Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 476/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.476
Ședința publică din 16 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.189/AP/27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul - inculpat arată că menține recursul.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicită admiterea recursului și pe fond redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia sub minimul prevăzut de lege. Arată că pot fi reținute prevederile art.74 lit.c Cp față de poziția sinceră și să se reducă pedeapsa sub minimul special. Solicită plata onorariului pentru apărător din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public arată că pedeapsa este temeinic și legal aplicată față de natura infracțiunii, împrejurările comiterii și antecedentele penale ale inculpatului. Solicită deducerea arestului preventiv de la 27.05.2009 la zi și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 109/5.03.2009 a Judecătoriei Tg. N inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 21lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de lege.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 18.01.2009, ora 18,00.
În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului
În temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, coroborate cu art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 285 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara de 17/18 ianuarie 2009, inculpatul a consumat băuturi alcoolice în barul aparținând numitului din com.. Această împrejurare a fost recunoscută de către inculpat, dar rezultă și din depoziția martorului, martor care a declarat că în ziua respectivă inculpatul a fost de două ori în barul său, odată a consumat băuturi alcoolice și cam după o J de oră a revenit și a cumpărat o sticlă de vin, după care a plecat spre domiciliu său, aflat la o distanță de aproximativ 2 km. De asemenea, martorul a declarat că inculpatul a plecat din bar între orele 11,30 - 13,00 și nu era în stare foarte avansată de ebrietate.
A doua zi de dimineață, martorul G, trecând spre biserică prin dreptul locuinței părții vătămate, aceasta i-a relatat că a fost bătută și i s-a sustras o sumă de bani și, l-a rugat pe martor să o anunțe pe sora sa în legătură cu cele întâmplate.
Martorul a mers la domiciliul numitei, sora părții vătămate, aceasta a mers imediat la sora sa, a văzut că aceasta stătea pe pat cu fața în sus, era plină de sânge pe față și pe mâini și i-a relatat că în noaptea respectivă a intrat cineva în casă, s-a urcat cu picioarele peste ea și a lovit-o, s-a rugat de persoana respectivă să nu o omoare și de frică a recunoscut că are o sumă de bani într-o carte; a mai relatat partea vătămată că atunci când agresorul a aprins lumina a observat că este îmbrăcat cu o geacă de culoare și roșu și l-a recunoscut ca fiind "".
Când organele de poliție l-au depistat a doua zi pe inculpat, acesta era îmbrăcat cu haina recunoscută de partea vătămată.
De remarcat că inculpatul o cunoștea pe partea vătămată, pe care de mai multe ori a ajutat-o în gospodărie.
Din cuprinsul raportului de constatare medico-legală, rezultă că partea vătămată a prezentat un traumatism facial și cervical, echimoze și excoriații și o contuzie a mâinii stângi, iar leziunile s-au produs cel mai probabil prin lovire cu mâinile și pot data din 17/18.01.2009, necesitând pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Loviturile pe care inculpatul le-a aplicat părții vătămate au fost foarte violente, fapt ce rezultă din planșele foto aflate în dosarul de urmărire penală.
Susținerile inculpatului precum că de sânge de pe haine, depistată a doua zi de organele de poliție, este mai veche și este consecința unei plăgi pe care a avut-o la nivelul mâinii stângi, au fost înlăturate de instanță, deoarece prin raportul de constatare medico legală, s-a concluzionat că inculpatul prezintă la nivelul mâinii stângi două leziuni posttraumatice cu vechimi diferite și că aceste leziuni nu ar fi putut sângera pe 17 sau 18 ianuarie 2009.
Oricum, din declarația părții vătămate rezultă că, atunci când inculpatul a aprins lumina, l-a recunoscut ca fiind, cel care uneori o mai ajuta în gospodărie.
A reținut instanța de fond că, din toate probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 21lit. c Cod penal (în timpul nopții și într-o locuință sau dependințe ale acesteia).
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii, circumstanțele concrete în care a fost comisă, împrejurarea că o asemenea faptă este îndreptată împotriva securității și stabilității relațiilor sociale, violența loviturilor aplicate de inculpat părții vătămate, care este o persoană singură și în vârstă de 82 de ani, aspecte cunoscute anterior de inculpat, persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, suferind numeroase condamnări pentru fapte săvârșite cu violență și, în raport de aceste criterii s-a reținut că scopul educativ și preventiv al pedepsei va putea fi realizat doar prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în regim de detenție.
În acest sens, a fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile antrenării răspunderii civile delictuale (faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăție), în baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, coroborate cu art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat să restituie părții vătămate suma de bani sustrasă cu violență.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul, considerând hotărârea netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reducerea acesteia.
Analizând sentința atacată, în raport cu motivele de apel invocate, instanța constată că apelul este fondat, motivat de următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Cu privire la aceste aspecte, inculpatul nu a formulat critici ale sentinței, iar instanța, analizând din oficiu hotărârea, constată că nu sunt motive de nelegalitate a acesteia.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, se constată că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare, având în vedere faptul că inculpatul nu a negat săvârșirea faptei, susținând doar că din cauza stării de ebrietate nu-și amintește ce a făcut, dar că regretă cele întâmplate, că prejudiciul creat prin săvârșirea infracțiunii este relativ redus.
În consecință, s-a constatat că se impune reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia până la minimul special prevăzut de textul de lege sancționator. S-a apreciat că o reducere sub minimul special nu este justificată, în condițiile în inculpatul este recidivist postexecutoriu.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală instanța a admis apelul, a desființat în parte sentința și, rejudecând cauza, a redus pedeapsa aplicată inculpatului.
În temeiul art. 383 al. 11Cod procedură penală raportat la art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, având în vedere faptul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și, există o hotărâre de condamnare dată în primă instanță, menținută cu ocazia judecării apelului.
În baza art. 381 Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsă și perioada arestării preventive de la data pronunțării sentinței la zi.
În temeiul art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul, în cererea scrisă solicitând reducerea pedepsei, motiv ce constituie cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, avocatul desemnat din oficiu a solicitat reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal, prin efectul căreia să se reducă pedeapsa sub minimul special.
Verificând decizia prin prisma motivului invocat și a lucrărilor dosarului, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 2 lit. b, al. 21lit.c Cod penal, ce face obiectul judecății este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 7 la 20 de ani.
Potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Infracțiunea dedusă judecății prezintă un grad sporit de pericol social generic și concret, acesta din urmă rezultând din împrejurările că fapta a fost comisă pe timp de noapte, împotriva unei persoane în vârstă de 82 de ani, posibilitățile acesteia de a se apăra sau de a apela la ajutorul altor persoane fiind extrem de limitate.
Pe de altă parte, din fișa de cazier rezultă că în perioada 2001-2008 inculpatul a fost condamnat de 6 ori, patru pedepse fiind cu executare în regim de detenție, dar inculpatul a reiterat comportamentul antisocial dovedind astfel perseverența infracțională.
Cu toate acestea, instanța de apel a redus pedeapsa până la minimul special prevăzut de lege.
În cauză nu se constată existența circumstanței atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. c Cod penal, inculpatul, fie negând în mod categoric săvârșirea faptei ( 7 dos. nr-), fie susținând, că datorită stării de ebrietate nu-și mai amintește ceea ce s-a întâmplat.
În plus, recunoașterea comiterii faptei, nu prezintă prin ea însăși și în mod automat circumstanța atenuantă prev. de art. 74 al. 1 lit. c Cod penal.
Din considerentele arătate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge recursul ca nefondat.
Deoarece inculpatul este arestat preventiv, se va deduce din durata pedepsei, perioada executată în continuare de la data pronunțării deciziei în apel la zi.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr. penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.189/AP/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției și Libertăților a sumei de 200 lei reprezentând onorar pentru avocatul desemnat din oficiu.
Deduce în continuare din durata pedepsei perioada executată prin arest preventiv, începând cu 27.05.2009, la zi.
În baza art.192 al.2 Cod pr. penală obligă inculpatul să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 16.07.2009, în prezența inculpatului.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Pt. GREFIER,
- - -,aflat în,
semnează Grefier șef secție,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - Ex.2
27.07.2009
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu
