Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 141/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.178 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.141
Ședința publică din 8 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Sandu Geta
Grefier - -
Ministerul public reprezentat de procuror -
La ordine, judecarea recursurilor declarate de asigurătorul B - prin mandatar INTERNAȚIONAL BROKER DE asigurare SRL B - cu sediul în B,-,.8A,.1,.4,.19-20, sector 4 și de partea civilă a, domiciliat în comuna, sat, județul S, împotriva deciziei penale nr.376 din 22 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal se prezintă partea civilă recurentă, asistată de avocat, avocat din oficiu și avocat ales pentru inculpatul intimat G, lipsă fiind asigurătorul recurent și inculpatul intimat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia învederează și faptul că s-au depus la dosar precizări din partea părții civile recurente, precum și o cerere prin care apărătorul asigurătorului recurent solicită judecarea cauzei în lipsă.
Avocat, pentru partea civilă recurentă, depune la dosar o adeverință medicală și precizează că nu are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursurile în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru partea civilă recurentă, solicită admiterea recursului declarat de partea civilă, în sensul obligării asigurătorului în solidar cu inculpatul la plata daunelor morale în sumă de 15.000 lei, întrucât ca urmare a accidentului partea vătămată a rămas cu o infirmitate fizică permanentă. În ce privește recursul declarat de asigurător solicită respingerea acestuia ca nefondat și neîntemeiat. Susținerile potrivit cărora partea civilă nu era angajată și nu realiza venituri în mod legal la momentul săvârșirii infracțiunilor de către inculpat nu pot fi reținute, întrucât așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, acesta realiza venituri din efectuarea de transporturi cu atelajul, dar și din executarea altor lucrări. Prin urmare, nu prezintă importanță faptul că nu avea nicio profesie, atâta timp cât s-a dovedit că producea venituri și s-a stabilit cuantumul acestora. De asemenea, nu poate fi luată în considerare afirmația potrivit căreia nu se impune acordarea unei prestații periodice întrucât partea civilă și-a pierdut capacitatea de muncă datorită vârstei înaintate, deoarece s-a probat faptul că acesta desfășura activități care îi aduceau venituri, chiar și la această vârstă, de 75 ani. Din declarațiile martorilor rezultă că veniturile pe care le producea partea civilă erau stabile, cuantumul acestora fiind aproximativ același în fiecare lună, iar echivalentul prejudiciului efectiv care i-a fost cauzat, prin scăderea capacității de muncă, reprezintă 25% din cuantumul acestor venituri. Potrivit legii civile, dovada prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită se poate face cu orice mijloc de probă, inclusiv cu proba cu martori. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a inculpatului intimat, solicită plata unei cote de 25% din onorariu conform Protocolului încheiat la data de 1 noiembrie 2008.
Avocat, pentru inculpatul intimat, solicită admiterea recursului declarat de asigurător și respingerea recursului declarat de partea vătămată constituită parte civilă, ca nefondat. Arată că accidentul s-a produs pe un drum european, pe care, potrivit legii, circulația vehiculelor cu tracțiune animală sau altor vehicule nemotorizate este interzisă. În ce privește despăgubirile civile periodice acestea nu au fost probate cu înscrisuri, despăgubirea trebuind stabilită nu prin apreciere, ci în raport de prejudiciul efectiv suferit de cel păgubit, pe bază de probe. În asemenea cazuri declarațiile de martori nu pot fi probe în justiție. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a ambelor recursuri ca nefondate și menținerea deciziei ca legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate în sistem audio conform art.304 cod procedură penală, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 207 din 22 iulie 2008, Judecătoria Fălticenil -a condamnat pe inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunilor de.
- ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare;
În baza art.33 lit.a și 34 cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.2 cod penal, în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor civile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal.
În baza art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare prev. de art.82 cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și următoarele cod penal.
S-a făcut totodată aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 cod penal.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă cu sediul în Germania, reprezentată prin INTERNAȚIONAL SRL România să plătească:
- părții vătămate suma de 18.000 lei despăgubiri civile (5.000 lei daune materiale, 3000 lei c/valoarea atelajului, 10.000 lei daune morale) precum și câte 400 lei lunar despăgubiri periodice determinate de infirmitatea permanentă în procent de 25% conform, începând cu epuizarea celor 90-100 zile de îngrijiri medicale și până la încetarea stării de boală; 605 lei cheltuieli de spitalizare, precum și suma de 1.600 lei reprezentând cheltuielile judiciare;
- statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a respins cererea părții civile Spitalul Municipal F, ce nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni din 12 mai 2006 fost trimis în judecată inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, fapte prevăzute și pedepsite de art.178 alin.2 cod penal și art.184 alin.2 și 4 cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b cod penal, constând în aceea că în seara de 13 ianuarie 2005 în timp ce conducea autovehiculul Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare - OH- 431 pe DN 2 E din Municipiul F spre, nu a redus viteza de deplasare a autovehiculului și nu a efectuat manevra de ocolire a unui atelaj hipo condus de, care circula în fața sa în aceeași direcție de mers, intrând în coliziune cu atelajul. În urma impactului și-a pierdut viața soția sa, ce se afla în calitate de pasager pe scaunul din dreapta față al autoturismului, precum și vătămarea corporală a căruțașului, care a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de Institutul de medicină Legală I, avizat de Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Minovici (filele 183,226), partea vătămată a rămas cu invaliditate permanentă în procent de 25% conform art.286 din.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că, în seara zilei de 13 ianuarie 2005, după lăsarea întunericului, partea vătămată circula pe DN 2E dinspre F spre, cu un atelaj hipo tractat de un, pe care-l conducea de căpăstru în timp ce mergea pe jos pe lângă el.
În prealabil, partea vătămată a pus o lumânare ce se afla într-o sticlă, întrucât afară se înserase, pe care a atașat-o atelajului, pentru a fi observat de ceilalți participanți la trafic. De asemenea, atelajul era acoperit cu un, era semnalizat suplimentar cu o plăcuță cu elemente reflectorizante amplasate în spatele atelajului, precum și un catadioptru situat pe ul căruței.
La un moment dat, de atelajul condus de partea vătămată s-a apropiat autoturismul marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare străin LK - OH- 431 condus de inculpatul G, ce avea ca pasager, pe scaunul din dreapta față, pe soția acestuia,.
Cu toate că a observat atelajul hipo care circula în fața sa în aceeași direcție de mers, inculpatul nu a redus viteza cu care circula (estimată în urma raportului de expertiză la valoarea de 73 km/oră) și nici nu a efectuat manevra de virare ușoară spre stânga și ocolirea obligatorie, care se impunea, intrând astfel în coliziune frontală cu partea din spate a atelajului, determinând decesul soției sale, care a fost lovită în zona capului de o scândură desprinsă din coșul atelajului, care a pătruns prin parbriz, precum și vătămarea corporală a căruțașului, care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale.
Întregul material probator administrat a fost valorificat printr-o expertiză tehnică judiciară și un supliment la raportul de expertiză, care au concluzionat cu certitudine culpa inculpatului G - conducătorul autovehiculului care a încălcat prevederile art.48 alin.1 din OUG nr.195/2002 în sensul că nu a redus viteza deși a observat sau trebuia să observe atelajul hipo de la o distanță de 50-60, având astfel posibilitatea de a efectua manevra de depășire a atelajului în siguranță.
S-a considerat că partea vătămată, cercetată în calitate de învinuit, nu se face vinovată de producerea accidentului din moment ce a asigurat semnalizarea atelajului ce-l conducea și nu avea posibilitatea de a circula pe un alt drum, special pentru atelajele hipo.
Din acest motiv, prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acesteia, care a fost cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel partea vătămată, inculpatul G și asiguratorul cu sediul în, Germania, prin mandatara SC INTERNAȚIONAL SRL România.
Partea vătămată, prin apărătorul său ales, a solicitat admiterea efectuării unei noi expertize medico-legale la INML Minovici B, deoarece deși instanța de fond i-a admis această probă, expertizarea nu a mai avut loc ci doar Comisia Superioară din cadrul acestei instituții și-a dat avizul cu privire la numărul zilelor de îngrijiri medicale și a stabilit că a rămas cu o infirmitate fizică permanentă. Sub aspectul laturii civile a arătat că deși a administrat probe pentru dovedirea pretențiilor emise în sumă de 20.000 lei, din care 5.000 lei daune materiale și 15.000 lei daune morale, în mod greșit prima instanță i-a acordat doar suma de 10.000 lei.
Inculpatul prin apărătorul său ales a criticat sentința atât sub aspectul laturii penale a cauzei cât și a celei civile. A solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d cod procedură penală, motivat de faptul că nu este dată culpa sa în producerea accidentului. Accidentul a avut loc pe un drum european, însă potrivit legii, circulația vehiculelor cu tracțiune animală sau vehicule nemotorizate este interzisă pe acesta. Pe un astfel de drum, deci în afara localității se poate circula cu 110 km/, însă inculpatul circula cu o viteză de nici 70 km/, iar atelajul hipo nu-și găsea justificarea pe acel traseu. Cum inculpatul nu a încălcat nici o regulă de circulație, nu se justifică condamnarea sa.
În subsidiar, chiar dacă inculpatul nu se face vinovat de producerea accidentului de circulație deoarece nu a observat și nu avea cum să observe atelajul hipo, a solicitat a se reține în sarcina sa o culpă de maxim 10%.
Sub aspectul laturii civile a invocat faptul că despăgubirile periodice ce au fost acordate părții vătămate, au fost probate doar cu un singur martor și a precizat că în acest sens era necesară folosirea actelor.
De asemenea, a arătat că în mod greșit prima instanță a obligat inculpatul în solidar cu societatea de asigurare la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, apreciind că aceasta este o lacună a instanței de fond și în mod corect, inculpatul trebuia obligat împreună cu asiguratorul.
Societatea de asigurare a criticat sentința primei instanțe din motive de nelegalitate. Astfel, un prim aspect viza greșita aplicare a legii privind modul de stabilire a prestațiilor periodice în sumă de 400 lei pentru partea civilă, invocând în acest sens avizul emis de Comisia Superioară de medicină legală din cadrul INML Minovici B, din care rezultă că partea vătămată "are capacitatea de muncă pierdută prin vârstă, iar invaliditatea (afectarea capacității de muncă) se apreciază în raport strict cu profesia, în grade de invaliditate (I,II,III) în colaborare cu instituțiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă". Deci, cum și-a pierdut capacitatea de muncă datorită vârstei de 75 ani, aceasta nu era îndreptățită să primească prestații periodice. În subsidiar, a arătat că în mod greșit stabilirea prestației periodice de 400 lei lunar s-a făcut prin apreciere.
În cel de al doilea motiv de apel, asiguratorul a invocat greșita obligare a sa în solidar cu inculpatul la plata daunelor către partea vătămată, întrucât între aceștia nu există nici un raport de muncă, prepușenie sau de subordonare, nefiind îndeplinite nici situațiile prev. de art.1000 alin.1 și 3 cod civil și art.16 cod procedură penală, pentru a opera într-un fel sau altul solidaritatea între cele două părți din cauză.
Prin decizia penală nr.376 din 22 decembrie 2008 Tribunalul Suceavaa respins ca nefondate apelurile inculpatului și ale părții vătămate, a admis apelul asiguratorului și a desființat, în parte sentința apelată, în sensul înlăturării solidarității dintre asigurator și inculpat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prin Decizia I/2005 publicată în Monitorul Oficial nr.503 din 14 iunie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secțiile Unite, admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit că "societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă, iar nu ca parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile", astfel că greșit prima instanță l-a obligat pe inculpat în solidar cu asiguratorul la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
Cu privire la celelalte motive de apel s-a reținut că prin probatoriul administrat în cauză partea vătămată și-a dovedit pe deplin pretențiile emise cu titlu de despăgubiri periodice, prin declarațiile martorilor, astfel încât nu este necesar ca acestea să fie confirmate și de acte.
Referitor la apelul părții vătămate s-a reținut că nu se justifica efectuarea unei noi expertize atâta timp cât raportul de expertiză efectuat în cauză a fost avizat de către Comisia Superioară de medicină legală și nu au mai apărut date noi, medicale sau de anchetă.
În ceea ce privește apelul inculpatului s-a reținut că este nefondat întrucât vinovăția acestuia a fost dovedită prin probele administrate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă și asiguratorul.
În motivarea recursului partea civilă a reiterat criticile referitoare la respingerea cererii de a se efectua o nouă expertiză medico-legală și la faptul că nu i-au fost acordate în totalitate despăgubirile solicitate.
De asemenea, a criticat decizia sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor judiciare din apel.
Asiguratorul a criticat decizia sub aspectul greșitei aplicări a legii privind modul de stabilire a prestațiilor periodice în sumă de 400 lei pentru partea civilă motivat de faptul că partea civilă nu avea nici o profesie la data accidentului și nici nu realiza în mod legal venituri iar invaliditatea și pierderea capacității de muncă s-a datorat vârstei acesteia.
Recursurile a căror motive se circumscriu cazului de casare prev. de art.385/9 pct.10 și 18 cod procedură penală sunt întemeiate și urmează a fi admise pentru considerentele ce urmează.
Astfel, Institutul Național de Medicină legală I prin raportul de expertiză întocmit în urma expertizării părții vătămate a stabilit că acesta a prezentat în ianuarie 2005 un traumatism cu fractura oaselor gambei drepte care a necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale și a conferit acestuia 25% conform art.286 din, calculată din momentul epuizării timpului de îngrijiri medicale și până la minim 6 luni de la data examinării, cu precizarea că sechelele definitive de tip invalidant se vor aprecia numai după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice ortopedice și examinarea acesteia.
La data de 4 decembrie 2007 Judecătoria Fălticenia solicitat Institutului național de Medicină Legală Minovici B ca în funcție de toate actele medicale de la dosarul cauzei să se stabilească numărul real de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării părții vătămate, dacă aceasta, în urma accidentului a rămas cu invaliditate temporară sau permanentă iar în caz afirmativ să se precizeze gradul de infirmitate.
Comisia superioară de medicină legală din cadrul Institutului național de Medicină Legală Baa vizat actele medico-legale și a apreciat că pentru leziunile traumatice suferite partea vătămată a necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale iar prin sechelele osoase menționate în aceste acte a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, însă a arătat că partea vătămată are capacitatea de muncă pierdută prin vârstă, iar evaluarea deficitului funcțional în raport cu desfășurarea activității cotidiene și încadrarea în grade de invaliditate se apreciază în raport strict cu profesia în colaborare cu instituțiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
În apel, deși atât partea civilă cât și asiguratorul au solicitat efectuarea unei expertize cu privire la gradul de invaliditate, Tribunalul nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, respingând doar cererea de a fi reexpertizată medico-legal partea vătămată cu motivarea că Comisia superioară este cel mai înalt organ în domeniu, omițând a se pronunța cu privire la expertizarea părții vătămate de către o comisie medico-legală în colaborare cu Institutul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, astfel cum erau de altfel și indicațiile Comisiei superioare de medicină legală.
Ca urmare, față de această situație, Curtea consideră că recursul este întemeiat motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.2 pct.c rap.la art.385/9 pct.10 cod procedură penală va admite recursul și va casa în parte decizia atacată trimițând cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea laturii civile.
Cu ocazia rejudecării se va efectua o expertizare a părții civile în vederea stabilirii gradului de invaliditate al acesteia în conformitate cu indicațiile Comisiei superioare de medicină legală din cadrul INML Minovici și verificându-se totodată și susținerile asiguratorului cu privire la gradul de invaliditate al acesteia.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de asigurătorul și de partea civilă, împotriva deciziei penale nr.376 din 22.12.2008 a Tribunalului Suceava (sentința penală nr. 207 din 22.07.2008 a Judecătoriei Fălticeni - dosar nr-).
Casează în parte decizia penală nr.376 din 22.12.2008 a Tribunalului Suceava și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea laturii civile.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Dispune avansarea în contul Baroului S, din fondurile Ministerului Justiției, a sumei de 50 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu (av. ).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt.judec.-
transferată la altă instanță
semnează președintele completului
Red.
Tehnodact.
2 ex. 28 aprilie 2009
Jud.fond.Apopi
Jud.apel:
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela, Sandu Geta
