Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 270/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
233/2009
DECIZIA PENALA NR.270
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18.02.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 2: Simona Daniela Encean
JUDECĂTOR 3: Luciana
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.29 A/14.01.2009 pronunțata de TRIBUNALUL B-SECTIA A II A PENALĂ in dosarul nr- si a sentinței penale nr.810/11.12.2008 pronunțată de JUDECATORIA SECTOR 2 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurentul inculpat personal în stare de arest si asistat de avocat din oficiu, cu delegația nr.- depusă la dosar,lipsind intimații părți vătămate,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Recurentul inculpat declară ca este de acord cu asistența din oficiu la acest termen.
Constatând ca nu sunt excepții de invocat, probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată si acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu numit pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, desființarea in parte a hotărârilor si pe fond, rejudecând, in temeiul disp.art.385/9 pct.14 Cod Procedură Penală redozarea pedepsei, având in vedere ca a recunoscut savarsirea unei fapte. Solicita reținerea circumstanțelor atenuante si aplicarea unei pedepse îndreptate spre minim.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază nefondat recursul declarat și pune concluzii de respingere a acestuia,pentru cele doua fapte reținute in sarcina inculpatului fiind aplicate doua pedepse egale cu minimul special al legii, deși acesta este recidivist,ignorând disp.art.82 Cod Penal, nu a recunoscut savarsirea uneia dintre infracțiuni, având o poziție procesuala nesincera.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat declara ca lasă la aprecierea instanței si regreta fapta comisă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 810/11.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr- s-a hotărât, n baza art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c pen. cu aplic, art. 37 alin. 1 lit. a pen., condamnarea inculpatului,fiul lui și, născut la data de 12.11.1987, în B, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 83. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare, aplicată anterior inculpatului prin sentința penală 1090/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare la data de 28.12.2007, pe care a alăturat-o pedepsei stabilite în sarcina acestuia prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa 6 (șase) ani închisoare.
În baza art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 83. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare, aplicată anterior inculpatului prin sentința penală 1090/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare la data de 28.12.2007, pe care a alăturat-o pedepsei stabilite în sarcina acestuia prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa 6 (șase) ani închisoare.
În baza art. 33 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 34 alin. 1 lit. b pen. au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de6 (șase) ani închisoare.
S-a aplicat disp. art. 71 și art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a și lit. b pen.
În baza art. 88.pen. și art. 36 alin. 3.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive precum și perioada executată anterior, de la 02.10.2007 la 07.12.2007 și de la 11.07.2008 la zi.
În baza art. 350 al. 1. pr. pen. s-a menținut măsura arestării inculpatului.
S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza art. 191. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în seara zilei de 09.07.2008, în jurul orei 2015, partea vătămată se afla împreună cu martora în zona intersecției străzii cu Bulevardul, îndreptându-se spre. La un moment dat în fața acestora au apărut doi bărbați, din care unul a fost recunoscut ulterior ca fiind inculpatul. În momentul în care cei doi au ajuns în dreptul părții vătămate, inculpatul i-a smuls acesteia de la gât lănțișorul din aur în greutate de aproximativ 13 grame, a cărui valoare a fost apreciată de partea vătămată la 1000 lei, după care a traversat în fugă Bulevardul, în direcția. Celălalt, rămas până în prezent neidentificat, în legătură cu care nu există indicii că ar fi participat în vreun fel la comiterea infracțiunii a traversat de asemenea strada, după care s-a urcat într-un taxi, plecând în direcția Pieței.
Partea vătămată a descris semnalmentele individului care i-a smuls lănțișorul, arătând că era un individ cu vârsta de aproximativ 25 de ani, cu înălțimea de 1,70, constituție astenică, ten închis, fața ovală, sau căprui, tuns scurt, îmbrăcat cu un tricou vișiniu cu negru, cu dungi orizontale, pe care l-ar putea recunoaște, dacă îi va fi prezentat. Susținerile părții vătămate au fost confirmate de cele ale martorei care a învederat că a reținut semnalmentele autorului infracțiunii, pe care le-a descris, în mod similar părții vătămate.
Inițial s-a procedat la efectuarea unei recunoașteri de pe planșa fotografică, ocazie cu care partea vătămată a indicat ca autor al faptei deduse judecății pe inculpat, a cărui fotografie se afla atașată pe planșa prezentată, fotografie în dreptul căreia se afla însă menționat numele fratelui inculpatului,. În urma efectuării de verificări s-a stabilit că fișa cu impresiunile prelevate de la nu are corespondent în bazele de date, iar fișa cu impresiunile prelevate pe numele inculpatului are corespondent în bazele de date sub numele, existând astfel suspiciunea că, fiind legitimat, la un moment dat de către organele de poliție, inculpatul a prezentat datele de identitate ale fratelui său. Privitor la această situație, inculpatul a declarat că în urmă cu aproximativ un an fiind prezentat la secția 9 de poliție a fost fotografiat și amprentat, însă a dat datele de identitate ale fratelui său, acest aspect fiind cunoscut și de către acesta din urmă (filele 119 și 122 din dosarul de urmărire penală).
Părții vătămate și martorei le-a fost prezentat ulterior un grup de persoane pentru indicarea celui care în data de 09.07.2008 a smuls un lănțișor din aur de la gâtul părții vătămate, cele două persoane indicându-l fără ezitare pe inculpatul (filele 58-70 din dosarul de urmărire penală).
Fiind audiat, inculpatul a negat constant săvârșirea faptei, încercând să acrediteze ideea că în realitate este victima unei confuzii, pe care o poate dovedi cu susținerile unchiului său, împreună cu care a fost pe data de 09.07.2008. Astfel inculpatul a învederat că la momentul comiteri faptei era angajatul unchiului său, în funcția de lucrător comercial, la unul din spațiile comerciale deținute de acesta, iar pe data de 09.07.2008 a fost cu acesta și familia sa la pădure, la un. După ce au revenit în B, în jurul orelor 19.00, s-au oprit la magazinul, din, pentru a face unele cumpărături, după care au plecat cu mașina unchiului, la magazinul unde este angajat inculpatul, pentru a descărca marfă. Apoi, unchiul său i-ar fi condus pe fiii săi și pe inculpat la, lăsându-i acolo pentru a merge la un film. De asemenea inculpatul a învederat că din acest loc a plecat pe la ora 22.30, spre locuința unchiului său, situată în zona, de unde a luat un taxi spre casă, situată pe strada - -, ajungând acolo pe la ora 22.30, oră de la care nu a mai părăsit locuința.
În raport cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a constatat că afirmațiile inculpatului sunt nesincere, întrucât comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, în calitate de autor rezultă nu numai din declarațiile părții vătămate care se coroborează cu cele ale martorului ocular, dar și din faptul că apărările invocate au fost infirmate chiar de martorul, care a declarat că în realitate a fost la pădure cu inculpatul pe data de 06.07.2008, iar nu în data de 09.07.2008, dată la care nu cunoaște ce a făcut inculpatul.
Partea vătămată a apreciat prejudiciul suferit la 1000 lei, sumă cu care a arătat că nu înțelege să se constituie parte civilă în procesul penal, deși prejudiciul nu a fost acoperit.
n mod similar faptei descrise anterior, a fost comisă și cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului. Astfel, pe data de 10.07.2008, în jurul orei 1350, partea vătămată se afla împreună cu martora în zona intersecției străzii cu Bulevardul, îndreptându-se spre o sucursală a BCR. La un moment dat în spatele acestora a apărut un, recunoscut ulterior ca fiind inculpatul. În momentul în care a ajuns în dreptul părții vătămate, inculpatul i-a smuls acesteia de la gât lănțișorul din aur cu medalion (a cărui valoare a fost apreciată de partea vătămată la 2500 lei), după care a fugit spre cimitirul.
Partea vătămată a plecat apoi în urmărirea autorului infracțiunii, fără însă să reușească să-l prindă, însă a observat cu atenție și a descris ulterior în fața organelor de poliție semnalmentele acestuia, arătând că era un individ cu vârsta de aproximativ 22 de ani, cu înălțimea de 1,70-1,75, constituție astenică, ten închis, păr negru, tuns scurt, îmbrăcat cu un tricou și pantaloni bleumarin, pe care l-ar putea recunoaște, dacă îi va fi prezentat. Susținerile părții vătămate au fost confirmate de cele ale martorei care a învederat că a reținut semnalmentele autorului infracțiunii, pe care le-a descris, în mod similar părții vătămate.
Inițial s-a procedat la efectuarea unei recunoașteri de pe planșa fotografică, ocazie cu care partea vătămată a indicat ca autor al faptei deduse judecății pe inculpat, a cărui fotografie se afla atașată pe planșa prezentată, fotografie în dreptul căreia se afla însă menționat numele fratelui inculpatului,. În urma efectuării de verificări s-a stabilit că fișa cu impresiunile prelevate de la nu are corespondent în bazele de date, iar fișa cu impresiunile prelevate de la inculpatul are corespondent în bazele de date sub numele, existând astfel suspiciunea că, fiind legitimat, la un moment dat de către organele de poliție, inculpatul a prezentat datele de identitate ale fratelui său. Privitor la această situație, inculpatul a declarat că în urmă cu aproximativ un an fiind prezentat la secția 9 de poliție a fost fotografiat și amprentat, însă a dat datele de identitate ale fratelui său, acest aspect fiind cunoscut și de către acesta din urmă (filele 119 și 122 din dosarul de urmărire penală).
Părții vătămate și martorei le-a fost prezentat ulterior un grup de persoane pentru indicarea celui care în data de 10.07.2008 a smuls un lănțișor din aur cu medalion de la gâtul părții vătămate, cele două persoane indicându-l fără ezitare pe inculpatul (filele 71-81 din dosarul de urmărire penală).
Fiind audiat, inculpatul a negat constant săvârșirea faptei, încercând să acrediteze ideea că în realitate este ca și în cazul primei fapte victima unei confuzii, pe care o poate dovedi cu susținerile a doi prieteni, anume și, cu care ar fi plecat în oraș, după circa o J de oră alăturându-li-se și fratele său, împreună cu care s-a oprit în zona, pentru ca unul din prieteni să scoată niște bani de la un bancomat. De aici au luat un taxi, rămânând în oraș până la ora 16.00. Niciuna din persoanele indicate de inculpat, identificate ca fiind numiții și nu au putut însă confirma susținerile acestuia.
În raport cu materialul probator administrat în cauză instanța a constatat că afirmațiile inculpatului sunt nesincere, întrucât comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, în calitate de autor rezultă nu numai din declarațiile părții vătămate care se coroborează cu cele ale martorului ocular, dar și din faptul că apărările invocate au fost infirmate chiar de martorii propuși de inculpat.
Partea vătămată a apreciat prejudiciul la 2500 lei, sumă cu care nu s-a constituit însă parte civilă în procesul penal.
Situația de fapt descrisă de instanța de fond a rezultat cu claritate din întregul material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în aceea de cercetare judecătorească, respectiv din plângerile și declarațiile părților vătămate și, procesele verbale de cercetare la fața locului, întocmite de către organele de poliție la datele de 09.07.2008 și 10.07.2008, planșele pe care au fost atașate fotografiile efectuate cu prilejul cercetării la fața locului, procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere întocmite de către organele de poliție la datele de 09.07.2008 și 11.07.2008, planșele pe care au fost atașate fotografiile efectuate cu prilejul efectuării recunoașterilor din grup, declarațiile martorilor, și.
În raport cu materialul probator administrat în cauză, reținând că în cauză săvârșirea infracțiunilor de către inculpat în calitate de autor este indubitabilă, reținând, în conformitate cu disp. art. 69. pr. pen. că declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului doar în măsura în care pot fi coroborate cu fapte sau împrejurări ce au rezultat din ansamblul probelor existente în cauză, observând că susținerile inculpatului (prin care acesta a încercat să acrediteze ideea că nu el ar fi autorul faptelor deduse judecății) nu pot fi coroborate cu nici un alt mijloc de probă, fiind în totală contradicție cu celelalte probe administrate, instanța de fond le-a înlăturat ca nesincere, și nu a ținut cont de acestea la stabilirea situației de fapt.
În consecință, reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe la săvârșirea fiecăreia din cele două infracțiuni de tâlhărie deduse judecății și care, în drept, se încadrează fiecare în prevederile art. prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. c pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a pen. instanța a procedat la condamnarea acestuia pentru săvârșirea fiecăreia din infracțiunile relativ la care s-a dispus trimiterea sa in judecata.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului instanța de fond a ținut cont, conform prevederilor art. 72. pen. de dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și persoana inculpatului care este recidivist și a avut o atitudine constant nesinceră pe parcursul soluționării prezentei cauze. Așa cum s-a arătat mai sus, infracțiunea dedusă judecății reținută în sarcina inculpatului, a fost săvârșită de acesta în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prev. de art. 37 alin. 1 lit. a pen. primul termen al acesteia constituindu-1 pedeapsa de 1 (un) an închisoare, aplicată anterior inculpatului prin sentința penală nr. 1090/06.12.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B, cu suspendarea condiționată a executării, pe un termen de încercare de 3 ani, a cărui durată nu se împlinise încă la data comiterii faptei deduse judecății.
Având în vedere criteriile de individualizare expuse mai sus, instanța a aplicat inculpatului, pentru fiecare din cele două infracțiuni, pedeapsa închisorii, într-un cuantum corespunzător realizării scopului preventiv - educativ și sancționator al pedepsei.
În baza art. 83. pen. instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare, aplicată anterior inculpatului 1090/06.12.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B, pe care a alăturat-o fiecăreia din pedepsele stabilite în sarcina acestuia, urmând ca inculpatul să execute de fiecare dată împreună ambele pedepse.
Constatând că infracțiunile deduse judecății au săvârșite în concurs real, fiind comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre aceasta, în baza art. 33 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 34 alin. 1 lit. b pen. instanța a contopit pedepsele cu închisoarea stabilite în modalitatea arătată anterior, urmând să aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că în speță scopul pedepsei nu va putea fi atins fără privarea de libertate (față de gradul de periculozitate socială deosebit de ridicat al faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat, dat atât de natura infracțiunilor, de modul și mijloacele de săvârșire - pe timp de zi, în loc public, asupra unei persoane a cărei capacitate de ripostă era net inferioară - cât și persoana inculpatului, care, deși mai avusese anterior contact cu legea penală, fiind recidivist, a înțeles să persevereze, comițând în continuare infracțiuni de același gen în scopul suplimentării resurselor financiare), considerent pentru care în baza art. 71. pen. a dispus interzicerea pentru inculpat a drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b pen. din momentul în care prezenta hotărâre de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei. Sub acest aspect, instanța a apreciat că dispozițiile legale în discuție trebuie interpretate și aplicate prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu disp. art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern. Astfel, față de jurisprudența constantă a Curții ( și Pârcălab României, Hirst Marii Britanii), instanța a constatat că materia pedepselor accesorii este guvernată de principiul individualizării judiciare, conform căruia sancțiunile penale care constau în aplicarea interdicțiilor cu efect restrictiv asupra drepturilor și libertăților fundamentale, nu pot fi interziseope legis,ci doar în măsura în care infracțiunea care a atras condamnarea nu este străină aspectelor privind exercitarea drepturilor cu privire la care urmează să fie aplicată pedeapsa accesorie. În lumina acestor considerații, față de natura faptelor comise și de modul concret de săvârșire, instanța a apreciat că în cauză se impune îndepărtarea inculpatului de la activitățile care presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității.
Totodată, instanța a dispus în baza art. baza art. 88 și art. 36 alin. 3. pen. a se deduce, din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive din prezenta cauză, de la 11.07.2008 la zi, precum și perioada executată anterior, în cauza în care a fost pronunțată sentința penală 1090/06.12.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B, de la 02.10.2007 la 07.12.2007.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în procesul penal, deși prejudiciul ce le-a fost produs de inculpat nu a fost reparat. În ciuda acestei situații, dispozițiile art. 118. pen. privind confiscarea specială nu sunt aplicabile în cauză, cu toate că bijuteriile sustrase au reprezentat în mod indubitabil pentru inculpat beneficiu din infracțiune. La adoptarea acestei soluții instanța a reținut că, deși potrivit prevederilor art. 118 alin. 4. pen. aplicabil în speță, în cazul în care "bunurile supuse confiscării nu se găsesc se confiscă bani și bunuri până la concurența valorii acestora", în prezentul dosar nu au putut fi stabilite cu certitudine nici titlul aurului din care erau confecționate bijuteriile, nici greutatea reală a acestora, situație în care confiscarea de la inculpat a unor sume de bani, indicate în mod arbitrar de părțile vătămate ca reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase apare ca fiind lipsită de orice temei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatulsolicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și redozarea pedepsei aplicate de instanța de fond, întrucât pedeapsa aplicată este prea mare în raport de gravitatea faptelor comise.
Prin decizia penală nr. 29/A/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr- s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
În baza art. 350. pr. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88. pen. s-a dedus prevenția de la 2.10.2007 la 7.12.2007 și de la 11.07. 008 la zi.
A fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a se suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Analizând actele dosarului și hotărârea apelată, atât prin prisma criticilor formulate, cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, tribunalul a apreciat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești instanța de fond a stabilit și reținut corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, făcând și o corectă încadrare juridică a faptelor comise de acesta, respectiv două infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. l și alin.2 lit. c pen. pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei, pe care o critică inculpatul în apelul declarat, instanța de fond a dat eficiență disp. art. 72. pen. aplicându-i acestuia o pedeapsă, ce corespunde atât pericolului social concret al faptelor săvârșite, cât și circumstanțelor sale personale, având în vedere atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a faptelor și starea de recidivă în care se afla la momentul comiterii lor. Instanța de fond a apreciat corect totodată că scopul pedepsei poate fi atins doar prin modalitatea executării pedepsei cu închisoarea.
O redozare a pedepsei de către instanța de apel ar putea fi operată doar în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante, dar împrejurările prev. de art. 74. pen. nu au putut fi reținute în cauză, inculpatul apelant nedând dovadă nici de o conduită bună înaintea comiterii faptelor și nici nu a manifestat un comportament sincer în cursul procesului penal.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatulcare a solicitat reducerea pedepselor ce i-au fost aplicate.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 14. pr. pen.
Analizând hotărârile pronunțate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 3859alin. 3. pr. pen. Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat.
Astfel, în cauză nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpatului, în condițiile în care acestea sunt egale cu minimul special prevăzut de lege. Mai mult, reducerea acestora ar presupune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, aspect care nu poate fi luat în considerare.
Curtea are în vedere natura și numărul infracțiunilor comise de inculpat, modalitatea concretă de săvârșire - în loc public și prin exercitarea de violențe asupra unor persoane de sex feminin care nu au putut opune o rezistență suficientă pentru împiedicarea comiterii faptelor, intervalul de timp scurs între cele două infracțiuni, faptele fiind comise în zile consecutive și nu în ultimul rând persoana inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penală. Acesta a mai fost condamnat anterior de două ori, pentru infracțiuni contra patrimoniului, prima condamnare fiind în timpul minorității și a doua după ce a devenit major, faptele din prezenta cauză fiind comise în timpul suspendării condiționate din această din urmă sentință penală.
Față de cele arătate, este de constatat că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului.
Solicitarea recurentului de reducere a pedepselor raportat la atitudinea sa procesuală este lipsită de temei, în condițiile în care acesta a negat în permanență comiterea faptelor.
Analizând din oficiu hotărârile pronunțate în cauză, Curtea constată că situația de fapt a fost stabilită pe baza probelor administrate, vinovăția inculpatului rezultând din coroborarea declarațiilor părților vătămate și declarațiilor martorilor oculari, care l-au indicat pe inculpat ca fiind autorul faptelor, recunoscându-l din grup, în cursul urmăririi penale și recunoscându-l din boxa aflată în sala de ședință, în cursul cercetării judecătorești. Totodată, apărările formulate de inculpat în sensul că se afla în alte locații au fost infirmate chiar de către martorii propuși de inculpat. În aceste condiții, Curtea constată concordanța situației de fapt cu actele dosarului, respectiv cu probele administrate în cadrul procesului penal.
Pentru motivele invocate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 29/A/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 810/11.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr-.
Deduce prevenția de la 2.10.2007 la 7.12.2007 și de la 11.07.2008 la zi.
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu, în sumă de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /10.03.2009
Dact./2 ex.
Președinte:Viorica CostiniuJudecători:Viorica Costiniu, Simona Daniela Encean, Luciana
