Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 761/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 761 /
Ședința publică din 22 iulie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol este judecarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 115 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți, în stare de arest preventiv, inc. asistat de avocat în substituire avocat oficiu a, inc. asistat de apărător din oficiu, avocat, din cadrul Baroului T, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Pentru inculpatul recurent -avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și în rejudecare reducerea pedepsei orientate spre minimul prevăzut de lege.
Pentru inculpatul recurent, avocat oficiu, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și în rejudecare reducerea pedepsei aplicate inculpatului spre minimul special prevăzut de lege, întrucât inculpatul a recunoscut fapta și nu are antecedente penale.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, având în vedere că pedepsele aplicate inculpaților se situează la minimul special prevăzut de legea penală.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 349/06.02.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 211 al. 1, alin.2 lit. b și c, alin.21lit.a Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
Judecătoria Timișoaraa constatat că infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 1, alin.2 lit. b și c, alin.21lit.a Cod Penal, comisă la data de 27.11.2008, a avut loc în termenul de încercare de 3 (trei) ani stabilit prin sentința penală nr.1654/30.06.2006 a Judecătoriei Brașov, definitivă la data de 16.04.2007, prin decizia penală nr.12/A/28.03.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, precum și în termenul de încercare de 4 (patru) ani stabilit prin sentința penală nr. 2433/03.11.2006 a Judecătoriei Brașov, definitivă la data de 17.07.2007, prin decizia penală nr. 24/A/02.07.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
În baza art. 83.Cod Penal coroborat cu art. 1101alin.2 Cod Penal, prima instanță a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1654/30.06.2006 a Judecătoriei Brașov, definitivă la data de 16.04.2007, prin decizia penală nr. 12/A/28.03.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
În baza art.83 coroborat Cod Penal cu art.1101alin.2 Cod Penal, aceeași instanță a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de rezultante 2 (doi) ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.2433/03.11.2006 a Judecătoriei Brașov, definitivă la data de 17.07.2007, prin decizia penală nr. 24/A/02.07.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
Prima instanță a constatat că infracțiunea de furt calificat, prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a,g,i cu Cod Penal aplicarea art.41.al.2 și art.99 și urm. Cod Penal, comisă la data de 13/14.03.2005 și 26.03.2005, pentru săvârșirea căreia i s-a aplicat pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare prin sentința penală nr. 1654/30.06.2006 a Judecătoriei Brașov, definitivă la data de 16.04.2007, prin decizia penală nr. 12/A/28.03.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, este concurentă cu cele trei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit.a,g,i cu Cod Penal aplicarea art.99 și urm. Cod Penal, comise la data de 15/16.09.2004, 16/17.11.2004 și 10/11.04.2005, pentru comiterea cărora i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare prin sentința penală nr.2433/03.11.2006 a Judecătoriei Brașov, definitivă la data de 17.07.2007, prin decizia penală nr. 24/A/02.07.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
Judecătoria Timișoaraa decontopit pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2433/03.11.2006 a Judecătoriei Brașov, definitivă la data de 17.07.2007, prin decizia penală nr. 24/A/02.07.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, și a repus, în individualitatea lor pedepsele componente de: 2 (doi) ani închisoare; 2 (doi) ani închisoare; si 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a, art. 34 lit.b Cod Penal, a contopit cele patru pedepse de: 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, 2 (doi) ani închisoare, 2 (doi) ani închisoare, 2 (doi) ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.83 Cod Penal, a dispus executarea pedepsei de 2 (doi) ani închisoarea alăturat pedepsei de 7 (șapte) ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 9 (nouă) ani închisoare, cu executare în regim de deținere prev. de art. 57.
Cod PenalA interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a doua și lit. b Cod Penal, pe durata și în condițiile art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 350.C.P.P.a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului.
In baza art. 88.Cod Penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv din data de 28.11.2008 la zi.
În baza art. 211 al. 1, al.2 lit. b și c, alin.21lit.a Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, cu executare în regim de deținere prev. de art. 57.
Cod PenalA interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b Cod Penal, pe durata și în condițiile art.71
Cod PenalÎn baza art. 350.C.P.P. a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88.p, a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata arestului preventiv din data de 28.11.2008 la zi.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, prejudiciul fiind parțial recuperat prin restituire.
În baza art. 118 al.1 lit.e Cod Penal s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 15 lei, proveniți din săvârșirea infracțiuni.
În temeiul art. 191 al. 2 si 3.C.P.P. au fost obligati fiecare dintre inculpați la plata a câte unei sume de 400 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus plata sumei de 400 RON din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu și s-a luat act ca părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr.13167/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara inculpații și, au fost trimiși în judecată fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al 1, al. 2 lit b, c, al 21lit a
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut că în seara de 27.11.2008, în jurul orelor 23.30, în timp ce se aflau în stația CFR T Nord, inculpații si, au hotărât să tâlhărească partea vătămată, pe care l-au observat când a urcat în unul din vagoanele trenului personal nr. 2613, ce se afla garat la linia 7 peron.
Pentru a-și pune în aplicare rezoluția infracțională, cei doi inculpați au urmărit partea vătămată până în vagonul în care aceasta urcase pentru a aștepta plecarea trenului cu destinația A și i-au solicitat să le dea o țigara. Față de refuzul părții vătămate, care coborâse din tren pe peron pentru a fuma, inculpații au început să-l lovească cu pumnii și picioarele. După ce partea vătămată a căzut la pământ, inculpatul i-a sustras din buzunarul pantalonilor un telefon mobil marca Nokia 3220, în care se afla o cartela cu numărul -, suma de 20 lei, biletul de tren în valoare de 5.40 lei și un pachet desfăcut de țigări, după care au părăsit locul faptei, deplasându-se la un bar apropiere. În incinta barului inculpații au consumat băuturi alcoolice din banii sustrași de la partea vătămată, inculpatul - primind de la inculpatul suma de 5 lei din aceiași bani.
În urma loviturilor primite de la inculpați, partea vătămata a suferit leziuni necesitând pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale. În faza de urmărire penală au fost recuperate de la inculpați suma de 5 lei, găsită asupra inculpatului, si telefonul mobil marca Nokia 3220, găsit asupra inculpatului, bunuri care au fost restituite părții vătămate.
Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile inculpaților, care recunosc comiterea faptei, și cu procesul-verbal de depistare, în sensul ca inculpații si sunt cei care în noaptea de 27/28.11.2008 i-au sustras prin violența părții vătămate bunurile mobile enumerate mai sus. Inculpații au fost recunoscuți de către partea vătămata, conform procesului verbal de prezentare pentru recunoașterea din grup, însoțit de planșele foto, și susținut de declarațiile martorilor asistenți.
Din procesul-verbal de depistare, încheiat in prezenta martorilor asistenți, coroborat cu dovezile de ridicare-predare, rezultă că asupra inculpatului au fost găsite un telefon mobil marca Nokia 3220, in care se afla o cartela cu numărul -, iar asupra inculpatului a fost găsita o bancnota de 5 lei, bunuri recunoscute de partea vătămata, căreia i-au si fost restituite.
Coroborând declarațiile celor doi inculpați, rezultă că aceștia au acționat concertat, după o prealabila înțelegere, lovind-o pe partea vătămata în scopul sustragerii obiectelor de valoare pe care le-ar fi putut găsi asupra acesteia, pentru a face rost de bani.
Legiuitorul român a înțeles să incrimineze tâlhăria în cuprinsul art. 211.Cod Penal, definind-o ca fiind "furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări (.)". Activitatea fiecăruia dintre inculpați astfel cum a fost descrisă mai sus îndeplinește latura obiectivă a acestei infracțiuni complexe. Deși infracțiune complexă, tâlhăria a fost introdusă de legiuitor în categoria infracțiunilor contra patrimoniului.
Câtă vreme cei doi inculpați au acționat, împreună, profitând de întunericul nopții și în locuri publice permanent, prin destinație, s-au reținut dispozițiile art. 211 al.2 lit. b și c și al.2 indice 1 lit. a
Cod PenalSub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu intenție directă, având reprezentarea faptelor lor, și anume că prin actele lor, urmează a crea suferință părții vătămate și aop une totodată în imposibilitate de a-și exercita drepturile asupra bunurilor sustrase, cauzând astfel pagube, rezultat ce a fost urmărit prin comiterea faptei, astfel cum rezultă din scopul urmărit.
Fapta fiecăruia dintre inculpați prezintă un mare pericol social, aducând atingere atât relațiilor sociale referitoare la integritatea fizică a persoanei, a dreptului la sănătate, cât și a dreptului la proprietate.
Fapta fiecăruia dintre inculpații și, care, acționând împreună, au sustras, pe timp de noapte și în loc public, bani și alte bunuri mobile, întrebuințând violențe și amenințări de la partea vătămate, constituie infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 al. 1, al. 2 lit b, c și al 2 indice 1 lit a
Cod PenalLa individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată fiecărui inculpat prima instanța a ținut seama de criteriile legale de individualizare prev. de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana și conduita inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Deși faptele deduse judecății au fost comise după împlinirea vârstei de 18 ani de către fiecare dintre cei doi inculpați, prima instanța a dispus efectuarea referatelor de evaluare de către Serviciul de Probațiune spre o mai bună evaluare a posibilităților de reintegrare socială.
Astfel în cuprinsul referatului de evaluare întocmit pentru inculpatul de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașovs -a reținut că factorii ce au condiționat apariția comportamentului infracțional din spusele inculpatului au fost constituiți de nevoia acută de bani și propunerea infracțională venită din partea coinculpatului, pe fondul stilului de viață dezorganizat al inculpatului, marcat cu predilecție de preocupări infracționale pentru satisfacerea nevoilor de bază, lipsa supravegherii parentale și a sprijinului de tip familial, alături de lipsa unor venituri personale obținute prin muncă, factori ce s-au coroborat cu cei de natură psiho-individuală și pattern-ul infracțional de tip patrimonial prezentat de tânăr.
E de menționat atitudinea inculpatului care face uz de tehnici de minimizare a responsabilității și gravității faptei comise de el, precum invocarea faptului că doar a împins cu brațul său partea vătămată în momentul în care aceasta a scos spray-ul lacrimogen pentru a-l folosi împotriva lor, spray a cărui existență nu a putut fi demonstrată.
de risc care influențează conduita generală a inculpatului sunt: lipsa unui sprijin afectiv real din partea familiei, relaționare deficitară cu membrii familiei sale, supraveghere și preocupare scăzută a familiei în perioada minorității inculpatului, eșec școlar finalizat cu abandonul școlar, existența unei conduite infracționale repetate cu debut infracțional situat în perioada minorității timpurii.
Nu au fost identificați factori de natură să inhibe un comportament infracțional al inculpatului.
Din analiza informațiilor obținute, s-a estimat că nivelul de integrare socio-familială al inculpatului este scăzut la acest moment, fiind afectat de lipsa elementelor de stabilitate din viața tânărului precum relații interpersonale solide (inclusiv familiale), program de viață organizat, cu preocupări dezirabile, locuință, venituri sigure. S-a apreciat că evoluția psihocomportamentală a inculpatului se va îmbunătăți numai dacă acesta va colabora pe perioada executării pedepsei la derularea programelor cu specific psihosocial și va lua decizia stopării comportamentului infracțional, în același timp continuându-și pregătirea școlară și profesională până la obținerea unei calificări profesionale.
Relativ la conduita și atitudinea celor doi inculpați - și - care au recunoscut comiterea faptelor în faza de urmărire penală, însă în faza de cercetare judecătorească acestia au refuzat să dea declarație.
Inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală. în trecut acesta a primit pedepse cu închisoarea de 2 ani și respectiv 1 an și 6 luni, pedepse ce i-au fost suspendate condiționat, precum și o pedeapsă cu închisoarea de 1 an și 9 luni, toate aceste pedepse fiind primite pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat.
În acest context, prima instanța s-a raportat la minimul special al pedepsei închisorii stabilit de către legiuitor pentru comiterea acestei infracțiuni, fără a putea reține circumstanțe atenuante, urmând a condamna inculpatul la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, al.2 lit. b și c, al.2 indice 1 lit.a
Cod PenalDin fișele de cazier judiciar s-a reținut că ambii inculpați sunt recunoscuți cu numeroase antecedente penale, care deși nu atrag starea de recidivă, deoarece infracțiunile au fost comise în minorat, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83.Cod Penal în ceea ce îl privește pe inculpatul deoarece fapta dedusă judecății a fost comisă în două termene de încercare fixate anterior pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Astfel, s-a constatat că infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, al.2 lit. b și c, al.2 indice 1 lit.a Cod Penal, comisă la data de 27.11.2008, dedusă judecății de față, a avut loc în termenul de încercare de 3 (trei) ani stabilit prin sentința penală nr.1654/30.06.2006 a Judecătoriei Brașov, definitivă la data de 16.04.2007, prin decizia penală nr.12/A/28.03.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, precum și în termenul de încercare de 4 (patru) ani stabilit prin sentința penală nr. 2433/03.11.2006 a Judecătoriei Brașov, definitivă la data de 17.07.2007, prin decizia penală nr. 24/A/02.07.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpații și, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 05.03.2009, sub același număr de dosar, respectiv -.
Apelul inculpatului nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.374 C.P.P. inculpatul criticând sentința Judecătoriei Timișoara doar sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pe care a apreciat-o ca fiind prea mare.
În motivarea apelului său, inculpatul a precizat că, în opinia sa, pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare, în condițiile în care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
Prin decizia penală nr. 115/A din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-au respins apelurile declarate de apelantii-inculpați,fiul lui și al, născut la 13.01.1990, în comuna, jud. B, domiciliat în, satul, nr.388, jud.B, de cetățenie română, studii 5 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță T, CNP- - și, fiul lui și, născut la 16.03.1989 în, jud. C-S, domiciliat în,-, jud. C-S, de cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță T, CNP- -, împotriva sentintei penale nr. 349/06.02.2009 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 350.C.P.P. s-a mentinut starea de arest a inculpaților.
În baza art. 381.C.P.P. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului de la data de 06.02.2009 la zi.
Pentru a decide astfel, tribunalul analizând apelurile celor doi inculpați prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.371 C.P.P. tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Instanța de apel a constatat că inculpații nu au contestat starea de fapt reținută de prima instanță, recunoscând săvârșirea infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina lor. În consecință, raportat la probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, se poate aprecia că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt. În acest sens, ținând seama de probele administrate în cauză, se poate constata că fapta inculpaților și de a sustrage, împreună, pe timp de noapte, dintr-un loc public, bani și alte bunuri mobile, întrebuințând în acest scop violențe și amenințări la adresa părții vătămate, întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21lit.a
Cod PenalInstanța de apel a reținut că singura critică pe care inculpații au adus-o hotărârii de condamnare se referă la cuantumul pedepselor aplicate.
Tribunalul a constatat că infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21este Cod Penal sancționată cu închisoarea de la 7 la 20 de ani. În consecință, după cum a arătat și Judecătoria Timișoara, se poate constata că celor doi inculpați, care au fost condamnați la câte 7 ani închisoare fiecare, le-a fost aplicată pedeapsa minimă. Împrejurarea că inculpatului i-a fost aplicată în final pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare se datorează antecedentelor acestuia, prima instanță fiind obligată, în condițiile prevăzute de art.83 Cod Penal, să procedeze la revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor ce i-au fost aplicate acestuia anterior.
În mod corect prima instanță a considerat că în cauză nu există elemente care să justifice reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților. Faptele comise de către cei doi inculpați prezintă un grad de pericol social deosebit. Numiții și nu au adus atingere doar relațiilor sociale referitoare la posesia și detenția asupra bunurilor mobile, ci și relațiilor sociale referitoare la dreptul oricărei persoane la integritate corporală, ceea ce justifică sancționarea cu severitate a faptelor săvârșite de aceștia.
Este adevărat faptul că cei doi inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor, însă această recunoaștere nu poate avea relevanță sub aspectul atenuării răspunderii penale, ținându-se seama de împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională, pe timp de noapte, după o prealabilă înțelegere între inculpați care poate conduce la concluzia unei premeditări, cei doi atacând o persoană într-un loc public, și exercitând acte de violență grave împotriva acesteia, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 3 zile de îngrijiri medicale.
Pe de altă parte, instanța de apel a reținut că recunoașterea faptelor de către inculpați nu a contribuit în mod hotărâtor la soluționarea cauzei și aflarea adevărului. Ca urmare a plângerii formulate de partea vătămată în faza de urmărire penală, cei doi inculpați au fost depistați având o parte din bunurile sustrase asupra lor după aproximativ 3 ore de la data săvârșirii infracțiunii, astfel încât, în condițiile în care au fost recunoscuți fără putință de tăgadă de către partea vătămată ca fiind autorii tâlhăriei, se poate observa faptul că declarațiile numiților și nu au avut un efect hotărâtor în ceea ce privește soluționarea cauzei.
Nu în ultimul rând, instanța de apel a constatat că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, el suferind anterior alte două condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, de fiecare dată beneficiind de clemența organelor judiciare, fără a dovedi ulterior că s-a îndreptat, astfel încât simpla recunoaștere din partea acestuia că a săvârșit o altă infracțiune, în condițiile în care la dosar există suficiente probe împotriva sa, nu are nicio relevanță în sensul coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Pe de altă parte, atitudinea sinceră a inculpaților a fost avută în vedere de Judecătoria Timișoara în momentul individualizării pedepselor, aspect care rezultă din împrejurarea că pedepsele au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege, astfel încât, după cum s-a arătat deja, instanța de apel consideră că în prezenta cauză nu există elemente care să justifice reducerea acestora.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.379 pct.1 lit.b apelurile C.P.P. declarate în cauză au fost respinse ca nefondate.
În temeiul art.350 tribunalul C.P.P. a menține starea de arest a inculpaților, urmând ca în situația declarării recursului, starea de arest să fie analizată din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 12.06.2009.
Împotriva deciziei Tribunalului Timiș au declarat recurs inculpații și care nu au fost motivate în scris dar au fost susținute oral de către inculpați și apărătorul din oficiu toți solicitând admiterea recursurilor în sensul diminuării pedepselor.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu conform prev. art. 38510, al.21cpp, se constată că atât decizia recurată cât și sentința instanței de fond sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.
Din actele de la dosar se reține că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Din starea de fapt expusă în rechizitoriu rezultă că pe timp de noapte și într-un loc public, respectiv pe peronul stației CFR T Nord inculpații, după o înțelegere prealabilă, au agresat partea vătămată, în scopul de aot âlhări. Astfel cei doi au lovit victima cu pumnii și picioarele și după ce aceasta a căzut la pământ i-au sustras telefonul mobil, suma de 20 de lei, un bilet de tren în valoare de 5,40 lei și un pachet de țigări desfăcut.
Starea de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite în mod corect de instanța de fond pe baza declarației părții vătămate și a recunoașterii inculpaților și a martorilor asistenți la recunoașterea părții vătămate din grup a inculpaților.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei se constată că instanța de fond a ținut seama de toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 cp.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
În speță se observă că instanța a aplicat inculpaților pedeapsa minimă prev. de lege având în vedere pericolul social al infracțiunii comise precum conduita procesuală a inculpaților care au recunoscut faptele. Majorarea pedepsei cu 2 ani închisoare pentru inculpatul s-a făcut ca urmare a revocării unei pedepse de 2 ani închisoare aplicate anterior de Judecătoria Brașov, prin Sentința penală nr. 2433/2006, în condițiile prev. de art. 81, 82 cp, iar noua infracțiune a fost comisă în cursul termenului de încercare fiind incidente prev. art. 83 cp.
Prin urmare recursurile inculpaților sunt nefondate și urmează a fi respinse, în baza art.38515, pct. 1, lit. b cpp.
În baza art. 38516, al.2 cpp rap. la art. 381 cpp, art.350 cpp, art.88 cp, se va menține starea de arest a inculpaților și se va deduce din pedepse, în continuare, arestul preventiv de la data pronunțării deciziei penale apelate, la zi.
Văzând și prev. art.192, al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 115 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 C.P.P. obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din contul Ministerului Justiției și Libertăților, a sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu, pentru apărarea efectuată inculpatului.
În temeiul prevederilor art. 350 Cpp. menține starea de arest a inculpaților, iar în temeiul prevederilor art. 88 Cp, deduce din durata pedepsei închisorii aplicate fiecărui inculpat, arestul preventiv de la data pronunțării deciziei penale apelată la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. CC /23.07.2009
Tehnored. AA
Ex. 2/23.07.2009
Prima instanță:
Instanță apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 761/
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 115 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 C.P.P. obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din contul Ministerului Justiției și Libertăților, a sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu, pentru apărarea efectuată inculpatului.
În temeiul prevederilor art. 350 Cpp. menține starea de arest a inculpaților, iar în temeiul prevederilor art. 88 Cp, deduce din durata pedepsei închisorii aplicate fiecărui inculpat, arestul preventiv de la data pronunțării deciziei penale apelată la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Ion Dincă
