Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 102/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ Nr. 102/R/2010
Ședința publică din 11 februarie 2010
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean Vasile Goja
- - -
GREFIER - - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul, arestat in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 2 din 6 ianuarie 2010 Tribunalului Sălaj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal; violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal; viol, prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. b, alin. 21lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, rejudecând cauza să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului și înlăturarea sporului de pedeapsă, apreciind că pedepsele aplicate inculpatului și sporul de 4 ani sunt împovărătoare și nejustificate raportat la infracțiunile de violare de domiciliu, viol și tâlhărie. Instanța de fond și apel au greșit aplicând pedeapsa într-un cuantum extrem de ridicat și nu au făcut o motivare corespunzătoare cu privire la aplicarea sporului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, arătând că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată conform art. 72 Cod penal, precum și raportat la circumstanțele personale ale inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 349/23.11.2009 Judecătoriei Zalăus -a dispus în baza art.26 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a), g), i) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a) Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08.06.1976 în municipiul A, jud. A, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, fără ocupație și loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, CNP -, domiciliat în loc. J,-, jud. S, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a) și art.33 lit. a) Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.197 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a) și art.33 lit. a) Cod penal, a fost condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol.
În baza art.65 alin.2 raportat la art.66 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe o durată de 5 ani.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit. b) și alin.21lit. c) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a) Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a) Cod penal.
În baza art. 211 alin.1, alin.2 lit. b) și alin.21lit. c) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a) și art.33 lit. a) Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2/18.03.2009 a Judecătoriei J, definitivă la data de 17.04.2009 prin neapelare, pedeapsă a cărei executare a început la data de 13.03.2009.
S-a constatat revocat beneficiul liberării condiționate dispuse în privința restului de pedeapsă rămas neexecutat de 324 zile din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni aplicată prin sentința penală nr.2084/08.11.2006 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr.4/A/09.01.2007 a Tribunalului Maramureș.
S-a descontopit pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2/18.03.2009 a Judecătoriei J și s-a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate de 4 ani, 4 ani și 1 an închisoare și restul rămas neexecutat de 324 zile, care au fost contopite cu pedepsele de 3 ani, 5 ani, 10 ani și 8 ani închisoare aplicate prin prezenta hotărâre, în baza art.33 lit. a) Cod penal, raportat la art.34 alin.1 lit. b) Cod penal, coroborat cu art.39 alin.1 Cod penal și art.36 alin.1 Cod penal, iar pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare a fost sporită cu 7 ani, potrivit dispozițiilor art.39 alin.1, urmând ca în final inculpatul să execute 17 (șaptesprezece) ani închisoare, cu privare de libertate.
În baza art.65 alin.2 raportat la art.66 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe o durată de 5 ani, iar în baza art.71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal, a fost dedusă din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive, de la 13.03.2009 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.2/2009 emis de Judecătoria J pentru punerea în executare a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.2/18.03.2009, pronunțată de Judecătoria J, definitivă prin neapelare la data de 17.04.2009 și a fost dispusă emiterea unor forme noi de executare.
În baza art.350 alin.1 proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.14 proc.pen. raportat la art.998-999 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă, obligând inculpatul la plata sumei de 580 lei către acesta, reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat.
În baza art.191 alin.1 proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei a fost avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați S pentru apărătorii din oficiu, av. (200 lei pentru faza de urmărire penală) și av. (200 lei pentru faza de judecată).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen inculpatul, considerând că pedeapsa rezultantă de 17 (șaptesprezece) ani închisoare, cu privare de libertate, aplicată de prima instanță, este prea severă.
Prin decizia penală nr. 2/06.01.2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.349/23.11.2009 a Judecătoriei Zalău.
A fost desființată hotărârea atacată în privința sporului aplicat și rejudecând în fond cauza sub acest aspect reduce sporul de 7 ani la 4 ani, menținând pedepsele stabilite, inculpatul având de executat 14 (paisprezece) ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Au fost menținute în continuare măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei pentru asistență juridică obligatorie a inculpatului au fost avansate din fondul Ministerului Justiției către Baroul
În fapt, cercetând cauza, prima instanță a reținut în baza actelor și lucrărilor aflate la dosar că, în seara zilei de 11.03.2009, inculpatul și martorul au consumat împreună băuturi alcoolice la locuința numitului, iar după miezul nopții, în jurul orelor 01.00-02.00 s-au hotărât să sustragă păsări, motiv pentru care s-au deplasat la locuința părții vătămate, în vârstă de 89 de ani, care locuiește singură, inculpatul a rămas lângă gard, în timp ce martorul a pătruns în curte prin escaladarea gardului, iar din cotețul de păsări, a cărui ușă a deschis-o prin forțare, a sustras cinci păsări.
În jurul orei 04.30, inculpatul s-a întors, de data aceasta singur, la locuința părții vătămate și a pătruns în curte prin escaladarea gardului. Partea vătămată a auzit zgomot în curte și s-a trezit, a aprins lumina și a deschis ușa locuinței, crezând că a venit de la serviciu nepotul său, dar de pe terasa casei a observat în curte un pe care nu îl cunoștea și care i-a cerut un sac. În timp ce partea vătămată a reintrat în locuință pentru căuta un sac, inculpatul a intrat și el în locuință, a rupt cablul de la telefon și apoi a trântit-o pe partea vătămată pe pat, cu fața în sus, i-a desfăcut picioarele și, ținând-o de mâini, a întreținut cu aceasta raport sexual. Partea vătămată s-a zbătut și l-a implorat pe inculpat să o lase în, însă acesta a continuat să o țină imobilizată și să o amenințe cu moartea, întreținând raporturi sexuale aproximativ 1 oră și
Înainte de a pleca, inculpatul i-a cerut părții vătămate bani. Aceasta s-a ridicat cu mare greutate de pe pat și i-a dat inculpatului suma de 5 lei, crezând că acesta se va mulțumi, însă acesta a somat-o să îi dea toți banii pe care îi are, amenințând-o cu moartea în caz contrar, după care, s-a îndreptat singur spre locul unde observase că pusese portmoneul, a luat din acesta suma de 80 lei și a părăsit locuința, ascunzându-se apoi în pădure până în data de 13.03.2009, când a fost găsit de organele de poliție.
Conform raportului de constatare medico-legală nr.370/II/c/3 din data de 13.03.2009, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și intromisiune forțată. Prezența spermatozoizilor în secreția vaginală și a leziunilor traumatice la nivelul sferei genitale atestă faptul că între victimă și agresor avut loc un contact sexual, leziunile necesitând 6-7 zile de îngrijiri medicale și nepunând în pericol viața victimei.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, cu excepția infracțiunii de tâlhărie, apreciind că era vorba despre un furt calificat întrucât nu a exercitat acte de violență asupra părții vătămate anterior sustragerii sumei de bani.
În drept, fapta inculpatului care, pe timp de noapte, a participat la sustragerea de către numitul a unui număr de cinci păsări, după ce a acesta a pătruns prin escaladare în curtea părții vătămate și apoi a forțat ușa cotețului de păsări, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută și pedepsită de art.26 raportat la art.208, art.209 alin.1 lit. a), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a) Cod penal.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat la mai multe pedepse cu închisoare pentru infracțiuni de furt calificat și violare de domiciliu, inclusiv în timpul minorității. Ultima condamnare anterioară comiterii infracțiunii pentru care a fost judecat în prezentul dosar a fost la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare, prin sentința penală nr.2084/08.11.2006 a Judecătoriei Baia Mare, pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat. A fost arestat la 11.07.2006 și liberat condiționat la 21.10.2008, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 324 zile. Față de această împrejurare, întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar a fost săvârșită în perioada termenului de liberare condiționată, înainte ca pedeapsa anterioară să poată fi considerată executată, instanța a constatat că infracțiunea s-a comis în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind aplicabile prevederile art.37 lit. a) Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că a săvârșit infracțiunea pe timp de noapte și prin efracție, împreună cu altă persoană, precum și raportat la împrejurarea că inculpatul a înlesnit comiterea unei infracțiuni de furt calificat în dauna unei părți vătămate în vârstă de 89 de ani, despre care cunoștea că locuiește singură.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este născut la data de 8 iunie 1976, este în vârstă de 33 de ani, are studii medii, nu are ocupație sau loc de muncă și este necăsătorit, fiind cunoscut cu numeroase antecedente penale. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, și cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, având în vedere și limitele prevăzute de lege, de la 3 la 15 ani, instanța a apreciat căaplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, de 3 aniva fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În drept, fapta inculpatului de a pătrunde în noaptea de 11/12.03.2009 prin escaladarea gardului, în curtea și apoi în locuința părții vătămate, fără a avea consimțământul acesteia și de a refuza apoi părăsirea locuinței la solicitarea expresă a părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art.192 alin.2 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a) Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.181alin.2 Cod penal, instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social sporit datorită modalității de comitere, respectiv pe timp de noapte și în condițiile în care fusese anterior condamnat în repetate rânduri pentru infracțiuni similare, ceea ce denotă perseverență infracțională, precum și raportat la vârsta înaintată a părții vătămate.
Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 33 ani, are studii medii, nu are ocupație și loc de muncă și este cunoscut cu antecedente penale numeroase.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului.
Față de aceste împrejurări și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 3 la 10 ani, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minim, de 5 ani va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În drept, fapta inculpatului de a întreține, în noaptea de 11/12.03.2009, raporturi sexuale prin amenințări și acte de violență cu partea vătămată, fără a avea consimțământul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută și pedepsită de art.197 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a) Cod penal
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că a săvârșit infracțiunea pe timp de noapte, după ce anterior mai fusese condamnat pentru mai multe infracțiuni de furt calificat, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce denotă perseverență infracțională și o periculozitate sporită.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, care este în vârstă de 33 ani, fără ocupație și loc de muncă și cunoscut cu numeroase antecedente penale, precum și faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră în declarații. De asemenea, instanța a avut în vedere și împrejurarea că partea vătămată era în vârstă de 89 de ani la momentul comiterii infracțiunii, iar inculpatul de 33 de ani, astfel încât, raportat la toate criteriile menționate, a aplicat inculpatuluipedeapsa maximă prevăzută de lege pentru această infracțiune, de 10 ani închisoare, considerând că o asemenea pedeapsă va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient
În drept, fapta inculpatului care, la data de 11/12.03.2009, pe timp de noapte, a deposedat prin amenințări cu moartea partea vătămată de suma de 80 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, faptă prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1, alin.2 lit. b) și alin.21lit. c) Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, faptă prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1, alin.2 lit. b) și alin.21lit. c) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, precum și circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând săvârșirea faptei și cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului, dar a susținut constant că fapta sa nu constituie infracțiunea de tâlhărie, ci este vorba doar despre o infracțiune de furt calificat.
Față de aceste împrejurări, raportat și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, închisoarea de la 7 la 20 de ani, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, de 8 ani va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient
Raportat la înscrierile din fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța a constatat că inculpatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2/18.03.2009 a Judecătoriei J, definitivă la data de 17.04.2009 prin neapelare, pedeapsă a cărei executare a început la data de 13.03.2009. De asemenea, a constatat revocat beneficiul liberării condiționate dispuse în privința restului de pedeapsă rămas neexecutat de 324 zile din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni aplicată prin sentința penală nr.2084/08.11.2006 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr.4/A/09.01.2007 a Tribunalului Maramureș.
În consecință,a descontopit pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.2/18.03.2009 a Judecătoriei J și a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate de 4 ani, 4 ani și 1 an închisoare și restul rămas neexecutat de 324 zile, pe care le-a contopit cu pedepsele de 3 ani, 5 ani, 10 ani și 8 ani închisoare aplicate prin prezenta hotărâre,în baza art.33 lit. a) Cod penal, raportat la art.34 alin.1 lit. b) Cod penal, coroborat cu art.39 alin.1 Cod penal și art.36 alin.1 Cod penal.
Având în vedere perseverența infracțională a inculpatului, numeroasele sale condamnări anterioare, starea de recidivă postcondamnatorie în care au fost comise faptele, precum și existența concursului de infracțiuni, toate acestea fiind cauze de agravare facultativă a pedepsei, prima instanță a apreciat că se impune aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă, în cuantumul maxim prevăzut de art.39 alin.1 Cod penal, de 7 ani, astfel încât urmează ca inculpatul să execute 17 (șaptesprezece) ani închisoare, cu privare de libertate, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale și pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
Față de aspectele mai sus prezentate, tribunalul a apreciat că, indiscutabil, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, însă ținând cont de faptul că pentru una din infracțiuni s-a aplicat maximul prevăzut de lege, de 10 ani închisoare, în timp ce pentru celelalte fapte penale săvârșite de inculpat și aflate în concurs real, instanța s-a orientat spre minimul special, aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă, în cuantumul maxim prevăzut de art.39 alin.1 Cod penal, de 7 ani, nu se justifică, un spor mediu de 4 ani la pedeapsa rezultantă de 10 ani fiind mai echilibrat dar și suficient pentru realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, pedeapsa ce urmează a fi executată de inculpat în acest caz fiind de 14 ani închisoare, cu privare de libertate.
De aceea tribunalul, în baza art.379 pct.2 lit. a proc.pen. a admis apelul inculpatului și a modificat hotărârea atacată în sensul celor tocmai arătate, menținând restul dispozițiilor sentinței, ca fiind temeinice și legale.
Totodată, în baza art. 350.proc.pen. a menținut în continuare măsura arestării preventive a inculpatului și a dedus din pedeapsă timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacată cu apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată de instanța de fond.
În susținerea motivelor de recurs, inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat și reducerea pedepselor stabilite pentru infracțiunile ce i-au fost reținute în sarcină, apreciind că pedeapsa rezultantă este prea aspră în raport de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că, în noaptea de 11/12.03.2009, pe timp de noapte, inculpatul a pătruns prin escaladarea gardului în curtea și apoi în locuința părții vătămate, fără a avea consimțământul acesteia și apoi a refuzat să părăsească locuința la solicitarea acesteia, apoi a întreținut cu partea vătămată raport sexual prin constrângere și amenințare și i-a sustras prin amenințarea cu moartea suma de 85 lei. În aceeași noapte, inculpatul a participat la sustragerea de către învinuitul a unui număr de 5 păsări din curtea părții vătămate, unde acesta a pătruns prin escaladare și apoi a forțat ușa cotețului de păsări. S-a reținut că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la furt calificat comisă în condițiile recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 26.pen. rap. la art. 208, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i pen. cu aplicarea art. 37 lit. a, violare de domiciliu, prevăzut de art. 192 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 37 lit. A pen. viol prevăzut de art. 197 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. și tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21lit. c pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a apreciat în mod corect că o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol și 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie sunt pedepse ce vor fi în măsură să asigure reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei, astfel cum este reglementat în dispozițiile art. 52.pen. În temeiul art. 33 lit. a pen. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen. art. 39 alin. 1.pen. și art. 36 alin, 1.pen. instanța a dispus contopirea acestor pedepse, precum și a pedepselor penale aplicate prin sentința penală nr. 2/18.03.2009 a Judecătoriei J, în pedeapsa rezultată de 10 ani închisoare cu aplicarea unui spor de 7 ani potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1.pen.
În calea de atac a apelului sporul de pedeapsă aplicat a fost redus de la 7 ani la 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 14 ani închisoare. Ori, raportat la gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat acesta săvârșind infracțiunile pe timp de noapte, împreună cu o altă persoană, în condițiile în care inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, raportat la condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2084/08.11.2006 a Judecătoriei Baia Mare, fiind condamnat de asemenea prin sentința penală nr. 2/18.03.2009 pentru fapte care sunt concurente cu infracțiunile deduse judecății, în cauză nu se impune reducerea sporului de pedeapsă aplicat, pedeapsa de 14 ani închisoare cu executare în regim de detenție fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că având în vedere dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b proc.pen. recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 88.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv începând cu data d e13.03.2009 la zi.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2.proc.pen. se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 2 din 6 ianuarie 2010 Tribunalului Sălaj.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent timpul arestului preventiv, începând cu data de 13 martie 2009 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- --
Red.MB/dact.MM
4ex./19.02.2010
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Valentin Chitidean Vasile Goja
