Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 46/A/2009

Ședința nepublică de la 28 aprilie 2009

lnstanța constituită din:

PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală

JUDECĂTOR 2: Maria Boer

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.

S-au luat în examinare apelurile declarate de către DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj și inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 624 din data de 28 noiembrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, fiind trimiși în judecată după cum urmează:

inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, în formă continuată, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a pen. trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 rap. la art. 12 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a pen. inculpata - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, în formă continuată, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 rap. la art. 12 alin.2 din Legea nr. 678/2001, totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen. inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b pen. trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1,2 și 3 rap. la art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b pen.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpata asistată de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, pentru inculpatul se prezintă apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Barolui C, cu delegație la dosar, partea vătămată asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile vătămate, și.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul ales al inculpatului solicită acordarea onorariului avocațial pentru colega sa, avocat, fiind desemnată din oficiu pentru inculpata.

Curtea pune în discuție următoarele aspecte și anume prin apelul formulat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj se solicită schimbarea încadrării juridice a faptei într-o infracțiune mai favorabilă, un alt aspect privește publicitatea ședinței de judecată, J din ședințele de judecată au fost publice, iar J din s-au desfășurat în ședință nepublică, în cuprinsul încheierii de amânare de pronunțare apare numele unui procuror DIICOT, iar în sentința penală pronunțată apare numele altui procuror DIICOT. Toate aceste aspecte trebuie lămurite pentru buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru garantarea dreptului la apărare a inculpaților.

Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj apreciază că în această situație se impune admiterea apelurilor declarate în cauză cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare instanței de fond, pentru a se elimina aceste neajunsuri ale cercetării judecătorești.

Apărătorul ales al inculpatei solicită, pe cale de excepție, admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Conf. disp. art. 13 din legea nr. 678/2001 în cazul în care persoanele traficate sunt minore ședința de judecată este nepublică. Regula este publicitatea ședinței de judecată, iar excepția este nepublicitatea acesteia, iar cererea formulată în acest sens, respectiv ca judecarea cauzei să se desfășoare în ședință nepublică trebuie pusă în discuția contradictorie a părților. Cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei, susține că acest aspect nu trebuie să fie pus în discuție înainte de acordarea cuvântului în fond. Apreciază că ar echivala cu privarea de o cale de atac, ceea ce duce implicit la încălcarea dreptului de apărare a inculpatului. Aspectul privind participarea procurorul care a pus concluzii pe fond, dar care nu figurează în sentința pronunțată urmează a fi de asemenea clarificat pe această cale.

Apărătorul ales al inculpatului achiesează la concluziile colegului său și solicită pe cale de excepție admiterea apelului, raportat la potențiala încălcare a dreptului la apărare provocată de solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea apelului desființarea sentinței penale atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul Cluj.

Apărătoarea din oficiu a părții vătămate apreciază că o soluție legală cu privire la toate aspecte invocate o poate da doar instanța de fond, motiv pentru care solicită admiterea apelului și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj prin sentința penală nr.624 din 28 noiembrie 2008 a condamnat pe inculpații:

, fiul lui și, născut la data de19.04.1976, în C-N, jud. C,. în com. Vultureni, sat. nr.57, jud. C, cetățean român, studii medii, recidivist, CNP -,

În temeiul art. 12 al.1, al.2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, la pedeapsa de:

- 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 53 pct.2 lit.a Cod Penal, rap. la art. 64 lit.a, b și e Cod Penal, 65 al.2 și 3 și 66 Cod penal a interzis inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 37 lit.a Cod penal a constatat că această faptă a fost comisă de către inculpat în condițiile recidivei mari postcondamnatorii raportat la condamnarea la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195/09.02.2004 a Judecătoriei Gherla, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 08.03.2005, cu un rest neexecutat de 391 zile închisoare.

În temeiul art. 61 al.1 Cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195/2004 a Judecătoriei Gherla, și raportat la prevederile art.39 al.1 și 2 Cod Penal contopește pedeapsa de 5 ani închisoare cu restul neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 195/2004 a Judecătoriei Gherla, urmând să execute:

- 5 (cinci) ani închisoare la care s-a adaugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 13 al.1, 2 și 3 rap. la art. 12 al.1 și 2 lit. din Legea 678/2001, cu aplicarea art.37 lit.b și 39 al.3 Cod penal, la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 53 pct.2 lit.a Cod penal, rap. la art. 64 lit.a, b și e Cod Penal, 65 al.2 și 3 și 66 Cod penal a interzis inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei închisorii.

S-a constatat că cele două infracțiuni au fost comise în condițiile concursului real de fapte prev. de art. 33 lit.a Cod Penal, iar în baza art.34 lit.b Cod Penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de:

-10 (zece) ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În temeiul art.35 al.3 Cod penal s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 al.1 Cod oenal s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b și e Cod Penal, respectiv drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator.

, fiica lui și, născută la 19.07.1975, în C-N, jud. C,. în C-N,-,.29, jud. C, cetățean român, fără antecedente penale, CNP -,

În temeiul art. 12 al.1, al.2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, și art.74 al.1 lit.a și 76 al.1 lit.b Cod penal, la pedeapsa de:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 76 al.3 Cod penal s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 71 al.1 Cod penal, pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, e Cod Penal, respectiv drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator.

În baza art. 88 Cod penal rap. la art. 18 al.1 din Legea 302/2004 s-a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 19.02.2008 la zi.

În temeiul art. 86¹Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 86²Cod Penal, stabilit de instanță la 7 ani închisoare.

În baza art. 86³Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe Lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acest organ, dar nu mai puțin de o dată pe trimestru, în ultima zi de joi a trimestrului;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Impune inculpatei obligația de a nu intra, pe durata termenului de încercare, în legătură cu persoanele vătămate, și și cu martorele, și.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art. 86⁴Cod Penal.

În baza art. 71 al.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, e Cod penal, respectiv drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator.

În temeiul art. 350 al.3 lit.b Cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.

, fiul lui și, născut la 12.08.1969, în C-N,. în C-N,-,.21, jud. C, cu reședința în C-N,-, jud. C, cetățean român, studii școala profesională, necăsătorit, stagiul militar neefectuat, recidivist, posesor al CI seria - nr. -, CNP -,

În temeiul art. 12 al.1, al.2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplicarea art.74 al.2 Cod Penal, art.76 al.1 lit.b Cod Penal, art.37 lit.b, 39 al.4 Cod penal, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 76 al.3 Cod penal s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 13 al.1, al.2 și 3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art.74 al.2 Cod Penal, art.76 al.1 lit.a Cod penal, art.37 lit.b, 39 al.4 Cod penal, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 76 al.3 Cod penal s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

- 3 (ani) ani închisoare.

În baza art. 71 al.1 Cod penal, pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, e Cod Penal, respectiv drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator.

În baza art. 86³Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

e) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe Lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acest organ, dar nu mai puțin de o dată pe trimestru, în ultima zi de joi a trimestrului;

f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Impune inculpatului obligația de a nu intra, pe durata termenului de încercare, în legătură cu partea vătămată și cu martora.

În temeiul art. 359 Cod Procedură Penală atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art. 86⁴Cod Penal.

În baza art. 71 al.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, e Cod penal, respectiv drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator.

În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c Cod penal achită pe inculpata, cu datele personale mai sus reținute, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 al.1, 2 și 3 din Legea 678/2001, pentru că fapta nu a fost săvârșită de către inculpată.

În temeiul art. 19 al.1 din Legea 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor sume de bani: câte 5547,5 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al BNR din ziua confiscării, de la fiecare din inculpații și și 2560 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al BNR din ziua confiscării, de la inculpatul.

În baza art. 14 al.3 lit.b rap. la art. 346 al.1 Cod procedură penală și la art. 1003 cod civil s-au admis acțiunile civile ale părților civile,. în C-N,-,.36, jud. C,. în C-N,-,.62, jud. C și,. în C-N,-,.48, jud. C și admite în parte acțiunea civilă a părții civile,. în C-N,-,.67 și în consecință:

Au fost obligați în solidar inculpații și, iar pentru partea civilă aceștia vor fi obligați în solidar și cu inculpatul, să plătească părților civile următoarele sume de bani:

- părții civile - 1500 lei daune materiale și 35.000 lei daune morale;

- părții civile - 1.000 euro daune morale, sau echivalentul în lei, la cursul oficial al BNR din ziua plății efective;

- părții civile - 10.000 euro daune morale, sau echivalentul în lei, la cursul oficial al BNR din ziua plății efective;

- părții civile - 5.000 euro daune morale, sau echivalentul în lei, la cursul oficial al BNR din ziua plății efective.

S-au respins pretențiile reprezentând daune materiale formulate de către partea civilă.

În temeiul art. 189 Cod procedură penală s-a stabilit onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpatul, în sumă de 150 lei, și pentru părțile vătămate, și în sumă de câte 80 lei pentru fiecare, sume ce se avansează din Fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului C - av. (căsătorită ) și respectiv.

În baza art. 191 al.1 și 2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații și să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 900 lei fiecare, iar pe inculpatul l-a obligat să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.000 lei, din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru acest inculpat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

1.În cursul lunii august 2006, partea vătămată ( 7-17 și respectiv 112-113), în vârstă de 20 de ani, din C-N, în ce-și petrecea concediul pe litoralul românesc, împreună cu prietenul și cu alți prieteni comuni, a fost contactată de inculpatul, prin intermediul martorului ( 18-21 și respectiv 139), fost coleg de școală cu partea vătămată și rudă mai îndepărtată a inculpatului, care i-a promis obținerea, unui loc de muncă în Spania și anume la spălat de vase în bucătăria unui restaurant. Partea vătămată s-a arătat interesată de ofertă și la cererea inculpatului care i-a plătit biletul de tren și-a întrerupt sejurul și s-a întors la C-

De cum a ajuns în municipiul C-N, fără să se deplaseze la domiciliu, partea vătămată s-a întâlnit cu nculpatul, care i-a comunicat în mod nemijlocit părții vătămate faptul că poate să-i obțină un loc de muncă, la spălat de vase, în bucătăria unui restaurant din Spania, unde lucrează și soția sa, inculpata, prezentându-i posibilitatea realizării unui câștig de 5 - 600 euro lunar, câștig care urma să crească ulterior, odată cu posibilitatea de avansare profesională a părții vătămate.

Partea vătămată avea o situație materială dificilă, având un loc de muncă ce nu-i permitea realizarea unor câștiguri însemnate și fiind tentată de perspectiva obținerii unui venit mai substanțial a acceptat propunerea inculpatului de a-l însoți în Spania ca să lucreze la restaurantul respectiv.

În continuare, inculpatul s-a ocupat de obținerea, în regim de urgență, a pașaportului părții vătămate și a suportat costurile aferente. Toate aceste evenimente s-au derulat foarte rapid, inculpatul susținând că trebuie să se întoarcă de urgență în Spania. În acest context partea vătămată, care nu își mai găsea cartea de identitate, s-a folosit de cartea de identitate a surorii sale, l-a îndemnul inculpatului, și a obținut pașaportul pe numele acesteia.

În data de 25 august 2006, așa cum rezultă din procesul-verbal de interogare a bazei de date (5 din dos.urm. penală), inculpatul împreună cu partea vătămată și martorul au plecat din România prin Punctul de Trecere a Frontierei și s-au deplasat în Spania, în localitatea. Aici, partea vătămată și martorul au fost găzduiți într-un apartament închiriat de inculpata.

La câteva zile după ce a ajuns în Spania, partea vătămată a ost abordată de inculpata care a întrebat-o dacă știe de ce a venit în Spania, iar aceasta i-a spus că va lucra la spălat de vase, însă inculpata i-a replicat că va lucra într-un club, întrebând-o totodată dacă știe să folosească prezervativul. Partea vătămată a dat un răspuns negativ. Cu acestea discuția a luat sfârșit însă după alte două zile inculpatul a veni la partea vătămată și i-a spus că va trebuii să iasă cu el la plimbare. Era îmbrăcată în blugi și tricou, însă inculpata i-a dat un maieu decoltat. Cei doi inculpați au însoțit-o într-un club unde au discutat cu cineva în limba spaniolă, fără ca partea vătămată să înțeleagă ce povestesc. Apoi cei doi au plecat fără să-i dea alte amănunte. Întrucât patroana clubului a văzut-o că nu face nimic și că nu reacționa în vreun fel a întrebat-o dacă știe ce trebuie să facă.

În acel club partea vătămată a rămas circa o săptămână însă despre perioada respectivă nu își amintește prea multe. Nu știe cam ce sumă a câștigat, însă dimineața când ieșea din club, inculpatul o întreba cât a câștigat, după care verifica susținerile părții vătămate prin intermediul altor fete care lucrau în clubul respectiv. Inculpatul lua de la partea vătămată toți banii pe care îi câștiga.

Din acel club partea vătămată a fost mutată în clubul "Casa Blanca" unde a stat aproximativ o săptămână J sau poate două. Pentru J de oră de relații cu clienții trebuia să pretindă minim 50 de euro, și partea vătămată avea 2-3 contacte pe noapte. Din această sumă, trebuia să plătească 40 euro clubului, un fel de chirie. Ceilalți bani îi erau luați de către inculpatul. Acesta se interesa de la celelalte fete care se aflau în club cam cât câștiga și dacă nu-i convenea prestația, o lovea pe partea vătămată. Și inculpata o lovea, reproșându-i că nu face menajul în casă pentru ea. În clubul respectiv a cunoscut o fată pe nume care îl știa pe inculpat și cu ce se ocupă acesta. În ce a cunoscut-o pe această fată s-a hotărât să fugă de acolo și pentru a-și strânge ceva bani, în vederea punerii în aplicare a planului de fugă, din ce aduna îi dădea fetei respective, ca să pună de o parte.

Partea vătămată a mai relatat că a fost adusă de către inculpat într-o adevărată stare de sclavie, mânca numai la cluburile unde lucra, iar inculpații îi ofereau mâncare numai dacă erau mulțumiți de prestația acesteia din clubul în care lucra.

În cele din urmă, inculpatul a aflat că partea vătămată vrea să fugă și a bătut- Din acel club a dus-o în localitatea unde a rămas 2-3 zile. În clubul respectiv partea vătămată nu a prea lucrat, refuzând să întrețină raporturi cu clienții, și deoarece le făcea probleme celor doi, inculpații s-au hotărât să o vândă unor proxeneți din sau, discuție pe care a auzit-o martorul, care avea sarcina să o supravegheze îndeaproape pe partea vătămată, acesta fiind la rândul său victima unor violențe aplicate de către inculpatul, în situațiile în care acesta nu era mulțumit de modul în care o supraveghea pe partea vătămată. Martorul a avizat-o pe în legătură cu intenția inculpaților de aov inde. Partea vătămată a mai arătat că inculpații îi făceau controale în cameră pentru a vedea dacă nu ascunde anumite lucruri. Din banii câștigați partea vătămată a reușit să trimită în țară, știind că una din surori este la școală și tocmai începuse anul școlar. Când au descoperit recipisa cu care trimisese banii în România, inculpații s-au supărat foarte tare, iar inculpatul a bătut-

Din a fost dusă în alt club, pe nume " ", unde a stat cca. o săptămână. Aici avea 3-4 contacte cu clienții într-o noapte.

În perioada respectivă, nici unul din cei doi inculpați nu lucrau, partea vătămată fiind practic cea care îi întreținea. În apartamentul inculpaților partea vătămată i-a cunoscut pe martorii și care comiteau furturi și tâlhării. Cei doi inculpați i-au propus și martorului să meargă la furat, însă acesta nu a fost de acord. El și-a căutat de lucru însă inculpații au preferat să stea cu partea vătămată și să o supravegheze, nefiind interesați să găsească un loc de muncă pentru martorul amintit, aspecte confirmate și de declarația acestui martor.

Spre sfârșitul lunii septembrie 2006, partea vătămată a reușit să-i contacteze telefonic pe părinții săi, cărora le-a comunicat situația reală, respectiv că inculpații o obligă să se prostitueze, relatându-le întreg calvarul prin care a trecut în decurs de aproximativ o lună. Partea vătămată le-a cerut părinților să o ajute, spunând că nu mai rezistă și dacă nu scapă de la inculpați se va sinucide, aspecte confirmate și de declarația martorei, mama părții vătămate (22-24 și respectiv 292-294).

Ca urmare, martorii ( 25-29), tatăl părții vătămate și, au sesizat imediat organele de poliție și s-au luat primele măsuri în sensul contactării autorităților din Spania pentru a se reuși localizarea părții vătămate.

Între, partea vătămată împreună cu martorul (după ce au auzit că inculpații intenționează să o vândă pe partea vătămată unui proxenet spaniol) au reușit să fugă de la inculpați și să se întoarcă în România.

Este de menționat situația gravă în care partea vătămată a reușit să se întoarcă acasă, cu o greutate de 44 kg la o înălțime de cca. 1,70, contactând mai multe boli pentru care a urmat un tratament îndelungat, iar din punct de vedere psihic a urmat o terapie de consiliere psihologică pentru a depăși depresia în care a căzut și pentru a-și reface sentimentele de autoprețuire și încredere în sine.

Potrivit declarației inculpatei, dată în faza de judecată, în cursul anului 2006 inculpatul a venit în România, iar cu această ocazia sa, respectiv bunica martorului l-a rugat pe inculpat să îl ducă în Spania. Inculpata a mai arătat că știe că inculpatul venea în România la cca.3 luni de zile deoarece nu avea viză de ședere în Spania. În luna august 2006 inculpatul a stat în România cca. o săptămână. Când a revenit în Spania inculpatul era însoțit de și. i-a spus inculpatei că înainte de a pleca din România era fugită de acasă aflându-se pe litoral și acolo a fost sunată de care i-a spus că pleacă în Spania, și i-a relatat acestuia că și ea vrea să plece în Italia unde avea un prieten sau o cunoștință. Inculpata a susținut că nu știe de ce nu a rămas în Italia partea vătămată, și în ce context a ajuns în Spania. Cei doi locuiau în apartamentul în care locuia și inculpata, într-o cameră separată. La un moment dat i-a spus inculpatei că părinții ei nu știu unde se află și din discuțiile pe care le-a purtat cu aceasta și-a dat seama că îi era frică de tatăl său. De aceea a sfătuit-o să îi sune pe părinți să le spună unde este, și chiar a însoțit-o până la un telefon și personal a vorbit cu tatăl părții vătămate, căruia i-a spus că aceasta este bine și locuiește la inculpată.

Inculpata a susținut că în Spania lucra ca menajeră și era și ospătară în localitatea și în alte localuri - restaurante, care aveau specific bar-restaurant, nefiind cluburi de noapte. A lucrat într-un club de noapte, de o săptămână, în orașul de la, ca ospătară, clubul numindu-se.

A arătat inculpata că, discutând cu partea vătămată, aceasta ar dori să lucreze într-un club, deoarece a întrebat-o pe inculpată cum sunt cluburile în Spania, afirmând că vrea să danseze, însă inculpata i-a spus că nu cunoaște multe amănunte.

Inculpata a mai relatat că atât partea vătămată cât și martorul purtau pașapoartele în buzunarul posterior de la blugi, aspect infirmat însă de declarația părții vătămate și a martorului amintit. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi reală această apărare a inculpatei, nu are relevanță din punct de vedere juridic atâta cât partea vătămată nu cunoștea limba spaniolă, nu știa nici măcar în ce zonă a Spaniei se află, și în tot cazul avea o experiență socio-umană redusă, un anume nivel cultural care nu-i permitea să se descurce cu dexteritate în condițiile unui alt mediu și a unei alte culturi decât cele în care a crescut.

În declarația dată de inculpată în fața instanței, aceasta a încercat să sugereze că partea vătămată avea o moralitate îndoielnică, pe timpul șederii sale în apartamentul închiriat de inculpată, întreținând relații sexuale și cu un alt locatar și anume martorul. Martorul ( 296-297) nu a confirmat acest aspect, el este oricum lipsit de relevanță din punct de vedere juridic, viața intimă a părții vătămate reprezentând un drept subiectiv al acesteia, fiind liberă de a dispune cum dorește de propria persoană, atâta cât activitatea de exploatare, prin înșelăciune, a cărei victimă a fost, nu avea legătură cu moralitatea acesteia, cu atât mai mult cu cât aceste aspecte puteau fi invocate eventual în apărare de către inculpatul, având relevanță în momentul recrutării părții vătămate, și ar fi putut reprezenta indicii subiective din partea persoanei vătămate în legătură cu munca ce urma să o presteze în Spania. Aceste indicii subiective ar fi avut relevanță, repetăm, în condițiile în care moralitatea îndoielnică a părții vătămate, asumată de aceasta era totodată cunoscută de către inculpatul care a recrutat- Din nicio probă de la dosar nu rezultă însă că partea vătămată ar fi avut o moralitate pusă sub semnul întrebării, cu atât mai mult nu rezultă că ar fi practicat anterior prostituția.

Prin urmare, întreaga apărare a inculpatei raportat la acest act material, urmează să fie înlăturată, instanța apreciind că declarația părții vătămate confirmată de altfel prin declarațiile martorilor, este pe deplin sinceră. De altfel cu ocazia audierii nemijlocite a părții vătămate de către instanța de judecată, s-a putut constata că în momentul retrăirii acelor evenimente, partea vătămată nu a putu să-și ascundă sentimentele de suferință profundă și de revoltă la adresa celor care au adus-o în acea situație. Constatările instanței de judecată sunt confirmate și de rezultatul examinării psihologice a părții vătămate (42-43), care a stabilit că în momentul evaluării partea vătămată era caracterizată de instabilitate și disforie accentuată, cu oboseală fizică și epuizare emoțională ca urmare a reacției la stres, tensiuni, și de nevoia de liniște, calm, care trec în prim plan, compensatoriu.

Inculpata s-a mai apărat arătând că doar a găzduit-o pe partea vătămată, și că banii despre care partea vătămată susține că-i erau luați de către inculpații și, reprezentau de fapt chiria pentru găzduirea acordată. Această apărare este valabilă și în cazul celorlalte părți vătămate, după cum vom arăta mai.

Instanța a înlăturat și această apărare constatând că susținerile inculpatei sunt de-a dreptul ilogice, în condițiile în care martorii și, aflați în situații identice cu cea a părții vătămate, adică de găzduire a lor de către inculpată, au declarat că acesta nu le pretindea nicio chirie. Prin urmare nu este explicabilă "generozitatea" inculpatei în raport de acești doi martori, în condițiile în care părților vătămate le pretindea sume consistente cu titlu de "chirie".

2. În cursul lunii septembrie 2005, inculpații și au contactat-o pe partea vătămată (47-49 și respectiv 114-115), în vârstă de 25 de ani, din C-N, căreia i-au propus să meargă cu ei în Spania și să lucreze într-un club unde urma să întrețină raporturi sexuale cu diverși clienți în schimbul unor sume de bani. Inculpații i-au spus părții vătămate că în acest mod poate realiza câștiguri foarte mari pe care urma să le împartă cu ei în schimbul găzduirii într-un apartament închiriat de inculpată.

Partea vătămată avea o situație materială foarte grea, și un copil mic de crescut și convinsă fiind că va câștiga foarte mulți bani a acceptat propunerea inculpaților și i-a însoțit în Spania, fiind găzduită în apartamentul închiriat de inculpata în localitatea.

După ce au ajuns în Spania, inculpații au luat pașaportul părții vătămate "ca să nu se piardă" și apoi au instruit-o în legătură cu activitatea pe care urma să o facă.

În perioada următore, partea vătămată a fost dusă de inculpați în clubul de noapte " " împreună cu o altă fată pe nume "", cumnata lui, unde întreținea raporturi sexuale cu diverși clienți în schimbul sumei de 60 de euro pentru o J de oră, așa cum a declarat în faza de urmărire penală sau 50 de euro pentru o J de oră, așa cum reiese din declarația dată în faza de judecată.

După puțin partea vătămată a realizat că îi era controlată fiecare mișcare, prin intermediul, care îi povestea inculpatei tot ceea ce partea vătămată făcea în club.

După 2 săptămâni de lucru în Spania într-o seară când a ieșit de la muncă, deși era foarte obosită inculpata i-a spus că trebuie să meargă acasă la un client. A întrebat-o când a ajuns în fața casei acelui client, ce trebuie să facă acolo, inculpata spunându-i că trebuie să facă ce face și în club. Când au ajuns în locuința clientului respectiv, inculpata a luat banii de la acesta și anume 400 euro. După ce a intrat în casă, partea vătămată a constatat că ul respectiv avea pe masă 5 linii de cocaină și a invitat-o pe partea vătămată să ia și ea, însă a refuzat.

A avut cu ul respectiv un contact sexual normal și după aceea acesta i-a dat 50 euro pe care i-a ascuns.

După 2 zile de la acest eveniment relatat, cei doi inculpați au plecat în, susținând că mai vin două fete, întrucât în apartament nu erau, în acel moment, decât cei doi inculpați și partea vătămată. Cât inculpații au fost la, perioadă de 3 zile, partea vătămată a fost păzită de o spanioloaică, pe nume, traficantă de droguri și verișoara patronului clubului unde lucra partea vătămată. Aceasta a păzit-o o zi, ducându- la plimbare. A doua zi a venit care a stat cu partea vătămată și a dus-o și ea la plimbare, în rest era închisă în casă. Cu cei 50 euro pe care i-a primit de la clientul la care a fost dusă acasă și pe care i-a ascuns, și-a cumpărat un telefon mobil ca să poată vorbi cu familia din țară. Anterior de a-și cumpăra acel telefon inculpatul i-a atras atenția asupra celor discutate cu membrii familiei, din această pricină mamei sale, partea vătămată i-a spus că lucrează de fapt într-o pizzerie. La un moment dat partea vătămată a fost sunată de mama sa și i-a spus că acasă le-au tăiat lumina, iar copilul său nu poate învăța și să facă tot posibilul să îi trimită niște bani. I-a spus inculpatului că vrea să trimit acasă 100 euro, însă acesta i-a spus că nu este momentul și ca să poată trimite acasă ceva, trebuie să meargă cu mai mulți bărbați, în sensul de a întreține mai multe raporturi sexuale, deoarece mai are încă la el datorii. Într-o dimineață partea vătămată a făcut un calcul, cât anume datorează inculpaților, și a reieșit că le datora 1000 de euro din care 500 euro reprezenta chiria pentru întregul apartament. A întrebat-o pe inculpată de ce îi cer atâția bani pentru chiriei, deoarece și ei locuiau acolo, însă nu i-a dat nici un răspuns.

Partea vătămată ajunsese practic într-o adevărată situație de sclavie, câștigurile declarate de ea fiind controlate atât prin intermediul lui cât și prin cel al care o informa pe inculpata despre tot ce partea vătămată făcea în club.

În aceste condiții, partea vătămată și-a dat seama că nu va putea câștiga nici un și le-a comunicat inculpaților și că dorește să se întoarcă acasă, în România. Inculpații au refuzat-o categoric.

Partea vătămată a încercat să scape de cei doi inculpați mergând la un alt club, însă, după câteva ore, inculpatul a venit după ea și a dus-o înapoi în apartamentul închiriat de inculpată.

La un moment dat, inculpatul a găsit telefonul mobil pe care partea vătămată și-l cumpărase, și într-un acces de furie l-a spart în bucățele. Pe parcursul șederii sale în apartamentul unde locuiau cei doi inculpați, într-o seară după ce s-a întors de la club, inculpatul a luat-o la rost, întrebând-o ce vorbește ea în club. Partea vătămată i-a spus că spune doar adevărul, moment în care inculpata i-a tras o palmă, partea vătămată căzând de pe scaun. Deoarece partea vătămată a încercat să riposteze, a intervenit inculpatul care a lovit-o în repetate rânduri, de circa 10 minute, până când partea vătămată nu a mai reușit să se ridice de. După aceste violențe partea vătămată a refuzat să mănânce de trei zile și din cauza urmelor rămase de la lovituri nu a putut fi dusă la lucru de două zile.

În final, partea vătămată le-a comunicat inculpaților că refuză să mai meargă cu vreun client, și că va pleca acasă, iar inculpatul i-a spus că va merge acasă doar atunci când va avea bani pentru a-și plăti biletul de întoarcere. În cele din urmă, partea vătămată a reușit să adune suma de 100 euro, susținând că la un moment dat a intrat în cameră cu un client în același cu, astfel încât aceasta nu a mai știut nimic despre raportul respectiv și a sunat la, făcându-și rezervare la autocar pentru a doua zi, la ora 9,00 dimineața. când a ajuns acasă partea vătămată le-a comunicat inculpaților că are bani și are și rezervare pentru autocar, așa că va merge acasă. Partea vătămată și-a făcut bagajele iar a doua zi dimineața era pregătită de plecare, în aceste condiții inculpații au fost nevoiți să o lase să se întoarcă în România, după ce în prealabil i-au atras atenția că nu are voie să ducă acasă bunuri sau valori ce ar putea să dovedească că a fost în Spania. Înainte de plecare inculpații au percheziționat-o pe partea vătămată, iar inculpata a controlat-o efectiv pe partea vătămată ca să fie sigură că nu a ascuns bani în unele zone ale corpului.

Până la urmă inculpatul a dus-o pe partea vătămată până la și i-a dat pașaportul șoferului spunându-i acesteia că nu va ajunge în România, deoarece în Ungaria va fi dată din autocar și va primi un în cap. Înainte de plecare, partea vătămată avea 15 euro în portmoneu însă și pe aceia i-a luat inculpata. Totodată, i-au fost reținute și pozele pe care le-a făcut prin locurile în care inculpații au plimbat-o prin Spania. Când vorbea în țară cu familia partea vătămată o putea face numai în prezenta inculpaților.

Inculpata a arătat că pe partea vătămată a cunoscut-o în anul 2005, cu ocazia unei vizite în România, însoțită fiind de inculpatul. A întâlnit-o într-un bar din cartierul G, cunoscând-o dinainte, deoarece a copilărit în același cartier cu inculpatul amintit. Întâlnirea a fost întâmplătoare. Cu toate că o știa dinainte pe partea vătămată, inculpata a declarat că atunci a văzut-o pentru prima dată. Pe parcursul discuției din barul respectiv inculpatul i-a spus părții vătămate că o prietenă din copilărie pe nume este în Spania și lucrează acolo. După aceea partea vătămată a vorbit telefonic cu și a întrebat-o pe aceasta ce ar putea să lucreze acolo și câți bani se câștigă, și manifestându-și dorința de a merge în Spania la lucru, partea vătămată a rugat-o pe inculpată să vorbească cu mama sa și să-i spună acesteia că este o prietenă din copilărie care lucrează în Spania și că poate să vină și partea vătămată, că totul o să fie bine. Inițial inculpata nu a fost de acord, dar ulterior i s-a făcut milă de ea, și văzând că are de crescut un copil și o situație materială mai dificilă s-a lăsat convinsă și a fost acasă la partea vătămată. A vorbit cu mama părții vătămate asigurând-o că totul va fi bine. După ce s-au deplasat în Spania partea vătămată s-a întâlnit cu prietena sa. În urma discuțiilor purtate de acestea, partea vătămată s-a angajat la un club de noapte unde lucra și și unde se practica prostituția. Inculpata a declarat că nu a intervenit în decizia părții vătămate, deoarece orice persoană poate să dispună cum vrea de corpul său. În acest partea vătămată a locuit în apartamentul inculpatei, stabilind o sumă de 300 euro/lună drept chirie. După o perioadă inculpata a constatat că partea vătămată era o persoană falsă, neinteresată de propriul copil, materialistă, fiind interesată doar de distracție și de bărbați. La scurt după ce a ajuns în Spania inculpata a fost sunată de mama părții vătămate care i-a spus că le-a fost tăiat curentul deoarece nu au plătit facturile iar inculpata i-a spus părții vătămate că din banii câștigați să trimită ceva bani în țară, deoarece nu era obligată imediat să plătească chiria. Cu toate acestea, partea vătămată nu a trimis bani în țară, preferând să-și cumpere telefon și produse cosmetice. Personal partea vătămată i-a spus inculpatei că nu i-a mers căsnicia deoarece îi plăceau bărbații și nu putea trăi cu unul singur. Relațiile dintre inculpată și partea vătămată s-au deteriorat deoarece inculpata i-a interzis părții vătămate să vină cu bărbați acasă.

Inculpata a mai susținut că nu i-a interzis nici un moment părții vătămate să părăsească apartamentul în care locuiau împreună, la un moment dat ambii inculpații fiind plecați la, oraș situat la o distanță de cca. 1000 km de, unde au stat 3 zile, perioadă în care partea vătămată ar fi avut posibilitatea să plece din apartamentul respectiv dacă s-ar fi simțit exploatată. Inculpata de declarat că nici ea și nici inculpatul nu au exercitat violențe asupra părții vătămate și că nu au exploatat-o în nici un mod, și că pur și simplu nu știe în ce modalitate își cheltuia partea vătămată banii câștigați.

S-a preciat că declarația inculpatei referitoare la neexercitarea acțiunilor violente împotriva părții vătămate este nesinceră, cel puțin în ceea ce-l privește pe inculpatul, care, așa cum s-a apărat chiar inculpata, este o fire violentă, aplicându-i corecții fizice până și inculpatei.

Instanța a procedat la ascultarea nemijlocită atât a inculpatei cât și a părții vătămate și, desigur, părțile au avut poziții procesuale ireconciliante. Prin interpretarea interdependentă a acestor probe, ținând seama de ansamblul probator de la dosar, instanța apreciază că declarația părții vătămate este sinceră și se coroborează cu celelalte mijloace de probă de la dosar, modalitatea de recrutare a părții vătămate, condițiile în care a fost găzduită și umilințele la care a fost supusă, fiind quasi identice cu cele descrise de celelalte părți vătămate din cauză. De altfel, partea vătămată a fost audiată în condiții de contradictorialitate cu inculpata și apărătorul acesteia, însă din întrebările puse de apărare părții vătămate, instanța nu a putut să surprindă aspecte ce denotă nesinceritatea părții vătămate. Desigur că au fost speculate aspecte ținând de moralitatea părții vătămate, de modul în care aceasta a înțeles să acționeze în condițiile în care și-a dat seama de situația în care se afla. Așa cum am precizat și în cazul părții vătămate, moralitatea părții vătămate nu are relevanță din punct de vedere juridic, atâta cât la dosar există date certe și probe care dovedesc faptul că partea vătămată a fost exploatată prin înșelăciune, în condițiile în care înainte de plecarea din țară a convenit cu inculpații ca din practicarea prostituției să obțină J din veniturile realizate, cealaltă J revenind inculpaților, ori în condițiile concrete inculpații își însușeau în totalitate sumele câștigate de partea vătămată.

În legătură cu modul în care partea vătămată a înțeles să acționeze în condițiile exploatării pe care a constatat-o, instanța apreciază că acesta depinde de la individ la individ, în funcție de cultura pe care o are, de mediul socio-profesional din care provine, de caracterul său, de abilitatea de a se descurca într-un mediu cu totul străin de cel în care își desfășoară traiul cotidian.

3. În cursul anului 2005, inculpații și au contactat-o pe partea vătămată - (51-54 și respectiv 141-143), în vârstă de 31 ani, din C-N, pe care o cunoșteau de mai mulți ani și i-au propus să-i însoțească în Spania, promițându-i obținerea unui loc de muncă la bucătăria unui restaurant. Inițial, partea vătămată a refuzat, însă, ulterior, a acceptat propunerea și în luna noiembrie 2005 s-a deplasat în Spania, în localitatea, fiind găzduită în apartamentul închiriat de inculpata. Inculpații au organizat deplasarea părții vătămate și au obținut pentru ea o invitație de la numita, cetățean spaniol ( 57-61).

La câteva zile după ce a ajuns, fiind întrebată de către inculpați când se apucă de lucru, i s-a spus că începând de duminică va lucra cu ( ), într-un club, unde urma să facă consumație cu clienții și să "urce pe cameră cu aceștia", pentru a face bani. Partea vătămată a refuzat categoric să facă prostituție, cu toate că în trecut se ocupase cu aceasta. Despre acest aspect i-a spus și, și anume că va face bani doar din consumație. Pentru că nu cunoștea limba și în club erau destul de puțini clienți, nu câștiga prea mult.

Partea vătămată a mai precizat că după ce a ajuns în Spania și a aflat ce urma să facă l-a sunat pe logodnicul său, martorul (62-63 și respectiv 173), care s-a supărat și a suportat de la el numeroase jigniri, cu toate că i-a spus că a refuzat să întrețină relații sexuale contra cost.

Situația în care a ajuns, a adus-o pe partea vătămată într-o stare disperată, însă martorul mai sus amintit, logodnicul său, i-a spus să se liniștească și să facă bani pentru a se putea întoarce acasă. În clubul respectiv "", lucrau mai multe românce, însă patronul văzând că partea vătămată refuză să lucreze și-a manifestat intenția de aom ută în alt club, deoarece el are nevoie de fete care vor să lucreze. A refuzat și această posibilitate deoarece clubul unde urma să se mute era mai mic și alternativele de câștig numai din consumație erau reduse.

La un moment dat, inculpații i-au spus că pleacă la distanță de 2 orașe, însă ulterior a aflat că de fapt veniseră în țară.

În acest interval de, s-a mutat la un alt club, unde i-a adus toate bagajele, însă în noaptea următoare a plecat la un club mai M unde ar fi avut șansa să câștige mai mult numai din consumație.

După ce a ajuns în noul club, a cunoscut un cetățean olandez în vârsta de 60 ani, om de afaceri, și care cunoștea destul de bine limba română ca să se poată înțelege cu el, relatându-i acestuia întreaga situație în care se află. Acesta a plătit toate cheltuielile necesare pentru ca partea vătămată să poată revenii în țară. Între, inculpatul, aflând de plecarea părții vătămate, i-a adresat amenințări logodnicului acesteia, spunând că o va omorî pe fetița ei și că pe partea vătămată o va face " pachet". La un moment dat inculpatul i-a trimis părții vătămate un SMS pe telefonul mobil pe care l-a păstrat până și în ziua audierii sale de către instanță. Prin acest mesaj inculpatul îi calculase părții vătămate toate datoriile pe care le-ar fi avut față de acesta și îi solicita restituirea lor. De asemenea acest mesaj conținea injurii la adresa părții vătămate și somația acesteia de a achita a doua zi toate datoriile.

În legătură cu înșelarea părții vătămate asupra condițiilor de lucru este relevant și aspectul relatat de partea vătămată potrivit căruia înainte de plecarea sa în Spania aceasta și-a tuns părul. Ajunsă în inculpatul i-a reproșat acest fapt părții vătămate, și cu toate că aceasta nu a replicat s-a gândit că ce legătură ar putea avea lungimea părului cu munca în bucătăria unui restaurant, cu atât mai mult cu cât partea vătămată știa că pentru exercitarea unei asemenea meserii este necesar ca părul să fie strâns și acoperit. Abia după ce i s-a spus în concret ce urma să facă în Spania, a realizat partea vătămată rostul unui asemenea reproș. În acest context, cei doi inculpați au determinat-o să-și cumpere o meșă, pentru a se face mai atractivă pentru clienți. Costul acestei meșe, de 80 euro, a fost însumat de către inculpați în contul datoriilor pe care partea vătămată le-ar fi avut față de ei.

Cele declarate de partea vătămată se coroborează cu declarațiile martorilor și, care au perceput indirect evenimentele, din relatările părții vătămate, însă martorul a fost de față în momentul în care inculpații și i-au spus părții vătămate că în Spania ar urma să lucreze la bucătăria unui restaurant.

Inculpata s-a apărat susținând că partea vătămată a fost cea care a insistat să fie ajutată să ajungă în Spania, iar inculpatul i-a găsit de lucru ca și menajeră, chiar femeia la care urma să lucreze i-a făcut invitația părții vătămate. După ce a ajuns în Spania, partea vătămată, luând legătura cu numita, cele două cunoscându-se de mai mult, i-a spus inculpatei că ar prefera să lucreze într-un club de noapte deoarece această muncă este mai bine plătită. A mai arătat inculpata că partea vătămată și se deplasau împreună la muncă, nefiind însoțite de cineva, și având în permanență cheia apartamentului asupra lor, astfel încât nimic nu ar fi împiedicat-o pe partea vătămată să se întoarcă în țară de îndată ce ar fi constatat că situația nu se prezintă așa cum i s-a promis de la început.

că apărarea inculpatei este de circumstanță, în condițiile în care partea vătămată a plecat din casa inculpaților de îndată ce a avut posibilitatea și anume în momentul în care și-a dat seama că aceștia se aflau în România.

4. În cursul lunii martie 2006, partea vătămată (65-67), în vârstă de 20 de ani, din C-N, i-a cunoscut pe inculpații și prin intermediul martorei (71-74 și respectiv 212-213). Inculpații aveau cunoștință, din relatările martorei amintite și ale părții vătămate că aceasta din urmă are o situație materială dificilă și i-au propus să meargă cu ei în Spania să lucreze ca barman-ospătar, într-un club, asigurând-o că va realiza câștiguri însemnate, în condițiile în care și în țară persoana vătămată avea aceeași ocupație.

În aceeași perioadă, inculpații au contactat-o și pe partea vătămată -, din H, fostă colegă de liceu cu martora, căreia i-au făcut de asemenea propunerea de a merge cu ei în Spania pentru a lucra ca și barman într-un club, la fel ca și .

Cele două părți vătămate au fost de acord cu propunerea inculpaților și în data de 16 aprilie 2006 au plecat spre Spania, așa cum rezultă din procesul verbal de interogare a bazei de date (69-70), fiind găzduite în apartamentul închiriat de inculpata, din localitatea.

După ce au ajuns în apartamentul respectiv, atitudinea inculpaților s-a schimbat radical față de cele două persoane vătămate, aceștia spunându-le fetelor că le datorează sume mari de bani și pentru a le plăti datoria trebuie să meargă într-un club pentru a se prostitua. Mai trebuie precizat, că imediat după ce au ajuns în Spania inculpatul le-a luat pașapoartele părților vătămate și le-a lăsat doar câte o copie a documentelor respective, aspect confirmat și de către martora (81 și respectiv 247).

În continuare, părțile vătămate au fost de inculpații și la clubul "", din de unde acestea trebuiau să-și racoleze clienții. Într-una din zile, inculpații au dus-o pe partea vătămată la un client acasă pentru a întreține relații sexuale și au încasat de la acesta suma de 350 euro.

Părțile vătămate nu au fost de acord să se prostitueze și după aproximativ trei zile au reușit să fugă de la inculpați abandonându-și la aceștia bunurile personale și pașapoartele.

Inculpata a arătat, în legătură cu actele materiale săvârșite față de cele două persoane vătămate că, la un moment dat, în ce se afla în România a fost contactată de o cunoștință pe nume, mai precis, care a venit la inculpată, în apartamentul de pe str.- din C, însoțită de și, întrebând-o dacă poate să le găzduiască 2-3 zile. Inculpata a revenit în Spania și la un interval de pe care nu-i mai poate preciza, a fost sunată de și, de fapt sunându-l pe inculpatul și întrebându-l pe acesta dacă pot fi găzduite 2-3 zile, deoarece au avut ceva probleme la vechea locuință și trebuiau să se întâlnească cu niște prieteni pentru a le oferi în continuare găzduire, dar pe aceștia nu-i găseau. Cele două părții vătămate l-au cunoscut pe inculpatul pe vremea când locuiau pe str.-. --a găzduit pe cele două persoane vătămate, și 2-3 zile poate chiar 4 zile, iar la un moment dat acestea au plecat fără știrea inculpaților. Inculpata mai susține că nu știa dacă acestea au lucrat într-un club sau ce activitate au prestat, cel puțin pe perioada cât au locuit în apartamentul inculpatei.

S-a apreciat că apărarea inculpatei este nesinceră ținând seama de faptul că nu-și explică în nici un mod de ce cele două persoane vătămate au dispărut după două trei zile din apartamentul său, abandonându-și hainele și pașapoartele în locuința respectivă. De altfel martora a relatat că, la un moment dat, fiind rugată de inculpatul să facă un comision pentru acesta, s-a întâlnit la Serviciul Pașapoarte din C-N cu persoana vătămată, care i-a relatat că inculpații s-au purtat extrem de urât cu cele două persoane vătămate, fiind nevoite să fugă din apartamentul acestora doar cu hainele pe care le aveau pe ele. Chiar partea vătămată i-a arătat martorei că plecând din locuința inculpaților la data respectivă cu pantaloni trei sferturi, s-a bronzat doar în partea de a gambelor. Persoana vătămată i-a mai relatat martorei că mai multe zile au rătăcit pe străzi, fără să aibă vreun adăpost. Aceste aspecte sunt confirmate și de martorul (75-76 și respectiv 211) care cunoștea aceste aspecte din relatările prietenei sale, martora.

Martora, mama persoanei vătămate nu cunoștea prea multe amănunte legate de perioada de petrecută de fiica sa în Spania, dar a declarat în fața instanței că la un moment dat persoana vătămată a revenit în țară pentru a-și reface actele abandonate atunci în apartamentul inculpaților, și era pur și simplu traumatizată, șocată, spunându-i mamei ei că a fost obligată să lucreze într-un anume loc, împotriva voinței sale, fără să-i dea alte amănunte.

Cele două persoane vătămate nu au dorit să participe în procesul penal, în calitate de părți vătămate, fie din sentimente de frică față de inculpat, cum este cazul persoanei vătămate, fie din dorința de a uita trecutul și de a nu-i fi afectată viața de familie, în cazul celeilalte persoane vătămate.

Acestea nu au putut fi audiate nici în calitate de martori deoarece nu mai locuiesc în prezent la adresele cunoscute de organele judiciare.

Se impune a se preciza că la stabilirea vinovăției ori nevinovăției inculpaților vor fi avute în vedere la pronunțarea hotărârii și declarațiile celor două persoane vătămate care nu au putut fi audiate în mod nemijlocit de către instanță, în măsura în care aspectele din aceste declarații se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.

Faptul că martorii nu au fost de găsit pentru a fi audiați în fața instanței nu conduce la paralizarea procedurii, dacă instanțele au utilizat toate mijloacele juridice oferite de normele interne pentru a asigura prezența martorului în discuție și dacă declarația acestuia nu este singurul element de probă care stă la baza condamnării (cauza Calabro contra Italiei și Germaniei).

În speța de față instanța de judecată a insistat în citarea celor două persoane vătămate încă de la termenul de judecată din 8.05.2008, iar începând cu termenul din 12 iunie 2008 s-a dispus aducerea cu mandat a persoanelor vătămate în fața instanței. Cu toate acestea cele două persoane vătămate nu au putut fi audiate, ele nu mai locuiesc la domiciliile avute anterior și care erau cunoscute organelor judiciare.

În consecință, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. 3.pr.pen. dând citire declarațiilor persoanei vătămate, în privința persoanei vătămate neexistând o declarație dată în faza de urmărire penală, în condițiile art.75 și urm. Cod procedură penală, întrucât ascultarea nemijlocită a persoanei vătămate de către organele de urmărire penală nu a fost posibilă, aceasta aflându-se și în acel moment în străinătate, la o adresă ce nu a dorit să o facă publică. Astfel, relatările telefonice ale persoanei vătămate au fost consemnate într-un proces verbal de către lucrătorul de poliție. Procedura descrisă de art.327 alin.2 Cod procedură penală, s-a realizat la termenul de judecată din 19.11.2008, când inculpații ori apărătorii acestora au arătat că nu mai au de făcut declarații noi și că nu mai au solicitări în probațiune.

În jurisprudența CEDO s-a statuat că lecturarea declarațiilor unor martori care au refuzat sau nu au putut să depună mărturie în fața tribunalului nu este, în sine, incompatibilă cu dispozițiile convenției, cu condiția respectării dreptului la apărare. Aceasta presupune ca apărarea să fi cunoscut conținutul acestor declarații și să le fi putut combate iar în situația în care nu a avut obiectiv posibilitatea de a interoga martorul, o hotărâre de condamnare nu trebuie să se întemeieze în mod determinant și exclusiv pe astfel de depoziții (cauzacontra Germaniei, a contra de, Doorson contra de).

Față de declarațiile martorilor, și instanța reține că raportat la aceste acte materiale mărturia persoanei vătămate de care se ține seama în condițiile art.327 alin.3 Cod procedură penală, nu este determinantă și exclusivă la stabilirea vinovăției inculpaților.

5. Din declarațiile părții vătămate ( 23-26 și respectiv 145-147), rin p. februarie - martie 2006, aceasta lucra la un salon de masaj. În aceeași perioadă, partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul, care a venit la salonul respectiv însoțit de un prieten, iar a doua zi a căutat-o pe partea vătămată ieșind împreună la un suc și după un cei doi au devenit prieteni. După aceea inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă nu ar fi dispusă ca să lucreze în străinătate, ca și cameristă. În principiu partea vătămată și-a dat acordul, dar numai după susținerea examenului de bacalaureat. În acel interval de, inculpatul i-a prezentat părții vătămate pe ceilalți 2 inculpați, și cu acea ocazie, cei patru au discutat și de posibilitatea plecării în străinătate la
lucru. Inculpatul insista să meargă împreună la muncă în străinătate, spunându-i că a sunat (cu referire la inculpatul ). Întrucât în aceeași perioadă partea vătămată se certase cu părinții, și crezând că astfel își rezolvă și problemele de familie, partea vătămată a fost de acord să plece în străinătate cu prima ocazie. În acest sens, inculpatul i-a spus că inculpatul, i-a trimis bani de drum. Între inculpatul a cunoscut-o și pe persoana vătămată, propunându-i și acesteia să lucreze în străinătate. Inițial inculpatul i-a cerut părții vătămate să o treacă pe, care avea doar 16 ani, pe pașaportul său, dar partea vătămată a refuzat categoric, iar atunci
inculpatul a fost la un notar "pentru a rezolva actele lui ", în sensul că părinții minorei au făcut o procură pe numele inculpatului pentru aop utea scoate din țară pe aceasta. Cei trei au pornit înspre Spania cu un microbuz, inițial până S M, dar la vamă, nu a putut să treacă, deoarece inculpatul nu avea certificat de cazier judiciar, iar în lipsa acestui act nu putea fi mandatat să scoată din țară un minor. În aceste condiții minora s-a întors acasă, lăsându-și toate bagajele în seama părții vătămate, în ideea că se va deplasa în Spania cu prima ocazie.

După aproximativ 3 zile, inculpatul și partea vătămată au ajuns în Spania, iar aici i-au cunoscut pe și (martorul ), care comitea furturi. de 2 zile după ce au ajuns, totul a fost în regulă, inculpatul și partea vătămată mergând la restaurant, discoteci, plajă. În cea de a treia zi, partea vătămată a întrebat-o pe inculpata ce va lucra, iar aceasta i-a spus că pentru moment, până îi va găsi de lucru o va duce la un client, unde va primi 100 euro. Cei 2 inculpați au dus-o la clientul respectiv, și au primit de la acesta suma de 500 euro. Partea vătămată nu cunoștea limba spaniolă iar inculpata i-a scris acesteia pe un pachet de țigări ce trebuie să spună pentru a se descurca cu clienții. După ce a ajuns la acel, acesta s- îmbătat și s-a drogat și a fost nemulțumit că partea vătămată nu vrea să se drogheze. În cele din urmă partea vătămată a reușit să o contacteze pe inculpata, cerându-i acesteia imperios să vină să o ia de acolo, deoarece voia să o bată pentru că a refuzat să se drogheze. Când a venit după partea vătămată inculpata a fost surprinsă de comportamentul lui, spunându-i acesteia că și altă dată i-a dus fete, dar cu nici una nu a avut probleme. După aceea partea vătămată a fost dusă într-un club mic din, unde câștiga într-o seară 180 euro, dar inculpatul nu era mulțumit de această prestație. Clubul respectiv se numea. După cca. o săptămână partea vătămată a fost dusă în clubul.

Partea vătămată a mai precizat că pe perioada șederii sale în Spania cei doi inculpați nu lucrau, se întrețineau din ce câștiga partea vătămată, deoarece, prietena lui câștiga foarte puțin în cluburi. Cu toate că inculpații nu lucrau, după ce părții vătămate veneau de la muncă le cereau să facă și activitățile de menaj în casă. Inculpații veneau în club și le îndemnau în mod concret cum să lucreze, atrăgându-le atenția când un client le privește.

Întrucât în casa respectivă se trăia din banii câștigați de partea vătămată, inculpata o îndemna să sune în țară la diverse prietene și să le determine să lucreze în Spania. Într-unul din cluburile în care partea vătămată a lucrat, era o româncă pe nume, care îl informa pe inculpatul despre tot ce făcea partea vătămată în timpul programului.

Partea vătămată a mai arătat că inculpatul le pretindea să se îmbrace dimineața, la ieșirea din club, cu haine de stradă, pentru ca în situația opririi mașinii de către poliție, să nu aibă hainele de club pe ele, pentru a nu atrage atenția. De asemenea partea vătămată nu avea pașaportul asupra sa, acesta fiind reținut în apartamentul inculpaților.

La un moment dat, nculpatul a certat-o pentru că nu se droghează, deoarece în club se câștiga mulți bani cu clienți drogați. În ultimul club în care a fost, partea vătămată a cunoscut o fată - braziliancă, care a îndrumat-o să spună patronului de situația în care se află. Profitând de faptul că inculpatul se afla în România, partea vătămată a spus patronului respectiv despre ce i se întâmplă după care a anunțat-o și pe inculpată că nu se întoarce cu aceasta acasă și că rămâne în clubul respectiv.

Atât pașaportul cât și hainele părții vătămate au rămas în casa inculpaților, si după un a vorbit cu inculpata să i le restituie, iar aceasta i-a pretins pentru acest serviciu 100 euro.

În cele din urmă partea vătămată și-a recuperat aceste lucruri, fiind ajutată de patronul clubului și de soția acestuia, iar inculpații i-au reproșat părții vătămate faptul că a implicat și alte persoane, spunându-i că de acum vor ști toți ce se întâmplă în casa respectivă.

La un moment dat inculpatul a vândut-o pe partea vătămată patronului clubului " " pentru suma de 2000 euro însă pentru că respectivul patron a aflat că partea vătămată practică prostituția împotriva voinței sale a adus-o din nou la inculpat, care astfel a rămas și cu banii și cu veniturile obținute din exploatarea în continuare a părții vătămate.

Din declarațiile martorei (84-86 și respectiv 248), rezultă că în primul trimestru al anului 2006 cunoscut-o pe partea vătămată, iar prin aceasta și pe inculpatul. La un moment dat partea vătămată și-a exprimat față de martoră intenția de a merge la muncă în Spania, iar atunci martora a spus că și ea ar merge dacă ar avea posibilitate.

În acest context, inculpatul le-a propus celor două să meargă în Spania la lucru, urmând să îngrijească două bătrâne care au casele alăturate, fiindu-le asigurate în locuințele respective cazarea și masa. Deoarece martora a fost de acord, părinții acesteia l-au împuternicit pe inculpatul să o scoată din țară pe minoră. Plecând spre S M, șoferul microbuzului l-a întrebat pe inculpat dacă are cazier, iar la răspunsul negativ al acestuia a spus că minora nu va putea trece vama. Atunci martora a hotărât să se întoarcă din drum, iar inculpatul a sfătuit-o să facă procură pe numele altcuiva, urmând să plece în scurt, de aceia și-a trimis hainele în Spania. Șoferul de pe microbuz s-a oferit să o ajute pe martoră cu procură, astfel că, a doua zi părinții martorei au și perfectat în fața unui notar public o procură pe numele lui (91 și respectiv 95 - 96), șoferul microbuzului.

Cu toate că avea o astfel de procură martora nu și-a mai pus, o vreme, în aplicare planul de a merge în străinătate. După un oarecare a fost sunată de un anume, care s-a prezentat ca fiind o cunoștință de-a lui, cerându-i acesteia să se întâlnească și să discute despre haine. Mergând la întâlnirea respectivă martora a discutat cu acel, identificat în persoana inculpatului și acesta i-a cerut să meargă la lucru în Spania, în aceleași condiții prezentate și de inculpatul. Întrucât martora avea deja o procură s-a hotărât să plece la lucru însă nici de această dată nu i s-a permis să treacă granița.

Martora a mai relatat că a doua zi după plecarea părții vătămate a vorbit cu aceasta la telefon și i-a comunicat că a ajuns cu bine. O lungă perioadă de nu a mai știut nimic de partea vătămată, iar apoi a fost contactată de părinții acesteia care i-au spus că partea vătămată este în Spania însă nu știu unde, manifestându-și îngrijorarea față de situația ei, și i-au cerut totodată martorei să meargă la poliție și să dea o declarație deoarece ei au formulat plângere. Martora a mai relatat că mama părții vătămate, numita i-a spus că își notează toate detaliile convorbirilor telefonice cu fiica ei, aspecte confirmate prin însăși declarația acestei martore (42-46).

În fața instanței de judecată, martora a declarat că nu-și amintește să fi discutat la telefon cu vreo persoană de sex feminin, în timpul întâlniri ei cu inculpatul, care să o convingă să plece în Spania, însă recitindu-i-se fragmente din declarația dată în faza de urmărire penală, aceasta a arătat că într-adevăr, la un moment dat a vorbit la telefon cu o femeie pe nume, despre care inculpatul a afirmat că este soția sa, fără ca martora să-și mai amintească în mod concret ce s-a discutat. Martora nu și-a amintit dacă a fost încurajată de femeia respectivă să plece în Spania.

Din relatările aceleiași martore instanța reține că aceasta cunoștea că inculpatul avea o soție pe nume care era în Spania însă nu-și amintește dacă femeia cu care a vorbit s-a prezentat cu acest nume, și nici dacă femeia respectivă l-a sunat pe iar acesta i-a dat-o la telefon pe martoră, ori dacă, dimpotrivă, convorbirea a fost inițiată de către inculpat.

Martora a declarat că dorința sa de a pleca în Spania la lucru s-a născut anterior momentului în care i-a cunoscut pe partea vătămată și pe inculpatul, însă abia după ce i-a cunoscut pe aceștia i s-a oferit concret și oportunitatea de a pleca.

Inculpata a declarat că știa că partea vătămată era prietena fratelui vitreg al inculpatului, numitul. Cu ocazia unei vizite în România inculpații și s-au întâlnit cu cei doi însă atunci, cel puțin în prezența inculpatei părții vătămate nu i s-a făcut nici o propunere de a veni în Spania. despre aceasta că este elevă de liceu și că lucrează la un centru de masaj. După ce s-au reîntors în Spania, într-o zi, în ce se afla la serviciu a fost sunată de inculpatul care i-a spus că fratele lui vitreg l-a sunat că vrea să vină în Spania împreună cu prietena sa, în vacanță. La cca. o săptămână după ce a ajuns în Spania partea vătămată a început să lucreze într-un club. După mai multe certuri între și, coinculpatul a spus că se întoarce în România însă partea vătămată nu a fost de acord, solicitându-i inculpatei să o lase să locuiască în apartament, spunându-i că va plăti chirie. Inculpata a arătat că pe parcursul șederii în apartament, partea vătămată a avut o cheie personală de la locuință și avea de asemenea libertate deplină de mișcare. Prin iulie 2006 între inculpată și partea vătămată a avut loc un incident, inculpata reproșându-i acesteia din urmă că bea și se droghează prea mult. Inculpata a mai declarat că înaintea acestui incident partea vătămată i s-a confesat spunându-i că se droga încă în ce se afla în țară și că la centrul de masaj la care a lucrat a practicat prostituția. Totodată i-a mai relatat că înaintea venirii sale în Spania era certată cu părinții săi și fugită de acasă. De asemenea inculpata a arătat că după acel incident intervenit între ele, partea vătămată i-a relatat că nu mai vine acasă deoarece patronul clubului respectiv îi oferă găzduire iar inculpata a înțeles această atitudine a părții vătămate, deoarece locuind în clubul în care și lucra evita cheltuielile de transport la serviciu.

Atât partea vătămată cât și inculpata au arătat că inculpatul s-a întors în țară după circa două săptămâni de ședere în Spania, iar partea vătămată a arătat că a refuzat să se întoarcă cu acesta deoarece își pierduse încrederea în el, văzând în ce situație a fost adusă, prin implicarea directă a inculpatului.

Inculpatul a declarat că în cursul anului 2006 cunoscut-o pe partea vătămată la un centru de masaj. A doua zi s-au reîntâlnit întâmplător în oraș, după care au ieșit împreună la un suc. După acest moment au rămas prieteni. În acea perioadă inculpatul era proaspăt liberat din penitenciar și întrucât nu își găsise de lucru la contactat pe fratele său, inculpatul, cerându-i să-i găsească de lucru. Pe moment inculpatul nu i-a găsit de lucru, dar înainte de sărbătorile de Paști ce urmau, fratele său împreună cu soția lui au venit în țară. S-au întâlnit toți patru într-un bar și au povestit mai multe lucruri despre Spania, despre posibilitatea de a găsi locuri de muncă în această țară. Inculpatul a mai declarat că știa că partea vătămată avea relații proaste cu părinții ei, care știau că partea vătămată lucrează la un magazin de haine în, și nu la acel centru de masaj. A arătat inculpatul că avea îndoieli cu privire la moralitatea părții vătămate, deoarece atunci când ieșea cu aceasta în oraș a constatat că era cunoscută de mulți bărbați, care o acostau sub diferite pretexte. În aceeași ordine de idei, și în contextul în care inculpatul nu și-a găsit de lucru în țară, partea vătămată a afirmat că decât să facă pe bani puțin mai bine merge în străinătate, să facă același lucru pe sume mai consistente. Au convenit totuși ca partea vătămată să-și susțină examenul de bacalaureat. A susținut unul sau două examene, dar între s-a certat cu părinții și s-a mutat în G cu ceva prieteni. Între inculpatul l-a sunat din nou pe inculpatul să-l întrebe dacă nu i-a găsit de lucru, și cu toate că nu-i găsise, a acceptat în cele din urmă ca inculpatul și partea vătămată să plece înspre Spania. Inculpatul a fost cel care i-a trimis 150-160 euro, bani de drum. La un moment dat și prietena părții vătămate, numita a insistat să plece și ea cu cei doi, în Spania. S-au dus acasă la părinții acesteia, fără ca inculpatul să se implice în vreun fel în discuțiile ce au avut loc. Atât partea vătămată cât și martora le-au relatat părinților acesteia din urmă, că dacă pleacă în Spania, va îngriji de bătrâni. Deoarece era minoră, aceasta nu putea pleca decât însoțită de un major împuternicit de părinții săi. Deoarece partea vătămată nu a vrut să întocmească o procură în acest sens, aspect confirmat și prin declarațiile părții vătămate, inculpatul susține că s-a lăsat convins să facă acest lucru. Cu procura astfel întocmită au pornit cu toții spre Spania însă la vama din SMl ui nu i s-a permis să părăsească țara deoarece, inculpatul nu avea asupra sa un certificat de cazier. Ajungând în Spania, inculpatul și partea vătămată au fost așteptați într-o parcare de inculpata și de inculpatul.

După circa 3 zile de la sosirea lor în Spania, partea vătămată s-a dus la lucru într-un club, inculpatul afirmând că nu știa exact cu ce se ocupa partea vătămată în acel local. Această afirmația a inculpatului este însă una de circumstanță, în condițiile în care ulterior arată că la un moment dat chiar a adus-o pe partea vătămată de la serviciu, iar pe de altă parte, a profitat de mai multe ori de sumele obținute de partea vătămată la locul de muncă.

Instanța a constatat de asemenea, contradicții între declarațiile, inculpatului din faza de urmărire penală și cele din faza de judecată, contradicții pe care inculpatul nu le-a explicat în vreun fel. Astfel, în fața organelor de urmărire penală inculpatul a susținut că partea vătămată a lucrat într-un club de noapte împreună cu, unde se prostitua, în ce în fața instanței de judecată a arătat că nu știe cu ce se ocupa în clubul respectiv. În aceeași ordine de idei, în faza cercetării judecătorești a susținut că nu știe cum și-a găsit partea vătămată locul de muncă respectiv, dar probabil nu i-a fost greu din moment ce și în țară se ocupa cu același lucru, și în plus cunoștea limba spaniolă, aspecte infirmate de declarațiile părții vătămate și nesusținute de nici un alt mijloc de probă de la dosar.

Pe de altă parte, este evidentă legătura subiectivă existentă între cei trei inculpați, modul de racolare al părților vătămate fiind identic, și inducerea în eroare a acestora, în legătură cu condițiile de muncă pe care urmau să le aibă în Spania, este similară.

Așa cum rezultă din declarațiile părții vătămate și ale martorilor, și, aspectele concrete legate de locurile de muncă ofertate în Spania au fost avansate de către inculpatul. Ori, în condițiile în care ajungând la destinație și văzând că partea vătămată lucrează într-un club de noapte, chiar admițând că inculpatul nu știa cu ce se ocupa aceasta, în contextul în care el ar fi acționat onest ar fi trebuit să-i întrebe pe cei doi coinculpați de ce partea vătămată nu lucrează, în condițiile în care i s-au promis, adică "la bătrâne".

În faza de urmărire penală inculpatul a declarat că la un moment dat inculpatul i-a propus să găsească alte fete pe care să le ducă în Spania să se prostitueze, însă a refuzat. În fața instanței a declarat însă că în niciun context inculpatul nu i-a cerut acest lucru, fără să de-a vreun detaliu legat de motivul adoptării unei noi poziții procesuale.

Cu toate că inculpatul a declarat că încă din România partea vătămată știa ce urma să facă în Spania, aceste susțineri sunt nesincere și ilogice în raport de chiar declarațiile inculpatului din aceeași fază procesuală, în condițiile în care anterior a arătat că nu știe cu ce se ocupa partea vătămată în acel club de noapte. Așa cum am mai arătat apărarea inculpatului este cu totul ilogică în condițiile în care a declarat că cei doi conveniseră cu privire la locul de muncă al părții vătămate încă din România. Declarațiile inculpatului sunt și nesincere în raport de cele ale părții vătămate și ale martorilor, și.

Nu are relevanță din punct de vedere subiectiv, în raport de vinovăția inculpatului, faptul că persoana vătămată luase decizia de a pleca în Spania la lucru, anterior momentului în care l-a cunoscut pe inculpatul, deoarece activitatea de recrutare a persoanei vătămate s-a grevat pe hotărârea anterioară a acesteia.

În drept, apta inculpatului care în perioada 2005 - 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a recrutat, transportat și cazat pe părțile vătămate, -, - și, prin inducerea în eroare a acestora, în scopul exploatării lor în modalitatea obligării la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2.pen.

Fapta aceluiași inculpat, care în cursul anului 2006 racolat-o pe partea vătămată, minoră în vârstă de 16 ani, prin inducerea în eroare a acesteia și a organizat transportarea ei spre Spania, în vederea exploatării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3, rap. la art. 12 alin. 2 lit.a din Legea nr. 678/2001.

Modalitatea de săvârșire a faptelor, prin inducerea în eroare a părților vătămate este evidentă, aceasta rezultând din declarația inculpatului din faza de urmărire penală și din declarația martorei, care au susținut că comportamentul inculpatului se schimba în mod radical după ce părțile vătămate ajungeau în Spania. Astfel, până în momentul racolării părților vătămate inculpatul avea un comportament normal, menit să creeze impresia unui "om de bine" dispus să-i ajute pe alții, iar după ce părțile vătămate acceptau condițiile "de muncă" propuse de inculpat și ajungeau în Spania, acesta avea un comportament dictatorial, tiranic.

La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului pentru faptele pentru care este cercetat, instanța va ține seama, potrivit art.72 Cod penal de limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor concretizat în modul de operare al inculpatului, în numărul actelor materiale, în urmările socialmente periculoase deosebit de consistente. Va avea în vedere și persoana inculpatului care este recidivist, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar al inculpatului (113-114).

Astfel, instanța a aplicat inculpatului, pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin.1, alin.2lit.a din Lg.678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art. 53 pct.2 lit.a Cod penal, rap. la art. 64 lit.a, b și e Cod penal, 65 al.2 și 3 și 66 Cod penal și la textul special de lege mai sus amintit, s-a interzis inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

Față de modalitatea de comitere a faptelor, inculpatul aducând părțile vătămate într-o adevărată stare de sclavie și ținând seama că a racolat inclusiv persoane minore, instanța a apreciat că inculpatul nu are calitățile morale de a exercita drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b și e Cod penal.

În raport de cele constatate prin fișa de cazier judiciar al inculpatului, în baza art. 37 lit.a Cod penal, instanța a reținut că această faptă a fost comisă de către inculpat în condițiile recidivei mari postcondamnatorii raportat la condamnarea la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195/09.02.2004 a Judecătoriei Gherla, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 08.03.2005, cu un rest neexecutat de 391 zile închisoare. Primele acte materiale din infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul au fost comise înainte de constatarea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 61 al.1 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195/2004 a Judecătoriei Gherla, și raportat la prevederile art.39 al.1 și 2 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare cu restul neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 195/2004 a Judecătoriei Gherla, urmând să execute 5 ani închisoare la care se va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

Pentru cea de-a doua infracțiune pentru care este cercetat inculpatul prev. de art.13 al.1, 2 și 3 rap. la art. 12 al.1 și 2 lit. din Legea 678/2001, ținând seama de aceleași criterii de individualizare reținute mai sus, și de aspectul că racolarea persoanei vătămate s-a realizat după socotirea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.195/2004 a Judecătoriei Gherla deci cu aplicarea art.37 lit.b și 39 al.3 Cod Penal, instanța îi va aplica pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 53 pct.2 lit.a Cod penal, rap. la art. 64 lit.a, b și e Cod penal, 65 al.2 și 3 și 66 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru aceleași considerente reținute și în cazul infracțiunii prev. de art.12 alin.1, alin.2 lit.a din Legea 678/2001.

Deoarece cele două fapte deduse judecății au fost comise de către inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, instanța a constatat că au fost comise în condițiile concursului real de fapte prev. de art. 33 lit.a Cod Penal, iar în baza art.34 lit.b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 10 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art. 71 al.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b și e Cod Penal, respectiv drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator. Instanța a optat pentru această pedeapsă accesorie având în vedere că inculpatul nu îndeplinește condițiile de moralitate necesare pentru exercitarea unor asemenea drepturi, în raport de faptele pe care le-a comis.

Fapta inculpatei care în perioada 2005 - 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a recrutat, transportat și cazat pe părțile vătămate, -, - și, prin inducerea în eroare a acestora, în scopul exploatării lor în modalitatea obligării la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2.pen.

Instanța a înlăturat apărările inculpatei, constatând că din probatoriul administrat și analizat în detaliu mai sus, inculpata a desfășurat acțiuni concrete de racolare a părților vătămate iar pentru a le menține pe părțile vătămate în situația de a nu putea riposta "condițiilor de muncă", folosea, alături de inculpatul, acțiuni de intimidare a acestora, inclusiv de natură violentă. Inculpata a beneficiat în mod concret de sumele obținute de părțile vătămate prin practicarea prostituției. real că partea vătămată a arătat la un moment dat că nu a remis niciodată inculpatei sume de bani. Nu mai puțin real este însă că aceeași parte vătămată dădea astfel de sume inculpatului, cu care inculpata trăia împreună, gospodărindu-se împreună, "ca un cuplu obișnuit", așa cum afirmă inculpatul.

S-a mai invocat de către apărare că inculpata era ea însăși o victimă a inculpatului, care în repetate rânduri s-a manifestat violent față de inculpată, aplicându-i corecții fizice. Dincolo de faptul că această apărare a intervenit doar pe parcursul cercetării judecătorești, după ascultarea părții vătămate, până atunci nefiind invocată, instanța apreciază că este una de circumstanță. Astfel, chiar dovedită situația de violență și abuz fizic manifestat de către inculpatul față de inculpată, această situație nu a dus la existența unei constrângeri psihice, în sensul cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei, prev. de art.46 Cod penal, ci doar la o stare de violență conjugală, prezentă, din păcate, și acceptată în mod firesc în cazul cuplurilor cu un anumit nivel de trai și standarde joase de pregătire școlară.

La individualizarea sancțiunii aplicabile inculpatei pentru fapta pentru care este cercetată, instanța a ținut seama, potrivit art.72 Cod penal de limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor concretizat în modul de operare al inculpatei, în numărul actelor materiale, în urmările socialmente periculoase deosebit de consistente. S-a avut în vedere și persoana inculpatei care se află la prima confruntare cu legea penală (fila 116), însă a manifestat o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.

Lipsa antecedentelor penale ale inculpatei se constituie într-o circumstanță personală, în sensul art. 74 alin.1 lit.a Cod penal, astfel că pedeapsa va fi coborâtă sub minimul special prevăzut de art. 12 al.1, al.2 lit.a din Legea 678/2001, conform art.76 alin.1 lit.b Cod penal, aplicând inculpatei pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată. Instanța apreciază că această pedeapsă este menită să realizeze dublul scop al sancțiunii penale circumscris disp. art.52 din Codul penal.

În baza art. 76 al.3 Cod penal, instanța a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, deoarece a reținut în cauză circumstanțe atenuante.

Ținând seama de modul în care inculpata a acționat și de genul infracțiunii comise, instanța apreciază că inculpata nu este demnă de exercitarea drepturilor mai sus arătate.

Inculpata a fost arestată însă prin Încheierea penală nr.52/18.04.2007 a Tribunalului Cluj (146-147), în țară mandatul de arestare preventivă fiind pus în executare începând cu data de 08.03.20. Din scriptul existent la fila 137 rezultă că inculpata a fost arestată provizoriu la 19.02.2008 în Franța. Prin urmare, în baza art. 88 Cod Penal rap. la art. 18 al.1 din Legea 302/2004 va scădea din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 19.02.2008 la zi.

În privința modalității de executare a pedepsei, față de contribuția concretă a inculpatei la consumarea faptei deduse judecății, atitudinea manifestată de aceasta pe parcursul procedurilor judiciare desfășurate față de ea, și ținând seama de scopul procesului penal dar și de influența pe care desfășurarea acestui proces a avut-o asupra inculpatei, instanța a apreciat că pronunțarea în sine a pedepsei reprezintă un avertisment și o bună premisă pentru ca inculpata să înțeleagă rolul sancțiunii aplicate, nefiind necesară executarea acesteia. În consecință, în temeiul art. 86¹Cod Penal, instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 86²Cod Penal, stabilit de instanță la 7 ani. La stabilirea acestei modalități de executare a pedepsei instanța a avut în vedere practica acestui complet în materie, amintind în acest sens Sentința penală nr.997/2004 a Tribunalului Cluj prin care unei inculpate i s-a aplicat aceeași modalitate de executare a pedepsei, hotărârea rămânând definitivă sub acest aspect.

În baza art. 86³Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpata va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

i) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe Lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acest organ, dar nu mai puțin de o dată pe trimestru, în ultima zi de joi a trimestrului;

j) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

k) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

l) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a impus inculpatei obligația de a nu intra, pe durata termenului de încercare, în legătură cu persoanele vătămate, și și cu martorele, și.

În temeiul art. 359 Cod Procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art. 86⁴Cod Penal.

În temeiul art. 350 al.3 lit.b Cod procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.

În drept, apta inculpatului, care alături de inculpații și, în perioada iunie - august 2006, recrutat-o, transportat-o și cazat-o pe partea vătămată, prin inducerea în eroare a acesteia (promițându-i obținerea unui loc de muncă onorabil în Spania), în scopul exploatării ei în modalitatea obligării la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatul, care împreună cu inculpatul, în cursul lunii iunie 2006 recrutat-o pe partea vătămată, minoră în vârstă de 16 ani, prin inducerea în eroare a acesteia și a organizat transportarea ei spre Spania, în vederea exploatării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3, rap. la art. 12 alin. 2 lit.a din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea sancțiunii aplicabile inculpatului pentru faptele pentru care este cercetat, instanța va ține seama, potrivit art.72 Cod penal de limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor concretizat în modul de operare a inculpatului, în urmările socialmente periculoase deosebit de consistente. Va avea în vedere și persoana inculpatului care este recidivist (fila 150), și a manifestat o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal. Instanța va avea însă în vedere faptul că după comiterea acestor fapte inculpatul s-a încadrat în muncă, desfășurându-și activitatea în calitate de conducător auto la o societate comercială, vădind interes pentru a desfășura o activitate remunerată și pentru reinserția sa socio-profesională. În același context instanța va lua în considerare atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, acesta justificându-și prin apărătorul său absențele de la unele termene de judecată, arătând că era plecat din localitate și din țară, în interes de serviciu. Această atitudine grijulie față de impresia pe care o poate lăsa organelor judiciare, se circumscrie circumstanțelor atenuante facultative ce pot fi reținute de instanță, conform art.74 alin.2 Cod penal.

Prin urmare, instanța va coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, conform art.76 alin.1 lit.b Cod penal și va aplica inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art.12 al.1, al.2 lit.a din Legea 678/2001.

În baza art. 76 al.3 Cod penal, s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 13 al.1, al.2 și 3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art.74 al.2 Cod Penal, art.76 al.1 lit.a Cod penal, art.37 lit.b, 39 al.4 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, ținând seama de aceleași criterii de individualizare a sancțiunii penale.

În baza art. 76 al.3 Cod penal, s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

S-a constatat că cele două infracțiuni au fost comise în condițiile concursului real de fapte prev. de art. 33 lit.a Cod Penal, iar în baza art.34 lit.b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 al.1 Cod penal, pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, e Cod penal, respectiv drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator, pentru aceleași motive avute în vedere și în cazul celorlalți doi inculpați.

Așa cum s-a arătat mai sus, pe parcursul procesului penal desfășurat împotriva sa, inculpatul a manifestat interes în raport de procedurile judiciare ce l-a avut ca și subiect, și a justificat de fiecare dată absența de la dezbateri, ceea ce ne îndreptățește să apreciem că desfășurarea procesului penal și pronunțarea pedepsei va constitui pentru inculpat un avertisment, procesul său de reeducare începând chiar anterior pronunțării pedepsei, astfel că suntem încredințați să considerăm că nu este necesară executarea pedepsei. În temeiul art. 86¹Cod Penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 86²Cod Penal, stabilit de instanță la 5 ani. La alegerea acestei modalități de executare a pedepsei instanța are în vedere și un principiu general de drept, și anume, cel al echității, ori, în condițiile contribuției sale concrete la comiterea faptelor, raportat la modalitatea de executare a pedepsei aleasă și față de inculpata, credem că această modalitate de executare este justă și față de inculpat.

În baza art. 86³Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

m) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe Lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acest organ, dar nu mai puțin de o dată pe trimestru, în ultima zi de joi a trimestrului;

n) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

o) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

p) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a impus inculpatului obligația de a nu intra, pe durata termenului de încercare, în legătură cu partea vătămată și cu martora.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art. 86⁴Cod Penal.

În baza art. 71 al.5 Cod Penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se va suspenda și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, e Cod Penal, respectiv drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator.

În ceea ce privește acuzația adusă inculpatei privind infracțiunea prev. de art.13 alin.1-3 din Lg.678/2001, instanța a dispus achitarea acesteia în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală, deoarece fapta nu a fost săvârșită de către inculpată.

Astfel, așa cum rezultă și din analiza materialului probator existent la dosar și realizată în cele ce preced, inculpata nu a realizat nici un act concret de recrutare a persoanei vătămate. Desigur, s-ar putea accepta ideea că, în baza înțelegerii generale existente între inculpată și inculpatul, inculpata ar fi fost complice la recrutarea părții vătămate. Un asemenea argument nu poate fi primit însă deoarece în cauză nu există date concrete cu privire la existența unei astfel de înțelegeri, cu caracter general, în cazul celorlalte părții vătămate inculpata realizând distinct activități ce intră în conținutul alternativ a infracțiunii descrise de art.12 din Legea 678/2001. Revenind la ideea "înțelegerii generale" existente între cei doi inculpați, care nu poate fi acceptată pentru considerentele de mai sus, s-ar mai pune problema cunoașterii de către inculpată a situației ce reprezintă agravanta care conduce la o nouă încadrare juridică, circumscrisă de prev. art.13 din legea mai sus amintită.

Din nici un mijloc de probă de la dosar nu rezultă că inculpata ar fi cunoscut starea de minoritate a persoanei vătămate, ceea ce ar conduce la achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 din Legea 678/2001, activitățile desfășurate de către inculpată în raport de această persoană vătămată, reprezentând un act material al infracțiunii continuate prev. de art.12 din Legea 678/2001. După cum am mai arătat, în cazul acestei persoane vătămate, nu rezultă că inculpata ar fi întreprins în mod concret vreo activitate descrisă de dispoz. art.12 din Legea 678/2001 și care ar reprezenta elementul material al acestei infracțiuni.

Ceilalți doi inculpați au desfășurat activități de racolare a acestei persoane vătămate și au organizat transportarea sa spre Spania. În sarcina inculpatei însă nu se pot reține astfel de activități.

În faza de urmărire penală, martora a declarat că la un moment dat, după ce inculpatul a reinițiat recrutarea sa, acesta i-ar fi dat la telefon să discute cu o femeie pe nume, despre care inculpatul a afirmat că este soția sa și că acea femeie i-a întărit, prin cele relatate, convingerea de a se deplasa în Spania, spunându-i că totul va fi bine.

În fața instanței de judecată martora a relatat că este posibil să fi vorbit la telefon cu o femeie, dar că în totul cazul nu-i mai reține numele, nu-și amintește conținutul discuției purtată cu femeia respectivă și nici vocea acesteia. Nu-și amintește nici dacă aceasta i-a adresat încurajări vis a vis de inițiativa sa de a merge în Spania. Martora a mai relatat că este posibil ca inculpatul să-i fi spus că acea femeie este soția sa. Martora nu și-a amintit nici în ce context a ajuns să vorbească cu femeia respectivă, dacă aceasta l-a contactat pe inculpatul și pe parcursul convorbirii i-a dat-o la telefon și pe persoana vătămată, ori dacă, dimpotrivă convorbirea a fost inițiată de către inculpatul. Apreciem, însă, că aceste date probatorii aduc în discuție dubii cu privire la identitatea persoanei cu care a discutat partea vătămată la momentul respectiv. Cum dubiile sunt menite să profite inculpatei, potrivit principiului de drept "in dubio pro reo",instanța va da eficiență acestor îndoieli, pronunțând achitarea inculpatei în baza textelor legale mai înainte amintite.

În baza art.19 din Legea 678/2001, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute în legea amintită, ori cele care au servit la săvârșirea acestor infracțiuni sunt supuse confiscării speciale, în condițiile art.118 Cod penal. Potrivit declarațiilor părții vătămate și ale martorului, instanța reține că partea vătămată a fost obligată de către inculpații și să se prostitueze în mai multe cluburi din zona. Din această activitate partea vătămată a obținut suma de aproximativ 4.280 euro (10 zile la clubul "" x aproximativ 120 euro/zi = 1.200 euro; 2 zile la un club din localitatea, aproximativ 280 euro; 14 zile la clubul " " x aproximativ 200 euro/zi = 2.800 euro), din care părții vătămate i-au revenit doar aproximativ 600 euro, restul fiind însușită de cei doi inculpați, așa cum rezultă din declarațiile din faza de urmărire penală.

În faza de judecată partea vătămată a declarat că în clubul "" a stat o săptămână J - două și pentru o J de oră cu clientul pretindea 50 euro și avea 2-3 contacte pe noapte. Din această sumă plătea chirie clubului 40 euro, ceea ce înseamnă că în această perioadă a câștigat 1540 euro [(50 euro x 3 - 40) x 14] = 1540 euro. În clubul din localitatea "" a stat 2-3 zile dar aici a refuzat să lucreze. Din a fost dusă în alt club pe nume " " unde a stat cca. o săptămână. Aici avea 3-4 intrări pe cameră cu clienții într-o noapte, la același preț. Aceste sume au fost avansate de partea vătămată în declarațiile date în fața instanței. Făcând o medie rezultă că inculpații au profitat de pe urma activității de prostituție desfășurată de partea vătămată de suma de 3680 euro. Măsura de siguranță a confiscării are caracter personal, astfel că sumele obținute vor trebui confiscate în parte pentru fiecare inculpat. Neexistând diferențieri după modul în care au profitat de aceste sume, instanța va prezuma că cei doi inculpați au profitat în mod egal de suma amintită.

Partea vătămată a declarat în faza de urmărire penală că a dat inculpaților din sumele câștigate din prostituție circa 1000 -2000 euro, prin urmare o medie de 1.500 euro.

În faza de judecată partea vătămată a detaliat sumele obținute de inculpați din exploatarea ei, arătând că pe lângă suma medie de 1500 euro, inculpații au mai profitat și de o sumă de 15 euro pe care inculpata i-a luat-o părții vătămate din portmoneu, precum și de o sumă de 400 euro plătită de un client direct inculpatei, pentru serviciile prestate de partea vătămată.

Din declarațiile persoanei vătămate a rezultat că inculpații și au profitat de pe urma activităților la care au obligat-o, ducând-o la un moment dat la un client, de la care au luat suma de 350 euro. Prin urmare, fiecare inculpatul a obținut câte 175 euro, iar din declarațiile părții vătămate rezultă că aceiași doi inculpați au obținut câte 75 euro de pe urma activității desfășurate de aceasta în cluburi.

Partea vătămată a declarat în faza de urmărire penală că inculpații au obținut pe de urma exploatării sale, suma de 2189 euro. În faza de judecată însă partea vătămată a arătat că de fapt inculpații au obținut din exploatarea sa o sumă cu mult mai Astfel, a arătat că a lucrat pentru inculpat 2 luni și J, poate chiar trei și erau zile când câștiga 300 euro sau mai mult, iar alteori deloc, de obicei în zilele de lunea nu câștiga prea mult totuși că ducea acasă 100 - 150 euro/zi poate chiar 200 euro. La un moment dat partea vătămată a fost dusă acasă la un client inculpații primind pentru acest serviciu 500 euro. De asemenea, inculpatul a vândut-o la un moment dat pe partea vătămată unui proxenet spaniol, obținând din această "tranzacție" suma de 2000 euro. Făcând o medie, rezultă că partea vătămată a câștigat circa 7500 euro, bani de care au profitat cei trei inculpați. În plus, inculpatul a profitat și de suma de 60 euro pe care partea vătămată i-a dat-o în momentul în care acesta a revenit în țară.

În concluzie, în baza art.19 alin.1 din Legea 678/2001 instanța a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor sume de bani: câte 5547,5 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al BNR din ziua confiscării, de la fiecare din inculpații și și 2560 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al BNR din ziua confiscării, de la inculpatul.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1500 lei daune materiale și 35000 lei daune morale (36-37).

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 7000 euro din care 5.000 euro daune morale iar 2000 euro daune materiale (38).

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 euro reprezentând daune morale (120).

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând daune morale (79-80).

În ceea ce privește pretențiile reprezentând daune morale formulate de părțile civile, instanța a apreciat că acestea sunt în totalitate întemeiate, ținând seama că părțile vătămate au fost aduse de către inculpați în situații de adevărată sclavie, fiind obligate să întrețină raporturi sexuale în condiții josnice, și cu bărbați de diferite condiții sociale. Părțile vătămate au suferit profunde traume de natură morală, acestea evidențiindu-se și în momentul ascultării lor de către instanță. Părțile civile au dovedit, prin atitudinea temătoare, anxioasă și labilă în care s-au prezentat în fața instanței, că nu au depășit încă momentele traumatice rezultate din situația de victime ale traficului de persoane în care au fost aduse, așa cum reiese în mod concret din declarațiile pe care le-au dat. Pentru a le determina să continue activitatea de prostituție părțile vătămate au fost supuse unor intimidări de natură psihică, recurgându-se chiar și la violențe fizice. Momentul rememorativ a evenimentelor pe care le-au trăit, impus de audierea lor în fața instanței de judecată, a evidențiat manifestări ale simptomelor de stres post traumatic, prezentând multe elemente de retrăire intensă însoțite de manifestările obiectivizate și notoriu întâlnite în astfel de situații.

În privința daunelor materiale solicitate de partea vătămată instanța apreciază, față de declarațiile martorilor și ținând seama și de notorietatea prețurilor pentru obiecte de vestimentație, de calitate medie, că refacerea unei garderobe costă 1500 lei, în condițiile în care s-a probat mai presus de orice dubiu că partea vătămată a fugit de la inculpații și, abandonându-și toate hainele în casa acestora.

Raportat la pretențiile de daune materiale ridicate de către partea vătămată, aceasta nu a arătat în ce constau pretențiile solicitate și nici nu a probat în vreun fel existența și întinderea unui prejudiciu de asemenea natură.

Față de cele mai sus exprimate, instanța, în baza art. 14 al.3 lit.b rap. la art. 346 al.1 Cod procedură penală și la art. 1003 Cod Civil, a admis acțiunile civile ale părților civile, și și va admite în parte acțiunea civilă a părții civile, și în consecință:

Va obliga în solidar inculpații și, iar pentru partea civilă aceștia vor fi obligați în solidar și cu inculpatul, să plătească părților civile următoarele sume de bani:

- părții civile - 1500 lei daune materiale și 35.000 lei daune morale;

- părții civile - 1.000 euro daune morale, sau echivalentul în lei, la cursul oficial al BNR din ziua plății efective;

- părții civile - 10.000 euro daune morale, sau echivalentul în lei, la cursul oficial al BNR din ziua plății efective;

- părții civile - 5.000 euro daune morale, sau echivalentul în lei, la cursul oficial al BNR din ziua plății efective.

S-au respins pretențiile reprezentând daune materiale formulate de către partea civilă.

În temeiul art. 189 Cod procedură penală s-au stabilit onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpatul, în sumă de 150 lei, și pentru părțile vătămate, și în sumă de câte 80 lei pentru fiecare, sume ce se vor avansa din Fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului C - av. (căsătorită ) și respectiv.

În baza art. 191 al.1 și 2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații și să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 900 lei fiecare, iar pe inculpatul îl va obliga să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.000 lei, din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru acest inculpat.

Împotriva soluției instanței de fond, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul, inculpata - și inculpatul -.

Prin apelul scris și apoi precizat prin motivele orale DIICOT - Serviciul Teritorial Cluja solicitat trimiterea dosarului spre rejudecare Tribunalului Cluj întrucât în cauză nu s-au respectat cerințele art.334 proc.pen. respectiv Tribunalul Cluj nu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice din 2 infracțiuni de trafic de persoane, una comisă în formă continuată, conținând 5 acte materiale prev.de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea 678/2001 cu art.41, 42 pen.iar cealaltă în formă simplă având un singur act material (parte vătămată ) într-o singură infracțiune în formă continuată de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu art.41, 42 pen. ceea ce echivalează cu nerespectarea dreptului la apărare al inculpaților conform dreptului intern și a Convenției europene. Apreciază că în speță cercetarea judecătorească trebuie reluată doar de la dezbaterea cauzei pe fond, iar din caietul grefierului să se evidențieze dacă nu cumva este vorba de o eroare materială în privința declarării sau nu a ședințelor nepublice precum și cu privire la numele și prenumele procurorului care a participat la soluționarea în fond a dosarului la Tribunalul Cluj.

Apărătorii aleși ai inculpaților -, și - au solicitat de asemenea, admiterea apelurilor și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, întrucât prin nepunerea în discuție a schimbării încadrării juridice a faptelor, inculpaților li s-ar răpi un grad de jurisdicție, dar pe de altă parte, li s-a încălcat dreptul la apărare, ceea ce echivalează cu nulitatea absolută a cauzei.

Pe de altă parte, apărătorii inculpaților invederează că în fața instanței de fond, ședințele de judecată au fost unele publice, iar altele nepublice, iar la dezbaterea cauzei în fond, în încheierea din 19 noiembrie 2008, se menționează că ședința este nepublică și că a participat din partea DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj procuror, iar în sentința penală 624 din 28 noiembrie 2008 apare numele unui alt procuror,.

Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

Conform art.1 din Codul d e procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Verificând actele și lucrările dosarului dedus judecății, curtea reține că prin rechizitoriul din 26 septembrie 2007 al DIICOT - Servitiul Teritorial Cluj au fost trimisi în judecată inculpații - pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată - 5 acte materiale prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu art.41, 42 și art.37 lit.a pen.și pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prev.de art.13 alin.1,2,3 rap.la art.12 alin.2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.37 lit.b pen. ambele cu aplicarea art.33 lit.a pen.; - pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată - 5 acte materiale - prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu art.41, 42 pen. și pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prev.de art.13 alin.1,2, și 3 rap.la art.12 alin.2 lit.a din Legea 678/2001.

Prin rechizitoriul din 19 decembrie 2007 DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj în dossarul 68/DP/2007 i-a trimis în judecată după cum urmează: pe inculpatul pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.37 lit.a pen.; - pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 și pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu art.37 lit.b pen.și pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prev.de art.13 alin.1, 2, 3 rap.la art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.37 lit.b pen. ambele cu aplicarea art.33 lit.a pen.

Prin încheierea ședinței publice din 21 februarie 2007 Tribunalul Cluja reunit dosarul - al Tribunalului Cluj în care s-a dat rechizitoriul din 19 decembrie 2007 cu dosarul nr- în care s-a pronunțat rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj din 26 septembrie 2007, și deși a dispus această operațiune juridică a conexării dosarelor, nu a procedat la schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpaților prin cele două rechizitorii conform art.334 proc.pen. vătămându-le astfel dreptul la apărare al inculpaților.

Procedura schimbării încadrării juridice trebuia să fie declanșată fie de o cerere a procurorului, a inculpatului, a părții vătămate, ori din oficiu de către prima instanță.

Indiferent de autorul unei asemenea solicitări, instanța va avea obligația să pună în discuția părților noua încadrare, astfel cum rezultă ea din dezbateri și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau, eventual, amânarea judecății pentru a-și formula și pregăti apărarea.

Practica judiciară și doctrina apreciază constant că sarcina instanței cu privire la încadrarea juridică reprezintă veritabile garanții ale dreptului la apărare, dar și ale dreptului la un proces echitabil și că reglementarea oferită de legiuitor în art.334 proc.pen. reflectă, în mod fidel, principiul consacrat de art.124 alin.2 din Constituție, asigurând independența și imparțialitatea instanței.

Analiza sistematică a disp.art.334 proc.pen.înfățișează două obligații pe care instanța de judecată trebuie să le îndeplinească în mod succesiv în vederea respectării dispozițiilor privind punerea în discuție a noii încadrări juridice.

În primul rând, indiferent dacă schimbarea încadrării juridice va opera în sensul unei încadrări mai ușoare, ori, dimpotrivă, mai grave în sarcina inculpatului, instanța va trebui să pună în discuție noua încadrare, asigurând astfel, odată în plus, principiul contradictorialității, ca principiu specific fazei de judecată și principiul garantării dreptului la apărare, ca principiu fundamental al procesului penal.

S-a decis în mod constant în practica judiciară recentă, că schimbarea încadrării juridice, fără punerea acesteia în discuție și condamnarea inculpatului pentru o infracțiune mai gravă atrage nulitatea hotărârii.

Obligația instanței de a pune în discuție noua încadrare juridică se consideră respectată, atunci când apărătorul inculpatului, în concluziile sale, a avut în vedere noua încadrare și a precizat că este corectă, sau când apărătorul inculpatului a declarat că nu are de formulat cereri în raport de noua încadrare juridică, solicitată, ceea ce echivalează cu o formă de acceptare tacită a noii încadrări juridice.

Nepronunțarea instanței cu privire la schimbarea încadrării juridice lasă loc unor grave vătămări a exercitării de către părți a dreptului la apărare, încălcându-se prevederile art.24 din Constituția României dar și ale art.6 paragraf 3 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Încălcarea dreptului la apărare precum și cel la un proces echitabil potrivit art.6 paragraf 3 lit.d din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu pot fi înlăturate, decât prin anularea sentinței pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj.

Din examinarea dispozițiilor citate ale Convenției - la care România este parte, astfel că, potrivit art.11 și art.20 din Constituție, aceste dispoziții fac parte din dreptul intern - rezultă că, încă înainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere a unei persoane trimise în judecată (acuzat), aceasta are dreptul fundamental la un proces echitabil.

Ori, în înțelesul unui proces echitabil intră, așa cum reglementează art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție și cum relevă jurisprudența CEDO, asigurarea dreptului inculpatului trimis în judecată și aflat în fața instanței de a pretinde ascultarea martorilor în prezența lui, cu posibilitatea de a pune întrebări, de a i se admite probe care să se efectueze în mod nemijlocit și contradictoriu cu celelalte părți, în vederea stabilirii adevărului obiectiv, să dispună de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării sale față de infracțiunile imputate prin actul de sesizare al instanței și de eventualele schimbări ale încadrării juridice ce ar opera în fiecare speță în parte raportat la acuzațiile aduse de parchet.

Chiar dacă în dreptul procesual penal român situația prevăzută în art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție nu are o consacrare expresă, cerința realizării condiției este obligatorie sub sancțiunea nulității și, deci, a desființării hotărârii pronunțate cu încălcarea acestei exigențe.

Este evident că, în baza efectului devolutiv în apel, se produce o nouă judecată în fond, ca regulă, pe baza probatoriului deja administrat în cauză, însă, și a altor probe pertinente concludente și utile administrate pentru prima dată în apel. Efectul devolutiv nu poate fi însă înțeles ca o administrare a întregului material probator și deci, ca o efectuare a întregii cercetări judecătorești de către instanța de apel, căci aceasta din urmă este una de control judiciar.

Realizarea în apel a schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, ar răpi acestora un grad de jurisdicție și le-ar afecta în mod grav dreptul la apărare, câtă vreme ei ar avea la dispoziție ulterior numai o singură cale de atac, a recursului, care este preponderent devolutivă asupra chestiunilor de drept, neputând fi puse în discuție, ca regulă, aspecte de fapt și neputându-se administra alte probe în recurs, cu excepția oricăror înscrisuri.

Pentru considerentele ce preced, motivul de apel invocat de C și însușit de DIICOT și de apărătorii inculpaților vizând încălcarea dreptului la apărare, este fondat, în cauză, instanța nefăcând aplicarea art.334 proc.pen.în sensul de a reține în sarcina apelanților o singură infracțiune continuată de trafic de persoane cu 6 acte materiale prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu art.41, 42 pen. prin schimbarea încadrării juridice din 2 infracțiuni de trafic de persoane, una comisă în formă continuată cu 5 acte materiale și una simplă cu un singur act material.

Separat de aceasta urmează a se reține în sarcina inculpaților și infracțiunea de trafic de minori prev.de art.13 alin.1,2,3 din Legea 678/2001, ținându-se cont că prima instanță a dispus o soluție de achitare față de inculpata raportat la această învinuire. Motivele de apel ale DIICOT vizează înrăutățirea situației inculpatei -, solicitând ca în baza probelor de la dosar, față de aceasta să se pronunțe o soluție de condamnare, cerere care va fi avută în vedere de către instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei.

Prin decizii recente ale instanței supreme s-a statuat că și în cazul infracțiunii de trafic de persoane majore prevăzută în art.12 din Legea 678/2001, instanța poate declara, în condițiile art.290 alin.2 proc.pen. ședință secretă pentru tot cursul judecării cauzei, în conformitate cu art.290 alin.3 din același cod.

Pe de altă parte, potrivit art.24 din Legea 678/2001 când în cauză există victime minore, ședința de judecată are caracter secret în mod obligatoriu. Încălcarea dispozițiilor art.24 din Legea 678/2001 constituie o nulitate relativă în sensul disp.art.197 alin.4 proc.pen.

Din verificarea actelor dosarului se constată că la unele termene de judecată Tribunalul Cluja menționat că ședința este nepublică, la termenul din 8 mai 2008, 12 iunie 2008, 21 august 2008, 25 septembrie 2008, 30 octombrie 2008, și 19 noiembrie 2008 când s-a trecut la dezbaterea cauzei pe fond. Pentru termenele de judecată din 25 octombrie 2007, 29 noiembrie 2007, 17 ianuarie 2008, 21 februarie 2008, 27 martie 2008, 9 aprilie 2008, 17 iulie 2008, 8 octombrie 2008, 19 noiembrie 2008 ședintele tribunalului au fost consemnate ca fiind publice. Apare o contradicție pentru termenul din 19 noiembrie 2008 în sensul că în declarațiile martorilor, audiați la 19 noiembrie 2008 apare consemnarea că ședința a fost publică după care tot la 19 noiembrie 2008 în încheierea de amânare a pronunțării mențiunea ce reiese din încheiere este "ședința nepublică de la 19 noiembrie 2008".

În același sens este de remarcat că în încheierea de amânare a pronunțării din 19 noiembrie 2008 este consemnat că DIICOT C este reprezentat prin procuror pe când în sentința penală 624 din 28 nov.2008 este indicat ca procuror ce ar fi participat la dezbateri.

În cauzele penale participarea procurorului este obligatorie, prin asumarea calității procesuale de reprezentant al intereselor generale ale societății și de garantare a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Pentru a verifica dacă procurorul a participat la judecarea unei cauze penale este necesar ca numele, prenumele, funcația și organul judiciar din care face parte, să fie menționate expres în practicaua sentinței tocmai pentru ca instanța de control judiciar să poată verifica legalitatea și temeinicia susținerilor sale.

Toate nulitățile constatate de către C a fi incidente în prezenta speță, sunt relative, astfel că Tribunalul Cluj cu ocazia rejudecării cauzei va relua cercetarea judecătorească doar de la termenul din 19 noiembrie 2008 când se va verifica potrivit caietului grefierului și înregistrărilor audio, dacă ședintele de judecată au fost publice sau nepublice pe tot parcursul soluționării dosarului și în funcție de constatări, se vor putea îndrepta erorile materiale survenite în cuprinsul celorlalte încheieri. De asemenea, tot din caietul grefierului se va verifica numele, prenumele, și funcția procurorului DIICOT care a participat în realitate la dezbaterea în fond a cauzei.

În vederea garantării dreptului la apărare al părților, și celui la un proces echitabil se va pune în discuția părților în mod obligatoriu de către instanță dispozițiile art.334 proc.pen.în sensul celor înserate în considerentele deciziei prezente.

În urma eventualității schimbării încadrării juridice a faptelor, se vor avea în vedere numărul actelor materiale comise de inculpați, modalitatea de săvârșire a faptelor, individualizarea judiciară a sancțiunilor, ca efect al constatării la finalul cercetării judecătorești a vinovăției acestora sau din contră, absența ei.

Așa fiind, pentru motivele învederate mai sus se vor admite ca fondate în baza art.379 pct.2 lit.b proc.pen. toate apelurile promovate, se va desființa în întregime sentința penală 624/2008 a Tribunalului Cluj, și dosarul va fi trimis spre rejudecare instanței de fond Tribunalului Cluj.

În baza art.189 proc.pen.se va stabili onorar avocațial parțial în favoarea Baroului C în sumă de 300 lei, sumă ce se va avansa din, câte 150 lei pentru avocat și.

Se va stabili onorar avocațial în favoarea Baroului C în sumă de 300 lei ce se va avansa din pentru av..

Se va stabili onorar avocațial în favoarea Baroului C în sumă de 150 lei ce se va avansa din pentru av..

În baza art.192 pct.3 alin.3 cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj și inculpații, și - împotriva sentinței penale nr.624 din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj.

Desființează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond respectiv Tribunalului Cluj.

Stabilește onorar avocațial parțail în favoarea Baroului C în sumă de 300 lei, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției (câte 150 lei pentru av. și av. ).

Stabilește onorar avocațial în favoarea Baroului C în sumă de 300 lei, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției (av.).

Stabilește onorar avocațial în favoarea Baroului C în sumă de 150 lei, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției (av. ).

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și partea vătămată și și comunicare cu restul părților.

Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - -

Red.PD/CA

30.04.2009 - 5 ex.

Jud.fond.

Președinte:Delia Purice
Judecători:Delia Purice, Maria Boer

#Judecator Delia Purice

Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Cluj