Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 145/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.211 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.145
Ședința publică din 08 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 3: Samoilă
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații, domiciliat în S, str. -.Erou, nr.2A,.92,.A,.11, jud. și, domiciliat în S, str. -. Erou, nr.8,.7,.B,.2, jud. S, împotriva deciziei penale nr.324 din 04.11.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 30 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru 06.04.2009 și apoi, pentru data de 08.04.2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 79 din 4.02.2008, Judecătoria Rădăuții -a condamnat pe inculpații:, și, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.21lit.a și c Cod penal, cu aplicarea art. 74,76 Cod penal, la câte 3 (trei) ani închisoare, parte vătămată fiind.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepselor pe o durată de 5 (cinci) ani, termen de încercare prev. de art. 82 Cod penal.
Pe aceeași durată s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal și s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
Inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții vătămate suma de 1.250 lei cu titlu de daune.
Pentru a hotărî astfel, din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că, în ziua de 3 septembrie 2006, inculpații și, s-au deplasat în comuna, sat S, unde locuiesc bunicii acestuia din urmă, pentru a munci ca zilieri pe la diverse persoane.
În seara zilei de 06 septembrie 2006, inculpații s-au deplasat la locuința unui prieten unde au participat la o petrecere și au consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 100au plecat. În timp ce se deplasau spre locuința bunicilor lui, inculpații s-au abătut de la drumul principal și s-au deplasat pe o cale de acces ce ducea spre locuința părții vătămate. Inculpații au intrat în curtea acesteia și în acel moment au fost observați de către care se afla într-o anexă a gospodăriei ce era iluminată.
După ce au întrebat-o pe partea vătămată unde sunt banii obținuți din vânzarea unui autoturism, inculpatul l-a lovit pe și împreună cu inculpatul, l-au determinat să intre în casă, loc unde, fără drept, au pătruns și ei. În casă, inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele, timp în care inculpatul a căutat prin sertare și a sustras un telefon mobil marca "Siemens" C 25 în valoare de 150 lei.
La un moment dat, partea vătămată l-a lovit pe inculpatul cu un cerc metalic de la plita sobei, și după ce acesta din urmă a căzut, în apărarea lui a intervenit inculpatul, care cu un cuțit pe care l-a luat din locuința părții vătămate, a înțepat-o de două ori în regiunile fesiere.
Ulterior, inculpații au părăsit locuința părții vătămate, având asupra lor telefonul mobil sustras, pe care l-au dezmembrat și l-au aruncat.
Urmare a loviturilor aplicate de către inculpați, părții vătămate i-au fost produse mai multe leziuni ce sunt descrise în certificatul medico-legal nr.446/A din 08 septembrie 2006 Serviciului de Medicină Legală S, după cum rezultă:
- prezintă două plăgi tăiate - înțepate în regiunile fesiere, cu reacție inflamatoare, ce au putut fi produse prin lovire activă cu un corp înțepător - tăietor (posibil cuțit) la data de 6/7 septembrie 2006, iar leziunile pot necesita 13-14 zile îngrijiri medicale;
- mai prezintă escoriații și echimoze faciale ce au putut fi produse prin lovire cu pumnii la data de 6/7 septembrie 2006, leziunile putând necesita 5-6 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel partea vătămată și inculpații.
Partea vătămată a criticat sentința pronunțată de instanța de fond, motivat de faptul că pedeapsa aplicată fiecărui inculpat este prea mică și nu corespunde gradului de pericol social al infracțiunilor săvârșite, astfel încât se impune majorarea acestora. De asemenea, în mod greșit instanța de fond nu i-a obligat pe inculpați la plata sumei de 7.000 Ron cu titlu de daune materiale și morale, așa cum a arătat în cererea de constituire ca parte civilă.
Inculpații, prin apărătorii lor au solicitat constarea faptului că în cauză nu există infracțiunea de tâlhărie. Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire prev. de art. 180 al. 2 Cod penal pentru care se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală și art. 44 Cod penal. Pentru inculpatul s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunile de violare de domiciliu prev. de art. 192 Cod penal, lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 Cod penal și furt prev. de art. 208 Cod penal pentru care se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală și art. 44 Cod penal sau reținerea în favoarea sa a prevederilor art. 73 lit. b Cod penal.
În subsidiar, apărătorii inculpaților au solicitat înlocuirea răspunderii penale cu o sancțiune cu caracter administrativ.
Prin decizia penală nr.324/4.11.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, au fost respinse, ca nefondate, cererile formulate de inculpații și, prin apărători, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.
A fost admis apelul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale atacate.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și împotriva aceleiași sentințe penale.
S-a desființat în parte sentința penală apelată, în sensul că:
S-au înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile: "În baza art. 81, 82 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepselor pe o durată de 5 ani. Pe aceeași durată s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal și s-au adus la cunoștință inculpaților prevederile art. 83 Cod penal".
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal s-au interzis inculpaților și drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
Au fost obligați inculpații și, în solidar, să plătească părții vătămate suma de 5.650 lei (în loc de 1.250 lei) reprezentând despăgubiri civile, din care suma de 650 lei cu titlu de daune materiale și suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice, în raport de modalitatea în care inculpații au acționat și consecințele produse, fapta săvârșită de către fiecare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, încadrare juridică ce a fost corect stabilită prin rechizitoriu și reținută de către judecătorie.
Instanța de fond a avut în vedere că pe parcursul cercetărilor penale și judecătorești inculpații au dat declarații contradictorii, aspecte care nu coincid nici cu varianta prezentată în concluziile scrise.
Cum din întreg probatoriul administrat în cauză: declarațiile martorilor, certificatul medico-legal eliberat părții vătămate, planșele foto, etc. a rezultat cu prisosință vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, care întrunește toate elementele constitutive ale acesteia, în mod corect prima instanță i-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare fiecare. Deși nu au avut o poziție procesuală corectă, instanța de fond a dat dovadă de clemență în sensul că a reținut în favoarea fiecărui inculpat circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal și dând eficiență disp. art. 76 Cod penal i-a condamnat la câte o pedeapsă ce a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea respectivă.
În cauză nu s-a dovedit faptul că cei doi inculpați, atunci când săvârșit infracțiunea, au fost în stare de legitimă apărare, prev. de art. 44 Cod penal, sau că inculpatul ar fi fost provocat de către partea vătămată.
De asemenea, deoarece infracțiunea de tâlhărie există și a fost pe deplin dovedită, nu este posibilă înlocuirea răspunderii penale a inculpaților cu sancțiune cu caracter administrativ prev. de art. 91 Cod penal, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 90 Cod penal.
Ținând cont de modalitatea în care inculpații au acționat și de consecințele produse, respectiv gravitatea infracțiunii pe care au săvârșit-o pe timp de noapte, instanța de control judiciar a constatat că scopul pedepsei aplicată fiecăruia dintre aceștia, respectiv de prevenire a săvârșirii unei noi fapte antisociale și de reeducare, prev. de art. 52 Cod penal, poate fi atins numai prin executarea în regim de detenție.
Având în vedere leziunile suferite de partea vătămată în contextul dat și timpul necesar pentru vindecarea acestora, Tribunalul a apreciat că pentru ușurarea și compensarea suferințelor fizice și sufletești îndurate, cuantumul daunelor morale stabilite de către instanța de fond este insuficient, majorându-le la suma de 5.000 lei.
Cum partea vătămată nu a administrat probe pentru a dovedi că a fost nevoit să efectueze o lucrare dentară ca urmare a agresiunii fizice suferite din partea inculpaților iar din adresa comunicată de către "Instant " SRL R ( 155 ds.) rezultă că telefonul sustras de către aceștia nu se mai fabrică din anul 2002-2003 și nici nu se mai găsește în comerț, iar valoarea sa actuală este de 10 - 20 lei second hand, se justifică faptul că prima instanță nu i-a obligat pe inculpați la plata sumelor solicitate, respectiv 300 Ron contravaloare telefon și 1100 lei costul tratamentului stomatologic.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursurilor, aceștia au arătat că greșit le-a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lor, respectiv din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunile de lovire, prev. de art.180 alin.2 Cod penal, complicitate la furt calificat/ furt calificat, prev. de art.(26) 208 alin.1, 209 alin.1, lit.a, g Cod penal și violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 Cod penal.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că ar fi comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, violențele nefiind exercitate în scopul sustragerii de bunuri, în realitate între părți având loc acte de agresiune, după o pătrundere ilegală în locuința părții vătămate, iar telefonul a fost însușit de către coinculpatul pentru a împiedica partea vătămată să anunțe poliția despre incident. Cât privește inculpatul, în sarcina sa se poate reține, eventual, o complicitate la infracțiunea de furt calificat.
Inculpatul a solicitat în principal achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.190 alin.2 Cod penal, întrucât a intrat în locuința părții vătămate datorită stării de necesitate ivite, respectiv pentru a-l ajuta pe coinculpat, care era lovit de către partea vătămată.
Au solicitat încetarea procesului penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire, întrucât a intervenit împăcarea cu partea vătămată, stabilirea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru săvârșirea celorlalte infracțiuni, prin reținerea de circumstanțe atenuante, cu suspendarea condiționată a pedepselor aplicate. În latura civilă, au solicitat să se ia act de recuperarea prejudiciului cauzat părții vătămate.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.3859alin.1 pct.14, 15, 17, 18.pr.pen. precum și în conformitate cu disp. art.3859alin.3 pr.pen. Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpații recurenți au comis faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței în împrejurările pe larg arătate în considerentele celor două hotărâri.
Astfel, la data de 07.09.2006, inculpații, în timp ce se întorceau spre locuința bunicilor lui, în jurul orelor 100, s-au abătut de la drumul principal și s-au deplasat pe o cale de acces secundară ce ducea spre locuința părții vătămate.
Din nicio probă administrată în cauză, incluzând aici și declarația martorului (144 dosar fond), nu rezultă că părțile s-ar fi întâlnit în zona drumului principal, iar inculpații ar fi fost invitați în curtea locuinței părții vătămate de către aceasta, după cum susțin în declarațiile date în instanță (114-115, 116 ds. fond). Acest martor relatează că a "văzut-o pe partea vătămată împreună cu 2 persoane în fața locuinței sale". Ori, intrarea inculpaților în curtea acesteia nu a fost contestată.
Pentru abaterea lor de la drumul principal și pătrunderea în curtea părții vătămate, inculpații nu au oferit o explicație plauzibilă. De altfel, după cum corect au reținut instanțele de fond și de apel, cei doi prezintă, pe parcursul procesului penal, variante diferite privind debutul incidentului.
În plus, martorul G arată, în declarația sa de la 168 dosar fond, că, într-adevăr, prin primăvara anului 2006, partea vătămată a vândut un autoturism.
Incidentul între părți, după cum chiar inculpații au recunoscut, a avut două etape: Astfel, după lovirea, în curte, a părții vătămate, inculpații au determinat-o să intre în casă, unde au pătruns și ei, conflictul continuând. Ca răspuns la actele de agresiune ale acestora, partea vătămată a ripostat, lovindu-l pe inculpatul cu un cerc metalic de la gura sobei. În apărarea inculpatului a intervenit coinculpatul, care, cu un cuțit luat din locuința părții vătămate, a înțepat-o pe aceasta de două ori, în zona fesieră.
După ce au sustras telefonul mobil al victimei, au părăsit imediat locuința acesteia.
Din cele mai sus-arătate, la care se adaugă argumentele instanțelor de fond și de apel, având în vedere că între părți, nu exista vreo stare preexistentă de dușmănie, ce ar fi justificat un eventual act de răzbunare prin violență, având de asemenea în vedere că locuința părții vătămate era situată într-o poziție exterioară drumului principal pe care inculpații se deplasau, dar și atitudinea agresivă a acestora, urmată de sustragerea telefonului mobil, reiese că în mod corect instanțele au reținut în sarcina lor săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie. Astfel, actele de agresiune fizică au fost comise în scopul de a determina partea vătămată să le remită bani, eventual bunuri (cu care de altfel s-au împosedat la ieșirea din locuința ei).
Așadar, corect au fost respinse, de către instanța de control judiciar, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, formulate de către inculpați.
În această situație, împăcarea dintre părți, intervenită sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art.180 alin.2 Cod penal, nu-și poate produce efectele.
Relativ la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, Curtea constată că au fost just și proporțional individualizate de către prima instanță, cu respectarea criteriilor generale prev. de art.72 Cod penal.
Astfel, în favoarea lor au fost reținute circumstanțele atenuante judiciare prev. de art.74 Cod penal, pedepsele aplicate fiind coborâte mult sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise.
Apreciază însă Curtea că, față de toate împrejurările cauzei, atitudinea inculpaților pe parcursul procesului penal (parțial sinceră, au achitat despăgubirile civile solicitate de partea vătămată, sunt elemente tinere, cu certe posibilități de reeducare), scopul pedepselor poate fi atins și fără executarea lor în regim privativ de libertate.
Sub acest aspect, soluția primei instanțe, de suspendare condiționată a executării pedepselor, în condițiile art.81 și urm. Cod penal, este legală și temeinică, urmând a fi înlăturate, din decizia atacată, dispozițiile contrare.
În latura civilă a cauzei, conform declarației părții vătămate, prin mandatar, că a primit de la inculpați suma de 6000 lei cu titlu de despăgubiri civile, nemaiavând alte pretenții, Curtea, în conformitate cu disp. art.14, 346.pr.pen. va constata stinsă acțiunea civilă.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând întemeiate recursurile declarate de inculpați (fiind dat cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.14 pr.pen.), în conformitate cu disp. art.38515pct.2 lit.a, d pr.pen. le va admite.
Va casa în parte atât decizia penală atacată cât și sentința penală nr.79/04.02.2008 a Judecătoriei Rădăuți și, în rejudecare, va proceda în sensul celor mai sus-arătate.
Văzând și disp. art.192 alin.3, 193.pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpații, domiciliat în S, str. -.Erou, nr.2A,.92,.A,.11, jud. S și, domiciliat în S, str. -. Erou, nr.8,.7,.B,.2, jud. S, împotriva nr. 324 din data de 04.11.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în parte atât atacată, cât și sentința penală nr.79 din data de 04.02.2008 pronunțată de Judecătoria Rădăuți și în rejudecare:
Înlătură din următoarele dispoziții:
"Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile:În baza art.81, 82 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepselor pe o durată de 5 ani. Pe aceeași durată suspendă și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal și se va aduce la cunoștință inculpaților prevederile art. 83 Cod penal".
Înlătură din și din p dispozițiile civile de obligare a inculpaților la plata către partea vătămată de despăgubiri civile (daune materiale și morale).
Constată stinsă latura civilă a cauzei prin achitarea de către inculpați a despăgubirilor civile în cuantum de 6000 lei către partea vătămată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Obligă pe fiecare dintre inculpați să plătească părții vătămate câte 175 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs reprezentând onorariu avocat.
Cheltuielile judiciare din recurs avansate de stat rămân în sarcina acestuia, din care suma de 150 lei reprezentând onorarii parțiale avocați oficiu inculpați se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.04.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
22.04.2009
3 ex.
Jud. -
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Ghertner Artur, Samoilă
