Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 103/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 103/R/2010
Ședința publică din 11 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean Vasile Goja
- - -
GREFIER - - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 177/A din data de 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al al inculpatului, av. din cadrul Baroului M, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar un set de acte medicale din care rezultă că în data de 26.06. 2009 inculpatul a plecat în Italia.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în temeiul art. 364 Cod pr.pen. repunerea în termenul de apel, arătând că din înscrisurile depuse astăzi la dosar rezultă că inculpatul a fost prezent la pronunțarea hotărârii instanței de fond, însă ulterior a trebuit să plece în Italia pentru a fi supus unei intervenții chirurgicale, astfel că a fost în imposibilitate de a declara apel în termen. La instanța de apel nu i s-a acordat nici un termen, respingându-i -se atât cererea de amânare cât și apelul. A mai apreciat dreptul la apărare a inculpatului a fost încălcat.
Solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate de instanța de fond și instanța de apel și, trimiterea cauzei spre rejudecare acestor instanțe pentru a proba că la momentul opririi inculpatul nu se afla pe drumurile publice, ci între două blocuri.
Reprezentantul Parchetului, având în vedere că Tribunalul Maramureșa respins ca tardiv apelul inculpatului, solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 1256/25.06.2009 a Judecătoriei Baia Marea fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, c pen. raportat la art. 76 lit. d pen.
În temeiul art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen.
Instanța de fond a reținut în esență, că la data de 11.02.2009, deși a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare -, pe care l-a condus pe drumurile publice din localitatea B Sprie, stabilindu-se ulterior că acesta avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,10 gr. %
În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată și prin aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a, c pen. raportat la art. 76 lit. d pen. l-a condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare.
De asemenea, constatând că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni, stabilit conform art. 82.pen.
Împotriva sentinței penale nr. 1256/25.06.2009 a Judecătoriei Baia Marea declarat apel inculpatul, formulând totodată și o cerere de repunere în termenul de apel, motivată de faptul că, ulterior pronunțării sentinței menționate, a fost plecat în străinătate pentru un tratament medical.
Prin decizia penală nr.177 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Maramureș, s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de apel, formulată de inculpatul.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. a pr. pen. s-a respins ca tardiv apelul declarat de apelantul-inculpat.
În temeiul art. 192 alin. 2. pr. pen. apelantul-inculpat a fost obligat la plata către stat a sumei de 250 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 200 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu s-a plătit din fondurile Ministerului Justiției către d-na av..
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că potrivit mențiunilor încheierii de ședință din data de 22.06.2009, inculpatul a fost prezent la termenul de judecată în care au avut loc dezbaterile, pronunțarea hotărârii fiind amânată pentru data de 25.06.2009.
De asemenea, potrivit mențiunilor cuprinse în practicaua sentinței penale nr. 1256/25.06.2009 a Judecătoriei Baia Mare, inculpatul a fost prezent la pronunțarea acesteia, luând cunoștință în mod nemijlocit de soluția dată în cauză.
În aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. 3.pr.pen. termenul de declarare a apelului a început să curgă pentru inculpat la data de 25.06.2009 și s-a împlinit la data de 06.07.2009, aceasta fiind ultima zi în care putea uza de calea de atac împotriva sentinței.
Cu toate acestea, inculpatul a declarat apel și respectiv, a formulat o cerere de repunere în termenul de apel, la data de 28.09.2009, susținând că a fost plecat în străinătate pentru a urma un tratament.
Având în vedere că motivele invocate de apelantul-inculpat nu se încadrează în noțiunea de "cauză temeinică de împiedicare" prevăzută de dispozițiile art. 364.pr.pen. și în considerarea faptului că acesta a fost prezent la pronunțarea sentinței penale nr. 1256/25.06.2009 a Judecătoriei Baia Mare, având astfel posibilitatea de a declara apel fie la acel moment, fie ulterior în termenul de 10 zile reglementat de art. 363.pr.pen. tribunalul a apreciat că cererea de repunere în termen formulată este neîntemeiată.
Împotriva deciziei menționate inculpatul a declarat recurs.
Acesta a criticat decizia susținând că în mod greșit nu a fost repus în termenul de apel, deoarece a fost plecat la tratament în Italia, iar când s-a întors în țară, în data de 18.09.2009, a declarat apel.
Examinând decizia atacată strict sub aspectele invocate, legate de tardivitatea apelului, Curtea constată următoarele:
Astfel, inculpatul a fost prezent la ultimul termen de judecată din fața primei instanțe, când de altfel a și fost audiat, iar sentința a fost pronunțată în 25.06.2009.
Acesta a declarat apel după 3 luni, în data de 28 septembrie 2009, în declarația de apel solicitând repunerea în termenul de apel, fără însă a dovedi că în perioada 28 iunie 2009 - 18 septembrie 2009 a fost plecat la tratament în Italia.
Contrar celor susținute de către recurent, acesta nu a solicitat termen în apel pentru dovedirea cererii formulate, ca atare în mod legal și temeinic instanța a constatat că cererea nu se încadrează în noțiunea de cauză temeinică de împiedicare prev.de art.364 pr.pen.
Doar în recurs acesta a depus la dosar o copie xerox ilizibilă în limba italiană și copii xerox de pe acte medicale provenite de la Spitalul Județean de Urgență B M, din care rezultă că în luna noiembrie 2009, acesta a suferit un traumatism cu fractură costală.
Prin urmare, se constată că nici în recurs recurentul nu a justificat cauza temeinică de împiedicare a declarării apelului în termen de 10 zile de la pronunțarea sentinței penale din data de 25 iunie 2009.
Așa fiind, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, inclusiv a onorariului parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru studiul dosarului și prezența la termenul de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul .în B Sprie Vest nr.25, împotriva deciziei penale nr. 177/A din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - --
red.VC/MB
12.02.2010/4 ex.
jud.fond:
jud.ape:/
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Valentin Chitidean Vasile Goja
