Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 723/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 723/
Ședința publică din 23 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul-recurent împotriva deciziei penale nr. 155/A/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu G din cadrul Baroului T, prezentă partea civilă intimată, nereprezentată partea civilă intimată Spitalul Clinic Municipal
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al condamnatului-recurent, avocat G, solicită admiterea recursului.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Partea civilă intimată solicită respingerea recursului.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 434 din 18.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosar nr-, în baza art.211 al.1,2 lit.b și al.21lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7(șapte) ani și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.83 alin.1 Cod penal a fost revocata suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr.132/04.06.2004 a Judecătoriei Oravița, definitivă prin neapelare, și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alăturat pedepsei aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute în final 9(nouă) ani de închisoare.
În baza art.71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.350 Cod procedură penală a fost menținuta starea de arest preventiv a inculpatului iar in baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 25.06.2007 până la zi (18.02.2008 inclusiv).
A fost admisa în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă iar in baza art.14 și 346 Cod procedură penală raportat la art.998 și urm. cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile, suma de 150 Euro (în echivalent lei la cursul practicat de BNR la data plății) cu titlu de daune materiale precum și suma de 15000 lei, cu titlu de daune morale si au fost respinsa în rest pretențiile civile, ca neîntemeiate.
A fost admisa acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență T iar in baza art.14 și 346 Cod procedură penală raportat la art.998 și urm. Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic Municipal de Urgență T suma de 173,32 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art.118 alin.1 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea unei bâte de lemn în lungime de aprox.50 cm. În baza art.191 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat iar in baza art.193 Cpp a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotarî astfel, prima instanță a avut în vedere ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 3925/P/2007, înregistrat pe rolul instanței de fond la data de 07.08.2007 sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și alin. 21lit. a Cod penal, reținându-se in fapt ca la data de 15.03.2007, în jurul orelor 00.20, lucrători din cadrul Poliției Municipiului T - Biroul de Investigații Criminale au fost sesizați de către dispeceratul Secției 4 Poliție că o persoană a fost agresată pe B-dul - din T și i-a fost sustras telefonul celular, acea persoană fiind transportată la Spitalul Clinic Municipal pentru acordarea de îngrijiri medicale.
Prima instanță, analizând întregul probatoriu administrat in cauza a reținut în fapt ca in data de 14.03.2007, în jurul orelor 2330, partea civilă se afla în T pe B-dul - în dreptul imobilului cu nr.56,. La un moment dat a fost atacat de doi băieți, unul dintre agresori fiind inculpatul. Cei doi agresori au lovit partea civilă cu pumnii, picioarele și cu o, sustrăgându-i totodată un telefon mobil. Celălalt agresor alături de care a acționat inculpatul a rămas neidentificat până în prezent. În urma actelor de agresiune partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 12 zile de îngrijiri medicale.
Atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia audierii în fața instanței de judecată (filele 35-37 dosar UP, fila 40 dosar -) inculpatul a negat săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu, afirmând în esență că nu cunoaște partea vătămată și nici nu l-a agresat pe acesta. Susține că la data prezumtivă a comiterii faptei el nu se afla în T ci în localitatea
Cercetarea penală a fost declanșată la sesizarea părții vătămate care a reclamat faptul că în noaptea de 14.03.2007, în jurul orelor 2330, în timp ce se afla la intrarea blocului de locuințe situat în T,-,.A, a fost agresat de doi indivizi care l-au lovit cu pumnii, picioarele și cu bâte în zona capului, sustrăgându-i și telefonul mobil marca Samsung. Partea vătămată afirmă că actele de agresiune au fost premeditate, cei doi indivizi acționând la instigarea numiților și. Pe numita ar fi cunoscut-o din anunțurile date de aceasta în ziarele din T, anunțuri în care se oferea să întrețină relații sexuale în schimbul plății unor sume de bani. Partea vătămată susține că a întreținut în repetate rânduri relații sexuale cu numita în schimbul plății unor sume de bani, iar la solicitarea acesteia ar fi împrumutat-o cu suma de 10 milioane lei, sumă care nu i-a mai fost restituită până în prezent. La data de 14.03.2007, când a fost agresat, partea vătămată se afla în fața blocului în care locuia și încerca să ia legătura cu aceasta pentru a obține restituirea împrumutului. Menționează că a mai avut discuții pe tema restituirii sumei împrumutate atât cu cât și cu numitul (considerat de partea vătămată ca fiind proxenet).
Din certificatul medico-legal (fila 11 dosar UP) rezultă că partea vătămată a suferit leziuni la nivelul feței, capului și coapsei drepte, leziuni de violență ce pot data din 15.03.2007. La locul faptei organele de poliție au găsit un confecționat din lemn de aproximativ 50 cm lungime, ce prezenta de culoare roșiatică (proces verbal - fila 7 dosar UP). Martorii și, în declarațiile date în faza de urmărire penală (filele 52, 54, 85 dosar UP), afirmă că în data de 14.03.2007, în jurul orelor 2400, în timp ce stăteau de vorbă pe strada - au fost alertați de un strigăt de ajutor. Au observat un băiat ce sângera din câteva răni provocate la cap, victima fiind identificată ulterior în persoana părții vătămate. Victima a menționat că a fost agresată de doi băieți care i-ar fi sustras și telefonul mobil.
Prima instanță a constatat ca există probe care susțin ipoteza unor acte de agresiune exercitate asupra părții vătămate în seara zilei de 14.03.2007, în jurul orelor 2330, împrejurare în care părții vătămate i s-ar fi sustras și telefonul mobil.
Cu privire la identitatea agresorilor, în faza de urmărire penală partea civilă a efectuat o recunoaștere din grup (filele 40-42 dosar UP) ocazie cu care l-a identificat pe inculpatul ca fiind unul dintre cei doi indivizi ce l-au lovit. În declarația dată în fața instanței de judecată (fila 41) partea civilă l-a indicat pe inculpatul ca fiind unul din autorii agresiunii.
Din investigațiilor efectuate cu ajutorul, a rezultat că telefonul mobil aparținând părții vătămate, având codul -, a fost utilizat în perioada 15.03.2007 - 08.05.2007 (utilizându-se două cartele telefonice), fiind inițiate frecvent apeluri din zona dealul, O, județul C- Martorul - (fila 48 dosar UP) declară că în luna martie 2007 cumpărat de la numita "" un telefon mobil marca Samsung, cu clapetă, de culoare albastră. La momentul vânzării numita "" (domiciliată în localitatea Vrani sau ) i-a spus că telefonul aparține prietenului său "" (poreclă sub care este cunoscut inculpatul în localitatea O). Martorul a folosit telefonul mobil astfel achiziționat câteva luni (martie - mai 2006), interval de timp în care a efectuat convorbiri telefonice de la numărul -, număr de telefon utilizat exclusiv de către martor de aproximativ 4-5 ani. Acest număr de telefon a fost identificat cu ocazia localizării efectuate de (proces verbal - fila 45 dosar UP), menționându-se faptul că a fost utilizat în perioada 19.03.2007 - 08.05.2007.
În intervalul 15.03.2007 - 18.03.2007 telefonul aparținând părții vătămate a fost utilizat cu cartela cu nr. de apelare -, nr. de telefon aflat în agenda telefonică a numitului (declarație - fila 46 dosar UP) și salvat sub numele "", poreclă sub care este cunoscut inculpatul. Martorul declară că numitul "" este un prieten de-al său, însă afirmă că nu știe cu certitudine dacă în intervalul martie-iunie 2007 vorbit cu acesta la telefon. Din procesul verbal de localizare rezultă că printre numerele frecvent apelate în perioada 15.03.2007 - 18.03.2007 (de pe numărul -) se regăsește și numărul - aparținând lui.
În declarația dată în fața instanței de judecată inculpatul a recunoscut faptul că în cercul de prieteni este poreclit "", aspect confirmat și de investigațiile efectuate de organele de poliție (proces verbal - fila 25 dosar UP).
Prin urmare, judecătoria a considerat că exista probe cu privire la deținerea de către inculpat în perioada 15.03.2007 - 18.03.2007 a telefonului mobil aparținând părții vătămate, telefon vândut ulterior martorului - care l-a utilizat până în luna mai 2007. Aceste elemente confirmă identitatea unuia dintre agresorii părții vătămate, și anume a inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați, la solicitarea inculpatului, martorii G și. Aceștia au sustinut faptul că din seara zilei de 14.03.3007, începând cu orele 2000- 2100, și până în dimineața zilei de 15.03.2007 au fost alături de inculpat, fie în localitatea O, fie în localitatea. Martorii susțin că împreună cu inculpatul au umblat prin localitatea O până în jurul orelor 2300când au luat hotărârea să plece spre casă. Văzând că nu îi ia nimeni la ocazie s-au hotărât să meargă toți trei pe jos înspre localitatea unde inculpatul era găzduit de martorul.
Martorele (concubina inculpatului) și au sustinut faptul că l-au întâlnit pe inculpat într-un local din O, în data de 14.03.2007 în jurul orelor 2100- 2200, inculpatul fiind însoțit de 2 prieteni alături de care a rămas în local aproximativ 30 de minute, după care toți trei au plecat.
Astfel, instanța de fond a reținut ca cele două martore l-au văzut de inculpat un interval foarte scurt de timp (aproximativ 30 de minute) în cursul serii de 14.03.2007, fără a cunoaște activitatea desfășurată de inculpat ulterior plecării din local. Pe de altă parte, fapta imputată inculpatului a fost săvârșită în T în jurul orelor 2400, existând prin urmare un interval de timp suficient (aproximativ 2-3 ore) în care acesta ar fi putut să efectueze o deplasare în T (aflată la o distanță de aproximativ 100 Km de O).
S-a apreciat că singurele persoane care au susținut că l-au avut sub observație pe inculpat în tot cursul nopții de 14/15.03.2007 sunt martorii G și, prieteni foarte apropiați ai inculpatului.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare sa se dispună, în principal achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. p Cod Penal, fapta nu există, iar in subsidiar achitarea in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.P.P. fapta nu a fost savârșită de inculpat.
In motivarea apelului s-a arătat că nu exista nici un martor ocular sau o alta proba directa care sa dovedeasca că inculpatul a savârșit fapta, singura declarație care îl încriminează pe inculpat este declarația parții vătămate care, deși nu a putut preciza cu exactitate persoana care i-a sustras telefonul, întrucât nu i-a văzut fața, ulterior și-a adus aminte trăsăturile făptuitorului și l-a recunoscut, declarație ce s-a considerat că nu poate fi coroborata cu alt mijloc de proba.
Prin decizia penală nr. 155/A din 14.05.23008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 434/18.02.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
In baza art. 381.C.P.P. s-a dedus în continuare durata arestului preventiv de la 18.02.2008 la zi si s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
In baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Examinând sentința penală apelata prin prisma motivelor de apel invocate precum și în limitele art. 371.C.P.P. Tribunalul Timișa constatat că prima instanță, pe baza probelor administrate in cursul urmăririi penale si a cercetării judecătorești, a pronunțat o hotărâre temeinică si legală în latura penală a cauzei, stabilind corect vinovăția inculpatului apelant cu privire la infracțiunea de tâlhărie pentru care acesta a fost trimis in judecata, reținând modul premeditat în care a acționat în cazul de față respectiv împrejurarea că s-a asigurat de reușita actelor de agresiune și a sustragerii fiind însoțit de o altă persoană care a participat activ la săvârșirea faptei și având asupra sa un obiect contondent (o ), care reflectă gradul sporit de pericol social a faptei săvârșită de inculpat.
S-a reținut de către tribunal că prima instanță, corect a apreciat că declarațiile celor doi martori, propuși de inculpat, prieteni foarte apropiați ai inculpatului, sunt nesincere în contextul în care aceste declarații nu se coroborează cu nici un alt element de probă și au fost infirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată de instanța de fond, instanța de apel a constatat că aceasta a fost corect individualizată, în baza art. 72.Cod Penal, făcându-se in mod justificat si aplicarea art.83 alin.1 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr.132/04.06.2004 a Judecătoriei Oravița, dispunându-se in mod legal executarea în întregime a acestei pedepse alăturat pedepsei aplicate prin prezenta sentință, pedeapsa rezultantă fiind de natură să conducă la realizarea scopului preventiv al pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal.
În ceea ce privește latura civila a cauzei, s-a constatat de către instanța de apel că prima instanță, pe baza probelor administrate in latura civila a cauzei, în raport cu starea de fapt reținută în latura penală a cauzei, a pronunțat o hotărâre temeinică si legală prin obligarea inculpatului la plata sumei de 173,32 lei părții civile Spitalul Clinic Municipal de Urgență T cu titlu de daune materiale a sumei de 150 Euro sau echivalentul in lei la data plații către partea civilă, cu titlu de daune materiale precum și a sumei de 15000 lei, cu titlu de daune morale, fiind respinse în rest pretențiile civile, ca neîntemeiate.
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de către apărătorul din oficiu care a solicitat admiterea recursului conform motivelor invocate de inculpat la ultimul cuvânt acordat inculpatului acesta a declarat că lasă la aprecierea instanței hotărârea ce se va pronunța.
Observând că nu s-a invocat nici un motiv de recurs și examinând cauza din oficiu conform, prev. art. 38510al21cpp,se constată că recursul este fondat doar în ceea ce privește greșita aplicare, de către instanța de fond, a pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza I cp privind dreptul de a alege.
În acest sens se constată că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În același sens, se rețin și dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal Prin urmare, instanța de recurs apreciază că în raport cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, natura acesteia și ceea ce denotă ea despre personalitatea inculpatului, se impune a se interzice numai exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a - de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b ca Cod Penal pedepse accesorii.
Prin urmare va fi admis, în parte recursul inculpatului,doar pentru acest motiv, în baza art.38515pct. 2, lit. d cpp, se va casa decizia recurată și Sentința penală nr. 434/2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara și rejudecând cauza se va dispune înlăturarea interzicere exercitării dreptului de a alege, prev. de art. 64 lit.a teza I cp.
Se vor menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
În baza art. 38517al.4 cpp rap. la art. 383, 381 cpp, art.350 cpp și art. 88 cp se va menține starea de arest și se va deduce în continuare din pedeapsă durata arestului preventiv din data de 14.05.2008 la zi.
Văzând și prev. art. 192 al.3 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 155/A/14.05.2008.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 434/18.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în ce privește individualizarea pedepsei accesorii și rejudecând:
Înlătură interzicerea exercitării dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I
Cod PenalÎn temeiul art. 350.C.P.P. menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 38517alin. 4.C.P.P. și 88.Cod Penal deduce în continuare din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 14.05.2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.07.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red.
Tehnored.CU -28.07.2008
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Constantin Costea, Laura Bogdan
