Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 354/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 50
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 2: Simona Encean
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
recurent PARCHET B, intimat
, având ca obiect
propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1..C.P.P.)
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- recurent - PARCHET
- intimat Inculpat -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 12 februarie 2009, Tribunalul București - Secția I Penală a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial București vizând arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art.149/1 al.12 Cod procedură penală cu referire la art.146 al.11/1 Cod procedură penală și art.145 Cod procedură penală s-a luat față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi municipiul B pe o perioadă de 30 zile.
În baza art.145 al.1/1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să se supună următoarelor îndatoriri:
- să se prezinte la organele de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție în a cărei circumscripție se află locuința ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.145 al.2 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor ce îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului la expirarea duratei reținerii, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a stabilit în esență că:
- împotriva inculpatului s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, reținându-se în fapt că la data de 11 februarie 2009 vândut unui martor denunțător două doze de 0,15 gr. heroină pentru suma de 100 lei;
- există indicii temeinice care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind întrunite - strict formal - condițiile pentru a se dispune arestarea preventivă;
- starea extrem de gravă a sănătății inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sa de cooperare cu organele de urmărire penală conduc la concluzia că, lăsarea în libertate nu afectează normala desfășurare a procesului, neexistând vreo dovadă că inculpatul s-ar sustrage de la urmărirea penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recursul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial București, solicitând să se dispună admiterea propunerii și arestarea preventivă a inculpatului. În subsidiar, cu ocazia dezbaterilor, a solicitat ca inculpatului să-i fie aplicate toate obligațiile și interdicțiile prevăzute de art.145 al.1/1 și 2/1 Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul este nefondat.
Instanța de fond a reținut în mod corect că, în raport de datele concrete ale cauzei, deși fapta pentru care inculpatul este cercetat prezintă un grad ridicat de pericol social generic, arestarea preventivă nu apare ca absolut necesară pentru normala desfășurare a procesului și apărarea valorilor sociale.
Este dovedită împrejurarea că de 10 ani inculpatul este paraplegic, fiind paralizat total și nu există nici un temei să se considere că el ar fi încercat să ascundă aflarea adevărului ori să se sustragă urmăririi penale. Cele mai importante probatorii au fost deja administrate iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. Prin obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea și stabilirea în sarcina lui a mai multor îndatoriri și interdicții, tribunalul a optat pentru o proporție echilibrată între regula desfășurării procesului cu inculpatul în stare de libertate și necesitatea ocrotirii unor valori sociale fundamentale.
Nici critica referitoare la aplicarea prevederilor art.145 al.1/2 Cod procedură penală nu este fondată. Tribunalul s-a limitat la interdicțiile obligatorii cuprinse în al.1/1 al textului, considerând în mod justificat că acestea sunt suficiente pentru atingerea scopurilor măsurii preventive.
Așa fiind, recursul va fi respins ca nefondat potrivit prevederilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 12 februarie 2009 Tribunalului București - Secția I Penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /23.03.2009
Dact. /23.03.2009/ 2 ex.
Tribunalul București - Secția I Penală
Jud.:
Președinte:Viorica CostiniuJudecători:Viorica Costiniu, Simona Encean, Luciana Mera
