Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1163/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1163
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul, împotriva deciziei penale nr.221/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat în înscris, casarea hotărârii recurate și în rejudecare, a reține că s-a dispus greșit schimbarea în cadrării juridice dată faptei reținută în sarcina inculpatului prin înlăturarea circumstanței agravante prev.de art.211 alin.2, lit.c
Cod PenalApărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului formulat de inculpat, respingerea recursului formulat de către parchet, hotărârea atacată fiind temeinică și legală.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului formulat de către inculpat, ca nefondat.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului său, reducerea pedepsei aplicate, deoarece se află la prima abatere și regretă săvârșirea faptei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1150/13.05.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art.334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din tentativă de tâlhărie prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.211 al.1,2 lit.b,c Cod penal în tentativă de tâlhărie prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.211 al.1,2 lit.b Cod penal.
În baza art. 20 Cod penal raportat la art.211 al.1,2 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3(trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie.
În baza art.71 alin.2 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.350 alin.1 Cpp a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 09.10.2008 până la zi (13.05.2009).
S-a luat act că persoana vătămată nu participă în procesul penal nici în calitate de parte vătămată și nici în calitate de parte civilă.
În baza art.118 alin.1 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea unui spray iritant-lacrimogen de 50 ml, marca, de culoare roșu cu galben și negru, ridicat de la inculpat de către organele de poliție.
În baza art.191 alin.1 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei (RON), reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a dispus plata sumei de 100 lei din fondurile MJ în contul Baroului T, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr.10879/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 04.11.2008 sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie prev. de art. 20. penal raportat la art. 211 alin. 1,2 lit. b, c penal.
În fapt s-a reținut că în data de 09.10.2008 inculpatul a intrat in magazinul alimentar " " din zona - de la B din T și a cerut o bere vânzătoarei. În momentul in care aceasta a adus berea, inculpatul a scos un spray iritant lacrimogen pe care l-a pulverizat spre fața victimei, după care a lovit-o cu palma în zona capului și cu genunchiul în zona feței. Partea vătămată a căzut și în același timp a început să țipe, moment în care agresorul a lovit-o de mai multe ori cu palma în cap solicitând banii din încasări în caz contrar amenințând-o cu moartea. Partea vătămată a reușit să se ridice și în timp ce încerca să ajungă la locul de unde să declanșeze alarma, a început să arunce în agresor cu diferite produse pe care le avea la îndemână ceea ce l-a determinat pe inculpatul să o lovească peste mână până în momentul în care a reușit să iasă din magazin și a luat-o la fugă. Partea vătămată a ieșit și ea din magazin și a început să strige după ajutor. În acel moment în apropierea magazinului se afla martorul care a intervenit și a reușit să-l imobilizeze pe agresor până la sosirea organelor de poliție care l-au identificat ca fiind și asupra căruia s-a găsit un spray iritant lacrimogen marca "" ridicat în vederea cercetărilor.
Analizând actele și lucrările dosarului: plângerea părții vătămate (filele 19-20, 21, 22, - dosar UP), proces-verbal de constatare (fila 4 - dosar UP), proces-verbal de cercetare la fața locului (filele 5-6 - dosar UP), planșe fotografice (filele 8-17, 45-47 - dosar UP), raport de constatare medico-legală nr. 2814/10.10.2008 (fila 18 - dosar UP), raport de expertiză psihiatrico-legală nr. 2491/29.10.2008 (filele 27-28 - dosar UP), declarația martorilor - (fila 47 - dosar UP; fila 83 - dosar instanță), (filele 48, 49 - dosar UP; filele 29-30 - dosar instanță) și (filele 59, 95 - dosar instanță); declarații învinuit/inculpat (filele 36, 37, 38-39 - dosar UP; filele 14-15 - dosar instanță), proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere (filele 41-42 - dosar UP); fișa de cazier a inculpatului (fila 24 - dosar UP) - prima instanță a reținut aceeași situație de fapt ca cea expusă în rechizitoriu.
Inculpatul a fost audiat atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești, susținând în esență că nu a avut intenția de a tâlhări partea vătămată și că i s-a adresat acesteia cerându-i o bere pe datorie. Partea vătămată l-a refuzat și i-a adresat cuvinte jignitoare, moment în care, de supărare, a scos un spray cu gaze și l-a pulverizat spre fața părții vătămate. Aceasta a început să arunce cu obiecte înspre inculpat, a ieșit de după tejghea și l-a tras de haină, motiv pentru care s-a apărat de acțiunile violente ale părții vătămate și a acționat doar pentru a se apăra (declarație fila 14 dosar instanță).
Prima instanță a reținut că susținerile inculpatului sunt infirmate de analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în procesul penal. S-a apreciat că sunt relevante imaginile surprinse de camera de supraveghere din incinta magazinului (filele 14-17 dosar UP) din care rezultă întreaga dinamică a evenimentului. Astfel, se observă că în timp ce vânzătoarea era la tejghea, inculpatul, de la câțiva centimetrii, îi pulverizează direct în față conținutul sprayului pe care îl ține cu ambele mâini (fila 14 dosar UP, stop cadru nr.2). să pulverizeze din conținutul sprayului în timp ce femeia își ține mâinile la față, după care o prinde cu mâinile de ceafă și o lovește repetat cu genunchiul drept în zona feței. În timp ce femeia se afla la capătul tejghelei inculpatul caută bunuri în dreptul casei de marcat (filele 15,16 - dosar UP, stop cadru 4-10).
Aceste imagini se coroborează cu declarațiile părții vătămate precum și cu ale martorului ocular care l-a surprins pe inculpat și l-a reținut imediat ce acesta a ieșit din magazin.
În acest context probator apărările inculpatului au fost înlăturate, constatându-se că situația de fapt reținută prin actul de sesizare fiind susținută de mijloacele de probă menționate anterior.
Sub aspectul încadrării juridice s-a constatat că prin rechizitoriu s-a reținut, printre altele, incidența prevederilor art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod penal, respectiv agravanta determinată de săvârșirea faptei într-un loc public.
Din declarația persoanei vătămate precum și din înregistrările video s-a reținut că fapta a fost săvârșită într-un magazin în timp ce înăuntru se afla doar inculpatul și victima. Fapta a fost comisă în jurul orei 2215cu puțin timp înainte de închiderea magazinului, ce funcționa în intervalul orar 0630- 2230(fila 95 dosar instanță).
Prima instanță, raportându-se la dispozițiile art.152 Cod penal, conform cărora "fapta se consideră săvârșită "în public" atunci când a fost comisă: a) într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană; b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane; c) în loc neaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane; d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante; e) prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul și-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului", a apreciat că se impune ca incidența agravantei să fie analizată din perspectiva art. 152 lit. a și b Cod penal, în raport de locul săvârșirii faptei și natura infracțiunii.
Astfel, s-a reținut că magazinul în care a fost comisă fapta nu este prin natura lui totdeauna accesibil publicului. În același timp, funcționând într-un anumit interval orar, nici prin destinația sa nu este totdeauna accesibil publicului. Prin urmare nu sunt îndeplinite cerințele de la lit. a ale art. 152 Cod penal
S-a reținut că la momentul săvârșirii faptei magazinul era accesibil publicului (era încă deschis), însă nu erau de față alte persoane (două sau mai multe) astfel cum impune art.152 lit.b Cod penal, astfel încât nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute la lit.b, s-a apreciat că nu se poate reține că fapta a fost săvârșită în public.
În aceste condiții prima instanță a dispus, în baza art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din tentativă de tâlhărie prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.211 al.1,2 lit.b,c Cod penal în tentativă de tâlhărie prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.211 al.1,2 lit.b Cod penal.
În speță, fapta inculpatului care în data de 09.10.2008, în jurul orei 2215, în timp ce se afla în magazinul alimentar " " din T, a exercitat acte de violență față de persoana vătămată în scopul sustragerii de bunuri, a fost apreciată de către prima instanță că întrunește elementele constitutive ale tentativei de tâlhărie prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art.211 al.1,2 lit.b Cod penal.
La individualizarea pedepsei și a modului de executare au fost avute în vedere criteriile enunțate de art.72 Cod penal, reținându-se că inculpatul a acționat în timpul nopții, într-un magazin în care se afla doar el și persoana vătămată; a exercitat acte de violență față de o femeie; a utilizat în acțiunea sa mijloace de natură să înfrângă rapid rezistența victimei (a folosit un spray cu gaze iritant-lacrimogene) și a aplicat repetat lovituri cu genunchiul; a fost identificat și reținut datorită prezenței de spirit a victimei care a ieșit din magazin și a alertat trecătorii și intervenției unui martor ocular care l-a imobilizat și reținut pe inculpat până la sosirea organelor de poliție. În favoarea inculpatului s-a reținut că nu are antecedente penale (fila 9 dosar instanță - supliment) și că a acționat în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, împrejurare care i-a diminuat ușor discernământul (raport de expertiză medico-legală - fila 28 dosar UP).
Coroborând aceste elemente prima instanță a apreciat că o pedeapsă de 3(trei) ani și 6 (șase) luni închisoare cu executare în regim privativ de libertate este de natură să conducă la realizarea scopului preventiv ale pedepsei prevăzut de art.52 cod penal.
În baza art.71 alin.2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.350 alin.1 Cpp a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 09.10.2008 până la zi (13.05.2009).
S-a luat act că persoana vătămată nu participă în procesul penal nici în calitate de parte vătămată și nici în calitate de parte civilă.
În baza art.118 alin.1 lit.b Cod penal a dispus confiscarea unui spray iritant-lacrimogen de 50 ml, marca, de culoare roșu cu galben și negru, ridicat de la inculpat de către organele de poliție.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpatul, apeluri înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 03.07.2009 sub același număr unic de dosar.
Parchetul a criticat sentința judecătoriei pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, prin înlăturarea agravantei săvârșirii faptei într-un loc public. S-a arătat că atât în doctrina penală, cât și în practică este acceptat faptul că prin loc public se înțelege locul care, prin natura sau destinația sa, este în permanență accesibil publicului, precum și orice alt loc în care publicul are acces în anumite intervale de timp. Raportat la acest conținut al noțiunii de loc public, s-a apreciat că se impune menținerea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței de judecată, respectiv tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c Cod penal, întrucât fapta a fost comisă de către inculpat în timpul funcționării magazinului, chiar înainte de încheierea acestuia, chiar dacă în incinta acestuia nu mai era și altă persoană, locul respectiv fiind în continuare accesibil publicului.
Inculpatul apelant, prin apărător desemnat din oficiu, a criticat sentința judecătoriei pentru netemeinicie, în ceea ce privește modul de individualizare a pedepsei aplicate, precum și a modul de individualizare a executării pedepsei închisorii, solicitând în principal reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, iar în subsidiar suspendarea executării pedepsei.
Prin DP. nr. nr.221/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct 1 lit Cpp, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpat apelant si Parchetul de pe langă Judecatoria împotriva sentintei penale nr. 1150/13 05 2009 pronunțată de Judecatoria Timișoara in dosar -.
In temeiul art. 381 cod pr pen. raportat art. 88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata arestarii preventive începand cu data de 13 05 2009 pâna la zi.
In temeiul art.350 cod pr pen a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, xaminând sentința apelată in limita criticilor formulate dar si sub toate aspectele de fapt și de drept prin raportare la prevederile art. 371 - 372 cod pr.pen. a stabilit ca aceasta este temeinica și legala.
Pe baza unui probatoriul complet, administrat atât in cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, care este în acord cu recunoașterea inculpatului, instanța de fond a stabilit că inculpatul se face vinovat de savârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie in forma calificată.
In ce privește încadrarea juridica a faptei, instanța de fond a concluzionat in mod corect că nu se poate retine in sarcina inculpatului săvârsirea infracțiunii in modalitatea calificată prev. de art. 211 alin 1, 2 lit c cod penal, respectiv săvârsirea faptei intr-un loc public astfel cum este definit de textul art 152 cod penal. Tribunalul confirma punctul de vederea al judecătoriei. Infracțiunea a fost săvârsită de inculpat, în incinta unui magazin de cartier in jurul orelor 22 și 15 minute, respectiv cu puțin înainte de ora de închidere și în condițiile in care la fata locului nu era decât vânzătoarea, victimă a agresiunii inculpatului.
Acest magazin nu este prin natura sau destinație accesibil totdeauna publicului astfel cum cere art. 152 lit. a cod penal, in condițiile in care funcționează după un orar stabilit. Pe de altă parte nu pentru a fi considerat loc public in sensul art. 152 lit. b cod penal, prin aceea că este loc accesibil publicului in care sunt de față două sau mai multe persoane, întrucât împrejurările concrete de savârșire a infracțiunii au arătat că de față nu erau prezenti decât inculpatul și victima agresiunii. În consecintă, instanta de apel a constatat ca in mod corect judecătoria a făcut aplicarea prevederilor art. 334 cod pr penală și a inlăturat din încadrarea juridica data faptei prin rechizitoriu aplicarea prevederilor art. 211 alin 1, 2 lit c cod penal, iar aplicarea dispozițiilor art. 334 cod pr. penală s-a facut cu respectarea textului de lege.
In ce privește pedeapsa aplicată s-a reținut ca aceasta a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 72 cod penal referitoare la modul de individualizarea a pedepselor. Judecătoria a avut in vederea limitele de pedeapsa prevăzute de textul incriminator, a facut aplicarea prevederilor art. 20 cod penal cu privirea la sancționarea tentativei, a reținut circumstanțele reale și personale ale inculpatului și a avut in vedere și pericolul social crescut al infracțiunii care rezultă atât din modalitatea de savârsire a acesteia, din modul premeditat in care a acționat inculpatul, fiind pregătit cu un spray cu gaze iritant lacrimogene și din numarul mare de lovituri aplicate părții vătămate.
In ce privește soluționarea laturii civile s-a remarcat faptul ca in mod corect s-a dispus confiscarea spray-ului iritant lacrimogen și s-a constatat că ca persoana vătamata nu inteles sa participe in cauza in calitate de parte vătămata sau parte civilă, in condițiile in care actiunea inculpatului era indreptată impotriva patrimoniului societătii ce administra magazinul, dar care nu a fost efectiv prejudiciată întrucât nu s-a consumat sustragerea datorita intervenției vânzatoarei, iar in ce privește agresiunile numita aceasta nu a inteles sa formuleze pretenții.
Având in vedere considerentele arătate mai sus, tribunalul a respins ca neintemeiate atât apelul formulat de Parchetul de pe langă Judecatoria T cât și apelul formulat de inculpat.
Intrucat inculpatul a fost judecat in stare de arest preventiv, instanta de apel a făcut aplicarea prevederilor art 381 cod pr penala raportat art. 88 cod penal și în consecință a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata arestării preventive începand cu data de 13 05 2009, data pronuntarii sentintei atacate și pâna la zi.
In temeiul art.350 cod pr pen a menținut starea de arest preventiv a inculpatului
In temeiul art. 192 alin 2 cod pr pen a fost obligat inculpatul apelant sa achite in favoarea statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale in apel, restul cheltuielilor ramân in sarcina statului.
Împotriva deciziei Tribunalului Timiș au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul.
Parchetul a criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că soluția instanței s-a datorat unei greșite aplicări a legii și unei erori grave de fapt ceea ce a dus la menținerea sentinței instanței de fond în privința schimbării de încadrare juridică datei faptei inculpatului prin înlăturarea circumstanței agravante prev. de art. 211 al.2 lit.c cp.
Se arată că fapta a fost comisă în magazinul SC SRL pe perioada în care acesta era încă deschis, programul de funcționare al magazinului fiind cuprins între orele 6,30 -22, 30 iar fapta a fost comisă în jurul orelor 22,00-22,15 astfel că trebuia reținută și agravanta prev. de art. 211 al.2 lit. c cp.
Inculpatul nu a motivat recursul în scris însă pe cale orală a solicitat reducerea pedepsei având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta respectiv nu a sustras nici un bun ci doar a folosit un spray lacrimogen împotriva părții vătămate.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art.38510, al.21cpp, se constată că recursul parchetului este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit rechizitorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, inculpatul, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap. la art. 211 al.1, 2 lit. b, c cp, reținându-se că în data de 09.10.2008 în jurul orei 22 folosit un spray lacrimogen în fața părții vătămate, vânzătoare la SC SRL după care a lovit-o cu palma și i-a cerut bani amenințând-o cu moartea.
Starea de fapt descrisă în rechizitoriu a fost reținută și de instanța de fond însă în mod eronat s-a apreciat că fapta nu a fost comisă întru-un loc public.
Așa cum s-a menționat mai sus locul în care s-a comis infracțiunea este un magazin care prin natura sa este destinat publicului iar incidentul a avut loc în timpul programului de funcționare, când publicul avea acces și exista posibilitatea pătrunderii în orice moment și a altor persoane în calitate de cumpărători.
Sub aspectul reținerii agravantei prev. de art. 211 al.2 lit c cp este lipsit de relevanță dacă era prezentă vreo persoană în momentul săvârșirii faptei fiind astfel incidente prev art.152 lit. a cpp.
În ce privește recursul inculpatului se reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare prevederilor art.72 cp, ținând seama la individualizarea judiciară a pedepsei de pericolul social al infracțiunii de împrejurările în care fapta a fost comisă precum și de circumstanțele reale și personale a inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale,criterii față de care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa minimă prev. de lege.
Prin urmare, încadrarea judiciară dată prin rechizitoriu este corectă și fiind incident motivul de recurs prev. de art.3859,al.1, pct.17 cpp, în baza art. 38515, al.2 lit. d cpp, va fi admis recursul parchetului se va casa decizia recurată și Sentința penală nr.1150/2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr- și rejudecând cauza în baza art. 211 al1,2 lit. b, c cp va fi condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni și se vor menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
În baza art. 38515,pct. 1, lit.b cpp va fi respins recursul declarat de inculpat împotriva aceleiași decizii.
În baza art. 38516rap. la art. 381 cpp se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce din pedeapsă în continuare durata arestării din data de 14.10.2009 la zi.
Văzând și prevederile art. 192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.221/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia recurată și nr.1150/2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- și rejudecând cauza:
În baza art.20 raportat la art.211 al.1,2 lit.b, c condamnă Cod Penal pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie la pedeapsa de:
- 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
În baza art.385 ind.17 raportat la art.381 p Cod Penal menține starea de arest a inculpatului și deduce în continuare din pedeapsă arestul preventiv din data de 14.10.2009 la zi.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondul MJ a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 30 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: CC/03.12.2009
Dact: 2 exempl/ 04 2009
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
