Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 100/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 100/A/2009
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale numărul 273/07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat partea civilă intimată asistat de avocat, lipsind inculpatul apelant.
S-a prezentat avocat - apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecând, prin reanalizarea întregului material probator, a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod pr. penală, întrucât fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În subsidiar, dacă se va aprecia că subzistă vinovăția inculpatului, solicită a-i fi aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special cu aplicarea dispozițiilor art. 81, 82 Cod penal.
Avocatul părții civile intimate solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea soluției pronunțate ca temeinică și legală.
Apreciază că nu se impune achitarea inculpatului și nici redozarea pedepsei aplicate, aceasta fiind corect individualizată avându-se în vedere gravitatea faptei - inculpatul s-a pretins ofițer de poliție, a solicitat o sumă considerabilă părții civile promițând că-i obține un pst de polițist sau jandarm.
Și sub aspect civil, hotărârea este corectă.
Reprezentanta parchetului apreciază admisibil apelul inculpatului sub următorul aspect:
În cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 257 alin.2 raportat la art. 256 alin.2 Cod penal, în mod greșit s-a dispus plata către partea civilă a sumelor de 2.000 lei și 1.300 euro.
Se impune aplicarea dispozițiilor art. 6/1 alin. 2, 4 din 78/2000, astfel, solicită admiterea apelului în sensul de a se dispune confiscarea de la inculpat a sumelor de 2000 lei și 1300 euro sau echivalentul în lei la data plății.
Solicită respingerea apelului declarat de inculpat sub aspectele invocate, apreciind că vinovăția lui este cert stabilită prin probele administrate iar pedeapsa aplicată just individualizată. Cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, față de împrejurarea că inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, scopul preventiv nu se poate realiza decât prin menținerea pedepsei aplicate.
În replică, avocatul părții civile solicită respingerea cererii reprezentatei parchetului de admiterea a apelului inculpatului în sensul confiscării sumelor de bani.
Susține că față de textul art. 256 al.2 Cod penal care spune că "banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la echivalentul lor în bani", ne aflăm în situația de excepție, bunurile nefiind găsite, nu se poate dispune confiscarea lor.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 273/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr- a fost condamnat inculpatul,fiul lui G și, născut la data de 29.11.1964 în, județul A, cetățean român, domiciliat în D, str. -,. 38, se. 2,. 40, județul H, CNP -, fără antecedente penale, la:
-5 (cinci) ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 257.pen.
În baza art. 71.pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a 2-a, lit. b pen.
În temeiul art. 6/1 alin. 2, 4 din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei și 1.300 euro sau echivalent în lei la data plății efective către partea civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei, să fie achitat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În motivare, instanța a arătat că în urmă cu mai mult timp, aproximativ în cursul anului 2007, inculpatul a inițiat o relație de amiciție cu martora, căreia i s-a prezentat ca în cadrul, martora având convingerea că inculpatul deține în realitate această funcție (fila 59).
Martora, mama părții civile, este prietenă cu martora și a relatat acesteia despre intenția sa de a se angaja ca subofițer în cadrul, astfel că martora i l-a prezentat pe inculpatul care a pretins că ar putea facilita angajarea părții civile prin intermediul unor persoane cu putere de decizie din cadrul, deși nu cunoștea asemenea persoane și nici nu avea calitatea de angajat al A sau T ( fila 37 dosar urmărire penală).
A pretins însă sume de bani în lei și euro, susținând că acestea reprezintă mită prin intermediul căreia partea civilă va fi scutită de a participa la vreun examen pentru ocuparea postului și la examenele medicale (declarațiile martorilor - fila 49, - fila 59, - fila 58, - fila 57).
În total, inculpatul a primit de la partea civilă suma de 1300 euro și 2000 lei, în patru tranșe, de fiecare dată în prezența unuia din martorii nominalizați mai sus.
Pentru a întări părții civile convingerea că deține influența pe care pretindea că o are, în perioadele dintre predarea a două tranșe de bani, în timp ce se pretindea plecat în misiuni în interes de serviciu, inculpatul păstra legătura telefonică cu partea civilă și martora, după cum rezultă din listing-ul telefonic anexat la dosarul de urmărire penală - filele 38-44 - și din conținutul procesului verbal de transcriere a unor mesaje SMS trimise de inculpat acelorași persoane și în care pretinde expres sume de bani:"Doamna, pregătiți pentru B ce v-amspus la telefon și încă 500 euro"(fila 46 dosar urmărire penală).
în cele din urmă, inculpatul a dispărut iar partea civilă nu a fost angajat în cadrul
În drept, fapta inculpatului, care în perioada august-octombrie 2007, pretins și primit de la partea civilă sumele de 1300 euro și 2000 lei, pretinzând că are influență asupra unor funcționari din cadrul pe care îi poate determina să angajeze pe partea civilă în cadrul, fără a susține examen, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de. influență, prev. de art. 257 Cod penal.
Având în vedere starea de fapt reținută mai sus și probele analizate, urmează ca inculpatul să fie condamnat.
Văzând dispozițiile art. 72 Cod penal, având în vedere că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și judecată, dispărând imediat după comiterea faptei, că pentru a comite infracțiunea ce face obiectul dosarului și-a asumat calitatea de ofițer de poliție, că prin fapta sa a lăsat să se creadă că funcționarii cu statut special din cadrul A și jandarmii pot fi angajați cu încălcarea gravă a legii, instanța a apreciat că este necesar să aplice inculpatului pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani, o pedeapsă mai redusă sau o pedeapsă cu suspendarea executării fiind insuficientă pentru reeducarea inculpatului.
În temeiul art. 71 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, inculpatul fiind nedemn de a exercita aceste drepturi atâta timp cât, fără a deține o funcție de autoritate a pretins a deține o astfel de funcție, în scopul de a săvârși infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar.
Față de prevederile imperative ale art. 6/1 al. 2 și 4 din Legea nr. 78/2000, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2000 lei și 1300 euro sau echivalentul în lei la data plății efective, către partea civilă, iar față de prevederile imperative ale art. 191 Cod proc. penală și având în vedere soluția de condamnare a inculpatului, acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 600 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul prin care a solicitat admiterea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod pr. penală, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În subsidiar, se solicită aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special cu aplicarea dispozițiilor art. 81, 82 Cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele, instanța constată că apelul inculpatului este fondat, urmând a fi admis însă din alte considerente decât cele invocate de inculpat, după cum urmează:
Starea de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond pe baza căreia s- dat o corectă încadrare juridică faptelor reținute în sarcina inculpatului
S-a constatat deci, pe baza probelor administrate că inculpatul în perioada august-octombrie 2007 pretins și primit de la partea civilă sumele de 1300 euro și 2.000 lei, susținând că are influență asupra unor funcționari din MIRA pe care îi poate determina să-l angajeze pe partea civilă fără a susține examen.
Această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal.
Cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa urmare a constatării că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, este neîntemeiat.
Pentru ca o faptă să nu prezinte pericol social este necesar să fie întrunite condițiile prevăzute de art. 18/1 Cod penal, acelea de a exista o atingere minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și fapta, prin conținutul ei concret să fie lipsită în mod vădit de importanță.
Ori, raportat la activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului, nu pot fi aplicabile aceste dispoziții legale, deoarece primirea unor sume mari de bani în schimbul promisiunii de a intermedia angajarea părții vătămate cu încălcarea legii, aduce o atingere deosebit de gravă instituției publice vizate în particular, și autorității publice în general.
Totodată față de gravitatea faptei săvârșită de inculpat, considerăm că aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei nu ar fi în măsură să atingă scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, având în vedere și atitudinea inculpatului care s-a sustras atât de la urmărirea penală cât și de la judecată, dispărând imediat după comiterea infracțiunii.
Cu toate acestea, apreciem că o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată de instanța de fond este excesivă, luând în considerare și împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, și care justifică concluzia că reeducarea acestuia poate fi realizată și prin stabilirea unei pedepse mai mici, de 3 ani închisoare, însă cu aceeași modalitate de executare în regim de detenție.
Sub acest aspect este întemeiat apelul inculpatului, astfel că hotărârea atacată va fi modificată în sensul reducerii pedepsei de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Totodată constatăm că în mod greșit instanța a aplicat dispozițiile art. 6/1 alin. 2 și 4 din 78/2000 și a obligat inculpatul să plătească părții civile sumele primite de la acesta.
Conform Deciziei LXI din 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dispozițiile art. 6/1 alin. 2 și 4 din 78/2000 privind restituirea banilor care au făcut obiectul infracțiunii, sunt aplicabile numai infracțiunilor prevăzute de legea specială.
Având în vedere faptul că inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 Cod penal, și nu de legea specială, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 257 alin. 2 Cod penal raportat la art. 256 alin. 2 Cod penal și a se dispune confiscarea sumelor de bani primite de inculpat.
În consecință, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr. penală, instanța va admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 273/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, va desființa sentința penală atacată sub aspectul individualizării pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 61alin.2, 4 din Legea nr. 78/2000 și rejudecând cauza în aceste limite:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, urmând să înlăture obligarea inculpatului de a plăti părții civile suma de 2000 lei și 1300 euro sau echivalentul în lei la data plății efective.
În baza art. 257 alin.2 Cod penal, va confisca de la inculpat suma de 2000 lei și 1300 euro sau echivalentul în lei la data confiscării efective.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 273/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Desființează sentința penală atacată sub aspectul individualizării pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 61alin.2, 4 din Legea nr. 78/2000 și rejudecând cauza în aceste limite:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Înlătură obligarea inculpatului de a plăti părții civile suma de 2000 lei și 1300 euro sau echivalentul în lei la data plății efective.
În baza art. 257 alin.2 Cod penal confiscă de la inculpat suma de 2000 lei și 1300 euro sau echivalentul în lei la data confiscării efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu inculpatul și de la pronunțare cu partea vătămată.
Pronunțată în ședința publică din 24 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. COM
Tehnored.LS/2ex/14.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian
