Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1507/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1403/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1507/
Ședința publică de la 20 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.751/15.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 și a deciziei penale nr.340A/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială fila 8 dosar, lipsind intimatul parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.751/15.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr.340A/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-, prin care inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 7 ani și 10 luni, pe care acesta o apreciază ca fiind prea mare
Solicită în temeiulart.385/15 pct.2 lit. d cod procedură penală, admiterea recursului, desființarea hotărârilor și pe fond a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, dându-se o eficiență mai mare criteriilor de individualizare a pedepselor.
Arată că instanța nu a avut în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului acesta regretând sincer comiterea faptei.
Consideră că și o pedeapsă într-un cuantum mai redus își va atinge scopul educativ preventiv.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum mai redus.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că pedepsele au fost în mod corect individualizate fiind orientate spre minimul prevăzut de legea penală.
Consideră că nu există motive pentru a se reține în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante judiciare dată fiind modalitatea de comitere a faptei, pe timp de noapte în loc public, prin lovirea părții vătămate cu scopul clar de a îi sustrage telefonul mobil.
Arată că inculpatul a mai fost condamnat în minoritate pentru fapte similare ceea ce denotă că activitatea infracțională constituie un adevărat mod de viață, pentru acesta
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea Curții soluționarea cererii de recurs.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr 751 din 15. 04 2009 pronunțată de Judecătoria sector 4 B, în dosar nr- s-au dispus următoarele:
În baza art.211 alin 1, 2 lit b,c și alin 2/1 lit b Cod penal, a fost condamnat inculpatul - în prezent deținut în Penitenciarul Jilava - la 7 ani și 10 luni (șapte ani și 10 luni ) închisoare pentru tâlhărie, cu aplic art.71-64 lit a,b Cod penal.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a luat act că partea vătămată - nu a formulat pretenții civile în cauză.
S-a confiscat de la inculpat suma de 150 lei dobândită prin infracțiune.
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Baf ost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin 1,2 lit. b și c, și alin 2/1 lit b Cod penal, constând în aceea că la data de 8/9.06.2008, orele 2,00, pe Calea, sector 4, deposedat prin violență, pe partea vătămată, de un telefon mobil Nokia 6230, înțepând partea vătămată cu un cuțit pentru a-și asigura scăparea.
Audiat la data de 07.04.2009, inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
Analizând probatoriul (declarații de parte vătămată, de martor, de inculpat, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal prezentare pentru recunoaștere, planșe foto), instanța a reținut aceeași situație de fapt. Telefonul sustrasa fost vândut în zona pentru 150 lei.
Fapta descrisă anterior, a mai reținut prima instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art 211 alin 1, 2 lit b și c și alin 2/1 lit b Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie. S-a învederat că pedeapsa aplicată este prea mare față de pericolul social concret al faptei săvârșite, de modalitatea de săvârșire, dar și de circumstanțele sale personale.
Analizând apelul declarat sub aspectul motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, instanța de control judiciar a constatat că este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art 211 alin 2 lit b, c din Codul penal și alin 2/1 lit b din Codul penal, constând în aceea că la data de 8/9 06 2008, în timp ce se afla pe Calea, a deposedat prin violență, pe partea vătămată de un telefon mobil marca Nokia 6230, lezându-l pe partea vătămată cu un cuțit, pentru a-și asigura scăparea.
Vinovăția inculpatului a mai reținut tribunalul, a rezultat din coroborarea declarațiilor părții vătămate în care a descris semnalmentele inculpatului precum și modalitatea în care acesta a acționat pentru deposedarea sa de telefonul mobil, declarații ce se coroborează cu cele ale inculpatului prin care a recunoscut săvârșirea faptei, precum și cu declarațiile martorilor și procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere.
Constatând că vinovăția inculpatului este susținută de probele administrate în cauză, s-a mai apreciat că pedeapsa a fost corect individualizată, față de pericolul social concret al faptei, modalitatea de săvârșire prin lovirea părții vătămate în coapsa cu un cuțit pentru a-și asigura scăparea, dar și de circumstanțele sale personale, constând în numeroase condamnări anterioare pentru infracțiuni similare care deși nu atrag starea de recidivă, fiind săvârșire în minorat reflectă aspectul că inculpatul și-a creat un modus vivendi din săvârșirea unor fapte de natură penală cu pericol social ridicat.
Ca urmare, prin decizia penală nr.340/A din 25.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.751 din 15.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul pe motiv că pedeapsa aplicată este greșit individualizată fiind prea aspră față de ansamblul circumstanțelor reale și personale, acesta subliniind că a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei cercetate.
Curtea analizând hotărârea din perspectiva motivului invocat, dar și a cazului de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond și de apel au analizat probatoriul administrat, reținând că sunt întrunite exigențele tragerii la răspundere penală a inculpatului. Astfel în faza judecății în primă instanță inculpatul, în cursul declarației (fila 10) a precizat că recunoaște și regretă săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, precizând că atunci când partea vătămată i-a solicitat restituirea telefonului, a îndreptat cuțitul pe care îl avea asupra sa împotriva acesteia.
Curtea apreciază că declarația de recunoaștere dată în faza judecății se coroborează cu procesul-verbal de recunoaștere de pe planșe foto (fila 36 și urm.), procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 9) și planșele fotografice care atestă leziunea suferită de partea vătămată.
În cursul urmăririi penale au fost administrate și declarații de martori, sub acest aspect este de subliniat că martorul (filele 46,47), a arătat că a cumpărat de la inculpat mai multe telefoane mobile, inclusiv un aparat Nokia 6230 pe care i-a oferit suma de 100 lei.
Curtea apreciază că fapta constând în luarea prin violență și în loc public de la partea vătămată a unui telefon mobil (Nokia 6230) și folosirea unui cuțit împotriva victimei și lezarea acesteia pentru a-și asigura scăparea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c și alin.21lit.b Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, deduse din aceea că a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță în mod corect a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal.
Curtea apreciază că modul de operare caracterizat prin violență, constând m în lezarea cu un cuțit a părții vătămate în zona coapsei evidențiază o periculozitate sporită a faptei și inculpatului, plecând de la faptul că obiectul vulnerant folosit dar și zona vizată sunt apte să producă urmări mai grave.
Atitudinea sinceră a inculpatului constând în regretarea faptei comise, nu este un argument suficiente pentru a susține greșita individualizare a sancțiunii și nevoia reducerii cuantumului pedepsei aplicate față de acesta.
În plus, conform fișei de cazier judiciar (fila 49 dosar urmărire penală), se constată că inculpatul a suferit condamnări în minorat pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie. Acest aspect probează o perseverență infracțională și o relativă specializare în săvârșirea infracțiunilor îndreptate împotriva patrimoniului care demonstrează, de asemenea, o periculozitate sporită a infractorului.
Se constată că hotărârea primei instanțe nu este suficient motivată pe aspectele de fapt și de drept ce au condus la pronunțarea soluției de condamnare.
Această situație însă nu putea fi valorificată în calea de atac a recursului, nefiind invocată de inculpat și neputând fi valorificată din oficiu (art.3859pct.9 teza I și art.3859alin.3 Cod procedură penală), fiind însă suplinită de instanța de control judiciar prin prezenta hotărâre.
Ca urmare, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.751 din 15.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr.340/A din 25.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală.
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./22.10.; 2.12.09
- II. jud.:;
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
