Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 83/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.83/R/2010
Ședința publică din 09 februarie 2010
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina președinte secție penală
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în O,-, -.4,.20, județul B, împotriva deciziei penale nr.407/A din 1 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr.4157/2004, prin care a fost desființată sentința penală nr.820/P din 13.04.2004 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr.229/2003, inculpatul recurent fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de participare improprie la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.215 alin.2 și 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 02 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea amânându-se pentru data de 09 februarie 2010, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.820 din 13.04.2004 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art.31 al.2 Cod penal raportat la art.215 al.2 și 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare.
În baza art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.349 din 04.07.2000 a Judecătoriei Beiuș, rămasă definitivă la 04.08.2000 prin neapelare și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani 6 luni închisoare cu aplicarea art.71 și 64 Cod penal.
În baza art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art.998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă SC Com Serv SRL Oas umei de 68.770.627 lei.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei onorariu pentru din oficiu, care s-a avansat Baroului de Avocați din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea înregistrat sub dosar nr.229/2003 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.2 și 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, cu intenție l-a indus în eroare pe numitul, căruia i s-a prezentat în calitate de administrator al SC SRL O, societate la care l-a angajat pe acesta în calitate de mecanic de întreținere. În data de 18.02.2001 i-a predat acestuia actele societății în original, o comandă pentru o cantitate de fructe, delegația, fila CEC seria --- semnată și ștampilată. Cu aceste acte, convins că are calitatea de delegat al SC SRL, numitul a cumpărat de la SC Com Serv SRL, fructe în valoare de 68.770.617 lei pentru plata cărora a fost predată fila CEC seria ---, care în data de 07.01.2002 fiind introdusă în circuitul bancar a fost refuzată la plată pe considerentul "lipsă total disponibil", cecul aparține unui set de instrumente retras din circuitul bancar.
Partea vătămată SC Com Serv SRL s-a constituit ca parte civilă cu suma de 68.770.327 lei.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că numitul a săvârșit fapta descrisă și reținută, fără vinovăție, dar a fost determinat și ajutat cu intenție în vederea comiterii acesteia de către inculpatul.
Astfel, conform declarației numitului acesta l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul martorului și s-a prezentat sub numele de, administrator la SC SRL O, apoi la rugămintea lui l-a angajat ca mecanic de întreținere. Ulterior, tot inculpatul a fost cel care i-a pus la dispoziție actele SC SRL O, inclusiv fila CEC seria --- și a completat personal comanda pentru cumpărarea de fructe de la SC Com Serv SRL.
Conform concluziilor raportului de completare tehnico științifică nr.16338 din 25.06.2002, scrisul de completare depus pe comanda către furnizor (nedatată) SC Com Serv SRL a fost executat de către inculpatul.
De asemenea, marfa cumpărată de la SC Com Serv SRL a fost valorificată de inculpat, acesta preluând-o de la numitul, după ce a fost ridicată de la furnizor.
Martorul Aac onfirmat că la data de 18.12.2001 a fost contactat de către inculpatul pentru a efectua în favoarea acestuia un transport de citrice din zona industrială a municipiului O până în, întreaga operațiune fiind realizată în prezența inculpatului care a participat la încărcarea fructelor în autovehicul și ulterior a indicat locul unde să fie descărcate. Martorul a susținut că inculpatul i-a achitat contravaloarea transportului, acesta fiind persoana care în mod efectiv a dispus de marfă.
De asemenea numitul a declarat că marfa cumpărată de la SC Com serv SRL a transportat-o în zona industrială a municipiului O de unde a fost preluată de inculpatul, pe care-l cunoaște sub numele de.
De asemenea, martorul a arătat că la data de 18.12.2002 a fost trimis de inculpatul la depozitul părții civile SC Com Serv SRL pentru a obține informații cu privire la sortimentele de fructe și la prețul acestora.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv plângerea părții vătămate prin administrator, factura fiscală seria - - -, fila CEC seria ---, certificatul de moștenitor nr.189/05.12.2001, act adițional la actul constitutiv al SC SRL O, adresa SC Bank SA O, adresa nr.VII/4/6234/tc/26.06.2002 a BNR, raportul de constatare tehnico- științifică nr.16338/25.06.2002, proces verbal de confruntare, declarații de martori, declarația numitului.
Față de cele de mai sus, fiind dovedită vinovăția inculpatului, în baza art.31 al.2 Cod penal raportat la art.215 al.2 și 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani 6 luni închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii comise, faptul că deși a fost citat la mai multe termene de judecată, inculpatul nu s-a prezentat în vederea audierii, atitudinea nesinceră a acestuia în cursul urmăririi penale, cuantumul prejudiciului ce a rămas nerecuperat, inculpatul a comis prezenta infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie conform fișei de cazier judiciar, primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 1 an închisoare cu art.81 Cod penal, la care a fost condamnat prin sentința penală nr.349/2000 a Judecătoriei Beiuș.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpatul.
Prin decizia penală nr.407/a din 01 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a respins apelul declarat de inculpatul, iar în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, s-a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, împotriva sentinței penale nr.820 din 13 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Oradea care a fost desființată în sensul că în baza art.118 Cod penal s-a dispus confiscarea filei CEC seria --- aflată în original la dosar (fila 8) și a înscrisului intitulat "comandă", fără număr și dată, aflat în original la dosar (fila 37), menținându-se restul dispozițiilor sentinței apelate.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea Baroului de Avocați B suma de 400.000 lei, onorariu pentru avocat din oficiu și suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare în apel, iar pentru rest, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că latura penală a cauzei a fost concret soluționată, reținându-se în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii prev. de art.31 al.2 raportat la art.215 al.2 și 3 Cod penal pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească în fața instanței.
De asemenea s-a apreciat că în mod justificat prima instanță a concluzionat din coroborarea declarațiilor tuturor persoanelor audiate și în special declarațiile numiților, A și, că întreaga operațiune de cumpărare a cantității de citrice în valoare de 68.770.627 lei de la partea civilă SC Com Serv SRL Oaf ost concepută și dirijată de inculpat, iar după ridicarea de la furnizor, inculpatul a fost acela care a dispus în mod efectiv de marfă.
Ca urmare, instanța de apel a reținut că soluția de condamnare este justificată de probațiunea administrată în cauză și nu există nici un temei pentru achitarea inculpatului.
Cu privire la durata pedepsei aplicate, de 4 ani 6 luni închisoare, aceasta a fost stabilită în considerarea atitudinii nesincere a inculpatului în faza de urmărire penală, atitudinii în fața organelor judiciare pe parcursul cercetării judecătorești când a refuzat să se prezinte în instanță spre a fi audiat, în considerarea valorii ridicate a prejudiciului rămas nerecuperat și a stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a Cod penal.
S-a mai precizat că, potrivit cazierului judiciar aflat la dosar, împotriva inculpatului s-ar fi pronunțat nu mai puțin de cinci hotărâri de condamnare pentru infracțiuni de furt calificat comise în timpul minorității.
Raportat la toate criteriile enunțate instanța de apel a apreciat că prima instanță a realizat o individualizare corectă a pedepsei aplicate, motiv pentru care nu se impune reducerea acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs penal inculpatul, arătând în motivele depuse (fila 27) că hotărârile sunt nelegale și netemeinice.
A arătat că, contestă rezultatele probei științifice, raportul de constatare tehnico științifică nr.16.338 din 25.06.2002 care nu poate sta la baza acuzațiilor ce i se aduc, nu îi aparține scrisul de pe comanda de achiziție a fructelor cum este acuzat, solicitând să se facă în acest fel o expertiză grafoscopică care să stabilească cui îi aparține scrisul de pe comanda în litigiu și cine a semnat fila CEC folosită la fraudarea părții civile.
Susține petentul în scris, fără a susține și oral la dezbaterea recursului, că nu a fost citat potrivit art.177 Cod procedură penală la sediul Consiliului Local O, deși din actele întocmite în cursul urmăririi penale a rezultat că nu mai locuiește la adresa din documentul de identitate. Mai arată că avocatul din oficiu a-l reprezenta în fața magistratului nu i-a făcut o apărare efectivă.
A mai învederat recurentul că probatoriul administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească relevă contradicții și lacune în privința stării de fapt reținute în actul de sesizare a instanței.
Totodată a arătat că, din moment ce a fost să se intereseze de prețul citricelor și dacă se poate achita marfa cu filă CEC, este netemeinic a se susține că el a planificat această fraudă.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că recursul este fondat, sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului urmând a fi redusă de la 4 ani 6 luni închisoare la 3 ani închisoare, cu menținerea dispozițiilor art. 83 Cod penal de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 349/4.07.2000 a Judecătoriei Beiuș rămasă definitivă la 4.08.2000 prin neapelare și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, limitând conținutul pedepselor accesorii la prev. art. 64 lit. a teza II și b Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, cu intenție l-a indus în eroare pe numitul, căruia i s-a prezentat în calitate de administrator al SC SRL O, societate la care l-a angajat pe acesta în calitate de mecanic de întreținere. În data de 18.02.2001 i-a predat acestuia actele societății în original, o comandă pentru o cantitate de fructe, delegația, fila CEC seria --- semnată și ștampilată. Cu aceste acte, convins că are calitatea de delegat al SC SRL, numitul a cumpărat de la SC Com Serv SRL, fructe în valoare de 68.770.617 lei pentru plata cărora a fost predată fila CEC seria ---, care în data de 07.01.2002 fiind introdusă în circuitul bancar a fost refuzată la plată pe considerentul "lipsă total disponibil", cecul aparține unui set de instrumente retras din circuitul bancar.
Ambele instanțe au reținut o stare de fapt reală, rezultând din probe certe și minuțios administrate, iar încadrarea juridică dată faptelor este cea legală.
Pentru a se ajunge la concluzia condamnării, legea prevede ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia, ceea ce în speță este îndeplinit.
Situația faptică este cea descrisă în rechizitoriu și hotărârile judecătorești date de prima instanță și apel.
Conform certificatului de moștenitor nr.189/05.12.2001(fila 14 dosar ), în urma defunctei, numita domiciliată în O,-, -N4,.20, județul B, în calitate de fiică a devenit asociat unic la SC SRL
S-a stabilit în fapt că - actuală, fosta soție a inculpatului, prin act adițional a cesionat părțile sociale ale societății SC SRL O către numitul.
În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că la data livrării mărfii 18.12.2001, administratorul SC SRL cu sediul în O, str.- nr.2, -.1,.32, județul B, era numitul din localitatea nr.11, com. M, județul B, posesor al buletinului seria - nr.-/1997, conform actului adițional a actului constitutiv al societății autentificat sub nr.2907/5.12.2001.
Din declarația martorei rezultă că după cesionarea întregului capital social al societății numitului, i-a predat acestuia toate actele societății inclusiv carnetul cu file CEC menționat în act.
Totuși a rezultat în fapt că numitul (a se vedea declarația acestuia - fila 45 dosar ), nu a cumpărat SC SRL, la notarul public cu prilejul încheierii actului adițional fiind prezentă o altă persoană care s-a legitimat cu buletinul susnumitului, actul de identitate fiind pierdut de către. De altfel, în urma confruntării acestuia cu a rezultat că nu este persoana care s-a prezentat în fața notarului cu această identitate.
De menționat că în cursului lunii decembrie 2001 inculpatul prezentându-se sub numele de l-a cunoscut pe numitul și pe martorul, ocazie cu care a susținut că este administratorul SC SRL Cu ceastă ocazie inculpatul s-a oferit să-l angajeze pe numitul în cadrul societății sus menționate în calitate de mecanic întreținere, propunerea fiind acceptată de către acesta.
Din declarațiile martorilor audiați (filele 48-52 dosar ), (fila 71 dosar și fila 102 dosar fond), A (fila 111 dosar fond), (fila 42 dosar ), a rezultat că în data de 18.12.2001, inculpatul i-a solicitat numitului să se deplaseze la depozitul părții civile SC Com SRL pentru a cumpăra o anumită cantitate de fructe în numele SC SRL. În acest sens i-a predat acestuia actele societății în original, o comandă pe care au fost înscrise cantitățile de fructe ce urmau a fi cumpărate, o delegație precum și fila CEC seria D 035-- semnată și ștampilată, aceasta urmând să fie folosită ca instrument de plată pentru produsele achiziționate.
Martorul convins că are calitatea de delegat al SC SRL a cumpărat în baza facturii - - nr.- fructe în valoare totală de 68.770.617 lei pentru plata cărora a predat reprezentanților SC Com Serv SRL fila CEC seria --- care a fost completată cu toate elementele esențiale.
La data de 07.01.2002 fiind prezentată la unitatea bancară fila CEC a fost refuzată la plată pe considerentul "lipsă total disponibil", cecul aparține unui set de instrumente retras din circuitul bancar.
Deși inculpatul orice implicare a sa la comiterea faptei, în acest sens elocventă este și depoziția martorului A care arată că la data de 18.12.2001 în jurul orei 17,00 la un situat pe str.- cel M din O s-a întâlnit cu care știind că conduce o dubiță l-a rugat să-i transporte marfă de la uzina mecanică până la uzina centrală. A stabilit cu acesta că pentru suma de 300.000 lei îl ajută. Astfel inculpatul s-a urcat într-un autoturism Audi 80 de culoare închisă cu numere de înmatriculare străine și l-a urmat înspre uzina mecanică unde s-a oprit în dreptul unei porți. Acolo se găseau mai multe lăzi cu citrice fiind păzite de un domn mai în vârstă. După ce i-a rugat pe aceștia să încarce mai repede întrucât se întuneca și ningea, martorul arată că i-a urmat până în centrală unde i-a spus să-i lase.
După ce a descărcat fructele împreună cu prietenul său, martorului i-a fost achitată de inculpatul suma de 300.000 lei.
Rezultă așadar din declarațiile constante și sincere ale martorului A (fila 43 dosar și fila 111 dosar fond), că la solicitarea expresă a lui pentru suma de 300.000 lei, a transportat marfa pe care acesta a încărcat-
Chiar dacă raportul de expertiză criminalistică depus de Institutul Național de Expertize Criminalistice Bac oncluzionat că fila CEC nu a fost semnată la poziția " semnătura trăgătorului" de și formularul intitulat "Comanda nr." fără număr și dată nu a fost completat de inculpat și nu a fost semnat de acesta la poziția "Director" nu înlătură vinovăția inculpatului în condițiile în care toate probele testimoniale administrate și verificate de instanțe converg spre stabilirea participației penale a inculpatului la săvârșirea cu vinovăție a infracțiunii prev. și ped. de art.31 al.2 raportat la art.215 al.2 și 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Celelalte aspecte invocate în motivele de recurs că inculpatului nu i s-a respectat dreptul la apărare și nu a fost citat legal nu pot fi primite, nedemonstrându-i-se că i s-a cauzat o vătămare, iar inculpatul nu s-a prezentat la proces deși a fost prezent la un termen de judecată solicitând amânarea cauzei pentru angajare avocat.
Cu ocazia judecării recursului a fost audiat cu privire la faptă și împrejurările comiterii ei în prezența ului ales (fila 53 dosar recurs), cu respectarea dreptului la apărare și a tuturor garanțiilor prevăzute de lege.
Recursul inculpatului apare însă ca fondat în ce privește reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, fiind prea aspră și raportat la modul de comitere a faptei, timpul scurs de la săvârșirea ei, iar rezonanța acesteia în rândul colectivității s-a diminuat, persoana inculpatului, tânăr. Procedând la o nouă individualizare a pedepsei se va reduce pedeapsa de la 4 ani 6 luni închisoare la 3 ani închisoare cu menținerea art.83 Cod penal, urmând a executa alături de pedeapsa de 1 an închisoare o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate inculpatului, se impune limitarea conținutului acestora. Astfel, potrivit practicii (a se vedea cazul si Pârcălab contra României), nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prev. de art.64 Cod penal ca si pedeapsa accesorie, pe durata executării efective a pedepsei privative de libertate de către inculpat, ci doar acele drepturi care se impun vis--vis de natura, felul si gravitatea infracțiunilor săvârșite de către acesta, precum și ținând seama de interesele minorului. Mai mult, văzând și cauza Hirst contra Marii Britanii, se constată că inculpatului nu-i poate fi interzis, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a alege, prev. de art.64 lit.a teza I Cod penal, deoarece drepturile accesorii nu pot fi restrânse în mod automat, restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă doar dacă este necesară într-un stat de drept. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății, ori, raportat la infracțiunile săvârșite de către inculpat, instanța apreciază că nu se impune a se restrânge acestuia dreptul constituțional de a alege.
Față de toate acestea se va admite recursul inculpatului potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
ADMITErecursul penal declarat de inculpat, împotriva deciziei penale nr. 407/A din 01.10.2004 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 820 din 13.04.2004 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care le casează și modifică în sensul că:
Descontopește pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare în pedepsele de 4 ani 6 luni închisoare și 1 an închisoare aplicată prin sentința penală 349/24.07.2000 a Judecătoriei Beiuș rămasă definitivă.
Reduce pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare aplicată în baza art. 31 al. 2 Cod penal raportat la art. 215 al. 2 și 3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal la pedeapsa de: 3 ani închisoare.
Menține dispozițiile în baza art. 83 Cod penal de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 349/4.07.2000 a Judecătoriei Beiuș rămasă definitivă la 4.08.2000 prin neapelare și dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul execută pedeapsa rezultantă de: 4 ani închisoare.
conținutul pedepselor accesorii la prev. art. 64 lit. a teza II și b Cod penal.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
învoită,semnează președintele
completului, - -
red.dec.- /26.02.2010
jud.apel,
jud.fond
tehnored.2ex./26.02.2010
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Țarcă Gabriela, Popovici Corina
