Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 210/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.210
Ședința publică de la 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva deciziei penale nr.166 din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător oficiu, lipsind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului a arătat că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale, întrucât în mod greșit au fost reținute în sarcina inculpatului dispoz.art.74, 76 Cod penal, cu consecința coborârii pedepsei mult sub minimul special prevăzut de lege, invocând cazul de casare prev.de art.3859pct.14 Cod pr.penală și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și înlăturarea circumstanțelor atenuante, având în vedere gravitatea faptei și vârsta victimei.
Avocat pentru inculpat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei, arătând că în mod corect s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, deoarece nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta pe care a comis-o în stare de ebrietate.
Inculpatul având ultimul cuvânt, a arătat că pedeapsa aplicată este just individualizată, iar victima avea să-i dea o sumă de bani, arătând că este de acord cu concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.39 din 19 februarie 2009, Judecătoria Segarcea în dosarul nr-, în baza art.192 alin.1, cu aplic. art.74 alin.1 lit.a și și art.76 alin.1 lit. e teza I Cod penal, a condamnat pe inculpatului - fiul lui și, născut la data de 19 iulie 1988, în S, jud. D, domiciliat în comuna, sat H,-, jud. D, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.
În baza art.211 alin.2 ind.1 lit.c, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și c și art.76 alin.1 lit.b, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani (doi) ani și 6 (șase ) luni închisoare.
În baza art.33 alin.1 lit.a raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 6 (șase ) luni închisoare.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cp pe durata executării pedepsei mai sus aplicate.
În baza art.88 alin.1, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului de la 26.12.2008 la zi, iar în baza art.350 Cpp s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art.346 alin.1 Cpp și art.14 alin.3 Cpp, s-a admis acțiunea civilă a părții civile Spitalul Clinic de Urgență nr.1 C, iar, în temeiul art.998-999.civ. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 233,56 lei cu titlu de despăgubiri civile, suma ce va fi reactualizată cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale cuprinse între data de 26.12.2008 și data achitării efective.
S-a luat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.191 alin.1 Cpp, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.008 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariu apărător din oficiu la urmărire penală, 200 lei onorariu apărător din oficiu în faza judecății și 100 lei onorariu apărător din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive la primirea dosarului.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că prin rechizitoriul nr.1321/P/2008 din 12.01.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr- s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1 Cp și a unei infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.21lit. c Cp. Prin acelasi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul pentru infracțiunea prevăzută de art.197 alin.1 Cp.
S-a reținut că în noaptea de 25.12.2008, în jurul orei 2020, organele de cercetare penală din cadrul Poliției Orașului S au fost sesizate telefonic de către martorul cu privire la faptul că partea vatamata a fost agresata fizic si violata in locuinta sa de catre inculpat.
S-a arătat că, în după-amiaza aceleiași zile, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a aflat de la numitul, că partea vătămată este singură la domiciliul său. Constatând că nu mai are bani, inculpatul a luat hotărârea de a pătrunde în domiciliul părții vătămate cu scopul de a sustrage bani.
Ca atare, în jurul orei 16, inculpatul a pătruns în imobilul părții vătămate prin escaladarea gardului, iar de acolo, s-a deplasat în camera unde locuia partea vătămată pentru a-i cere bani.
Întrucât partea vătămată i-a spus că nu are bani, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu pumnii în zona feței, în scopul de aoa duce în stare de neputință de a se apăra, pentru ca apoi să poată căuta în locuința bunuri pe care să le sustragă.
Dintr-o altă cameră a locuinței părții vătămate, inculpatul a sustras un aparat. Pentru a pătrunde în această încăpere, inculpatul a spart geamul de la fereastră, a rupt giurgiuvelele, pătrunzând în cameră prin escaladarea ferestrei.
Inculpatul a dus bunul sustras în domiciliul său. În aceeași seară, în jurul orelor 2130, inculpatul s-a deplasat la un bar din localitatea H-, pentru a găsi cumpărători, înțelegându-se în acest sens cu martorul.
Inculpatul a dus aparatul la domiciliul martorului, care însă, fiind înștiințat că bunul provine din săvârșirea unei tâlhării, în cursul nopții de 25/25 decembrie 2008, l-a predat organelor de poliție.
Cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, în camera unde a fost agresată partea vătămată, a fost găsită o . de culoare roșie, referitor la care inculpatul a recunoscut că-i aparține.
Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a prezentat leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale, fiind internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență nr.1
În faza de urmărire penală inculpatul au avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele comise.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, materializate în: plângere și declarație parte vătămată, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică executate cu ocazia cercetării la fața locului, dovada de predare a bunului sustras, declarații martori, declarații inculpat. În cursul urmăririi penale s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului, constându-se că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Spitalul Clinic Județean de Urgenta nr. 1 C s-a constituit parte civilă cu suma de 233,56 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a constatat că în drept, fapta inculpatului de a pătrunde în orice mod într-o locuință, fără drept și fără consimțământul persoanei care o folosește, constituie infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzuta de art.192 alin.1 Cod Penal.
Totodată, fapta inculpatului de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestei persoane, în scopul însușirii pe nedrept, prin întrebuințare de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, săvârșită într-o locuință sau în dependințe ale acesteia, constituie infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin.21lit. c Cod Penal.
Referitor la această încadrare juridică, s-a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia XXXI/16.04.2007 a statuat că "dacă însă infracțiunea de tâlhărie comisă în circumstanțele prevăzute în art.211 alin.21lit.c din Codul penal este precedată de infracțiunea de violare de domiciliu, săvârșită de autor pentru a ajunge în locuința sau dependința de unde ulterior își însușește un bun prin exercitare de violențe sa în alte modalități specifice comiterii unei tâlhării, atunci aceste două fapte consecutive, de încălcare a unor dispoziții diferite ale legii penale, nu pot fi considerate decât concurente, în sensul dispozițiilor art.33 lit.a din Codul penal."
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe deduse din atitudinea acestuia de a prevedea rezultatul faptei sale și de urmărire a acestuia prin săvârșirea faptei și dat fiind că săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatului au fost dovedite, instanța a dispus condamnarea acestuia proporțional gradului de pericol social al faptelor comise și periculozității făptuitorului.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru această infracțiune, gradul de pericol social concret al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța a reținut că gradul de pericol social concret al faptei săvârșite este determinat de modul în care s-a realizat în concret acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii de furt calificat, împrejurările care îl particularizează, caracterul și importanța obiectului material lezat sau pus în pericol prin săvârșirea faptei, caracterul și gravitatea urmărilor acesteia.
Sub acest aspect, instanța de fond a avut în vedere relațiile sociale referitoare la posesia și detenția asupra bunurilor mobile, relații patrimoniale asupra cărora s-a adus atingere, dar și valoarea redusă a prejudiciului, recuperat prin restituirea bunului sustras.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța de fond a avut în vedere și datele privind persoana inculpatului, care este infractor primar, a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, menținându-și atitudinea sinceră pe tot parcursul procesului penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică motivat de faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este nejustificat de blândă față de activitatea infracțională dedusă judecății, împrejurările și modalitatea comiterii faptelor și în plus, că nu trebuiau interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cp pe durata executării pedepsei mai sus aplicate, având în vedere că nu au legătură cu fapta dedusă judecății.
Prin decizia penală nr.166 din 1 iunie 2009, Tribunalul Dolj, a respins apelul declarat de parchet.
S-a dedus în continuare măsura arestării preventive, la zi și s-a menținut starea de arest.
S-a apreciat că prima instanță a administrat un probatoriu concludent, just apreciat, pe baza căruia stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, iar pedeapsa aplicată fiind corect individualizată.
Din probele administrate în cauză, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, declarațiile martorilor și ale inculpatul, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, și constatând că partea vătămată este singură în dormitor său, pentru obține bani și să cumpere băuturi alcoolice, a pătruns în curtea imobilului prin escaladare și de aici în camera unde locuia partea vătămată, căreia i-a solicitat să-i dea banii pe care îi avea în casă. Întrucât partea vătămată i-a spus că nu are bani, inculpatul a încercat să lovească î cu pumnii în zona feței și peste corp cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale potrivit raportului de constatare medico-legal nr.4443/A1/9.01.2009 al
Constatând că partea vătămată nu se mai poate apăra, inculpatul s- deplasat spre o altă cameră și întrucât ușa de acces era închisă, cu ajutorul unui lemn a spart un geam de la fereastra camerei, a pătruns din afară prin escaladare, în interiorul camerei de unde a sustras un player, bun pe care a încercat să- vândă martorului cu suma de 35 lei.
În privința încadrării juridice, tribunalul a constatat că în mod corect s-a stabilit că fapta inculpatului de a pătrunde în locuința părții vătămate fără drept și fără consimțământul acesteia și prin constrângerea acesteia, folosind violența, a sustras dintr-o cameră un - player, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de violare de domiciliu, prev.de art. 192 al.1 și Cod Penal tâlhărie, prev.de art.211 al.2/1 lit.c Cod Penal, faptele fiind în concurs real.
Conform art.52 Cod Penal, pedeapsa este o măsură de constrângere, are caracter represiv și un mijloc de reeducarea condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni,iar potrivit art.72 Cod Penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului Penal,de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a constatat că prima instanță, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptelor și urmările produse, respectiv sustragerea unui - player și vătămarea corporală a părții vătămate dar și datele referitoare la persoana inculpatului, respectiv vârsta, nefiind cunoscut cu antecedente penale, atitudinea sinceră, aspecte ce se regăsesc în cuantumul pedepselor aplicate pentru infracțiunile săvârșite, făcându-se o aplicare corectă și a disp.art.76
Cod PenalÎn privința modalității de executare a pedepsei s-a stabilit în mod corect că scopul educativ -preventiv al pedepsei poate fi realizat numai prin privarea de libertate a inculpatului.
Cu privire la pedeapsa accesorie, s-a constatat că având în vedere natura și gravitatea pedepsei,jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, interzicerea dreptului prev.de art.64 lit. teza a II-a și lit.b Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale rezultante este proporțională cu scopul urmărit.
Față de măsura preventivă luată față de inculpat prin Încheierea din 26.12.2008 Judecătoriei Segarcea și având în vedere disp.art.88 și Cod Penal art.350 al.1 C.P.P. s-a constatat că în mod corect a fost dedusă detenția preventivă și menținută starea de arest.
În privința laturii civile s-a constatat că în mod corect prima instanță a luat act de împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
Pentru considerentele susmenționate, tribunalul a respins apelul ca nefondat, urmând să deducă detenția preventivă la zi și să mențină măsura arestării preventive.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod neoportun au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepsei mult sub minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere gravitatea faptei și pericolul generic al acesteia.
Recursul parchetului este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev.de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, conform dispoz.art.76 alin.1 lit.e teza I Cod penal.
Astfel, infracțiunea prev.de art.211 alin.21lit.c Cod penal, este una deosebit de periculoasă, iar pericolul generic al acesteia este conferit de legiuitor prin limitele mari de pedeapsă de la 7 la 20 ani închisoare.
În acest sens, interpretarea dispoz.art.72 și art.74 Cod penal, duce la concluzia că orice pedeapsă trebuie individualizată în primul rând pornind de la datele de ordin obiectiv ale cauzei, referitoare la materialitatea faptei comise.
În speță, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au ignorat modalitatea comiterii faptei de către inculpat, profitând de starea de neputință a părții vătămate de a se apăra, de vârsta acesteia și violența cu care a acționat, cauzând victimei numeroase leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Pe de altă parte, nu s-a avut în vedere perseverența infracțională a inculpatului, care anterior a mai comis infracțiuni, inclusiv de violență, anterior față de acesta fiind aplicate sancțiuni administrative pentru mai multe fapte penale și beneficiind de cauza de înlăturare a răspunderii penale, deoarece unele dintre infracțiuni au fost comise în minorat.
Așa fiind și având în vedere toate aceste împrejurări, Curtea apreciază că în mod nejustificat s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele judiciare atenuante susmenționate, astfel încât, va fi admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, se vor casa hotărârile anterioare, se vor repune în individualitatea lor pedepsele și se va dispune majorarea pedepsei aplicată inculpatului, în baza art.211 alin 2 lit.c Cod penal, cu aplic. art. 74 alin.1 lit. a și c Cod penal și art. 76 alin.1 lit. b Cod penal, de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare.
Se vor recontopi pedepsele, urmând ca inculpatul, să execute în final pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 alin.1 Cod penal, se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.
Se va deduce detenția, în continuare la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, iar onorariul apărător oficiu în cuantum de 200 lei, va fi virat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva deciziei penale nr.166 din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Casează hotărârile.
Repune în individualitatea lor pedepsele.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului, în baza art.211 alin 2 lit.c Cod penal, cu aplic. art. 74 alin.1 lit. a și c Cod penal și art. 76 alin.1 lit. b Cod penal, de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare.
Recontopește pedepsele, urmând ca inculpatul, să execute în final pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 alin.1 Cod penal;
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.
Deduce detenția, în continuare la zi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariu apărător oficiu în cuantum de 200 lei, va fi virat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Dolj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 23 februarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.VT
PS/12.04.2010
23 februarie 2010.
- Emis extras.
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Doru Filimon, Valentina Trifănescu
