Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 56/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 56
Ședința publică din 03 februarie 2010
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de părțile civile, - prin procurator și de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 290 din 07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat desemnat din oficiu și avocat ales, pentru inculpatul recurent lipsă, și consilier juridic, pentru partea responsabilă civilmente SC Reasigurare SA - Sucursala S, lipsă fiind părțile civile recurente, procuratorul acestora -, reprezentanții părții civile intimate Casa de Asigurări de Sănătate S și ai părții responsabile civilmente intimate SC " Reasigurare " SA Agenția Câmpulung
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus motivele de recurs de către părțile civile și concluzii scrise de către SC Reasigurare SA - Sucursala
Întrebate fiind, părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de probe de solicitat.
Nemaifiind cereri de probe de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestora.
Avocat, pentru inculpatul, precizează că singurul motiv de recurs vizează faptul că în mod greșit au fost admise și apelurile părților civile, deși în considerentele deciziei penale atacate nu se regăsește nici un argument din cele invocate pentru care să se dispună în acest mod. Consideră că este o eroare, motiv pentru care solicită admiterea recursului declarat de inculpat în sensul de a se respinge apelurile declarate de către părțile civile.
În ceea ce privește recursurile declarate de părțile civile, solicită respingerea acestora.
Consilier juridic, pentru partea responsabilă civilmente SC Reasigurare SA - Sucursala S, solicită respingerea recursurilor declarate atât de inculpat, cât și de părțile civile și menținerea soluției atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect a fost admis apelul promovat de SC. Precizează că în mod greșit prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni de ucidere din culpă, prin separarea artificială a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, deși victima este una singură. De asemenea, instanța de apel a constatat că în mod eronat instanța de fond a reținut că infracțiunea de părăsire a locului accidentului este o infracțiune care este absorbită în conținutul infracțiunii de ucidere din culpă, deși aceasta vizează ocrotirea unor relații distincte.
În privința laturii civile, arată că societatea pe care o reprezintă a fost citată la un singur termen de judecată, respectiv 20 septembrie 2007, când deși a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a anunța instanța despre această situație, nu a mai fost citată pentru nici un termen ce a urmat, consemnându-se în mod eronat că SC - prin consilier juridic are termen în cunoștință. În acest context, judecarea cauzei a avut loc în lipsa lor, care nu au fost legal citați, fiind puși în imposibilitatea de a se apăra și încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.
Prezent în instanță domnul avocat precizează că a fost numit din oficiu pentru inculpatul, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosar, delegație ce încetează dat fiind că la acest termen s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului și solicită plata unei părți din onorariul stabilit pentru asistență juridică din oficiu, conform protocolului.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea tuturor recursurilor ca nefondate și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Suceava ca fiind legală și temeinică.
După strigarea cauzei, se prezintă în instanță d-l avocat care precizează că este angajat de către părțile civile recurente, și, depunând delegație la dosar, însă nu a fost strigat în cauză, motiv pentru care solicită reluarea cauzei. Mai precizează că la începutul ședinței, completul de judecată a anunțat că lista a doua se va lua după terminarea primei liste, iar clientul său - tatăl părților civile - a fost plecat din sală.
La a doua strigare a cauzei se prezintă aceleași părți și procuratorul, pentru părțile civile recurente, asistat de avocat ales.
Având în vedere că delegația d-lui avocat a fost depusă astăzi și dintr-o eroare nu a fost strigat în calitate de apărător ales al părților civile recurente, instanța dispune reluarea cauzei și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru părțile civile recurente, și, precizează că a promovat recurs împotriva deciziei Tribunalului Suceava prin care s-a casat hotărârea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, considerând că în mod incorect instanța de apel a apreciat că se găsește în situația prevăzută de dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, care justifică această manieră de soluționare a căii de atac.
Arătă faptul că instanța nu s-a aflat în niciunul din cazurile prevăzute în mod expres de textul de lege menționat anterior, în condițiile în care instanța de fond fiind sesizată în mod corect prin rechizitoriul parchetului pentru două infracțiuni, una de ucidere din culpă în formă calificată și de părăsire a locului accidentului. De asemenea, în mod corect, instanța de fond ar fi trebuit să constate că este vorba de două infracțiuni de în concurs și să aplice regulile specifice acelei situații. Este o greșeală din partea instanței de fond să pronunțe două soluții de condamnare pentru art. 178 Cod penal și să aplice regulile de la concurs, dar această situație se putea remedia de către instanța de apel. de soluționare a apelului nu face decât să ducă la tergiversarea soluționării cauzei, obiectiv urmărit de către inculpat, care nu a făcut niciun gest pentru a despăgubi părțile civile.
De altfel, în cauză și parchetul în motivele de apel depuse a considerat că soluția corectă ar fi aceea de casare a hotărârii instanței de fond și de reținere spre rejudecare, corectându-se astfel soluția instanței de fond, apreciind incidente dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, aspect pe care îl consideră corect și din punctul său de vedere.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, casarea hotărârea instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Avocat, pentru inculpatul, așa cum a arătat și anterior, precizează că singurul motiv de recurs vizează faptul că în mod greșit au fost admise de Tribunalul Suceava și apelurile părților civile.
Cu privire la recursurile declarate de părțile civile, solicită respingerea acestora ca nefondate.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, apărătorul părților civile solicită respingerea acestuia.
Consilier juridic, pentru partea responsabilă civilmente SC Reasigurare SA - Sucursala S, reiterează concluziile prin care solicită respingerea recursurilor declarate de inculpat și de părțile civile ca nefondate și menținerea soluției atacate ca fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește latura penală a cauzei, apreciază că în mod corect Tribunalul Suceavaa admis apelurile formulate, având în vedere că prima instanță în mod greșit a dispus condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni de ucidere din culpă, prin separarea artificială a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, deși victima este una singură. De asemenea, instanța de apel a constatat că în mod eronat instanța de fond a reținut că infracțiunea de părăsire a locului accidentului ar fi o infracțiune absorbită în conținutul infracțiunii de ucidere din culpă, deși aceasta vizează ocrotirea unor relații sociale distincte.
În privința laturii civile, arată că societatea pe care o reprezintă a fost citată la un singur termen de judecată, respectiv 20 septembrie 2007, când deși a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această stare, nu a mai fost citată pentru nici un termen ce a urmat, consemnându-se în mod eronat că SC - prin consilier juridic are termen în cunoștință. Astfel, judecarea cauzei a avut loc în lipsa lor, care nu au fost legal citați, fiind puși în imposibilitatea de a-și formula apărările.
Pentru aceste considerente, apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea tuturor recursurilor ca nefondate. Deosebit de aceasta, precizează că la fila 309 dosar fond există încheierea de ședință din data de 27 noiembrie 2008 unde s-a pus în discuție, la solicitarea procurorului, schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 178 alin. 1 și 3 și art. 81 din OUG nr. 195/2002 în art. 178 alin. 1 și 3 Cod penal, dispunându-se astfel prin acea încheiere. Prin sentință, aceeași instanță a pronunțat condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 3 și pentru art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. Din acest considerent, apreciază că hotărârea instanței de apel este corectă, câtă vreme instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare cu privire la alte fapte, decât cele pentru care ea însăși a schimbat încadrarea juridică la data de 27 noiembrie 2008.
Ceea ce este nelegal și atrage o desființare cu trimitere, așa cum a procedat instanța de apel, a fost pronunțarea pe alte infracțiuni decât s-a schimbat încadrarea juridică și nu se putea rezolva în calea de atac a apelului, îngrădindu-li-se părților o cale de atac.
În plus, și societatea de asigurare în mod corect a invocat aspectul că nu a fost legal citată la fond, astfel încât singura soluție fiind cea de desființare cu trimitere spre rejudecare.
În replică, apărătorul părților civile precizează că încheierea la care a făcut referire reprezentanta parchetului este urmare a unei erori materiale deoarece cererea de schimbare a încadrării juridice a fost formulată de către parchet, care ulterior a atacat hotărârea.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 91 din data de 02.04.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr-, în baza art. 178 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74-76 lit. d Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare,părți civile fiind, și Casa de Asigurări de Sănătate S și parte responsabilă civilmente SC, Reasigurare " SA.
Prin aceeași sentință, în baza art. 178 alin. 3 din Codul penal cu aplicarea art. 74-76 lit. b Cod penal, a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, iar conform art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74-76 lit. d din Codul penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, conform art. 81 din Codul penal, pe durata prevăzută de art. 82 din Codul penal și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării art. 83 din Codul penal.
În baza art. 71 din Codul penal s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal și conform art. 71 alin. 5 din Codul penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu societatea de asigurări," SA, să achite părților civile, și, următoarele sume: 75.000.000 lei (7.500 lei) c/val cheltuielilor de înmormântare; 30.000.000 lei (3.000 lei) c/val cheltuielilor cu praznicul de 6 săptămâni; 25.000.000 lei (2.500 lei) c/val cheltuielilor cu praznicul de 6 luni; 750 lei c/val pomenire de 1 an. 6000 lei daune morale; 1750 lei c/val monument funerar; câte 40 lei lunar pentru fiecare minor, despăgubiri periodice de la data decesului victimei, până la încetarea stării de nevoie.
A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat și a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă, și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, în ziua de 21.10.2006 în jurul orelor 20,10, pe DN 17 la km 181+600, pe raza com. a avut loc un eveniment rutier, soldat cu accidentarea mortală a lui, iar conducătorul autovehiculului marca nr. -, a părăsit locul accidentului.
Cu ocazia cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală s-a stabilit că accidentul a avut loc pe partea dreaptă a drumului, în sensul de mers V D - Câmpulung M, la fața locului găsindu-se mai multe cioburi, provenind de la parbrizul și farul unui autoturism. S-a stabilit că autorul accidentului este domiciliat în com., la domiciliul căruia a fost găsit autoturismul marca cu nr. de înmatriculare menționat mai sus, care prezenta mai multe avarii, urme de vopsea de culoare albă și fragmente de material textil.
Inculpatul era în stare avansată de ebrietate, declarând că a condus autoturismul proprietatea sa de la domiciliul său, până la stația partener, unde în fața sa, a apărut un cetățean angajat în traversarea străzii. Cu toate că a încercat să-l evite, virând spre stânga, pietonul a fost lovit cu partea dreaptă față a autoturismului și proiectat în afara părții carosabile. Inculpatul nu a oprit, ci și-a continuat deplasarea, acroșând un alt autoturism aflat în incinta stației, după care și-a continuat deplasarea până la domiciliul său, unde a fost găsit de lucrătorii de poliție. Fiind testat cu aparatul etilotest, s-a înregistrat o valoare de 1,29 mlg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus imediat la Spitalul Municipal Câmpulung M, unde i s-au recoltat probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiză, a rezultat că la ora 20,50 inculpatul, avea o alcoolemie de 2,40 g/%0 pentru proba nr. 1 și de 2,10 g/%0 pentru proba a doua, valori care nu au fost contestate de acesta.
După producerea accidentului, inculpatul s-a internat la Spitalul Clinic,Socola"I solicitând efectuarea unei expertize psihiatrice.
Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. din 23.11.2006 al IML I, s-a concluzionat că în momentul comiterii faptelor, inculpatul avea discernământul critic prezent.
Din raportul de necropsie medico-legal, a rezultat că în momentul producerii accidentului, victima avea o concentrație alcoolică în sânge de 2,75 g/%0 și de 1,60 g/%0 alcool în urină.
Analizând probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de cercetarea la fața locului, schița locului faptei, planșe foto, acte medicale, raport de necropsie medico-legală, rapoarte de expertiză tehnică judiciară privind dinamica producerii accidentului, declarațiile martorilor, Hojda, coroborate cu declarațiile inculpatului, prima instanță a constatat că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 178 alin. 1, art. 178 alin. 3 Cod penal și art. 81 alin. 1 din OUG 195/2002 și, în consecință, reținând culpa comună egală a inculpatului și a victimei în producerea accidentului, l-a condamnat pe acesta la pedepse cu închisoarea, individualizate în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și cu reținere art.74 Cod penal, iar după aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, constatând îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 81 și urm. Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, apreciind că scopul prevenției generale și reeducarea celui în cauză se poate realiza și prin această modalitate de executare.
Referitor la latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că la momentul producerii accidentului, inculpatul era asigurat la Societatea de," SA, la dosar găsindu-se la fia 167 polița de asigurare SA, obligatorie de răspundere civilă auto nr. -, valabilă de la 1.01.2006 la 31.12.2006, societate care deși legal citată și prezentă în instanță, nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la cauza dedusă judecății.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, cu următoarele sume: 30.000 lei daune morale; 25.000 lei c/val cheltuielilor de înmormântare a praznicului de după înmormântare, a praznicului de 6 luni, de un an și a praznicelor ce vor urma la împlinirea a trei ani și șapte ani de la deces, 300 lei lunar pensie pentru fiecare dintre cei doi minori ai victimei, 4.000 lei c/val monumentului funerar și cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a avut în vedere la stabilirea cheltuielilor de înmormântare declarațiile martorilor audiați la solicitarea părților civile, care au arătat că au participat efectiv la aceste evenimente, cu precizarea că familia nu a avut nimic pregătit dinainte, în cauză depunându-se și acte privind achiziționarea locului de veci și alte cheltuieli specifice, dar a reținut și culpa concurentă a victimei și inculpatului la producerea accidentului, obligând inculpatul în solidar cu Societatea de Asigurări SA să achite părților civile, și, următoarele sume: 75.000.000 lei (7.500 lei) c/val cheltuielilor de înmormântare; 30.000.000 lei (3.000 lei) c/val cheltuielilor cu praznicul de 6 săptămâni; 25.000.000 lei (2.500 lei) c/val cheltuielilor cu praznicul de 6 luni.
Referitor la pomenirea de 1 an, deși sub acest aspect nu s-au produs probe, acest eveniment nu a fost contestat de către inculpat, astfel că acesta a fost obligat în solidar cu societatea de asigurări SA la suma de 750 lei reprezentând c/val pomenirii de 1 an, prima instanță având în vedere obiceiul locului, cât și referirile martorilor la cheltuielile ce au fost suportate de părțile civile, cu ocazia pomenirilor anterioare. Cheltuielile pentru praznicele de 3 ani și 7 ani solicitate de părțile civile nu au fost acordate, întrucât fiind cheltuieli viitoare, vor putea fi eventual solicitate de părțile civile după organizarea pomenirilor respective.
În ceea ce privește daunele morale, instanța de fond a reținut împrejurarea că durerea morală produsă prin decesul victimei, nu poate fi în nici un fel cuantificată într-o sumă de bani, indiferent cât de mare ar fi aceasta. Cu toate acestea, daunele morale nu trebuie să reprezinte o sursă de îmbogățire pentru părțile civile, astfel că acestea au fost stabilite de instanța de fond la suma de 6.000 lei, ținându-se seama și de culpa comună la producerea accidentului.
Întrucât părțile civile au ridicat un monument funerar la mormântul victimei, pentru care au achitat sume de 3.500 lei, prima instanță a obligat inculpatul în solidar cu Societatea de SA la 1.750 lei reprezentând din c/val monumentului funerar.
De asemenea, a mai fost obligat inculpatul în solidar cu Societatea de SA să achite câte 40 lei lunar pentru fiecare minor cu titlu de despăgubiri periodice începând cu data decesului victimei, respectiv 21.10.2006 și până la încetarea stării de nevoie.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, inculpatul, părțile civile, și asiguratorul SC Reasigurare SA - Sucursala
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesca criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate, întrucât în mod greșit instanța a separat infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1, 3 Cod penal în două infracțiuni distincte, una prev. de art. 178 alin. 1 Cod penal și una prev. de art. 178 alin. 3 Cod penal, condamnându-l pentru aceste două infracțiuni cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Inculpatul a solicitat redozarea pedepsei în raport de circumstanțele atenuante și de culpa victimei, precum și diminuarea cuantumului daunelor acordate, întrucât sunt prea mari.
Părțile civile, au solicitat, în ceea ce privește latura penală a cauzei, aplicarea unor pedepse mai mari inculpatului, întrucât cele aplicate de instanța de fond sunt mult prea mici în raport de gravitatea faptelor, nejustificându-se reținerea în sarcina acestuia a circumstanțelor atenuante. Referitor la latura civilă a cauzei, s-a arătat că în mod greșit a reținut prima instanță culpa comună, astfel că despăgubirile s-au acordat pe J în mod nelegal.
Asiguratorul SC Reasigurare SA - Sucursala Sac riticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate, întrucât deși prima instanță a fost sesizată cu o infracțiune prev. de art. 178 Cod penal s-a pronunțat pentru două infracțiuni prev. de art. 178 Cod penal, în această situație fiind de acord cu apelul declarat de parchet.
În privința laturii civile a cauzei, deși SA a fost legal citată în cauză o singură dată, aflându-se în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre acest lucru, a fost obligată în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor.
Mai mult decât atât, judecarea cauzei în primă instanță a avut loc în lipsa SC SA, a fost legal citată doar o singură dată, numai pentru termenul de judecată din data de 20.09.2007, în calitate de parte responsabilă civilmente. De asemenea, printr-o adresă anterioară termenului din 20.09.2007, prima instanță a solicitat relații de la SC privind o altă poliță de asigurare, în loc să solicite informații referitoare la poliția de asigurare obligatorie în temeiul căreia a fost obligată la plată, astfel că SC SA a fost pusă în imposibilitatea de a-și formula apărările.
Prin decizia penală nr. 290 din 07.12.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava, în baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod de procedură penală au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, inculpatul, părțile civile, și asiguratorul SC Reasigurare SA - Sucursala S, împotriva sentinței penale nr. 91/02.04.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr-, desființată în totalitate sentința penală apelată, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung -M s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și de art. 178 alin. 1 și 3.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen. iar la termenul de judecată din data de 27.11.2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune, prevăzută de. 178 alin. 1 și 3.pen.
Prin sentința apelată, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de ucidere din culpă și o infracțiune rutieră, reținute a fi săvârșite în concurs, în timp ce, potrivit încheierii menționate, de schimbare a încadrării juridice, instanța a reținut că este învestită cu judecarea unei singure infracțiuni de ucidere din culpă. În aceste condiții prima instanță s-a pronunțat în mod diferit față de încadrarea juridică pe care o reținuse, dispunând condamnarea pentru un concurs de infracțiuni, în condițiile în care la schimbarea încadrării juridice se reținuse că instanța urmează să judece o singură infracțiune, fapt ce a dus la agravarea situației inculpatului fără ca acest aspect să fie pus în discuție și fără a-i oferi posibilitatea de a-și exercita apărarea față de încadrarea juridică pentru care s-a dispus condamnarea.
S-a mai arătat că, potrivit art. 178 alin. 5.proc.pen. dacă prin fapta săvârșită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se poate adăuga un spor până la 3 ani. Așadar, în cazul infracțiunii de ucidere din culpă, spre deosebire de restul infracțiunilor contra vieții, integrității corporale și sănătății persoanei, legiuitorul a ales ca în cazul în care fapta reținută în sarcina inculpatului a cauzat decesul mai multor victime, să nu fie reținut concursul de infracțiuni, ci o variantă agravată a acestei infracțiuni. Prima instanță însă, în mod greșit a dispus condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni de ucidere din culpă, victima accidentului fiind una singură -. Totodată, în mod greșit s-a dispus și schimbarea încadrării juridice, prin eliminarea infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 (art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 fiind reținut în mod greșit de către parchet și prima instanță) de părăsire a locului accidentului, aceasta fiind o infracțiune care nu este absorbită în conținutul infracțiunii de ucidere din culpă, acestea vizând ocrotirea unor relații sociale distincte.
Având în vedere cele reținute, faptul că prima instanță a reținut în mod greșit încadrarea juridică a infracțiunilor cu care a fost sesizată și a pronunțat o soluție pentru infracțiuni diferite decât cea pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice, în baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod de procedură penală, Tribunalul a procedat în consecință.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, părțile civile, - prin procurator și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, părțile civile invocând modul greșit de soluționare a apelurilor, apreciind că aspectele criticate de procuror și părți puteau fi remediate de instanța de apel, în condițiile în care în speță nu erau incidente dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, iar inculpatul a invocat faptul că în mod greșit au fost admise și apelurile părților civile, deși în considerentele deciziei penale atacate nu se regăsește nici un argument din cele invocate de acestea.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că soluțiile puse la dispoziție de normele procesual penale într-un atare caz se rezumă fie la casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor Tribunalului Suceava, fie la menținerea deciziei cu consecința finală a trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond, raportat la prevederile art.379 alin.1pct. 2 lit. b Cod procedură penală.
Pe de altă parte, Curtea reamintește că potrivit dispozițiilor art.379 alin.1 pct.2 lit.b Cod procedură penală se dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că inițial în cursul cercetării judecătorești, la termenul din 15 martie 2007, prima instanță a dispus citarea în calitate de parte responsabilă civilmente a Societății de Asigurări SA S, care prin consilier juridic, la termenul de judecată din 31 mai 2007 cerut ca inculpatul să depună la dosar copia contractului de asigurare RCA valabil la data accidentului, context în care în urma prezentării de către acesta a poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, existentă la fila 167 dosar fond, a fost introdusă în această calitate, de parte responsabilă civilmente, SC Reasigurare SA, în locul celei introduse inițial, dispunându-se pentru termenul de judecată ulterior, din 20.09.2007, citarea acesteia, dar și solicitarea de informații suplimentare raportat însă la un alt contract de asigurare (196, 193 dosar fond). Deși reprezentantul legal al societății de asigurare nu a fost prezent în instanță, pe conceptul încheierilor de ședință, la acel termen cât și la cele ulterioare, s-a consemnat eronat că partea responsabilă civilmente SC Reasigurare SA este reprezentată de consilier juridic și că are termen de judecată în cunoștință, consecința fiind necitarea corespunzătoare a acestei părți, context în care asigurătorul nu a avut cunoștință de derularea și judecarea cauzei până la data de 08.04.2009, momentul comunicării sentinței și nu și-a putut face apărările necesare, acestea fiind și considerentele pentru care a înțeles să atace cu apel hotărârea pronunțată.
Ori nelegala citare a unei părți - care din acest motiv nu s-a putut prezenta la judecată, spre a-și susține interesele - este neîndoielnic de natură să afecteze justa soluționare a acțiunii penale și civile a cauzei, astfel că soluția pronunțată de Tribunalul Suceava, cu argumentele aici expuse este legală și temeinică.
În altă ordine de idei, ste real că, în baza efectului devolutiv în apel, se produce o nouă judecată în fond, ca regulă, pe baza probatoriului deja administrat în cauză, cât și a altor probe pertinente, concludente și utile administrate pentru prima dată în apel, însă efectul devolutiv nu poate fi înțeles ca o reluare de la început a judecății ce s-a încheiat prin pronunțarea hotărârii împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, ci o verificare multilaterală, în fapt și drept, a acelei sentințe, tocmai pe baza acelui material probator.
Ori, pronunțarea judecătoriei asupra altor infracțiuni decât cele deduse judecății prin actul de sesizare sau astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință din 27 noiembrie 2008 duce la o vătămare a drepturilor părților care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii primei instanțe.
acestei erori în apel ar răpi părților un grad de jurisdicție și le-ar afecta în mod grav dreptul la apărare, câtă vreme ele ar avea la dispoziție ulterior numai o singură cale de atac, a recursului, care este preponderent devolutivă asupra chestiunilor de drept, neputând fi puse în discuție, ca regulă, aspecte de fapt și neputându-se administra alte probe în recurs, cu excepția oricăror înscrisuri.
Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.
Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Pentru a conchide, Curtea constată și o nesoluționare a cauzei, sub aspectul laturii penale și implicit a celei civile de către prima instanță. Neefectuând o cercetare judecătorească completă și nerăspunzând apărărilor formulate de părți, instanța de fond a încălcat reguli de bază ale procesului penal. Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu R (94) 12 Comitetului de Miniștri ai Membre asupra eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor".
Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziție a instanței este reliefată și de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți".
Astfel, pentru argumentele ce preced, Curtea în baza art.379 pct.1 lit.b proc.pen. va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de părțile civile, - prin procurator și de inculpatul și va menține decizia atacată ca legală și temeinică.
Văzând cererea apărătorului desemnat din oficiu și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul și de părțile civile, - toți prin procurator împotriva deciziei penale nr. 290 din 07 decembrie 2009 Tribunalului Suceava (sentința penală nr. 91 din 02 aprilie 2009 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc ).
Obligă inculpatul să plătească statului 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Obligă partea civilă, precum și părțile civile minore și, prin reprezentant legal, să plătească statului câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 50 de lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu e se va avansa din fondurile către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehndact.
25.02.2010/2 ex.
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Nechifor Veta, Ilieș Titiana
