Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 51/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 51
Ședința publică din 03 februarie 2010
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Hetriuc Laurențiu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 noiembrie 1972, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 215 din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de către avocat desemnat din oficiu, lipsă fiind partea vătămată intimată
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar un memoriu olograf din partea acestuia și precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Întrebat fiind, inculpatul arată că își menține poziția exprimată la termenul anterior de judecată de a nu da o nouă declarație în această fază procesuală.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri în susținerea acestuia,za cât și cu privire la starea de arest preventiv sub incidența căreia se află inculpatul.
Avocat, pentru inculpat, având în vedere că în cauză nu mai sunt întrunite condițiile solicitate de lege pentru a fi menținută măsura arestării preventive, solicită revocarea acestei măsuri și cercetarea lui în stare de libertate.
Pe fond, solicită admiterea recursului, prin prisma prevederilor art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, și să se dispună aplicarea unei pedepse mai mici, ținându-se cont și de aspectele precizate de inculpat în memoriu depus astăzi.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice. De asemenea, solicită menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și deducerea în continuare a acestei măsuri de la data de 19 noiembrie 2009 la zi.
Inculpatul, având cuvântul, precizează că nu este vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și cere să se aibă în vedere cele menționate în memoriile depuse la dosar.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, nr. 383/P/2009 din data de 30 aprilie 2009, fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în seara zilei de 08 aprilie 2009, pe o stradă din municipiul D, a acostat-o pe partea vătămată G, pe care a lovit-o și căruia i-a sustras de pe deget verigheta din aur.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Dorohoi, prin sentința penală nr. 994 din 27 august 2009, l-a condamnat pe inculpatul -, fiul lui - și, născut la 30 noiembrie 1972 în municipiul D, județul B, cu același domiciliu,-, județul B, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Botoșani, studii 11 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, recidivist, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal cu aplic art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare, pedeapsă din care s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la 09 aprilie 2009 la zi și s-a menținut starea de arest pe o durată de 60 de zile începând cu data pronunțării sentinței.
A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal pe durata prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal.
Prin aceeași sentință, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul municipal D suma de 1438 lei cheltuieli de spitalizare, părții civile G suma de 300 lei daune materiale și 500 lei daune morale, fiind respinse, ca nefondate, restul pretențiilor formulate de această parte și statului suma de 1500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ziua de 08 aprilie 2009 partea vătămată G s-a deplasat din localitatea Dealu M în municipiul D, pe str. -, pentru a-și ajuta un prieten la efectuarea unor lucrări în vie. În timpul zilei a consumat o cantitate de vin iar după amiază, în jurul orelor 1600, s-a pornit spre casă. Pe drum s-a oprit în cartierul la un bar, unde a mai consumat rom și bere, până a devenit în stare de ebrietate.
În jurul orelor 2130, s-a hotărât să plece spre casă, iar când a ajuns în apropierea Școlii Generale nr. 8 D, a fost acostat de inculpatul, care l-a lovit cu pumnii și picioarele și după ce l-a doborât la pământ, i-a sustras din degetul inelar de la mâna o verighetă din aur în valoare de 300 lei.
În urma loviturilor aplicate, partea vătămată a fost internată la Spitalul municipal D necesitând pentru vindecare 17-18 zile îngrijiri medicale.
Pe baza probatoriului administrat, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal și a procedat la condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, precum și persoana inculpatului, care este recidivist în condițiile art. 37 lit. b Cod penal, raportat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 123 din 28 august 1997 Tribunalului Botoșani.
Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat să suporte cheltuielile de spitalizare necesitate de internarea și tratamentul părții vătămate la Spitalul municipal D și să plătească părții civile G suma de 300 lei daune materiale reprezentând contravaloarea inelului sustras și nerestituit, precum și 500 lei daune morale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, la data de 01 septembrie 2009, declarat apel inculpatul care a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând să se dispună achitarea sa, în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În subsidiar, a susținut că pedeapsa aplicată este prea M, deoarece are un copil minor în întreținere și muncește cu ziua pentru a-și întreține familia, care nu are altă sursă de venit.
Prin decizia penală nr.215A din 19 noiembrie 2009, Tribunalul Botoșania respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul și a menținut starea de arest a acestuia, adaugând la perioada arestării preventive timpul scurs de la pronunțarea sentinței la zi.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că probatoriului administrat la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală nr. 72/R din 14 aprilie 2009, întocmit de Serviciul de Medicină Legală B, declarațiile părții vătămate, precum și ale martorilor, și, confirmă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
S-a mai arătat că deși inculpatul a susținut, atât la fond, cât și în fața instanței de apel, că nu ar fi tâlhărit partea vătămată și că nu ar fi oferit spre vânzare, în seara de 08 aprilie 2009, o verighetă din aur martorilor și, poziția sa este infirmată de cei doi martori.
A arătat instanța de apel, că din declarațiile date la urmărirea penală de către martorii, și (filele 47-56 dosar urmărire penală) a rezultat că, în seara zilei de 08 martie 2009, în jurul orelor 2130, cei trei martori se aflau în fața blocului 16 de pe - din D și, la un moment dat, s-a apropiat de ei inculpatul aflat sub influența alcoolului și care era murdar de sânge pe mâini și pe haine. Ajungând în dreptul martorilor, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor o verighetă din metal galben și le-a oferit-o spre vânzare cu suma de 10 lei. Cei trei martori au observat că verigheta era murdară de sânge și l-au întrebat pe inculpat de unde o are, acesta răspunzându-le că "a luat-o de la un boschetar" și dacă vor și ei să ia câte ceva, le-a indicat locul unde era căzută partea vătămată.
La scut timp s-a apropiat de cei trei martori și partea vătămată G, care se clătina și era murdar de sânge pe față și care le-a povestit că a fost tâlhărit undeva pe lângă o ghenă de gunoi din apropiere de un tânăr, care i-a furat verigheta de pe deget.
În fața primei instanțe s-au prezentat doar martorii și care, în declarațiile date, și-au confirmat susținerile de la urmărirea penală, în special cele referitoare la oferirea de către inculpat spre vânzare a unui inel plin de sânge și faptul că au văzut-o și pe partea vătămata bătută și plină de sânge, iar ei au anunțat poliția și salvarea (filele 108-109 dosar fond).
Martorul - a fost audiat în apel, la cererea inculpatului, confirmând doar faptul că s-a întâlnit în cartierul din D și că singura discuție pe care a avut-o cu acesta a fost să-i ceară o țigară, poziție ce a fost privită cu multă circumspecție, având în vedere că, la data audierii, martorul era deținut în penitenciar, loc în care este depus și inculpatul, aflat în arest preventiv, iar pe de altă parte că, prin declarația dată, martorul nu și-a infirmat depoziția de la urmărirea penală, pe care și-a menținut-
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Tribunalul a constatat că aceasta a fost corect individualizată, atât sub raportul întinderii, cât și a modalității de executare, de către prima instanță, care a avut în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, gradul de pericol social al acesteia, precum și poziția procesuală necorespunzătoare a inculpatului care, în ciuda unor probe evidente de vinovăție, a refuzat să colaboreze cu organele judiciare pentru stabilirea adevărului. S-a mai reținut că inculpatul nu este căsătorit, nu are copii minori, nu are nici o ocupație și posedă antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt și tăinuire, astfel că față de ultima condamnare la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor, fapta din prezenta cauză a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b Cod penal, fiind liberat condiționat la data de 03 octombrie 2001, cu un rest de pedeapsă de 709 zile.
Pentru considerentele arătate, instanța de apel, apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică, a procedat îm consecință, respingând apelul declarat de inculpat.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului iar, în conformitate cu dispozițiile art. 381 alin. 1 Cod procedură penală, s-a adăugat la durata arestării preventive timpul scurs după pronunțarea hotărârii atacate la zi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând casarea acesteia, dar și a sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul de a se dispune în principal achitarea sa, iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal, cu consecințele prev. de art.76 Cod penal, în sensul coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminatoriu.
În motivare, inculpatul a reiterat aceleași aspecte ca cele invocate în fața instanței de apel, respectiv că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată și condamnat și că are o situație familială și materială deosebită, fiind singurul întreținător al familiei, cu referire la copilul său minor, aspecte ce impun, din punctul său de vedere, redozarea pedepsei aplicate.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate - care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin.1 pct. 14 și 18 Cod procedură penală - în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 2 raportat la art. 38514Cod procedură penală și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate în cauză.
Rezultă din materialul probator că în seara zilei de 08 aprilie 2009, orele 21,30, într-un loc public din municipiul D, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată G, pe care a agresat-o, lovind-o cu pumnii și picioarele, după care i-a sustras de pe deget verigheta din aur, în timp ce aceasta se afla căzută la pământ.
Această situație de fapt a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate, actele medicale, procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de schița locului faptei, procesul verbal de control corporal, procesul verbal de examinare a vestimentației inculpatului însoțit de planșă fotografică și declarațiile martorilor, și, martori care, pe de o parte, au arătat că au refuzat oferta inculpatului privind vânzarea unei verighete din aur pe care au observat urme de sânge, iar pe de altă parte au relatat despre întâlnirea cu persoana agresată, la scurt timp după discuția purtată cu inculpatul, despre susținerile acesteia și leziunile pe care le prezenta - descrise și în raportul de constatare medico-legală nr.72R din 16.04.2009 al Serviciului Medico - Legal Județean B, aflat la 10-11 ds. - probe care infirmă declarațiile inculpatului referitoare la nevinovăția sa.
Raportat la situația de fapt reținută s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunii comise de inculpat, iar sancțiunea penală stabilită a fost judicios individualizată în raport de criteriile prev. de art.72 Cod penal, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art.52 Cod penal, astfel că nu se impune redozarea acesteia, în sensul coborârii către minimul special prevăzut de textul de lege incriminator sau sub acest minim, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal, considerate de inculpat în apărare ca pledând în favoarea sa.
În argumentarea punctului de vedere îmbrățișat, Curtea a pus accent pe aspectul că pedeapsa este în măsură să realizeze finalitatea urmărită numai dacă prin felul și măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională, convingătoare, justă și echitabilă.
În aceeași măsură, instanța de recurs a apreciat că reținerea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere, se ține seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de elementele care caracterizează persoana făptuitorului.
Totodată, dacă instanța constată existența unora din împrejurările enumerate exemplificativ de legea penală, nu este obligată să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, ci le va aprecia în raport cu pericolul social concret al faptei, cu ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, cu urmările produse s-au care s-ar fi putut produce și cu periculozitatea infractorului, spre a decide dacă au caracter atenuant sau nu.
Numai în măsura în care aceste din urmă împrejurări nu atribuie faptei supuse judecății o gravitate sporită, împrejurările exemplificate de legiuitor au semnificația unor circumstanțe atenuante judiciare.
În același timp însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.
Ori, raportându-ne la speța de față, Curtea reține că, inculpatul a negat săvârșirea faptei puse în sarcina sa și a avut o atitudine necorespunzătoare după plasarea sa în sfera ilicitului penal, că poziției procesuale adoptate pe parcursul procesului penal, nu i se poate atribui caracter de circumstanță atenuantă și nu se justifică, așadar, a se da eficiență juridică prevederilor art. 74 Cod penal cu consecința atenuării pedepselor aplicate în conformitate cu disp. art. 76 Cod penal, neputând fi ignorate împrejurările ce atribuie faptei deduse judecății și persoanei inculpatului un pericol social accentuat.
De altfel, prima instanță a dat dovadă de multă clemență dozănd pedeapsa aplicată, spre nivelul minimului special, în condițiile în care limitele de pedeapsă se situează între 5-15 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie în forma agravantă.
Pe de altă parte, instanța de control judiciar s-a oprit în cadrul acestei analize și asupra elementelor ce caracterizează persoana inculpatului, reținând că acesta are în întreținere un copil minor și că familia sa se confruntă cu dificultăți materiale și financiare, dar și că recurentul dă dovadă de perseverență în activitatea infracțională, el având în antecedentele penale nu mai puțin de șase condamnări pentru comiterea unor infracțiuni, contra patrimoniului, de același gen, ori contra persoanei, fiind condamnat ultima dată, astfel cum rezultă din cazierul judiciar existent la fila 27 ds., prin sentința penală nr. 123 din 28 august 1997 Tribunalului Botoșani la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea în concurs a unei infracțiuni de omor și una de violare de domiciliu, fiind eliberat la data de 03 decembrie 2001, cu un rest neexecutat de 709 zile, situație juridică care a și atras aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, privind starea de recidivă postexecutorie. În atare situație, asemenea faptă neurmată de o ripostă fermă a organelor în drept ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpatului, impresia că poate persista în activitatea ilicită, în condițiile în care, acesta nu a înțeles să-și corijeze comportamentul ignorând în continuare valorile fundamentale ocrotite de lege, prin normele dreptului penal și procesual penal și avertismentele ferme date de societate, prin instanța de judecată, dovedind în acest mod lipsă de efect educativ a pedepsei anterior aplicate.
Sub aspectul laturii civile, prejudiciu cauzat părții vătămate a fost dovedit cu înscrisul existent la fila 13 dosar, iar suferința fizică la care a fost supusă aceasta justifică acordarea daunelor morale în cuantumul stabilit de instanța de fond.
Pentru considerentele ce preced, Curtea concluzionează că recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală se va deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 19.11.2009 la zi.
Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 215 din 19 noiembrie 2009 Tribunalului Botoșani (sentința penală nr. 994 din 27 august 2009 Judecătoriei Dorohoi ).
Deduce în continuare arestarea preventivă a inculpatului începând cu data de 19 noiembrie 2009 la zi.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 350 lei, cheltuieli judiciare din recurs, din care, suma de 200 lei, reprezentând onorar apărător oficiu, se va vira în contul S, din fondurile avansate de Ministerul Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.N:
19.02.2010/3 ex.
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Nechifor Veta, Hetriuc Laurențiu
