Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 711/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 711/2009
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Felicia Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale numărul 155/A/05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații recurenți și în stare de deținere în Penitenciarul Aiud, asistați de avocat - apărător desemnat din oficiu, lipsind părțile vătămate intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care întrebați fiind, ambii inculpați recurenți susțin recursurile declarate, sunt de acord să fie asistați de apărătorul desemnat din oficiu și nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpaților solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei recurate și rejudecând:
Pentru inculpatul, pronunțarea unei soluții de achitare pe lipsa vinovăției atât pentru furtul telefonului mobil cât și pentru viol. Cu privire la infracțiunea de viol, în unor probe care să ateste vinovăția inculpatului, nu se poate considera că acesta este autorul faptei. Cu privire la infracțiunea de tâlhărie, nu există probe directe care să ateste agresiunea, astfel că nici pt. această faptă nu poate fi reținută vinovăția inculpatului.
Pentru inculpatul solicită aducerea unei soluții de achitare față de lipsa probelor care să-i ateste vinovăția cu privire la ambele fapte reținute. În cauză este vorba despre un raport sexual liber consimțit, partea vătămată fiind cunoscută ca o femeie de moravuri ușoare. Mai mult raportul sexual s-a consumat în apropierea unei străzi intens circulate, partea vătămată având posibilitatea să solicite ajutor. Cu privire la infracțiunea de tâlhărie, inculpatului nu îi poate fi reținută această faptă, neexistând probe directe care să ateste săvârșirea ei.
În subsidiar, pentru ambii inculpați, dacă se apreciază că subzistă vinovăția lor, solicită admiterea recursurilor și prin reanalizarea întregului material probator, a se dispune reducerea pedepselor aplicate.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor formulate de cei doi inculpați ca nefondate și menținerea soluției de condamnare ca temeinică și legală.
În mod corect a fost reținută vinovăția inculpaților pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, aceasta fiind dovedită cu probele administrate în cauză respectiv raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză traseologică, declarațiile martorilor și părților vătămate.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, consideră că acestea au fost just individualizate în cuantumul stabilit.
Având ultimul cuvânt, inculpatul arată că partea vătămată a plecat de la discotecă de bună-voie cu el, că în cauză nu este vorba despre viol, ci despre un raport sexual consimțit, neexistând probe privind constrângerea. Cu privire la tâlhărie, nu a avut nici o legătură cu partea vătămată, cu care este prieten din copilărie.
Având ultimul cuvânt, inculpatul declară că nu se face vinovat pentru infracțiunile reținute, neexistând probe care să-i ateste vinovăția. Cu privire la urma de picior ridicată de la fața locului, aceasta nu-i aparține, având mărimea 43 iar el are numărul 39.
Cu privire la infracțiunea de tâlhărie, telefonul a fost luat de numitul care l-a și predat la poliție, nu se consideră vinovat decât de faptul că s-a aflat în acel moment în discotecă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 110/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr- a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al. 1 și 2 lit. b și c, al. 2/1 lit. a Cp cu aplicarea art. 37 lit. a Cp și la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 al. 1 și 2 lit. a cu aplic. art. 37 lit. a Cp.
În baza art. 83 al. 1 Cp a fost revocat beneficiul suspendării condiționate privind pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sp nr. 1386/2004 a Judecătoriei Alba Iulia și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedepsele de 7 ani și respectiv 8 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cp au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 9 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute 10 ani închisoare.
În baza art. 71 Cp i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al. 1 și 2 lit. b și c, al. 2/1 lit. a Cp și la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 al. 1 și 2 lit.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cp au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cp i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale.
A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus durata arestului preventiv de la 09.12.2007 la zi.
S-a constatat că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că în noaptea de 08/09.12.2007 în jurul orelor 03.00 în timp ce se aflau în incinta discotecii -UP din cei doi inculpați prin folosirea de violențe și amenințări au sustras telefonul Nokia aparținând părții vătămate, iar ulterior în jurul orelor 04.30 prin constrângere au întreținut acte sexuale cu partea vătămată într-o parcare situată în spatele hotelului din.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, inculpatul și inculpatul.
În apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia hotărârea instanței de fond a fost criticată raportat la tehnica de contopire a pedepselor aplicate inculpatului întrucât trebuia să se dea efect mai întâi concursului de infracțiuni și apoi recidivei, la faptul că inculpaților nu li s-au aplicat pedepse complementare pentru săvârșirea infracțiunii de viol și pentru omisiunea instanței de a dispune conform L 76/2008.
În apelul formulat de inculpatul fil. 35-37 s-a arătat în esență că cel în cauză nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și viol. Astfel s-a susținut că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii, iar martorii care îl acuză pe inculpat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie sunt martori indirecți nici unul neasistând la comiterea infracțiunii. S-a mai arătat că partea vătămată se afla sub influența băuturilor alcoolice și că partea vătămată l-a percheziționat pe inculpat și nu a găsit telefonul. În privința infracțiunii de viol inculpatul a arătat că raportul de constatare medico legală nu a putut preciza cu exactitate dacă victima a întreținut un raport sexual în acea noapte și nu au fost puse în evidență urme de violență. victimei a arătat că aceasta a plecat de bunăvoie cu inculpatul și că este o femeie de moravuri ușoare.
În final în apelul formulat de inculpatul s-a invocat faptul că pedeapsa aplicată acestuia este prea mare, nu s-a ținut cont că prejudiciul părții vătămate a fost recuperat și că apelantul a avut o atitudine corespunzătoare pe tot parcursul procesului penal.
În motivarea orală a apelului formulat de inculpatul apărătorul ales al acestuia a invocat în esență faptul că cel în cauză nu se face vinovat de comiterea niciuneia din cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat, că nu sunt probe care să confirme vinovăția inculpatului raportat la infracțiunea de viol. La fața locului s-a găsit urma unui pantof ce i-a fost atribuit inculpatului, dar pe acel drum trec mii de oameni. Cu privire la infracțiunea de tâlhărie a solicitat aplicarea principiului in dubio pro reo.
Prin decizia penală nr. 155/A/05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, a fost desființată sentința atacată sub aspectul neaplicării pedepselor complementare raportat la infracțiunea de viol și neaplicării dispozițiilor Legii 76/2008 și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului și repusă în individualitatea lor pedepsele de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de viol și 8 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de viol.
A fost menținută revocarea beneficiului suspendării condiționate privind pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1386/2004 a Judecătoriei Alba Iulia.
S-a făcut aplicarea art. 65 Cp în ce privește infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 al. 1, 2 lit. a Cp cu aplicarea art. 37 lit. a Cp pentru care a fost condamnat inculpatul și s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
A fost adăugată fiecare din pedepsele de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp și respectiv 8 ani închisoare la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1386/2004 a Judecătoriei Alba Iulia rezultând pedepsele de 8 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp și respectiv 9 ani și 6 luni închisoare.
Au fost contopite pedepsele mai sus menționate în pedeapsa cea mai grea la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare în finalinculpatul urmând să execute 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare închisoare aplicată inculpatului și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 7 ani și respectiv 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 65 Cp în ce privește infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 al. 1, 2 lit. a Cp pentru care a fost condamnat inculpatul și au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoareîn final inculpatul urmând să execute 8 ani și 6 luni închisoare închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp.
În baza art. 7 din L 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații și conform dispozițiilor acestui act normativ în vederea introducerii profilului genetic al acestora în.
A fost menținută starea de arest a inculpaților și și a fost dedusă durata arestului preventiv de la data de 09.12.2007 la zi.
Au fost respinse apelurile formulate de inculpații și împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 al. 2 Cpp a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 240 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:
Probele administrate, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, au dovedit fără putință de tăgadă faptul că ambii inculpați au săvârșit infracțiunile de tâlhărie și viol pentru care au fost condamnați.
Astfel partea vătămată a arătat că în noaptea de 8/9.12.2007 în timp ce se afla în incinta discotecii - Up din a intrat în toaletă în jurul orelor 03.00, iar inculpații au venit după el și i-au solicitat să le dea telefonul mobil. Inițial victima le-a spus celor doi că nu are telefon însă inculpatul l-a percheziționat, i-a scos telefonul după care l-a lovit. Ulterior victima în discotecă le-a cerut inculpaților să îi înapoieze telefonul însă aceștia l-au ironizat și l-au lovit. Chiar și după ce partea vătămată l-a anunțat pe un polițist de faptul că a fost tâlhărită inculpatul a lovit-o de față cu acel polițist fără ca acesta din urmă să intervină.
Pentru a nu se descoperi cu telefonul asupra celor în cauză, inculpatul i-a dat aparatul martorului -. Martorul a predat ulterior telefonul organelor de poliție prin intermediul mamei inculpatului.
Cele expuse de partea vătămată sunt confirmate de martorii care i-au observat pe inculpați intrând în toaletă după partea vătămată acesta din urmă ieșind după scurt timp speriat și relatându-le că a fost tâlhărit de cei doi, partea vătămată prezentând și o leziune la nivelul buzelor. Martorul a încercat să pătrundă în toaletă însă ușa acesteia se deschidea greu iar înăuntru erau inculpații și partea vătămată astfel că martorul a renunțat să mai intre.
Raportul de constatare medico legală nr. 3743/II/A/69/09.12.2007 întocmit de SML A confirmă și el că partea vătămată a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur posibil pumn.
Martorul propus de inculpați și audiat de instanța de apel nu a adus nici un element care să pună la îndoială vinovăția inculpaților. Astfel martorul a relatat că într-o noapte în discoteca - UP din martorul i-a propus spre vânzare un telefon mobil Nokia tranzacția nefinalizându-se întrucât prețul cerut era prea mare. Însă acest martor a arătat că cele relatate e el au avut loc în toamna anului 2007, iar incidentul dedus judecății a avut loc în luna decembrie 2007; martorul a mai arătat că i s-a propus spre vânzare un mobil negru cu argintiu, iar mobilul sustras victimei de către inculpați era argintiu complet.
În consecință Tribunalul a apreciat că fără dubiu probele administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpaților raportat la infracțiunea de tâlhărie.
Aceeași concluzie se desprinde și în legătură cu infracțiunea de viol: partea vătămată a arătat că în noaptea de 08/09.12.2007 în jurul orelor 04.00 fost insultată și scuipată cu bere de către inculpatul după care inculpatul s-a oferit să o conducă acasă, chipurile pentru aof eri de inculpatul. Pe drum inculpatul i-a ajuns din urmă pe cei doi după care ambii inculpați prin folosirea violenței și amenințării au întreținut cu victima raporturi sexuale normale, orale și anale. Pentru ca partea vătămată să nu poată cere ajutor inculpații i-au luat acesteia telefonul mobil pe parcursul săvârșirii infracțiunii de viol.
După ce partea vătămată a fost violată inculpații au condus-o acasă ocazie cu care au fost văzuți de martorii -, și.
Raportul de expertiză traseologică întocmit în cauză în urma cercetării la fața locului a relevat că cele două urme de adâncime descoperite au fost create de o încălțăminte având același model antiderapant cu încălțămintea corespunzătoare piciorului stâng ridicată de la inculpatul.
Pe de altă parte expertiza biocriminalistică a urmelor biologice descoperite la fața locului unde a fost violată partea vătămată a concluzionat că aceste urme aparțin inculpatului.
În plus instanța mai reține că martorii - și au fost sunați de un frate al inculpatului, iar martorul a fost căutat acasă de mai mulți membrii ai familiei scopul acestor contacte fiind acela ca martorii să intervină pe lângă partea vătămată pentru ca aceasta să-și retragă plângerea.
În declarațiile inițiale ambii inculpați au negat comiterea faptelor ulterior schimbându-și poziția și dând declarații contradictorii.
În privința infracțiunii de tâlhărie inculpatul a arătat că inculpatul i-a comunicat că i-a luat telefonul părții vătămate și că l-a dat martorului. Inculpatul a arătat că împreună cu celălalt inculpat i-au cerut telefonul părții vătămate însă în toaletă a intrat martorul care a luat aparatul și l-a dat inculpatului.
În privința infracțiunii de viol ambii inculpați au negat inițial comiterea faptei după care inculpatul a revenit și a arătat că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată cu consimțământul acesteia. Totodată s-a încercat decredibilizarea părților vătămate invocându-se faptul că în noaptea incidentului partea vătămată ar fi fost băut și că partea vătămată ar fi o femeie de moravuri ușoare.
Însă, așa cum s-a arătat mai sus, probele administrate în cauză și analizate de instanța de apel au demonstrat fără dubiu vinovăția celor doi inculpați și au confirmat situația de fapt astfel cum a fost reținută și de instanța de fond.
2. În ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului Tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare în cauză a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 Cp.
Astfel inculpatul a săvârșit în aceeași noapte două infracțiuni de o gravitate extremă, tâlhărie și viol, ceea ce denotă o periculozitate deosebită a celui în cauză și un dispreț vădit față de victimele sale în special și regulile de conviețuire socială în general.
Deosebit de relevant este și faptul că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală fiind condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare prin Sp nr. 1386/2004 a Judecătoriei Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, deci tot o infracțiune cu violență.
Mai mult inculpatul a avut o atitudine refractară încercând să denatureze aflarea adevărului prezentând mai multe variante pe măsură ce probele de vinovăție împotriva lui deveneau tot mai evidente. Totodată inculpatul nu a manifestat nici un regret față de faptele comise ceea ce denotă gradul său de înrăire.
În consecință, instanța a apreciat că pedepsele aplicate au fost corect individualizate și în mod temeinic s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sp nr. 1386/2004 a Judecătoriei Alba Iulia. Raportat la ansamblul activității infracționale a celui în cauză se impunea și aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă - ceea ce instanța de fond a și făcut.
Tribunalul a apreciat că și pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate de instanța de fond, aspectele reținute față de inculpatul fiind valabile și față de inculpatul mai puțin cele privind starea de recidivă.
Este evident că ambii inculpați au acționat pe baza unei înțelegeri prealabile atât în ce privește infracțiunea de tâlhărie cât și cea de viol. Cei în cauză au acționat deliberat prin apelarea la violență fizică și psihică pentru a înfrânge rezistența victimelor, iar imediat după comiterea faptelor pentru a le intimida pe părțile vătămate.
3. Referitor la critica formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia legat de modalitatea de contopire a pedepselor aplicate inculpatului Tribunalul a apreciat că nu este fondată.
În mod corect instanța de fond a dat eficiență mai întâi recidivei postcondamnatorii în care se găsea cel în cauză după care a aplicat regulile concursului real de infracțiuni prin stabilirea pedepsei celei mai grele și aplicarea unui spor.
Există și o practică constantă a Tribunalului Alba în același sens în baza căreia inculpatului care a comis mai multe infracțiuni în termenul de încercare al suspendării condiționate a unei pedepse cu închisoare i se aplică pedeapsa pentru fiecare infracțiune, se revocă beneficiul suspendării condiționate, se adaugă fiecare din pedepsele aplicate pentru infracțiunile noi săvârșite la pedeapsa a cărei suspendare a fost revocată, urmând ca în final pedepsele concurente să fie contopite conform dispozițiilor art. 34 lit. b Cp. În consecință această critică se dovedește a fi nefondată.
4. Pe de altă parte Tribunalul a constatat că infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 al. 1, 2 lit. a Cp pentru care au fost condamnați inculpații și este pedepsită cu închisoarea de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.
Însă instanța de fond a omis să aplice inculpaților pedeapsa complementară, iar acest aspect trebuie remediat de instanța de apel care va aplica celor doi inculpați pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale tocmai având în vedere gravitatea faptelor comise de cei doi inculpați și totala nesocotire a valorilor sociale apărate de legea penală.
5. Potrivit art. 7 din L 76/2008 raportat la pct. 13 și 18 din anexa la aceeași lege în ipoteza săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie și viol este necesară prelevarea de probe biologice de la persoanele vinovate de comiterea acestor fapte astfel că Tribunalul a dispus în acest sens, instanța de fond omițând să se pronunțe asupra acestui aspect.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal, inculpații și, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Inculpatul a susținut că raporturile sexuale întreținute cu partea vătămată au avut caracter benevol, iar cu privire la infracțiunea de tâlhărie, nu a sustras telefonul părții vătămate și nu există probe din care să rezulte că a agresat-o pe aceasta.
Inculpatul și-a susținut nevinovăția cu privire la ambele infracțiuni, arătând că nu există probe care să îl incrimineze.
În subsidiar, prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpații recurenți au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 385 ind. 9 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursurile inculpaților și sunt nefondate.
Primele instanțe au evaluat just probatoriul administrat în cauză, stabilind în mod corect starea de fapt dedusă judecății și dispozițiile legale aplicabile.
Din coroborarea probelor testimoniale cu cele cu caracter științific și cu depozițiile părților vătămate a rezultat că în noaptea de 8/9.12.2007, în timp ce se aflau în discoteca - Up din, inculpații au intrat în toaletă după partea vătămată, l-au percheziționat, i-au luat telefonul mobil, după care l-au lovit.
La solicitările părții vătămate de a-i fi restituit telefonul, inculpații l-au ironizat și l-au lovit, inculpatul agresând partea vătămată chiar și în prezența unui polițist.
Faptele inculpaților, astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1 și 2 lit. b și c, al. 2 ind. 1 lit. a pen. pentru care în mod corect primele instanțe au dispus condamnarea acestora.
părții vătămate de telefonul mobil a avut loc prin violență, scopul evident fiind cel al însușirii bunului pe nedrept.
Prezența inculpaților în toaleta în care intrase partea vătămată este confirmată de martorii și, iar din raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, posibil pumn.
Mai mult, telefonul a fost dat de inculpatul numitului -, care l-a predat organelor de poliție prin intermediul mamei inculpatului.
Toate aceste elemente, coroborate cu declarațiile părții vătămate, confirmă săvârșirea faptei și vinovăția inculpaților, apărările acestora fiind nefondate și nesusținute de probe.
Cu privire la infracțiunea de viol, comisă în aceeași noapte în dauna părții vătămate, Curtea reține că, prin însăși natura faptei, proba comiterii ei este dificil de realizat.
În speță însă, declarațiile părții vătămate se coroborează cu probele cu caracter științific administrate și cu depozițiile martorilor -, și.
A rezultat că în aceeași noapte, în jurul orei 4,30, prin constrângere, inculpații au întreținut relații sexuale cu partea vătămată într-o parcare situată în spatele Hotelului din.
Deși inculpatul a negat că ar fi însoțit partea vătămată după ieșirea acesteia din discotecă, martorii menționați mai sus au arătat că ambii inculpați au condus partea vătămată la domiciliu, fiind văzuți de sus-numiți în fața blocului acesteia.
La locul faptei au fost descoperite urme biologice, care aparțineau inculpatului (conform expertizei biocriminalistice întocmite în cauză), iar urmele de adâncime depistate au fost create de o încălțăminte având același model antiderapant cu încălțămintea ridicată de la inculpatul.
De asemenea, din listingul apelurilor primite-efectuate existente pe telefonul mobil al părții vătămate, precum și din listingul apelurilor de pe telefoanele martorilor și a rezultat că partea vătămată a fost apelată în mod repetat în timpul comiterii faptei de viol, telefonul fiind însă luat de inculpatul, pentru ca aceasta să nu poată răspunde, susținerile părții vătămate fiind astfel confirmate.
Așadar, în mod corect instanțele au reținut întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de viol, prev. de art. 197 al. 1 și 2 lit. a pen. în sarcina inculpaților, condamnarea acestora fiind conformă cu starea de fapt rezultată din actele dosarului și reținută de instanțe.
Cu privire la individualizarea pedepselor, Curtea constată că au fost evaluate corect criteriile reglementate de art 72.pen. pedepsele aplicate fiind de natură să contribuie la realizarea scopului preventiv și coercitiv prevăzut de art. 52.pen.
Nu se justifică reducerea pedepselor, având în vedere gravitatea deosebită a faptelor, modalitatea concretă de comitere, disprețul față de patrimoniul altor persoane și față de libertatea sexuală a unei femei, atitudinea adoptată pe parcursul procesului penal(inițial inculpații au negat comiterea faptelor, după care și-au nuanțat declarațiile, inculpatul recunoscând întreținerea raporturilor sexuale, dar cu precizarea că au fost consimțite, recunoașterea intervenind doar după efectuarea raportului de expertiză biocriminalistică, ce îl indica drept autor).
Pentru toate considerentele expuse, apreciind că sunt nefondate criticile aduse de inculpați hotărârilor atacate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge recursurile declarate în cauză, iar în baza art. 88.pen. va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive, începând cu data de 09.12.2007 până la zi.
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. fiecare inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 155/A/5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală - în dos. nr-.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestului preventiv începând cu data de 9.12.2007 până la zi.
Obligă inculpații să plătească statului fiecare suma de câte 380 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 300 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.LS/2ex/04.01.2010
Jud.fond:
Jud.apel:,
Președinte:Monica Felicia FarcașJudecători:Monica Felicia Farcaș, Oana Maria Călian
