Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 754/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 754/R/2008
Ședința publică din 16 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer
JUDECĂTORI: Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 177/A din data de 3 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 și 4 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpat apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul și partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 177 din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Maramureș, casarea acesteia și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună în principal achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e proc.pen. iar în subsidiar solicită reindividualizarea pedepsei și a modului de executare în sensul să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei. Susține aceleași concluzii ca și apărătorului inculpatului de la instanța de fond și instanța de apel, întrucât inculpatul în toate demersurile sale nu a avut intenția de a-și induce în eroare partenerul de afaceri.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpat. Cu onorar.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind temeinice și legale. Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Inculpatul, atunci când a emis acele file CEC, se afla în interdicție bancară. În această perioadă inculpatul a emis cele 3 file CEC, deși cunoștea împrejurarea că nu putea să emită acele file CEC. Inculpatul avea intenția de a induce în eroare, astfel încât individualizarea pedepsei a fost efectuată în mod corect de către instanța de fond, având în vedere fapta comisă de inculpat, precum și raportat la aspectul că inculpatul nu a achitat până astăzi prejudiciul cauzat. Inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului penald e față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Tg.L prin sentința penală nr.158 din 28 noiembrie 2007 a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a art. 74 alin. 1 lit. a și 76 alin. 1 lit. c Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2, 3 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală și la art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat la plata către partea vătămată "" BM( avându-l ca reprezentant legal pe ) a sumei de 12.843 lei.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 500 lei - cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei (onorariul de avocat desemnat din oficiu) s-a dispus a se achita din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Iinculpatul în prezent se află în Penitenciarul Baia Mare, în vederea executării unei pedepse privative de libertate și în cursul anului 2006 fost administrator al SC. SRL Tg.L, județul M, calitate în care a achiziționat în repetate rânduri diferite obiecte electrocasnice în cursul lunii februarie 2006 în valoare totală de 12.842 RON de la SC. SRL B M, societate administrată de, conform facturilor fiscale seria - - nr.- din 02.02.2006; seria - - nr.- din 11.01.2006 și seria - - nr.- din 18.01.2006.
Întrucât inculpatul nu dispune de vreo sumă de bani, a emis un număr de trei file CEC deși nu avea nici disponibil în bancă (seria - 303 nr.-/02.02.2006, seria - 303 nr.-/08.02.2006 și seria - 303 nr.-/23.02.2006) pe care le-a semnat personal și ștampilat, urmând ca reprezentanții părții vătămate să le depună la bancă în vederea încasării după completarea acestora la rubricile existente.
La data scadentă reprezentanții părții vătămate au procedat la depunerea celor trei file CEC la BRD pentru încasare, ocazie cu care au constatat că acestea au fost refuzate întrucât societatea a cărei administrator era inculpatul avea instituită interdicție bancară de a emite cecuri în perioada 03.02.2006- 10.03.2007 sens în care inculpatul a fost somat în repetate rânduri, respectiv în 06.02.2006 și 10.03.2006.
Fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă anterior întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La justa individualizare a pedepsei care îi va fi aplicată instanța a avut în vedere prevederile art.72 Cod penal, respectiv împrejurările concrete în care s-a petrecut fapta, urmările acestei fapte precum și datele despre persoana inculpatului care regretă acest conflict cu legea penală.
Instanța a reținut circumstanțele atenuante vizând comportamentul anterior al inculpatului și atitudinea sa ulterioară față de fapta săvârșită și față de obligațiile sale procesuale.
Față de toate considerentele arătate anterior, instanța a apreciat că prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, făcând și aplicarea în cauză a art.71 alin.2 și 3 Cod penal și interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a-c Cod penal, se asigură realizarea scopurilor pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal.
Pentru că sunt îndeplinite condițiile art.998 Cod civil instanța în temeiul art.14 și art.346 Cod de procedură penală a admis acțiunea civilă formulată în cauză de către partea vătămată SC."" SRL BMp rin reprezentantul legal și l-a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 12.843 lei RON.
În cauză nu au fost luate măsuri asiguratorii întrucât nu au fost identificate bunuri în patrimoniul inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a solicitat în principal, a fi achitat, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei și a modului ei de executare (suspendarea condiționată a executării ei).
Prin decizia penală nr.177 din 3 octombrie 2008 Tribunalul Maramureș în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr. pen.a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 158 din 28 nov. 2007 Jud. Tg. L, iar în temeiul art. 192 alin. 2. pr. pen.a fost obligat apelantul-inculpat să plătească statului suma de 140 lei - cheltuieli judiciare în apel.
Decizia Tribunalului a fost atacată cu recurs de către inculpatul care a solicitat casarea ei împreună cu sentința instanței de fond și rejudecând cauza, a se dispune achitarea sa în baza art.10 lit.e și art.11 pct.2 lit.a proc.pen.întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, activitatea sa fiind de natură comercială și nu penală.
Dacă se va trece peste această apărare, solicită reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a acesteia întrucât nu a avut intenția de a înșela partenerul de afaceri respectiv pe partea vătămată SC SRL B
Curtea, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios instanța de apel și-a însușit, la rândul ei argumentele primei instanțe cu privire la vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.
Curtea consideră că în speță s-a dat eficiență disp.art.63 alin.2 proc.pen.referitoare la aprecierea probelor stabilindu-se că fapta inculpatului de a emite trei file CEC deși nu avea disponibil în bancă pe care le-a semnat personal și ștampilat, urmând ca reprezentanții părții vătămate SC SRL B M să le depună la bancă în vederea încasării, deși nu avea disponibil în cont, realizând prin aceasta un folos material injust, constituie infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1, 2 și 4 pen.cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
Prin coroborarea declarațiilor părții vătămate SC SRL B M, în care a descris împrejurările faptice, respectiv că inculpatul a achiziționat la începutul anului 2006 mărfuri de la aceasta, în valoare totală de 12.842,64 lei pentru care s-au întocmit 3 facturi iar pentru plata acestora au fost emise 3 file CEC, care au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil deoarece societatea inculpatului se afla în interdicție bancară, a fost dovedită contribuția exclusivă a inculpatului la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Astfel, din modul de acțiune al inculpatului respectiv emiterea de file CEC deși nu dispunea în cont de provizia necesară rezultă că partea vătămată a fost indusă în eroare, inculpatul având intenția de aoî nșela. Recurentul știa că societatea sa se află în interdicție bancară din 3 februarie 2006 și cu toate acestea a emis cele trei file CEC care au fost depuse de partea vătămată la BRD pentru încasare, condiții în care s-a evidențiat vinovăția recurentului în comiterea infracțiunii de înșelăciune, acesta având reprezentarea urmărilor faptei, urmărind și acceptând producerea acestuia, respectiv, pricinuirea unei pagube victimei.
Curtea nu poate reține solicitarea apărării de a dispune achitarea sa în baza art.10 lit.e proc.pen.întrucât practica judiciară este constantă atunci când a statuat că "emiterea unor CEC-uri asupra unei bănci - în scopul achiziționării unor produse, în baza unui contract încheiat cu firma producătoare - știind că pentru valorificarea lor, nu există provizia necesară, constituie infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,2 și 4 pen. Ceea ce este esențial pentru existența infracțiunii de înșelăciune este faptul că, în momentul emiterii CEC-urilor, inculpatul a înscris fictiv o provizie pe care nu o avea; prin aceasta, el a indus în eroare unitatea furnizoare, care a livrat marfa fără să aibă asigurată, la acea dată, plata contravalorii ei".
. celași sens, tot practica judiciară stabilește că "fapta inculpatului de a emite trei file CEC în favoarea părții vătămate, știind că pentru valorificarea lor nu există disponibilul necesar în contul societății comerciale pe care o administrează, societate aflată în interdicție bancară de a emite CEC-uri, în scopul obținerii de foloase materiale injuste, fapta prin care s-a produs o pagubă materială părții civile, posesoarea CEC-urilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 și 4 pen.cu aplicarea art.41 alin.2 pen.".
Apărarea formulată de inculpat în sensul că filele CEC au fost lăsate părții vătămate drept garanție, nu poate fi primită, fiind combătută prin depozițiile martorei și a reprezentantului părții vătămate.
Chiar dacă filele CEC au fost emise anterior datei de 3 februarie 2006 - cea a intrării societății inculpatului în interdicție bancară - curtea apreciază că intenția de inducere în eroare a părții vătămate rezultă și din alte împrejurări, respectiv din aceea că deși partea vătămată i-a adus la cunoștință refuzul plății filelor de CEC de către BRD, inculpatul nu s-a grăbit să alimenteze contul în următoarele zile motivând că a omis să motiveze acest lucru, neonorându-și obligația asumată.
Mai mult, după două zile, inculpatul i-a comunicat părții vătămate că este bolnav, dar îi va remite banii prin intermediul altei persoane, dar probele dosarului evidențiază că nici această promisiune nu a fost respectată. De altfel, nici până în prezent după doi ani și 10 luni prejudiciul nu a fost recuperat.
De remarcat că nici în fața instanței de recurs nu s-a prezentat deși a solicitat trei termene pentru pregătirea apărării și recuperarea prejudiciului.
Raportat la atitudinea și activitatea infracțională a inculpatului, curtea apreciază ca dovedită pe deplin infracțiunea de înșelăciune pentru care a fost trimis în judecată, astfel că primul motiv de recurs nu poate fi primit.
Prin cuantumul pedepsei aplicate ce a fost stabilit sub minimul legal ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante, cu executare în regim de detenție, s-a apreciat că numai acesta este în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dându-se posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa pozitivă.
Astfel, instanța de recurs apreciază că în speță instanțele de fond au avut în vedere, în mod plural, toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a sancțiunilor, astfel că nu se impune reducerea pedepsei față de gravitatea faptei comise și persoana inculpatului.
Pe de altă parte, atitudinea nesinceră a inculpatului care s-a sustras judecății, a mai săvârșit fapte similare, nu a recuperat prejudiciul, justifică concluzia instanțelor de fond că reeducarea sa nu este posibilă decât prin privare de liberate, neexistând nici o garanție în sensul aplicării art.81 pen.
Pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen.
Conform art.189 proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va plăti din
În baza art.193 proc.pen.inculpatul va plăti părții civile suma de 150 lei cheltuieli judiciare reprezentând contravaloarea deplasării de la B Amare-C-N și retur, și a zilei de muncă pierdute pentru termenul din 2 decembrie 2008.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul va plăti statului 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în Tg.L, nr.3. jud.M, împotriva deciziei penale nr.177/A din 3.10.2008 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C, suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească părții civile domiciliat în B M,-/117 suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PD/CA
18.12.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan
