Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 359/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂN I

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 359/R/2008

Ședința publică din 3 iunie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan Judecător

JUDECĂTORI: Iuliana Moldovan, Virgil Viorel Andreieș Maria

Președintele Curții de APEL CLUJ

-

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 140/A din data de 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2, lit. b, alin. 21lit. b și c pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 140/A din 21 aprilie 2008, casarea deciziei penale atacate și, rejudecând, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului. Arată că inculpatul a recunoscut fapta săvârșită și solicită aplicarea unei pedepse mai mici.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj este criticată numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate. Arată că instanța a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege, deși fapta prezintă un pericol social ridicat, având în vedere modalitatea de comitere a faptei și faptul că inculpatul este recidivist, având o condamnare anterioară. Hotărârea pronunțată în cauză este temeinică și legală, atât în ceea ce privește individualizarea pedepsei, cât și cu privire la modalitatea de executare. Solicită menținerea hotărârii pronunțate în cauză ca temeinică și legală.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își menține declarațiile date în cauză și solicită reducerea pedepsei aplicate, întrucât este prea mare. Dacă va fi redusă pedeapsa se poate încadra la un regim semideschis. E conștient de gravitatea faptei comise.

CURTEA

Prin sentința penală nr.212/2008 din 06.04.2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, în temeiul art.20 pen. raportat la art. 211 alin. 1,2 lit. b, alin. 21 lit. b, c pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și Mări a, născut la data de 14.07.1976 în I, CNP -, cetățean român, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna, sat Rediu, jud. I, în comuna,- jud. C, în prezent în Penitenciarul Gherla, recidivist, la 3 ani 6 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie calificată.

În temeiul art.83 pen. a fost revocată suspendarea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.908/17.03.2006 a Judecătoriei Pașcani și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, în final 5 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art.71 pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.350 alin. 1.C.P.P. a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpatul și în temeiul art. 88.pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 16.07.2007 la zi.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1.pr.pen. s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă față de inculpat.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1.pr.pen. coroborat cu art. 998 și urm. civ. a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 4404,52 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C, cu dobânda legală, începând cu data de 01.08.2007 și până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul art.l91 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 189.p Cod Penal onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei s-a avansat din

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

În dimineața zilei de 15.07.2007, în jurul orei 04.00, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul s-a hotărât să pătrundă în casa părții vătămate cu scopul de a exercita violențe asupra ei și a-i lua banii. Inculpatul o cunoștea pe partea vătămată, astfel încât știa că locuiește singură și că este în vârstă. Acesta a pătruns în curtea părții vătămate prin escaladarea gardului și, văzând că este lumină în casă, a așezat o scară găsită pe terasă, sub electric și a întrerupt furnizarea curentului electric prin deșurubarea siguranțelor, întrucât nu dorea să fie recunoscut de partea vătămată. Ulterior, a pătruns în locuință, până în camera unde partea vătămată ședea pe un scaun și citea dintr-o carte de rugăciuni. Pentru ca aceasta să nu poată striga, a prins-o de gură și a trântit-o pe jos, aplicându-i lovituri cu mâinile și picioarele, amenințând-o totodată că o va omorî și viola dacă nu-i dă banii. Partea vătămată i-a spus inculpatului că nu are bani, motiv pentru care inculpatul a luat un cuțit de pe masă și a început să o amenințe și cu acesta. La un moment dat inculpatul a ieșit până afară să se asigure că nici o persoană nu a auzit strigătele părții vătămate, după care a revenit în locuință, înarmându-se cu o care era așezată la intrare, i-a aplicat părții vătămate lovituri peste tot corpul, încercând să obțină bani de la aceasta. Observând că victima afirmă în continuare că nu are bani și că afară începea să se lumineze de ziuă, inculpatul a plecat fără să caute prin casă sau să ia vreun bun, dormind până a doua zi la niște prieteni, fără să le spună acestora ce s-a întâmplat.

Partea vătămată, a reușit să iasă în stradă unde a fost găsită de martorii și, care au anunțat-o pe fiica victimei, așa cum a rezultat din declarațiile acestora din cursul judecății.

Din raportul de expertiză medico-legală nr.1340//42 din 25.02.2008 a rezultat că leziunile suferite de partea vătămată au necesitat în totalitate 30 de zile de îngrijiri medicale și că nu au determinat apariția unei infirmități sau invalidități. S-a mai stabilit că între agresiunea suferită la data de 15.07.2007 și leziunile constatate există un raport de cauzalitate directă.

La data de 16.07.2007 s-a efectuat o reconstituire la fața locului prilej cu care inculpatul a arătat și relatat modul și împrejurările în care a comis fapta, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit și declarațiile martorilor asistenți - si.

În cursul urmăririi penale inculpatul a fost audiat și a recunoscut săvârșirea infracțiunii, arătând că în seara zilei de 14 iulie 2007, consumat cantitate mare de băuturi alcoolice, iar în timp ce se îndrepta spre casă s-a hotărât să pătrundă în locuința părții vătămate cu intenția "de a obliga să-mi dea bani întrucât știam că aceasta locuiește singură și este bătrână" (declarație olografa fila 81). Inculpatul a declarat că a întrerupt curentul electric din locuința părții vătămate pentru a nu fi recunoscut, observând că era lumina aprinsă și partea vătămată nu dormea. După ce a pătruns în locuință pe ușa neasigurată, a intrat într-o cameră, a prins-o de gură pe partea vătămată, a trântit-o la podea și i-a cerut bani. Inculpatul a menționat că a lovit-o cu pumnii și picioarele, a amenințat-o cu un cuțit spunând căoomoară dacă nu-i dă bani. Pentru că partea vătămata a strigat, inculpatul a ieșit afară să vadă dacă nu vine cineva, iar la întoarcere a luatoși a continuat să-i aplice lovituri. Inculpatul a declarat că a plecat constatând că, deși lovește, partea vătămată nu-i dă bani și că afară se face lumină (fila 77-82 dosar urmărire penală).

În cursul judecății, inculpatul a menționat că nu dorește să dea declarație în fața instanței și își menține declarațiile din faza de urmărire penală (încheierea din data de 9 octombrie 2007 fila 29).

Declarațiile de recunoaștere ale inculpatului se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu: declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, cu schița și planșa fotografică aferente (17-46 dosar urmărire penală), plic anexă conținând urmele papilare ( 47 dosar urmărire penală), proces-verbal de reconstituire și planșa foto (52-63 dosar urmărire penală), precum și cu declarațiile martorilor asistenți: - și care au participat la efectuarea reconstituirii la fața locului și au declarat că au fost respectate drepturile inculpatului și dispozițiile legale în materie.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, în timp ce Spitalul Clinic de Urgență Cap recizat că se constituie parte civilă cu suma de 4.404,52 lei, conform decontului de cheltuieli ( 20,21)

În drept, fapta inculpatului, care în noaptea de 14/15.07.2007, a pătruns în locuința părții vătămate, cu intenția de a sustrage sume de bani, scop în care i-a adresat acesteia amenințări și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, cu picioarele și cuope tot corpul, care i-au cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 zile de îngrijiri medicale, părăsind locuința fără a sustrage sume de bani sau alte bunuri, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 20 rap.la art. 211 alin. 1, 21it. b, alin. 2i lit. b, c pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen.7.

În ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii, instanța a constatat că sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tentativă la tâlhărie are un caracter complex, fiind realizat în cauză de acțiunea de a exercita violente asupra părții vătămate, în scopul de a-i sustrage sume de bani, rezultat care însă nu s-a produs. Urmarea imediată a constat în producerea de leziuni părții vătămate care au necesitat pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale și crearea unei stări de pericol cu privire la patrimoniul părții vătămate. Raportul de cauzalitate a fost dovedit prin declarațiile părții vătămate, prin raportul de constatare medico-legală și prin recunoașterea inculpatului

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă. Astfel, el a prevăzut și a urmărit deposedarea părții vătămate, pentru atingerea acestui scop, producându-i părții vătămate suferințe fizice. Rezultatul urmărit de inculpat nu s-a produs deoarece partea vătămată nu deținea bani, motiv pentru care nu a intervenit consumarea infracțiunii de tâlhărie, la încadrarea juridică a infracțiunii săvârșite de inculpat fiind reținute dispozițiile art.20 pen. privind tentativa.

Având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită în timpul nopții (la ora 4.00 dimineața este întuneric), în locuința părții vătămate, iar inculpatul a amenințat-o cu un cuțit, în cauză se impune încadrarea faptei în dispozițiile art. 2111alin. 1, 2 lit.,21 lit. b, c pen.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, de la fila 83 din dosarul de urmărire penală, rezultă că infracțiunea de tentativă la tâlhărie a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, față de condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare, suspendată condiționat, prin sentința penală nr. 908 din 17.03.2006 a Judecătoriei Pașcani, definitivă prin nerecurare. La data săvârșirii faptei, inculpatul se afla în termenul de încercare de 4 ani, fiind astfel incidente dispozițiile art. 37 lit. a pen, cu referire la săvârșirea unei infracțiuni în timpul executării unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni.

Din cele expuse, a rezultat că fapta există, că a fost săvârșită de către inculpat și că acesta a acționat cu vinovăție, motiv pentru care în cauză s-a pronunțat soluția condamnării.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72.pen. respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale prevăzute în partea specială (în temeiul art. 21.Cod Penal limitele de pedeapsă pentru tentativa săvârșită de inculpat sunt între 3 ani și 6 luni și 10 ani închisoare), gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite care este destul de ridicat raportat la împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta și modul în care a acționat inculpatul (partea vătămată este o persoană în vârstă, iar inculpatul s-a folosit de faptul că știa că aceasta locuiește singură și este lipsită de apărare; infracțiunea a fost săvârșită în timpul nopții, inculpatul a întrerupt furnizarea curentului electric, pentru a nu fi recunoscut, observând că în casă era lumină și acceptând faptul că victima era trează la acea oră; inculpatul a aplicat multiple lovituri părții vătămate și-a întrerupt activitatea infracțională pentru câteva momente si a revenit în locuința cu o asupra sa, continuând să aplice lovituri părții vătămate pentru aoc onvinge să îi dea banii), persoana inculpatului (a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal).

Raportat la cele de mai sus, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 1,2 lit. b, alin. 2 lit. b, c pen. cu aplicarea art. 371it. a pen

În baza art. 83.pen. având în vedere că inculpatul a săvârșit din nou o infracțiune în cursul termenului de încercare, instanța a revocat suspendarea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 908/17.03.2006 a Judecătoriei Pașcani și a dispus executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute, în final, o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că modalitatea de săvârșire a infracțiunii care pune în pericol mai multe valori sociale importante, precum viața și integritatea fizică a persoanei și patrimoniul acesteia și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit. a și b din pen. respectiv dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care având în vedere dispozițiile art.71 pen și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la situațiile în care se admite îngrădirea unor drepturi ce țin de viața privată a persoanei, instanța a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute la art. 64 alin.1 lit. a, și b pen.

În temeiul art.350 alin. 1.pr.pen. instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.

Văzând prevederile art. 88 Cp. instanța de fond a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la data luării măsurii arestului preventiv, respectiv 16.07.2007 lăzi.

În privința laturii civile, în baza art. 14 și 346.C.P.P. instanța de fond a constatat că partea civilă nu s-a constituit parte civilă față de inculpat.

În temeiul art. 14.pen. și art. 346.pen. cu referire la art. 998 și urm. civ. instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență și a obligat inculpatul la plata sumei de 4404,52 lei despăgubiri civile, cu dobânda legală, începând cu data de 01.08.2007 până la data plății efective. La dosarul cauzei a fost depus de către partea civilă decontul privind valoarea prestațiilor medico-sanitare acordate părții vătămate în perioada spitalizării 15.07.2007-31.07.2007 (fila 21), care va fi suportată de inculpat, fiind întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul, care a criticat hotărârea atacată ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei, solicitând pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se micșoreze pedeapsa aplicată de instanța de fond, avându-se în vedere atitudinea sa sinceră în fața organelor judiciare.

Prin decizia penală nr.140/A din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins apelul declarat de inculpatul, s-a menținut starea de arest a acestuia și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul detenției preventive începând cu data de 16.07.2007 și până la zi. S-a stabilit în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial, care s-a avansat din. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.

Rezultă din ansamblul probator că, în noaptea de 14/15.07.2007, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate din localitatea,-, jud. C, cu intenția de sustrage sume de bani, scop în care i-a adresat acesteia amenințări și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, cu picioarele și cu o peste tot corpul, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 30 de zile de îngrijiri medicale, părăsind apoi locuința părții vătămate fără a sustrage sume de bani sau alte bunuri.

Vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită (și recunoscută, de altfel, de către acesta), instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptei reținute în sarcina lui, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată, răspunzând criteriilor stabilite prin art.72 pen. și fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 pen.

De asemenea, în mod corect s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art.37 lit.a pen. față de condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendare condiționată, aplicată acestuia prin sentința penală nr.908/17.03.2006 a Judecătoriei Pașcani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în cauză fiind aplicabile și dispozițiile art.83 pen. întrucât infracțiunea care face obiectul prezentului dosar a fost comisă în cursul termenului de încercare de 4 ani stabilit prin sentința penală sus-menționată (83 ).

Critica formulată de inculpat privind cuantumul pedepsei aplicate este neîntemeiată, putându-se aprecia chiar că prima instanță a dat dovadă de clemență, aplicându-i acestuia o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, față de gravitatea deosebită a faptei imputate, relevată de modul și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită (pe timpul nopții, după ce în prealabil inculpatul a întrerupt curentul electric pentru a nu putea fi recunoscut de victimă-femeie în vârstă despre care inculpatul știa că locuiește singură-cărei a i-a aplicat o serie de lovituri peste tot corpul, inclusiv cu o în scopul de a detennina să-i dea bani, pe care, probabil, partea vătămată nici nu-i avea), precum și față de persoana inculpatului, care este recidivist, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat, și manifestă o perseverență infracțională care se impune a fi sancționată în consecință.

Față de cele menționate mai sus și neconstatând motive de nelegalitate, în baza art.379 pct.l lit.b pr.pen. tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul, solicitând desființarea acesteia și a sentinței primei instanțe ca netemeinice, iar în urma rejudecării cauzei să-i fie redusă pedeapsa aplicată, prin reținerea circumstanțelor atenuante, considerând că aceasta este prea mare raportat atitudinea avută pe parcursul judecării cauzei, în sensul recunoașterii și regretării faptei.

Analizând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:

Prima instanță în urma analizării probatoriului administrat în cauză a stabilit o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, din care a rezultat vinovăția inculpatului în comiterea tentativei la infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211/1 al.1,2 lit.b,2/1 lit.b,c pen.

De asemenea, încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat este corectă.

În ceea ce privește motivul de recurs invocat, constând în reducerea pedepsei aplicate inculpatului prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 pen. instanța îl apreciază ca fiind nefondat. Și aceasta întrucât prima instanță a individualizat în mod judicios pedeapsa aplicată inculpatului, ținând seama de dispozițiile art.72 pen. și raportat la gradul de pericol social ridicat a faptei comise, astfel că nu se impune reducerea pedepsei.

Existența uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în art.74 pen. sau altor împrejurări asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă pedeapsa principală, deoarece din redactarea textului art.74 pen. rezultă că recunoașterea unor atare împrejurări drept circumstanța atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere se ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, precum și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana inculpatului. Așadar, privită în acest context, fapta inculpatului de a pătrunde în locuința părții vătămate, care este o persoană în vârstă, pe timp de noapte, cu intenția de a sustrage bani, scop în care i-a adresat acesteia amenințări și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii cu picioarele și cu o pe tot corpul, nu justifică nici reținerea circumstanțelor atenuante și nici reducerea pedepsei. Aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul este recidivist, iar pedeapsa aplicată în mod concret pentru fapta ce face obiectul prezentului dosar, este situată la limita minimă prevăzută de lege, respectiv 3 ani și 6 luni închiosare.

Prin urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit. b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului și va deduce durata arestării preventive, începând cu data de 16.07.2007 și până la zi.

În baza art.192 alin.2 pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 200 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu, onorariu ce va fi avansat din.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECI D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 140/A din 21 aprilie 2008 Tribunalului Cluj.

Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 16.07.2007 și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 03 iunie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - -

Red.IM
Dact./4ex.

18.06.2008

Președinte:Iuliana Moldovan
Judecători:Iuliana Moldovan, Virgil Viorel Andreieș Maria

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 359/2008. Curtea de Apel Cluj