Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 261/R/2009
Ședința publică din 28 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G, aflat în Spital Penitenciar Jilava, împotriva încheierii penale fără număr din data de 21 aprilie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpatul
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpat, aflat în stare de arest, apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar,lipsă fiind inculpatul care se află internat la Penitenciarul -Spital B-Jilava.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii penale din data de 21 aprilie 2009, prin care s-a menținut măsura arestului preventiv, casarea încheierii atacate și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv. S-a arătat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, însă apreciază că acest pericol trebuie să fie nemijlocit dovedit. Fapta inculpatului este într-adevăr reprobabilă și s-a soldat cu decesul victimei, soția inculpatului, însă acesta nu a avut intenția de aou cide. Învederează că nu există indicii temeinice sau probe care să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Nu a existat intenția de aou cide, ci doar de aod etermina să se ocupe de treburile casnice. Inculpatul regretă fapta, are doi copii minori.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Prin încheierea penală atacată s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a constatat că există probe administrate care conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat. Apreciază că instanța de fond corect a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, raportat la modalitatea de comitere a infracțiunii, la consecințele acesteia, la faptul că a fost săvârșită în prezența copiilor minori, de 8 respectiv 9 ani.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3002Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului G, CNP -, fiul lui și, născut la data de 06.01.1972 în localitatea, județul M, cu domiciliul în nr. 1339, județul M, arestat preventiv, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, trimis în judecată prin rechizitoriul din 26 ianuarie 2009 întocmit în dosarul nr. 339/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 din Codul penal (mandat de arestare preventivă nr. 4/U/15.01.2009 al Tribunalului Maramureș ) și în consecință s-a menținute arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 60 de zile.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că inculpatul Gaf ost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 339/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Maramureș sub dosar nr-.
Procedând din oficiu, în temeiul art. 3002Cod procedură penală și art. 160 Cod procedură penală, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului G, tribunalul a reținut că prin încheierea penală nr. 23/15.01.2009 a acestei instanțe s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G pe timp de 29 zile, cu începere de la 15 ianuarie 2009 până la 12 februarie 2009 în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal.
În considerentele încheierii instanța a reținut că din ansamblul probator administrat în cauză până la acel moment, rezulta existența unor indicii care să justifice presupunerea că în data de 12.12.2008 inculpatul Gas uprimat viața soției sale, aplicându-i o lovitură cu cuțitul în brațul drept, secționându-i astfel acesteia artera brahială. Fapta fiind comisă în în casa comună a victimei și inculpatului și în prezența celor doi copii minori ai acestora.
În raport de probele existente la dosar, s-a apreciat că existau suficiente indicii care să îndrituiască instanța să presupună că inculpatul a comis fapta în modalitatea mai sus descrisă și să considere că sunt astfel îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 pr.pen.
S-a reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cu privire la care inculpatul era cercetat este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică (element ce rezulta din analiza întregii activități infracționale, natura faptei ce s-a presupus a fi comisă de inculpat și prin care s-a adus atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală). S-a mai reținut că, indiferent de calificarea juridică ce urma a fi dată faptei comise la finalizarea cercetărilor în cauză, asemenea fapte au o rezonanță socială negativă și s-a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate ar crea în rândul opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate.
Așa fiind, s-a considerat că se impune luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive, în temeiul art.148 lit. f Cod procedură penală.
La data de 29.01.2009, din oficiu, instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat și potrivit art. 3002rap. la art. 160 Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii.
În considerentele încheierii s-a reținut că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent și se impune în continuare privarea de libertate a acestuia în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani, dar și în raport de natura și gravitatea faptei comise apreciindu-se că prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Cu ocazia verificării legalității măsurii arestării preventive, la termenul din 26.03.2009, și respectiv la data de azi 21.04.2009, tribunalul a constatat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent (respectiv art.148 lit. f Cod procedură penală) și că se impune în continuare privarea de libertate a acestuia, în acest moment procesual, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv este închisoare mai mare de 4 ani, iar raportat la natura și la gravitatea faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate,arătând în motivare că nu a avut intenția de aou cide pe soția sa,ci doar s-o determine să se ocupe de treburile casnice și că nu există probe în sensul că ar prezenta pericol public pentru ordinea publică.
Deși inculpatul nu a fost prezent la judecarea recursului, Curtea a făcut aplicarea art.149 alin.6 pr.pen. care prevede că în cazul în care inculpatul se află în stare de arest și din cauza sănătății nu poate fi adus în fața judecătorului (inculpatul G fiind internat la Spitalul Penitenciar Jilava), propunerea de arestare va fi examinată în lipsa inculpatului, în prezența apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a formula concluzii, dispoziții care se aplică și în situația de speță.
Recursul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin încheierea penală nr.23 din 15 ianuarie 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului G pe o perioadă de 29 zile cu începere de la data de 15 ianuarie 2009 și până la data de 12 februarie 2009, măsură care a fost luată în baza art.148 lit.f pr.pen, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev.de art.175 al.1 lit.c pen.
In considerentele acestei încheieri s-a reținut că, la data de 12.12.2008 inculpatul Gas uprimat viața soției sale, aplicându-i o lovitură cu cuțitul în brațul drept, secționându-i astfel artera branhială. Fapta a avut loc în locuința comună a victimei și inculpatului, în prezența celor doi copii minori ai acestora.
Măsura arestării preventive a fost dispusă în baza art.143 și 148 lit.f pr.pen. în sensul că sunt indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia este închisoarea mai mare de 4 ani și că inculpatul prezintă pericol public prin natura deosebit de gravă a faptei săvârșite.
Prin rechizitoriul întocmit la data de 26.01.2009 în dosarul nr.339/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșs -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev.de art.183 pen.
După sesizarea instanței de fond, în baza art.300/1C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpat, iar prin încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză, în baza art.160/b și 300/2 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și 148 lit.f pr.pen. întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapta reținută în sarcina acestuia, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, care prezintă pericol public prin modalitatea de comitere a faptei, în locuința comună a victimei și inculpatului în prezența celor doi copii minori ai acestora, care au asistat la fapta comisă de inculpat și pe care acesta i-a pus să șteargă urmele de sânge de pe pardoseala locuinței și cărora le-a solicitat să nu spună organelor de poliție ce s-a întâmplat în realitate, sugerându-le să spună că victima s-ar fi lovit singură.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică prev. de art.148 lit.f pr.pen. este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă social ca trăsătură esențială a infracțiunii;aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect,existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și data referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția,cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În aceste condiții, Curtea va constata că în mod legal instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului, sens în care în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursul formulat de acesta împotriva încheierii penale din 21 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, urmează să fie respins ca nefondat.
In baza art.189 pr.pen. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu ce se va achita din.
Conform art.192 alin.2 pr.pen. inculpatul urmează să plătească statului suma de 2o0 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la 6 ian.1972, împotriva încheierii penale din 21 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C, suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul G să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.IM
Dact./4ex.
06.05.2009
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
