Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1506/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(2392/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1506/
Ședința publică de la 20 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 24 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat din oficiu R cu împuternicire avocațială nr.-/15.10.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat, întrebat fiind, arată că este de acord a fi asistat de avocat din oficiu.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 24 septembrie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale, de la momentul luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu mai impun menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, în continuare.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunii de trafic de droguri de mare risc pentru care este cercetat, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, precum și față de urmările pe care astfel de infracțiuni le produc asupra celor care consumă astfel de substanțe.
Totodată solicită a se avea în vedere că există probe certe că inculpatul a vândut în două rânduri martorului denunțător doze de heroină.
Menționează că din declarațiile martorului reiese că activitatea infracțională constituie un mod de viață pentru inculpat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile avocatului său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 24.09.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București Secția I Penală a constatat, în temeiul art. 300/1 alin. 1. pr. pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul și a dispus, în baza alineatului 3 al aceluiași articol, menținerea stării de arest a inculpatului.
Tribunalul a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.2507/D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial București pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal și art. 37 lit.b cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 27.08.2009, în jurul orelor 11,00 inculpatul a vândut martorului denunțător o doză de heroină (o,11 grame) contra sumei de 50 lei prin intermediul coinculpatului iar la aceeași dată, în jurul orei 16,15 inculpatul a vândut două doze de heroină (o,14 grame) inculpatului contra sumei de 100 lei.
Măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpat prin încheierea din Camera de consiliu din data de 28.08.2009 a Tribunalului București Secția I Penală.
Tribunalul a apreciat că se mențin temeiurile de fapt și de drept ale arestării inițiale - art. 143 și 148 lit.f pr. pen. - și că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit a apreciat tribunalul că temeiurile de la momentul luării măsurii arestării preventive subzistă și că impun menținerea sa în stare de arest preventiv.
În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea sa în libertate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticii invocate de către recurent dar și din oficiu, conform art. 385/6 alin.3 pr. pen. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3001alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că până la acest moment procesual nu au încetat și nici nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, menținându-se atât caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu cât și cerințele art.148 lit.f pr. pen.
Sub acest din urmă aspect, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, cantitatea de droguri traficată, starea de insecuritate creată pentru populație prin punerea în circulație de droguri de mare risc, recrudescența deosebită a acestui gen de infracțiuni, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar produce lăsarea inculpatului în libertate și îndreptățesc organele judiciare să aplice măsuri ferme pentru stoparea fenomenului infracțional, inclusiv prin menținerea măsurilor privative de libertate.
Fapte de natura celor pentru care este cercetat inculpatul au o puternică rezonanță negativă în conștiința opiniei publice iar lăsarea în libertate a acestuia ar genera neîncredere în capacitatea justiției de a reacționa la asemenea fenomene care aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori apărate de lege cum este sănătatea publică.
La aceste elemente de apreciere legate de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu se adaugă și cele referitoare la persoana inculpatului, care este recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit.b cod penal, nu are ocupație astfel este îndreptățită temerea că lăsat în libertate inculpatul ar putea relua activitatea infracțională.
Pentru considerentele ce preced, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, privarea de libertate în continuare a inculpatului fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, conform art. 136. pr. pen. în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C pr. pen Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Conform art. 192 alin.2 pr. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 24 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
2 ex./3.XI.2009
08 2009
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
