Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 58/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG 195/2002
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 58
Ședința publică din 03 februarie 2010
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul S, împotriva deciziei penale nr. 9 din 05 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar o serie de înscrisuri cu care face dovada situației familiale a inculpatului, respectiv două bilete de externare ale tatălui său -, certificatul de încadrare în grad de handicap a mamei sale - și procura specială autentificată sub nr. 1243 din 25 martie 2008 de către Biroul Notarului Public. Deosebit de aceasta, precizează că nu mai are alte cereri de probe de solicitat.
Întrebat fiind, inculpatul arată că nu înțelege să dea o nouă declarație în această fază procesuală, precizând că le menține pe cele date până în prezent în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri în susținerea acestuia.
Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv părăsirea locului accidentului, solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală. În subsidiar, solicită achitarea acestuia în baza art. 10 lit. e Cod procedură penală.
Conform textului legal este știut faptul că părăsirea locului accidentului este condiționată de un aspect foarte clar, respectiv ca acesta să fie implicat în vreun accident sau să fi săvârșit o infracțiune. Așa cum s-a reținut și în rechizitoriu, acea infracțiune prin care persoana vătămată a decedat nu a fost săvârșită de inculpat. Faptul că acesta a fost într-o eroare de fapt la acel moment și nu a sesizat că a trecut peste corpul unei persoane, apreciază că nu poate fi un element decisiv în cauză. Consideră că în cauză este dată eroarea de fapt, întrucât inculpatul nu a conștientizat la momentul respectiv ce s-a întâmplat. Astfel, nefiind îndeplinite condițiile pentru a fi vorba despre o infracțiune de părăsire a locului accidentului, infracțiunea reținută în sarcina sa nu este dată.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, solicită să se rețină circumstanțele atenuante care pledează în favoarea inculpatului, respectiv faptul că a avut o poziție procesuală corectă, a recunoscut săvârșirea faptei. Simpla recunoaștere a faptei este o dovadă clară a bunei credințe a inculpatului.
Raportat la aceste aspecte, față de cea de-a doua infracțiune, solicită admiterea recursului, reindividualizarea pedepsei aplicate prin redozarea cuantumului și să se aplice dispozițiile art. 86/1 Cod penal, respectiv să se suspende pedeapsa sub supraveghere motivat de faptul că inculpatul are o situație familială deosebită. Precizează că pe parcursul acestui proces s-au invocat 3 excepții de neconstituționalitate deoarece acesta a fost părăsit de soția lui, are doi copii minori în întreținere, precum și un copil de 5 ani al surorii sale care este plecată în Italia, fiind singurul întreținător al acestora.
Posibilitatea de a executa pedeapsa în regim de detenție este o măsură drastică, cu atât mai mult cu cât nu a găsit o persoană care să aibă grijă de copii. Nu este scuzabil faptul că a săvârșit anumite infracțiuni, că anterior a fost condamnat pentru o infracțiune de înșelăciune, însă cere să se observe că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 86/1 Cod penal, respectiv pedeapsa aplicată este mai mică de 4 ani, nu a fost condamnat la o pedeapsă anterioară mai mare de 1 an închisoare și persoana inculpatului.
De asemenea, cere să se țină cont de poziția procesuală constantă pe parcursul procesului, exprimându-și clar părerea de rău. În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului a arătat că a fost într-o eroare de fapt, iar pedeapsa aplicată era prea mare.
În situația în care nu se va reține apărarea din primul motiv de recurs, singura soluție este aplicarea prevederilor art. 86/1 Cod penal, care îi acordă oad oua șansă de a se reintegra în societate, deoarece scopul dreptului penal este reeducare și prevenire și nu efectiv condamnare, aceasta din urmă fiind o măsură extremă.
Față de toate considerentele expuse și de actele depuse la dosar, solicită admiterea recursului, în sensul de a se dispune achitarea inculpatului pentru primul motiv de recurs. În eventualitatea în care nu se va reține această situație, solicită redozarea pedepsei și să se aplice dispozițiile art. 86/1 Cod penal, inculpatul obligându-se să se prezinte de fiecare dată conform indicațiilor pe care instanța de recurs le va fixa în cauza de față.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri ca fiind legale și temeinice. În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, apreciază că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, iar incidența art. 52 din Codul penal, cu privire la eroarea de fapt nu poate fi aplicată în cauză, inculpatul fiind cel care a condus fără permis de conducere și a acroșat victima, care anterior a fost accidentată de o altă persoană, însă aceasta se afla pe carosabil. În această situație obligația inculpatului era de a opri până la sosirea organelor de poliție, ceea ce nu a făcut deoarece nu avea permis de conducere. Din declarațiile martorilor audiați în cauză, care au spus că acea victimă era pe carosabil, nu se poate reține o eroare de fapt cu privire la cerințele esențiale a infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
Cât privește cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, apreciază că acestea au fost proporționalizate în mod corect de către instanțele de fond și apel.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său. Recunoaște și regretă săvârșirea faptei de conducere de drumului publice și precizează că nu a știut că în acea zonă a avut loc un accident, accident în care mașina condusă de el nu a fost implicată. De asemenea, cere să se țină cont că are o situație familială deosebită.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 329/04.06.2008 Judecătoria Suceava, în baza art.86 al.1(fostul 78 al. 1) din OUG nr. 195/2002 l-a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art.89 al.1( fostul art. 81 al. 1) din OUG nr. 195/2002 a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor competente.
S-a constatat că infracțiunile ce constituie obiectul prezentului dosar sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 723/24.06.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 372/26.06.2006 a Curții de APEL SUCEAVA la data de 26.06.2006.
În baza art. 85 al. 1.pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 723/24.06.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 372/26.06.2006 a Curții de APEL SUCEAVA la data de 26.06.2006 și s-au repus în individualitatea lor pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al. 1, 4.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. și a art. 74 lit. b, 76 lit. c pen. și pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 al.1 pct. 3 din Lg. nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 al.2 pen. art. 74 lit. b și art. 76 lit. e pen.
S-a constatat că infracțiunile ce constituie obiectul prezentului dosar sunt concurente cu infracțiunea prevăzută de art. 78 alin.1 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 al.1 lit. a și c și alin.2 și art. 76 al.1lit. d pen. pentru săvârșirea căreia inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 140/26.03.2007 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin decizia penală nr. 550/05.12.2007 a Curții de APEL SUCEAVA la data de 05.12.2007.
În baza art. 85 alin. 1.pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 140/26.03.2007 a Judecătoriei Fălticeni definitivă prin decizia penală nr. 550/05.12.2007 a Curții de APEL SUCEAVA la data de 05.12.2007.
În baza art. 36 alin. 1.Cod Penal s-au contopit pedepsele de un an închisoare și de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre cu pedepsele de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 723/24.06.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 372/26.06.2006 a Curții de APEL SUCEAVA la data de 26.06.2006, de 1 lună închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 723/24.06.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 372/26.06.2006 a Curții de APEL SUCEAVA la data de 26.06.2006 și de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 140/26.03.2007 a Judecătoriei Fălticeni definitivă prin decizia penală nr. 550/05.12.2007 a Curții de APEL SUCEAVA la data de 05.12.2007
În baza art. 34.Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit.a teza a II-a și lit. b pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava din 09.03.2007 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor competente, prevăzute de art. 78 al. 1 și art. 81 al. 1 din OUG nr. 195/2002 (art. 86 al. 1, art. 89 al. 1 din noua reglementare) și s-a dispus scoaterea de sub urmărire a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 178 al. 1,2.pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv culpa. S-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de AN sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 178 al.1,2 pen, art. 81 al. 1 din OUG nr. 195/2002( art. 89 al.1din noua reglementare).
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în seara de 03.09.2005, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere și după acroșarea victimei (accidentată anterior de un alt autoturism), a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor competente.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul este proprietarul autoturismului marca 1310 cu număr de înmatriculare - dobândit prin cumpărare de la numitul la data de 06.02.2004 (15 ds.P). În ziua de 03.09.2005 s-a deplasat din mun. S în orașul unde a desfășurat mai multe activități, iar în jurul orei 21,30, deși nu poseda permis de conducere, s-a urcat la volanul autoturismului sus-menționat ce era parcat la familia din orașul, conform declarației inculpatului (104 ds.).
Inculpatul a condus autoturismul din orașul spre mun. S și la ieșirea din satul, comuna, pe J 208, în dreptul km 10+300 a simțit o "hurducătură". că a trecut peste un câine, inculpatul și-a continuat deplasarea, oprind autoturismul după aproximativ 600- 700 metri de locul respectiv întrucât a avut o defecțiune la motor, conform declarației inculpatului (104 ds.). În timp ce remedia defecțiunea, lângă inculpat a oprit un autoturism marca VW cu număr de înmatriculare -, al cărui conducător auto, respectiv martorul, l-a întrebat dacă știe ce a făcut, respectiv că a lovit o persoană care se afla pe carosabil la câteva sute de metri în spatele autoturismului, conform declarației acestui martor (92 ds.).
Deși martorul ce era însoțit de martora l-au avertizat pe învinuit că este posibil să fi acroșat persoana găsită decedată pe șosea, inculpatul a plecat de la locul respectiv timp în care cei doi martori s-au deplasat la Postul de Poliție pentru a anunța despre producerea accidentului.
Prima instanță a reținut că martorul (97 ds.) a arătat că, împreună cu inculpatul, este administrator la SC SRL S, iar în ziua de 04.09.2005 în jurul orei 16,00 fost sunat de către inculpatul, acesta din urmă rugându-l să se întâlnească pentru a discuta o problemă. Cei doi s-au întâlnit în cursul zilei de 05.09.2005, ocazie cu care inculpatul i-a relatat faptul că în seara de 03.09.2005 a condus autoturismul cu număr de înmatriculare BT - 02 - din orașul până în mun. S, precizându-i totodată că " este posibil să fi accidentat o persoană". Deși la data de 06.09.2005, în faza actelor premergătoare, a relatat organelor de poliție (101) că el a condus autoturismul cu număr de înmatriculare - pe raza comunei în seara zilei de 03.09.2005 în timp ce inculpatul era pasager în autoturism, la data de 09.09.2005 (99) acesta a revenit de la declarația dată anterior precizând că a încercat să îl ajute pe inculpat, cunoscând că acesta nu posedă permis de conducere și întrucât autoturismul nu prezenta avarii, nu a crezut că ar fi comis vreun accident de circulație. Aflând ulterior despre accidentul mortal a cărui victimă a fost numitul, martorul a relatat împrejurările în care a luat cunoștință despre faptul că în seara de 03.09.2005 inculpatul a condus autoturismul pe raza comunei.
În jurul orei 23,30 organele de poliție din cadrul JSs -au deplasat pe DJ 208 în dreptul km 10+300 unde au descoperit o persoană de sex masculin identificată ulterior în persoana numitului, având multiple leziuni corporale, victima fiind decedată în momentul identificării. Locul unde a avut loc accidentul era în aliniament fără declivități, partea carosabilă fiind uscată, cele două sensuri de mers nefiind delimitate prin marcaj rutier, conform procesului verbal de cercetare la fața locului (4-5 ds.).
Cu ocazia cercetării la fața locului au fost identificate și fixate mai multe urme și mijloace materiale de probă, respectiv o urmă de târâre, mai multe fragmente din material plastic de culoare neagră, o de culoare brun-roșcată cu dimensiunile de 0,15 x 0,20, conform aceluiași proces verbal 4-5 ds.
În aceeași noapte, în jurul orei 01,00, inculpatul a fost identificat la domiciliu de organele Poliției Rutiere care i-au examinat autoturismul. La data de 06.09.2005 autovehiculul a fost supus examinării criminalistice constatându-se că pe suprafața exterioară a autoturismului se află depuse într-un uniform particule miniscule de pământ uscat și, de pe suprafața metalului de sub de protecție față fiind ridicate particule minuscule de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge. De asemenea, același fel de particule au fost ridicate și de pe suprafața aripii interioare stânga față. Pe traversa din partea stânga și pe brațul din partea din față a autovehiculului au fost identificate urme de ștergere a suprafeței uniforme de pământ uscat și.
Tot cu ocazia examinării criminalistice au fost recoltate prin răzuire particule minuscule cu aspect de sânge de pe suprafața măștii metalice inferioare față și aripa interioară, precum și particule de ulei în amestec cu și pământ de pe suprafața exterioară a băii cu ulei a autoturismului (33 ds.).
Prin raportul de necropsie nr.402 C/05.09.2005 al SML S (48 ds.) s-a stabilit că moartea numitului a fost violentă, ea datorându-se unui stop cardio-respirator consecutiv unui politraumatism grav cranian, toracic, abdominal și membre, leziunile putând fi produse prin târâre și comprimare sub un autovehicul în mișcare, victima fiind într-o poziție declivă pe carosabil, poziția favorizată de starea de intoxicație acută etilică neletală, respectiv o alcoolemie de 2,10 gr.%
Prin raportul de expertiză -/20.02.2006 (f56-59ds.) a Institutului de Criminalistică -Serviciul Expertize - Chimice din cadrul IGPR s-a stabilit că uleiul identificat pe puloverul victimei prezintă caracteristici asemănătoare cu uleiul mineral prelevat de pe suprafața inferioară a băii de ulei a autoturismului cu număr de înmatriculare, BT-02 -, deci victima a fost acroșată și de autoturismul condus de inculpat.
Însă nu s-a putut reține culpa inculpatului în producerea accidentului deoarece din probele care au fost administrate în cursul cercetării penale nu a rezultat că în momentul acroșării victimei de către inculpat aceasta mai era în viață sau că leziunile produse au condus la deces. Prin adresa nr. 402/C/2005 a SML S (52) s-a precizat că în cazul implicării a 2 autovehicule în accidentarea lui nu se pot partaja leziunile produse de primul autovehicul și cele produse de cel de al doilea.
Prin adresa nr.-/13.09.2005 (87) Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Sac omunicat că inculpatul nu figurează în evidențe ca posesor al permisului de conducere.
În drept, fapta inculpatului de a conduce în seara de 03.09.2005, pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere și după acroșarea victimei (accidentată anterior de un alt autoturism), a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor competente întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 78 al. 1 din OUG nr. 195/2002 și ale infracțiunii prevăzute de art. 81 al. 1 din OUG nr. 195/2002 (art.86 al.1 și art. 89 al.1din noua reglementare).
Situația de fapt reținută de instanță este dovedită prin administrarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto(f4-12 ds.), înscris întitulat contract de vânzare-cumpărare, proces verbal de examinare criminalistică a obiectelor de îmbrăcăminte și planșe foto(f17-32), proces verbal de examinare criminalistică a autoturismului cu număr de înmatriculare - (33ds.), proces-verbal a traseului parcurs de inculpat(40-44 ds.), raport de necropsie nr. 402/C/2005(f48-49 ds.), adresa nr. 402/C/12.12.2005 a SML S(f52), raport de expertiză fizico-chimică nr. -/2006(f56-61 ds.), raport de expertiză biocriminalistică nr. 10001/2006(f65-69 ds.), raport de expertiză tehnică(f72-85 ds.), adresa nr. -/2005 a (87 ds.p), declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat pentru fiecare faptă prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen.: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului care are antecedente penale și a recunoscut doar comiterea infracțiunii prevăzute de 78al.1din nr.OUG 195/2002( art.86 al.1 din noua reglementare).
Întrucât inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, sunt îndeplinite condițiile pentru existența concursului real de infracțiuni, conform art. 33 lit. a
Cod PenalAvând în vedere fișa de cazier a inculpatului, prima instanță a constatat că infracțiunile ce constituie obiectul prezentului dosar sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 723/24.06.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 372/26.06.2006 a Curții de APEL SUCEAVA la data de 26.06.2006.
În baza art. 85 al. 1.pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 723/24.06.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 372/26.06.2006 a Curții de APEL SUCEAVA la data de 26.06.2006 și a repus în individualitatea lor pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al. 1, 4.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. și a art. 74 lit. b, 76 lit. c pen. și pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 al.1 pct. 3 din Lg. nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 al.2 pen. art. 74 lit. b și art. 76 lit. e pen.
A constatat că infracțiunile ce constituie obiectul prezentului dosar sunt concurente cu infracțiunea prevăzută de art. 78al.1 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a și c și al.2 și art. 76 al.1lit. d pen. pentru săvârșirea căreia inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 140/26.03.2007 a Judecătoriei Fălticeni definitivă prin decizia penală nr. 550/05.12.2007 a Curții de APEL SUCEAVA la data de 05.12.2007.
În baza art. 85 alin. 1.pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 140/26.03.2007 a Judecătoriei Fălticeni definitivă prin decizia penală nr. 550/05.12.2007 a Curții de APEL SUCEAVA la data de 05.12.2007.
În baza art. 36 alin. 1.Cod Penal a contopit pedepsele de un an închisoare și de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală apelată cu pedepsele de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 723/24.06.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 372/26.06.2006 a Curții de APEL SUCEAVA la data de 26.06.2006, de 1 lună închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 723/24.06.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 372/26.06.2006 a Curții de APEL SUCEAVA la data de 26.06.2006 și de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 140/26.03.2007 a Judecătoriei Fălticeni definitivă prin decizia penală nr. 550/05.12.2007 a Curții de APEL SUCEAVA la data de 05.12.2007
În baza art. 34.Cod Penal i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71.pen. interpretate prin prisma jurisprudenței CEDO în materia drepturilor omului, i- interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit.a teza a II-a și lit. b pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 9 din 5 ianuarie 2009 Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 329/04.06.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava.
Tribunalul a constatat că inculpatul apelant a comis faptele deduse judecății în împrejurările reținute de prima instanță și arătate în considerentele sentinței penale atacate, vinovăția sa fiind în mod corect stabilită.
Tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiat motivul de apel invocat de către inculpatul, în sensul că pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor competente, prev. de art. 81 al. 1 din nr.OUG 195/2002 se impune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, iar în subsidiar, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală, cu motivarea că această infracțiune nu există, întrucât nu inculpatul a fost cel care a determinat uciderea victimei, din declarații rezultând că a fost în eroare cu privire la ce s-a întâmplat în acea seară, fiind aplicabile dispozițiile art. 51 Cod penal, referitoare la eroarea de fapt.
Astfel, însuși inculpatul a declarat că, în timp ce circula cu autoturismul pe raza satului, comuna, a simțit o "hurducătură", căreia însă nu i-a dat nici o atenție, împrejurare din care rezultă că acesta a acceptat faptul că ar fi putut accidenta o persoană, dar nu a oprit autoturismul, astfel după cum ar fi impus un comportament responsabil, ci dimpotrivă, a preferat să își continue deplasarea.
Mai mult decât atât, deși martorul l-a atenționat pe inculpat despre faptul că este posibil să fi lovit un cetățean care se afla pe șosea, inculpatul și-a continuat drumul fără a se întoarce la locul accidentului și fără a avea aprobarea organelor de poliție.
Prin urmare, nu s-a reținut că inculpatul a fost în eroare cu privire la accidentul produs, având în vedere faptul că acesta a fost avertizat cu privire la posibilitatea de a fi comis un accident rutier, nefiind, deci, aplicabile dispozițiile art. 51 Cod penal referitoare la eroarea de fapt, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor competente, prev. de art. 81 al. 1 din nr.OUG 195/2002, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.
Latura obiectivă a acestei infracțiuni este realizată prin acțiunea inculpatului de părăsire a locului accidentului fără aprobarea organelor competente, condiția producerii unui accident ce a avut ca urmare moartea victimei fiind îndeplinită prin faptul că a survenit decesul victimei, indiferent dacă acesta este rezultatul unei fapte comise din culpă, sau a unui caz fortuit.
De asemenea, în cauză este dată și latura subiectivă a infracțiunii sus-menționate, întrucât inculpatul, deși a fost avertizat despre faptul că a fost angajat într-un accident de circulație, a înțeles să plece de la locul faptei și de la locul în care se afla în momentul în care fusese atenționat de către martorul.
Relativ la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului apelant, Tribunalul apreciat că acestea au fost just și proporțional individualizate, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul, arătând că este nelegală și netemeinică, motivele de recurs fiind depuse după expirarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 38510alin. 2 Cod procedură penală. Prin urmare, Curtea va avea în vedere doar motivele de recurs care pot fi invocate din oficiu.
Astfel, inculpatul, prin apărător, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, pe considerentul că victima nu a decedat ca urmare a acțiunii ilicite a inculpatului, așa cum s-a reținut și în rechizitoriu. În subsidiar, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit e Cod procedură penală, fiind îndeplinite condițiile privind eroarea de fapt. Cu privire la infracțiunea prev. de art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002, solicită reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei. De asemenea, solicită suspendarea pedepsei sub supraveghere conform art. 861Cod penal.
Analizând cauza se constată că recursul este întemeiat numai în ce privește modalitatea de executare a pedepsei, caz de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, celelalte motive fiind nefondate.
Potrivit at. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, constituie infracțiune.
Singurul temei al răspunderii penale este săvârșirea unei infracțiuni. Inexistența faptei presupune și inexistența infracțiunii apărând astfel imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală. Prin reglementarea cazului de stingere a acțiunii penale prev de art. 10 lit. a Cod procedură penală, legiuitorul a avut în vedere situația în care fapta nu există în materialitatea ei. În cauză, așa cum rezultă din probele administrate, organele de poliție au descoperit pe DJ 208A, pe partea carosabilă, o persoană de sex masculin, identificată în persoana numitului, având multiple leziuni corporale, fiind decedată în momentul identificării. Din examinările criminalistice ale autoturismului condus de inculpat coroborate cu declarațiile martorilor și rezultă că inculpatul a trecut cu mașina peste victimă părăsind locul faptei. Față de această împrejurare nu se poate conchide că fapta nu există în materialitatea ei, iar solicitarea inculpatului de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală este nefondată.
În ceea ce privește reținerea erorii de fapt ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, Curtea constată că și această solicitare este nefondată. Eroarea, în dreptul penal, este definită ca o reprezentare greșită de către cel care săvârșește o faptă prevăzută de legea penală a realității din momentul săvârșirii faptei, reprezentare determinată de necunoașterea sau cunoașterea greșită a unor date ale realității. Una din condițiile ca eroarea de fapt să înlăture caracterul penal al faptei este ca în momentul săvârșirii faptei, inculpatul să nu fi cunoscut existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. În speță, inculpatul a declarat că a simțit o "hurducătură", căreia însă nu i-a dat nici o atenție, împrejurare din care rezultă că acesta a acceptat faptul că ar fi putut accidenta o persoană, dar nu a oprit autoturismul, ci dimpotrivă, a preferat să își continue deplasarea.
Martorul l-a atenționat pe inculpat despre faptul că este posibil să fi lovit un cetățean care se afla pe șosea, însă inculpatul și-a continuat drumul fără a se întoarce la locul accidentului și fără a avea aprobarea organelor de poliție. Aceste împrejurări, coroborate și cu declarația martorului care precizează că a fost contactat de inculpat și i-a spus că "este posibil să fi accidentat o persoană", conturează opinia că inculpatul a avut reprezentarea faptului că a trecut peste o persoană și a acceptat producerea rezultatului socialmente periculos.
În consecință, Curtea apreciază că în mod corect inculpatul a fost condamnat și pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. art.89 al.1 ( fostul art. 81 al. 1) din OUG nr. 195/2002.
Un alt motiv de recurs vizează reducerea pedepselor aplicate inculpatului prin reținerea unor circumstanțe atenuante.
Față de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de conduita inculpatului anterioară săvârșirii infracțiunilor și atitudinea procesuală adoptată nu se impune reținerea unor circumstanțe atenuante, însă relativ la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea consideră că executarea acesteia în regim de detenție este o măsură prea aspră, scopul preventiv - educativ putând fi atins și prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 861Cod penal ale cărui condiții sunt îndeplinite în speță. Curtea consideră că această modalitate de executare va contribui la îndreptarea, reeducarea și prevenirea comiterii altor infracțiuni de către inculpat.
În temeiul art. 861și art. 862Cod penal Curtea va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, pe o perioadă de 5 ani și 6 luni.
În temeiul art. 863Cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte o dată la patru luni la Serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului Suceava conform programului întocmit de acest serviciu;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
Pune în vedere inculpatului disp. art. 864Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșiri unei infracțiuni în termenul de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere impuse.
Examinând din oficiu cauza, nu se constată alte motive care să conducă la casarea hotărârii. În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul, va casa decizia penală în totalitate și în parte sentința penală, numai sub aspectul individualizării executării pedepsei.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.11.1971 în mun. S, jud. S, cu domiciliul în comuna, sat, județul S, fără forme legale în mun. S,-,. 16,. B,. 11, jud. S, CNP -.
Casează în totalitate decizia penală nr. 9/05.01.2009 a Tribunalului Suceava și în parte nr. 329/04.06.2008 a Judecătoriei Suceava, numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei și în rejudecare:
În temeiul art. 861și art. 862Cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, pe o perioadă de 5 ani și 6 luni.
În temeiul art. 863Cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte o dată la patru luni la Serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului Suceava conform programului întocmit de acest serviciu;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
Măsurile de supraveghere vor fi comunicate Serviciului de probațiune din cadrul Tribunalului Suceava.
Pune în vedere inculpatului disp. art. 864referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșiri unei infracțiuni în termenul de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnoredact.
2 ex./17.02.2010
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Nechifor Veta, Ilieș Titiana
