Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 729/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 9548/300/2008
1049/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 729
Ședința publică de la 15 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 37/13.01.2008, pronunțată de Judecătoria sector 2 B și a deciziei penale nr. 209/A din data de 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat personal, în stare de arest și asistat de avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea soluției instanței de apel și redozarea pedepsei aplicată inculpatului, având în vedere dispozițiile art. 3859pct. 14 Cod procedură penală. Consideră că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, de atitudinea avută de acesta, de faptul că nu a agresat părțile vătămate și că prejudiciul a fost acoperit, se impune micșorarea pedepsei către minimul prevăzut de lege.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, solicitând menținerea celor două soluții pronunțate anterior, considerând pedeapsa aplicată inculpatului ca fiind legală și temeinică. Apreciază că, pedeapsa este aproape de minim, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, având în vedere faptul că inculpatul este recidivist, reținându-se în sarcina acestuia și circumstanțe agravante. Mai solicită obligarea recurentului - inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul - inculpat având cuvântul, arată că pedeapsa de 8 ani închisoare este mult prea aspră, solicitând reducerea acesteia, precizând faptul că nu a exercitat violențe asupra părților vătămate.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.37/13.01.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosar nr- s-a dispus, în temeiul art. 211 al. 1,2 lit. b și c și 21lit. a pen. cu aplic. art. 75 al. 1 lit. c și 37 lit. a pen. condamnarea inculpatului -, la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie.
In temeiul art. 61.pen. a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penala nr. 1312/9.10.2003 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin decizia penală nr. 1638/19.11.2003 a Tribunalului București, și a contopit restul de pedeapsă neexecutat de 516 zile închisoare cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani închisoare.
În temeiul art. 71 pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b Cp. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88.pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de 03.11.2007 la zi.
În temeiul art. 350 al. 1.proc.pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
A luat act că părțile vătămate Elisa și nu s-a constituit părți civile în cauză.
În temeiul art. 191 al. 1.proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că n noaptea de 02/03.11.2007, în jurul orelor 00,30, inculpatul se afla pe - - la intersecția cu str. -, iar la un moment dat s-a întâlnit cu martorul pe care îl cunoștea din zona în care locuia și care era însoțit de martorele, și și de numita, după care împreună s-au îndreptat înspre str. -. Când au ajuns pe str. -, grupul în care se afla inculpatul s-a apropiat de un alt grup de persoane, constituit din părțile vătămate și Elisa ce mergeau puțin mai în spate și martorele și se deplasau puțin înaintea celorlalte. La un moment, când cele două grupuri s-au intersectat, martora s-a apropiat de partea vătămată Elisa, după care a lovit-o peste pe partea vătămată, moment în care au intervenit în sprijinul martorei și celelalte persoane din grupul inculpatului, mai puțin martorul, care se afla pe cealaltă parte a străzii, aceste persoane neagresându-le fizic pe părțile vătămate ci doar adresându-le acestora expresii injurioase. Fiindu-le frică, părțile vătămate au încercat să se îndepărteze în fugă, însă grupul de persoane le-a împiedicat, timp în care martora trăgea de geanta părții vătămate Elisa pentru aod eposeda de aceasta. Văzând că nu reușește să sustragă geanta părții vătămate, inculpatul a intervenit, a lovit-o cu piciorul și a început s-o îmbrâncească și sa tragă de poșeta părții vătămate Elisa, însă, nereușind să o deposedeze de poșetă, inculpatul a mușcat-o de mână pe partea vătămată și i-a smuls acesteia geanta după care s-a îndepărtat în fugă împreună cu ceilalți membri ai grupului în direcția magazinului. In aceleași momente, în timp ce încerca să scape de grupul de atacatori, partea vătămată a fost agresată fizic de mai multe persoane minore, iar după ce a s-a prăbușit pe trotuar ca urmare a actului de violență, a fost trasă de păr, iar din buzunarele de la haină i-au fost sustrase un telefon mobil marca Sony Ericsson model W 880 i și suma de 100 lei. De asemenea, se mai reține atât faptul că partea vătămată nu a fost agresată fizic de către inculpat, acesta atacând-o numai pe cealaltă parte vătămată, cât și împrejurarea că, în realitate, inculpatul nu le-a adresat celorlalte făptuitoare îndemnuri la comiterea de fapte penale.
După comiterea faptei, inculpatul s-a îndreptat spre magazinul, timp în care a aruncat geanta sustrasă sub o mașină cu intenția de a se întoarce mai târziu să o recupereze. Ulterior, după ce s-a despărțit de restul grupului, inculpatul a revenit la locul unde ascunsese geanta, luând din aceasta suma de 368 lei, un mp3 player cu căști marca, telefonul Nokia 3120 de culoare gri și un aparat foto digital marca DC 2300, după care s-a deplasat către Pasajul unde s-a întâlnit cu ceilalți membri ai grupului. In timp ce aceștia se îndreptau către zona pentru a găsi un cumpărător pentru bunurile sustrase de la părțile vătămate, au fost opriți de către un echipaj de poliție, iar cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului s-a găsit asupra acestuia suma de 368 lei, bani care au fost restituiți pe bază de dovadă părții vătămate. Restul de bunuri sustrase au fost aruncate de inculpat înainte de a fi oprit de către organele de poliție într-o cutie de carton aflată pe str. -, fiind găsite ulterior cu ocazia conducerii în teren efectuată cu ajutorul martorei și restituite ambelor părți vătămate.
Astfel, partea vătămată Elisa a susținut ca pe data de 03.11.2007, în jurul orei 0015, în timp ce se deplasa împreună cu pe-, sector 2, în fața lor aflându-se martorele și, a fost trasă de poșeta pe care o purta pe umăr, iar după ce s-a întors a constatat că acest lucru era făcut de o minoră. Imediat s-au apropiat de ea mai multe persoane ce au început să-i adrese expresii injurioase, și, fiindu-le teamă, au încercat să se îndepărteze în fugă. In timp ce fugea, partea vătămată Elisa a arătat că de ea s-a apropiat inculpatul, acesta a început să-i tragă repetat de geantă, însă, nereușind, a mușcat-o de mână, iar ca urmare a acestui gest a dat drumul poșetei în care se aflau bunurile menționate anterior. In același timp, a fost atacată de celelalte persoane, iar nu de către inculpat, și după ce au fost deposedate de bunurile pe care le aveau asupra lor toți făptuitorii s-au îndepărtat în grabă. A mai arătat că nu 1-a auzit pe inculpat sa le adreseze celorlalte persoane din grupul său îndemnuri pentru a comite fapte penale.
a confirmat întru-totul susținerile celeilalte părți vătămate, susținând că la momentul incidentului a fost atacată de mai multe persoane minore și nu de către inculpat, pe care de altfel nici nu l-a zărit cu ocazia acestui incident. A mai arătat că nu a auzit din partea niciunei persoane din grupul de atacator să le adreseze celorlalți îndemnuri de a comite fapte penale.
Fiind audiat atât pe parcursul urmăriri penale cât și de către instanță în primul ciclu procesual, inculpatul a recunoscut doar comiterea unei fapte de furt, iar nu de tâlhărie, susținând că în noaptea incidentului se afla pe strada - - împreună cu martorele, și când martora a lovit-o peste pe partea vătămată Elisa și, întrucât aceasta nu a reușit să-i smulgă geanta, a intervenit el, a împins-o, i-a luat geanta după care a fugit. Ulterior a aruncat geanta sub un autoturism, a mers spre Pasajul împreună cu ceilalți, a revenit după câteva minute și a luat din geantă suma de 368 lei, un telefon mobil marca Nokia 3210, aparat foto digital marca și un marca, iar, când se îndreptau spre zona, pentru a găsi un cumpărător, au observat un echipaj de poliție, motiv pentru care a aruncat respectivele bunuri și un alt telefon mobil. Inculpatul nu a recunoscut actul de agresiune comis asupra părții vătămate Elisa, repectiv mușcarea acesteia de mână, însă aceste declarații nu se coroborează cu declarațiile părții vătămate, ale lui, dar și cu declarațiile martorelor, și date în faza de urmărire penală, iar, prin urmare, instanța a înlăturat aceste declarații întrucât nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Fiind audiată în cursul urmăriri penale, martora a confirmat varianta părții vătămate Elisa și a infirmat susținerile inculpatului potrivit cărora nu ar fi comis vreun act de agresiune fizică, recunoscând că inculpatul a tras de geanta părții vătămate, însă, nereușind să i-o smulgă, a mușcat-o pe acesta de mână până când Elisa a dat drumul poșetei. Fiind audiată de către instanță în primul ciclu procesual, martora a reconfirmat faptul că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată după care i-a luat acesteia geanta.
Martora, persoană de asemenea implicată direct în incident, a recunoscut în cursul urmăriri penale că, inițial, a lovit-o pe partea vătămată peste pălăria pe care o purta și a scuipat-o pe acesta, după care inculpatul le-a spus să rămână mai în urmă întrucât vrea să ia geanta uneia dintre fete, sens în care s-a apropiat de partea vătămată, după care a lovit-o cu piciorul, a mușcat-o de mâna și a tras de poșeta acesteia până a reușit să i-o smulgă. De asemenea, această martoră a susținut că inculpatul i-ar fi adresat îndemnuri de a sustrage bunuri de la părțile vătămate, însă aceste susțineri nu pot fi reținute de către instanță ca fiind reale, întrucât nu sunt susținute de niciuna dintre probele administrate în cauză și, în plus, chiar sunt contrazise de ambele părți vătămate ce au arătat că nu l-ar fi auzit pe inculpat să le instige pe agresoare la comiterea de fapte penale. Totodată, martora a confirmat faptul că inculpatul a agresat-o numai pe Elisa și nu și pe, acesta din urmă fiind agresată și deposedată de bunuri de către celelalte persoane din grup.
La rândul lor, în cursul urmăriri penale, martorele și au confirmat situația de fapt reținută de către instanță arătând că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată Elisa și a tras de geanta acesteia până când a reușit să i-o smulgă. Cu ocazia audierii de către instanță în primul ciclu procesual, aceste două martore și-au schimbat declarațiile date inițial susținând că inculpatul nu ar fi agresat-o fizic pe partea vătămată Elisa, ci doar că i-ar fi luat geanta după ce partea vătămată ar fi scăpat-o pe trotuar. Aceste ultime declarații sunt infirmate de celelalte probe administrate în cauză astfel că, fiind vădit nesincere, în consecință, instanța le-a înlăturat din ansamblul materialului probator.
Sub aspectul laturii penale a cauzei se impun a fi făcute următoarele considerații:
După cum s-a arătat anterior, prin rechizitoriul nr. 12893/P/2007 din data de 26.11.2007 al Parchetului de pe lângă Judecatoria Sectorului 2 B, s-a dispus trimiterea în judecată numai a inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie comisă doar asupra părții vătămate Elisa. Prin același rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei într-un dosar separat și continuarea cercetărilor față de, și, într-un dosar distinct, sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 211 al, 1,2 lit. b pen. și alin. 21lit. a cu aplic, art. 99 Cp. față de Elisa și . Prin urmare, în prezenta cauză, inițial, instanța a fost investită a judeca exclusiv fapta reținută în sarcina inculpatului, comisă asupra părții vătămate Elisa.
Ulterior, după soluționarea cauzei în primul ciclu procesual, prin decizia penală nr. 446/A/31.07.2008 a Tribunalului București - Secția I Penală, constatându-se că apelul inculpatului este fondat, dar pentru alte considerente, iar nu pentru motivele invocate de către inculpat -(greșita încadrare juridică a faptei și individualizare judiciară a pedepsei), cauza a fost trimisă spre rejudecare. în motivarea deciziei s-a arătat că la fond cauza a fost soluționată fără citarea părții vătămate, față de care în primă instanță s-a dispus scoaterea din citativ ca urmare a lămuriri cadrului procesual, iar pe de altă parte s-a observat că presupusa activitate infracțională a inculpatului a avut în vedere deposedarea ambelor părți vătămate de bunurile lor, neavând relevanță dacă acțiunea s-a îndreptat doar asupra uneia sau alteia dintre părțile vătămate atâta vreme cât elementul material al infracțiunii de tâlhărie este unul complex. Prin urmare, chiar dacă nu s-a indicat în mod expres, instanța de control judiciar a apreciat că, pe de o parte soluționarea cauzei s-a făcut cu o lipsă de procedură, iar pe de altă parte s-a apreciat că activitatea infracțională a inculpatului trebuie reanalizată întrucât exista posibilitatea ca acesta să fi fost îndreptată și asupra părții vătămate. În plus, din considerentele aceleiași decizii potrivit cărora apelul a fost admis pentru alte considerente decât cele invocate de către inculpat - respectiv greșita încadrare juridica a faptei și individualizare judiciară a pedepsei -, rezultă că la fond s-a dat o corectă încadrare juridică a faptei, iar față de această împrejurare instanța nu a repus în discuție cererea formulată de către inculpat în primul ciclu procesual de schimbare a încadrării juridice a faptei sale din infracțiunea de tâlhărie în aceea de furt calificat.
În consecință, cu ocazia rejudecării cauzei, conformându-se dispozițiilor instanței de control, s-a dispus citarea în cauză, în calitate de parte vătămată, a numitei, iar pe de altă parte a procedat la audierea părților vătămate pentru a lămuri activitatea infracțională a inculpatului.
După reanalizarea materialului probator, după cum s-a reținut anterior, instanța a reținut că inculpatul a agresat-o fizic și a deposedat-o de bunuri, prin acte de violență fizică, doar pe partea vătămată Elisa iar nu și pe, acesta din urmă fiind agresată exclusiv de către celelalte făptuitoare - (martorele din prezenta cauză) - față de care s-a dispus disjungerea. In plus, din reanalizarea materialului probator nu a reieșit nici faptul că inculpatul, cu ocazia acelui incident, ar fi comis și infracțiunea de instigare la tâlhărie, infracțiune care transpărea din declarațiile date în cursul urmăriri penale de către martora. Insă, după cum s-a arătat cu prilejul analizării declarațiilor acestei martore, susținerile sale potrivit cărora ar fi fost instigată de către inculpat au fost înlăturate, iar în consecință instanța nu a putut reține în sarcina inculpatului comiterea și a altor infracțiuni.
In consecință, nerezultând elemente suplimentare care să fi impus extinderea procesului penal și pentru alte fapte, sau acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni potrivit art. 335 și 336 pen.Cod Penal, instanța s-a pronunțat numai asupra infracțiunii cu a cărei soluționare a fost investită inițial, respectiv infracțiunea de tâlhărie. Oricum, reținerea în sarcina inculpatului și a altor fapte penale sau alte acte materiale ar echivala cu o încălcare flagrantă a principiului neagravării situației în propria cale de atac consacrat prin prev. art. 372 și 3855pen.Cod Penal, principiu ce subzistă în cauză întrucât doar inculpatul a promovat calea de alac a apelului.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut ca inculpatul a acționat cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.l pct.1 lit. a pen. acesta prevăzând și urmărind rezultatul socialmente periculos, împrejurare ce rezultă din maniera premeditată în care a acționat.
Fapta este săvârșită în forma agravată prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c Cp en. privitoare la comiterea tâlhăriei în timpul nopții și în loc public având în vedere că din ansamblul probelor administrate reiese că inculpatul a sustras prin violență bunurile părții vătămate în jurul orelor 0030, în timp ce se afla pe - - intersecție cu str. -.
În cauza s-a reținut și circumstanța de agravare specială prevăzută de art. 211 alin. 21pen. cu privire la săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane având în vedere că potrivit declarațiilor părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorelor, și inculpatul a sustras bunurile părții vătămate ajutat fiind de martora care se afla în grupul acestuia și care a declanșat conflictul cu partea vătămată și de martorele, și și de numita care au participat la incident, inculpatul intervenind când martora a îmbrâncit-o pe partea vătămată, reușind să o trântească la pământ, moment în care acesta a început să o lovească, mușcând-o apoi de mână și reușind să sustragă bunurile pe care intenționa să le vândă și să împartă ulterior câștigul împreună cu ceilalți membri ai grupului.
Totodată, s-a reținut în sarcina inculpatului și circumstanța de agravare generală prevăzută de art. 75 alin 1. lit. c Cp en. având în vedere că fapta a fost săvârșită de inculpat împreună cu persoane minore, atât martorele, și cât și numita fiind minore la data săvârșii faptei.
Tot sub aspectul încadrării juridice a faptelor, din analizarea fișei de cazier judiciar a inculpatului, instanța a reținut că acesta a suferit mai multe condamnări, fiind de semnalat întrucât prezintă relevanță juridică condamnarea la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1312/09.10.2003 a Judecătoriei sector 2 B, definitivă prin decizia penală nr. 1638/19.11.2003 a, în executarea căreia inculpatul a fost arestat la data de 31.03.2003 și liberat condiționat la data 31.10.2006, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 516 de zile închisoare. Având in vedere faptul ca infracțiunea dedusa judecații a fost comisa în termenul de liberare condiționată de 516 zile, deci înaintea considerării ca executata a pedepsei rezultante de 5 închisoare aplicată prin sentința penala arătată anterior, care constituie primul termen al recidivei, instanța a retinut incidența in cauza și a disp. art. 37 alin. I lit. a pen. fapta dedusă judecății fiind comisa in stare de recidiva posteondamnatorie, astfel cum corect s-a reținut prin rechizitoriu.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, au a fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 pen. scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 pen. reținând în acest sens gradul extrem de ridicat de pericol social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia, pe timp de noapte, de mai multe persoane împreună, prin acte de violență fizică comise asupra unei persoane de sex feminin aflată în imposibilitate fizică de a se apăra, conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptei caracterizată prin condamnări multiple pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen, starea de recidivă, atitudinea parțial sinceră a inculpatului, dar și împrejurarea că a comis fapta împreună cu făptuitori minori.
Instanța a apreciat ca nefiind oportună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului având în vedere în vedere numeroasele antecedente penale ale inculpatului ce denotă atât faptul că măsurile restrictive de libertate dispuse anterior nu și-au atins scopurile, cât și faptul că inculpatul, în general, manifestă tendința de a comite fapte penale, împrejurarea că a comis fapta împreună cu mai multe persoane minore, fapt de natură a avea o influență negativă asupra psihicului făptuitorilor minori, dar și atitudinea relativ sinceră a inculpatului, acesta nerecunoscând că a mușcat-o pe partea vătămată de mână.
Având în vedere că fapta inculpatului a fost săvârșită în termenul de încercare al liberării condiționate, în temeiul art. 61.pen. a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1312/9.10.2003 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin decizia penală nr. 1638/19.11.2003 a Tribunalului București, și a contopit restul de pedeapsă neexecutat de 516 zile închisoare cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul care a criticat soluția pronunțată ca nelegală și netemeinică față de greșita reținere a circumstanțelor agravante prev. de art.75 alin.1 lit.c pen. și de greșita individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicata, solicitând a fi avuta în vedere atitudinea sa sinceră, de natura justifica reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.c pen.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile formulate și din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul a constatat că apelul formulat de inculpat este nefondat, respingându-l decizia penală nr.209/A din 25.03.2009 a Tribunalului București - secția a II-a penală.
Pentru a aprecia astfel, s-a avut în vedere ca înaintea primei instanțe au fost respectate dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului și asigura drepturile părților, că au fost administrate toate probele necesare pentru aflarea adevărului, probe ce au fost în mod complet luate în seama și exact apreciate. S-a constatat că faptele și împrejurările reținute ca existente prin hotărârea atacată, precum și cele înlăturate prin aceeași hotărâre corespund probelor administrate în cauză, soluție dată în fapt cauzei penale judecate întemeindu-se pe materialul probator existent la dosar și fiind în concordanță cu acesta.
În ceea ce privește critica vizând greșita reținere a circumstanței agravante prev de art.75 lit.c pen. Tribunalul a avut vedere ca agravantă prev. de art 75 lit.c pen. - săvârșirea infracțiunii de către un infractor major împreună cu un minor - este aplicabila în toate cazurile în care se pronunța condamnarea infractorului major, indiferent daca minorul a fost sau nu trimis în judecata sau dacă răspunde ori nu penal, deoarece prin instituirea acestei agravante legale s-a urmărit pedepsirea mai severă a oricărui infractor major care a comis fapta penală cu un minor, fără a se stabili vreo condiție suplimentară referitoare la persoana minorului.
Totodată, din moment ce atât inculpatul major, cât si minora au agresat victima, la întreaga acțiune participând și celelalte persoane minore cu privire la care s-a disjuns cauza - toți cei implicați prevăzând și acceptând rezultatul faptei lor - Tribunalul a apreciat că reținerea agravantei prevăzute în art.75 lit. în sarcina apelantului inculpat este pe deplin justificata.
În egala măsura, reținerea agravantei speciale prev. de art.211 alin.2 pen.Cod Penal nu exclude aplicarea dispozițiilor privitoare la agravanta generală reglementată în art. 75 lit.c pen. circumstanță ce a fost instituită pentru a-i feri pe minori de a fi antrenați de către majori în activități infracționale.
Totodată tribunalul a apreciat că, instanța fondului, reținând în mod corect existenta faptei și a vinovăției inculpatului și stabilind, de asemenea, corect încadrarea juridica a acestei fapte, a aplicat o pedeapsă judicios individualizată, respectând atât caracterul general al criteriilor prev. de art. 72 pen. cat si caracteristica lor de pluralitate.
S-a constatat că pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății este în deplină concordanță, atât cu gradul de pericol social generic și concret al faptelor comise, cât si cu trăsăturile specifice persoanei inculpatului.
De altfel, tocmai raportarea la aceste trăsături specifice fiecărei persoane implicate în raportul juridic de conflict face ca pedeapsa aplicată să dobândească eficiență funcțională, respectiv aptitudinea de a îndeplini funcțiile de prevenție, coerciție, reeducare si exemplaritate cerute de lege.
Împotriva acestor hotărâri a formulat recurs inculpatul, solicitând redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată, în raport de faptul că nu a agresat părțile vătămate iar prejudiciul a fost acoperit. În drept criticile inculpatului au fost încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 proc.pen.
Curtea constată, în raport de motivele de recurs formulate, că în cauză inculpatul înțelege să critice și încadrarea juridică dată faptei, în condițiile în care reiterează apărările formulate atât în fața instanței de fond cât și a celei de apel.
Analizând hotărârile recurate din perspective cazurilor de casare prevăzute de art. art. 3859alin. 1 pct. 14 și 17 proc.pen. dar și a celor care ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art. 3859alin. 3 proc.pen. Curtea constată că recursul nu este întemeiat.
Referitor la încadrarea juridică (art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c și 21lit. a pen. cu aplic. art. 75 al. 1 lit. c și 37 lit. a pen.), Curtea constată că aceasta este în totală concordanță cu situația de fapt reținută de către instanțe, în sensul că în noaptea de 02/03.11.2008, în timp ce se afla pe - -, inculpatul, împreună cu alte persoane minore cercetate într-un dosar separat, prin violență a deposedat-o pe partea vătămată Elisa de o poșetă ce conținea suma de 368 lei, un telefon mobil Nokia, un aparat foto și un. De fapt, ceea ce critică recurentul nu este o problemă de drept, care este supusă controlului judiciar în cadrul acestui caz de casare, ci aceasta se referă exclusiv la situația de fapt stabilită, solicitând reținerea unei alte situații de fapt, respectiv să se constate că deposedarea a avut loc fără a se exercita violențe asupra părții vătămate. Or, verificarea legalității încadrării juridice de către instanța de recurs nu poate aduce atingere situației de fapt stabilite de prima instanță și cea din apel, criticile formulate neputând fi încadrate și respectiv cenzurate din perspectiva vreunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. 1.proc.pen.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de recurs apreciază că aceasta s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72.pen, instanțele aplicându-i inculpatului o pedeapsă orientată către minimul prevăzut de lege, în condițiile în care în cauză a fost reținută circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c pen. acesta nu a avut o poziție procesuală sinceră, iar circumstanțele sale personale demonstrează perseverența sa infracțională, fiind recidivist postcondamnatoriu, fapta fiind comisă în interiorul termenului de liberare condiționată din executarea unei pedepse de 5 ani închisoare aplicată tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen, din fișa sa de cazier rezultând că a fost condamnat încă din minorat pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat (sent. penală 925/2000 a Judecătoriei Sect. 4 B) și tâlhărie (sent. penală 1204/2001 Judecătoriei Sect. 2 B). De asemenea Curtea reține că acoperirea prejudiciului s-a datorat surprinderii inculpatului de către organele de poliție la scurt timp după comiterea infracțiunii, și este urmarea diligențelor sale, astfel că nu se poate acorda acestei împrejurări valoarea unei circumstanțe atenuante.
În raport de cele reținute, Curtea apreciază că pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită de rima instanță și menținută în apel este aptă să conducă la realizarea scopului prevăzut de art. 52 pen. neimpunându-se reducerea sa.
Ca atare, constatând că în cauză nu sunt incidente cazuri de casare ce ar putea fi invocate din oficiu, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat, soluție în raport de care acesta va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.209/A din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală și a sentinței penale nr.372 din 13.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./29.05.2009
- - jud.:;Gh.
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Silvia Cerbu, Florică Duță
