Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 357/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 357/
Ședința publică din data de 17 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G -, Judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Marius dr. -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în C,-, bloc 3, scara A, apartament 403, județul A, împotriva deciziei penale nr. 42 din data de 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înrehgistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns: avocat, apprător ales al recurentului inculpat, lipsă fiind recurentul inculpat, intimatul parte vătămată, intimata parte civilă, autoritatea tutelară Primăria C și reprezentantul legal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință după care:
Apărătorul ales al recurentului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurent, solicită admiterea recursului casarea hotărârii care este nelegală, motivat pe disp.art. 3859pct. 14 și 18 din Codul d e procedură penală.
Susține că din depoziția recurentului inculpat rezultă clar faptul că nu a avut intenția de a fura telefonul părții vătămate. Inculpatul a vrut numai să ia legătura cu mama părții vătămate (fosta sa concubină) cu care pierduse legătura. Arată că inculpatul a mers la domiciliul părții vătămate a bătut la ușă și văzând că nu i se deschide ușa, a spart-o, intrând în casă peste partea vătămată, cerându-i acesteia numărul de telefon al mamei. Când a intrat în casă, a văzut telefonul mobil al părții vătămate și și-a dat seama că pe acel telefon sigur se află și numărul fostei sale concubine motiv pentru care a luat telefonul și a fugit, întrând pe oad oua scară a aceluiași bloc. Arată că nu a avut intenția de a tâlhări.
În continuare mai susține că nu a recunoscut că a luat vreo sumă de bani de la partea vătămată, deoarece inculpatul susține că avea bani de la concubinul mamei sale.
Precizează că, pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mare, precum și fapta reținută în sarcina acestuia este mult prea gravă. Se apără în sensul că nu a avut intenția de a fura telefonul ci doar să afle numărul de telefon al mamei părții vătămate, care fusese concubina inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei, reținerea prevederilor art. 72 Cod penal și aplicarea unei pedepse educative pentru inculpat care să aibă în vedere fapta, persoana inculpatului și circumstanțele în care a avut loc fapta. Solicită aplicarea pedepsei sub limita specială.
De asemenea, arată că inculpatul este la prima abatere și a avut o poziție corectă și sinceră, nu s-a sustras de la judecată și a recunoscut săvârșirea faptei.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, nu există circumstanțe atenuante pentru că inculpatul a pătruns în imobilul părții vătămate la orele 2 noaptea, a bătut cu pumnii și cu picioarele pe partea vătămată pentru a intra în posesia telefonului și a unei sume de bani.
CURTEA:
Asupra recursului penal formulat;
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.254/16.10.2007, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în baza art.334 Cod pr.penală, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare din art.211 al.1 și 2 lit.b, art.192 al.2 și art.217 din Codul penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal - în art.211 al.l și al.2 lit. și al.21lit. Cod penal și art.192 al.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În baza art.211 al.1 și 2 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul -, fiul lui și, născut la 4 octombrie 1982 în C, domiciliat în aceeași localitate,-, fără forme legale în str.-, bloc 3,.A,.4, -, la 3 ani închisoare, în condițiile art.57 Cod penal.
În baza art.211 al.21lit. Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 7 ani închisoare, în condițiile art.57 Cod penal.
În baza art.192 al.2 Cod penal, a mai fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare, în condițiile art.57 Cod penal.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în condițiile art.57 Cod penal, făcându-se, totodată, aplicarea disp. art.71 Cod penal și art.64 lit. a și b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a computat din pedeapsa aplicată reținerea și deținerea inculpatului, începând cu 10.02.2007 și până la 9.03. 2007, când a fost pus în libertate de îndată prin decizia penală nr.265/R/din 09.03.2007, a Tribunalului Argeș - Secția Penală.
S-a constatat că partea vătămată -, nu s-a constituit parte civilă, și nici SC SA C, județul
A fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 650 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 9/10.02.2007, în jurul orei 2.00, inculpatul, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a pătruns prin distrugerea ușii, în camera nr.62, a blocului 4 de nefamiliști din C,-, închiriată cu contract numiților și fiului acesteia, -.
În toate declarațiile date, inculpatul și-a motivat pătrunderea în această locuință, prin distrugerea ușii, sub pretextul că o căuta pe mama părții vătămate.
S-a mai dovedit, că după ce a pătruns în locuință, inculpatul, de pe o masă, a sustras un telefon mobil, marca Motorola și 5 bancnote a câte un Ron, iar când partea vătămată, -, s-a împotrivit, încercând să-și recupereze bunurile furate de acesta, inculpatul a lovit-o cu pumnii și picioarele, provocându-i leziuni, constatate medico-legal, prin certificatul depus în cauză.
S-a reținut de prima instanță, faptul că inculpatul, în declarațiile sale, a recunoscut, în parte, faptele imputate, însă din probele administrate, rezultă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în condițiile reținute de martorii OG- și, ambii vecini de cameră cu locuința părții vătămate, care au relatat pe larg, în depozițiilor lor, modul cum inculpatul a comis faptele reținute.
Instanța de fond a mai reținut, că tot acești martori au solicitat intervenția organelor de poliție, care au sosit la fața locului, depistându-l pe inculpat ascuns într-un balcon de la căminul de nefamiliști nr.3, găsind asupra sa atât telefonul mobil sustras cât și suma de bani sustrasă din posesia părții vătămate, încheindu-se chiar un procesul verbal în acest sens.
Din actele de la dosar, s-a stabilit contravaloarea ușii distruse ca fiind în sumă 99,8 lei, și că acest bloc de nefamiliști se află în proprietatea SC SA.
Pentru astfel de fapte, instanța de fond a considerat, așa cum rezultă din dispozitivul enunțat, că se impune schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare și anume din infracțiunea prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b, art.192 alin.2 și art.217 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunea prev. de art.211 alin.1 și alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.c și art.192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, apreciind că fapta prev. de art.217 Cod penal a fost absorbită în latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, reținând, totodată, că în cauză sunt două infracțiuni și anume, cea prevăzută de art.211 alin.1 și alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.c Cod penal (inculpatul a săvârșit fapta în timpul nopții și, totodată, prin pătrunderea într-o locuință), precum și cea prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal (violare de domiciliu).
Având în vedere o atare încadrare juridică, instanța de fond, pe lângă condamnarea la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea prev. de art.192 alin.2 Cod penal, a dispus, raportat la încadrarea prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.2/1 lit.c Cod penal, condamnarea la două pedepse, și anume, una pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b Cod penal, iar alta pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.2/1 lit.c Cod penal, toate aceste pedepse, pentru cele trei infracțiuni, așa cum au fost arătate, fiind contopite, rezultând în final pedeapsa de 7 ani dispusă a se executa în condițiile art.57 Cod penal, menționată, de altfel, în dispozitivul enunțat.
La dozarea pedepsei, instanța reține că a avut în vedere condițiile concrete în care au fost comise faptele, pericolul social ridicat al acestora, comportamentul nu în totalitate sincer al inculpatului infirmat de depozițiile martorilor oculari, considerând că pedeapsa aplicată corespunde rolului preventiv și educativ pe care aceasta îl are.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung și inculpatul.
În apelul formulat de parchet, s-a arătat că prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare și pentru o altă faptă decât cea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, în condițiile în care acesta a săvârșit o singură faptă de tâlhărie, așa cum s-a reținut de altfel în considerentele sentinței.
In ceea ce privește apelul inculpatului, acesta critică soluția pentru că, în mod greșit, prima instanță l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, întrucât nu a avut intenția să sustragă telefonul părții vătămate sau vreo sumă de bani, ci doar să caute în telefonul mobil al părții vătămate, numărul de telefon al mamei acestuia.
A mai arătat, de asemenea, că în mod greșit prima instanță nu a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante și nu a dispus ca executarea pedepsei să se facă în condițiile prev.de art.81 Cod penal.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.42 din 21 februarie 2008, admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung și inculpatul, a desființat în parte sentința, în sensul că a descontopit pedepsele aplicate inculpatului, a înlăturat schimbarea încadrării juridice hotărâtă de prima instanță precum și condamnările pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b Cod penal și art.211 alin.21lit.c Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art.334 Cod pr.penală, s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b, art.217 Cod penal și art.192 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunea prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.21lit.c Cod penal și art.192 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.74 și art.33 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.21lit.c Cod penal cu aplic.art.74 Cod penal.
S-a redus pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.192 alin.2 cu aplic.art.74 Cod penal la 2 ani închisoare.
S-au recontopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art.57 Cod penal, menținându-se în rest dispozițiile sentinței, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a arătat că în mod corect prima instanță a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu cu privire la infracțiunea de tâlhărie din infracțiunea prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.2/1 lit.c Cod penal, având în vedere că infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită pe timp de noapte și într-o locuință, însă, în mod greșit prima instanță a fragmentat această unică încadrare juridică în două încadrări cu referire la aceeași faptă, dispunând condamnarea la două pedepse, deși exista o singură faptă de tâlhărie și anume, o pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b iar alta pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.2/1 lit.c Cod penal.
Ca urmare, pe acest temei, a admis apelurile declarate și a dispus descontopirea pedepselor, înlăturând schimbarea încadrării juridice, așa cum a fost hotărâtă de prima instanță, precum și cele două condamnări pentru infracțiunile de tâlhărie, așa cum au fost reținut, schimbând, apoi, încadrarea juridică dată prin rechizitoriu, din infracțiunea prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b, art.217 și art.192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, într-o singură infracțiune de tâlhărie, cea prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.c Cod penal, precum și în infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 Cod penal, făcând, totodată, aplicarea art.33 lit.a Cod penal, încadrare ce rezultă, de altfel, și din dispozitivul deciziei enunțate.
In consecință, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului pentru aceste două infracțiuni, cu încadrările juridice precizate, la pedeapsa rezultantă în urma contopirii de 4 ani și 6 luni închisoare, reținând, totodată, în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante prev. de art.74 Cod penal, luând în considerare în acest sens, împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, faptul că inculpatul se afla sub influența alcoolului și că a avut o relație de concubinaj cu mama părții vătămate - a venit la domiciliul acesteia cu scopul de aoî ntâlni, luând hotărârea infracțională de a sustrage bunurile ce fac obiectul infracțiunii de tâlhărie în momentul în care au fost văzute pe masa din locuința părții vătămate și aceasta pe fondul consumului de alcool - la care se adaugă, în motivarea tribunalului, și persoana inculpatului care nu are antecedente penale.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele motive:
-Intr-un prim motiv, încadrabil în prevederile art.385/9 alin.1 pct.18 Cod pr.penală, susține că a pătruns în domiciliul părții vătămate, dar că nu a avut intenția de a sustrage telefonul, dorind numai să ia legătura cu mama părții vătămate - fosta sa concubină - pentru a-i afla numărul de telefon, iar în privința sumei de bani arată că o atare sumă nu a fost luată, el având acești bani, solicitând, în consecință, achitarea.
-Intr-un alt motiv, încadrabil în prevederile art.385/9 alin.1 pct.14 Cod pr.penală, într-o apărare subsidiară, inculpatul solicită aplicarea în cauză a unui cuantum mai redus al pedepsei, având în vedere persoana sa, în sensul că a recunoscut faptele, nu s-a sustras de la judecată, dar și împrejurările concrete ale comiterii acestora.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit art.385/14 Cod pr.penală, în raport de cazurile de casare menționate, curtea consideră că acestea nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
Nu poate fi reținută critica principală a inculpatului, vizând achitarea, în sensul că nu a avut intenția de a sustrage telefonul mobil și banii aflați pe masa din locuința părții vătămate unde a pătruns prin efracție la ora 2,00 noaptea, deoarece sunt multiple și concludente probe sub acest aspect, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză, cum ar fi și, vecini de apartament, care relatează că au auzit zgomotele produse de inculpat atunci când distrus ușa pentru a pătrunde în locuința părții vătămate, văzând, totodată, pe partea vătămată când îi cerea inculpatului să-i restituie bunurile.
Mai mult, sesizate organele de poliție, l-au depistat pe inculpat ascuns într-un balcon, asupra lui găsindu-se atât telefonul mobil cât și suma de bani sustrasă, în cuantumul susținut de partea vătămată.
Ca atare, având în vedere și leziunile constatate în certificatul medico-legal al părții vătămate, ce au necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale, reținute a fi produse în aceste împrejurări, urmare a împotrivirii părții vătămate de a lua bunurile pe care a încercat să le recupereze, dar inculpatul l-a lovit cu pumnii și picioarele, curtea constată că este evidentă intenția infracțională a inculpatului de a-și însuși bunurile sustrase prin violență, neavând relevanță scopul pe care l-ar fi urmărit, cel puțin în privința telefonului, și anume acela de a afla numărul de telefon al mamei părții vătămate - concubina sa - chiar dacă ar fi luate în considerare susținerile sale, neconcludente, în consecință, sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, realizată pe deplin în cauza de față.
Astfel, curtea consideră, sub acest aspect, că soluția de condamnare a inculpatului, pentru infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, cu încadrările precizate, precum și pentru infracțiunea de violare de domiciliu, este legală.
Cu referire la cel de-al doilea motiv invocat, ce vizează nu legalitatea ci temeinicia hotărârii, în sensul că se impunea ca în cauză reducerea pedepsei, curtea consideră că nici acesta nu poate fi primit.
Aceasta, deoarece inculpatului i s-au reținut în sarcină două infracțiuni, una dintre ele, cea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.2/1 lit.c Cod penal, fiind sancționată de legiuitor, datorită pericolului său social extrem de ridicat, și anume cu limite de pedepse cuprinse între 7 și 20 de ani.
Or, în condițiile în care inculpatul a săvârșit această infracțiune în plină noapte - ora 2,00 - distrugând locuința părții vătămate pentru a pătrunde în interior, luând bunurile găsite și lovind, în acest scop, pe partea vătămată, curtea consideră că, în raport de aceste împrejurări în care au fost comise faptele, instanța de apel a dat eficiență deplină criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, prin orientarea la modalitatea privării de libertate, luând, însă, în considerare și celelalte aspecte care vizează persoana inculpatului ce nu are antecedente penale, împrejurarea că fapta a fost săvârșită sub influența băuturilor alcoolice sau că locuința în care a pătruns era și locuința concubinei sale - mama părții vătămate - și, în consecință, pedeapsa rezultantă aplicată de tribunal de numai 4 ani și 6 luni închisoare, prin reținerea de circumstanțe atenuante, este o pedeapsă ce corespunde pe deplin scopului coercitiv dar și preventiv-educativ, o pedeapsă, în care s-a dat de altfel o deplină eficiență și circumstanțelor pe care, din nou, le invocă inculpatul în recurs, aceasta, cu atât mai mult cu cât pedeapsa rezultantă aplicată de prima instanță a fost de 7 ani închisoare.
Așa fiind, față de cele ce preced, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat, pe care, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în C,-, bloc 3, scara A, apartament 403, județul A, împotriva deciziei penale nr. 42 din data de 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata a 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.apel
Jud.fond
25 iunie 2008
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Dumitru Diaconu, Marius
