen.
Red. /
Red.
Tehnored.
Ex.2
16.12.2009
Președinte:Arin Alexandru MengoniJudecători:Arin Alexandru Mengoni, Silviu Anti, Bogdan
