Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 786/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 211; art. 189 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENAL ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENAL Nr. 786
Ședința ne public de la 14 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu judector
- - - judector
- - - judector
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului penal declarat de inculpatul (în prezent deținut în cadrul Penitenciarului d e Minori și C) împotriva deciziei penale nr. 37 de la 03 iunie 2008, pronunțat de Tribunalul Dolj - Secția Minori și Familie, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal fcut în ședinț public, a rspuns recurentul-inculpat (aflat în stare de arest) asistat de avocat ales, lipsind intimații - prți civile -, - și.
Procedura legal îndeplinit.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, dup care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecat și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, constatând incidența în cauz a dispozițiilor art. 3859pct. 10 și 17 Cod procedur penal, s se dispun pronunțarea unei hotrâri noi, legale și temeinice.
A solicitat în principal schimbarea încadrrii juridice din infracțiunea de tâlhrie în infracțiunea de șantaj prevzut. de art. 194 alin. 1 Cod penal și pe fond achitarea - în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedur penal - pentru infracțiunea de șantaj, ca și pentru infracțiunea de lipsire de libertate, întrucât nu au fost svârșite de el, iar dac se va respinge cererea de schimbare a încadrrii juridice, a solicitat achitarea - în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedur penal - pentru infracțiunea de tâlhrie, aceasta neîntrunind elementele constitutive ale faptei.
Într-o ultim tez, a solicitat aplicarea unei pedepse egale cu cea executat pân în prezent, scopul educativ-preventiv al acesteia fiind atins în totalitate.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea cererii de schimbare a încadrrii juridice, întrucât, în cauz este realizat conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhrie, prima instanț fcând o încadrare juridic corect a faptei.
A mai relatat c pedeapsa aplicat inculpatului este just individualizat, astfel încât nu se justific reducerea ei, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, arat c este de acord cu concluziile aprtorului ales, are doi copii minori, tatl a decedat și nu a tâlhrit pe nimeni.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penale de faț;
Constat c, prin sentința penal nr. 2321 din 3 iulie 2007 pronunțat de Judec toria Craiova în dosarul nr-, în baza art. 334.C.P.P. a fost schimbat încadrarea juridic a faptelor reținute în sarcina inculpatului - fiul lui și, nscut la data de 3.02.1987 în mun. C, jud. D, domiciliat în C,-, jud. D, fr forme legale în C,-, CNP -, cetțean român, studii 2 clase, fr ocupație, necstorit, fr antecedente penale - din infracțiunea prevzut de art. 26.pen. raportat la art. 211 alin.1 și alin. 21lit. a,b pen. în infracțiunea prevzut de art. 211 alin.1, alin.2 lit. c și alin.21lit. a,b pen și din infracțiunea prevzut de art. 26.pen. raportat la art. 189 alin.1,2 pen. în dou infracțiuni prevzute de art. 31 alin.2 pen. raportat la art. 189 alin.1,2 pen.
În baza art. 211 alin.1, alin.2 lit. c și alin. 21lit. a,b pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 31 alin.2 rap.Cod Penal la art. 189 alin.1,2 Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la dou pedepse de câte 9 ani închisoare pentru svârșirea a dou infracțiuni de participație improprie la lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 78 alin.1 din OUG nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru fapta din 28.10.2006.
În baza art. 11pct.1 din Legea nr. 61/1991 republicat, a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.
În temeiul art. 85 alin.1 cod penal, a fost anulat suspendarea condiționat a executrii pedepsei de 3 ani închisoare aplicat prin sentința penal nr. 4511/17.10.2006 a Judec toriei Craiova, definitiv prin neapelare.
Conform art. 33 lit. a, 34 lit. b și 36 alin.1 pen. au fost contopite pedepsele stabilite cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicat prin sentința penal nr. 4511/17.10.2006 a Judec toriei Craiova, în pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare și s-au aplicat dispozițiile art. 71, 64 lit. a,b pen.
În temeiul art. 88.pen. din pedeapsa aplicat, a fost dedus durata reținerii și arestrii preventive de la 28.10.2006 la zi, iar în baza art. 350.pr.pen. a fost menținut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act c prțile vtmate, și, domiciliați în C,-,. 37 abc,. 1,. 10, jud. D, nu s-au constituit prți civile în procesul penal.
Conform art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare ctre stat.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, instanța de fond a reținut c prin actul de sesizare - rechizitoriul nr.8368/P/2006 al Parchetului de pe lâng Judec toria Craiova - s-a dispus trimiterea în judecat în stare de arest preventiv a inculpatului pentru svârșirea infracțiunilor prevzute de art.26 rap. la art.211 alin.1 și alin.21 lit.a,b pen. art.26 rap. la art.189 alin.1, 2.pen. art.78 alin.1 din nr.OUG195/2002, art.11 din Legea nr.61/1991 republicat, totul cu aplicarea art.33 lit.a pen
Pentru a pronunțat aceast soluție, instanța de fond a reținut ca stare de fapt c, la data de 28.10 2006, inculpatul, având asupra sa o sabie și împreun cu fptuitorul, prin amenințri, a deposedat pe prțile vtmate și, de autoturismul marca "Renault ", fapt pe care a calificat-o ca fiind infracțiunea de tâlhrie prevzut de art.211 alin.1, alin.2 lit. c și alin.21 lit.a, b pen.
De asemenea, a mai reținut c inculpatul, în aceeași împrejurare a ajutat pe fptuitorul, care a svârșit fapta fr discernmânt, s lipseasc de libertate pe prțile vtmate și, acesta din urm minor, fapt pe care a calificat-o ca întrunind elementele constitutive ale dou infracțiuni de participație improprie la lipsire de libertate în mod ilegal, prevzute de art.31 alin.2 pen. rap. la art.189 alin.1, 2.pen.
Totodat a reținut c inculpatul a condus la data de 28.10.2006, pe drumurile publice autoturismul marca "BMW" cu numrul de înmatriculare PS -, fr a poseda permis de conducere, fapt pe care a calificat-o ca infracțiunea prevzut de art.78 alin.1 din OUG nr. 195/2002, c a purtat fr drept, în loc public o sabie, fapt pe care a calificat-o ca infracțiunea prevzut de art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991.
Pentru a reține aceast stare de fapt instanța de fond a avut în vedere c, atât în cursul urmririi penale, cât și al cercetrii judectorești, partea vtmat a declarat c inculpatul a ieșit din autoturismul "BMW" având în mân o sabie de circa 1. lungime, c s-a îndreptat ctre partea vtmat adresându-i amenințri, iar acesta a fost nevoit s fug și s anunțe organele de poliție.C martora a confirmat c inculpatul a alergat câțiva metri cu sabia în mân dup partea vtmat, dup care s-a întors la autoturismul acestuia.
Cu motivarea c infracțiunea de tâlhrie este o infracțiune complex, iar coautoratul se poate realiza prin acte de executare diferite și, întrucât inculpatul a exercitat actele de amenințare specifice acestei infracțiuni, într-un loc public, a fost schimbat încadrarea juridic a faptei de tâlhrie din complicitate în participatie improprie, conform art.31 rap. la art.211 alin.1, 2 lit.c și 21 lit.a, b pen.
De asemenea, reținând c fptuitorul a acționat fr discernmânt, a fost schimbat calificarea juridic dat faptelor inculpatului în legtur cu lipsirea de libertate în mod nelegal, în art.31 alin.2 rap. la art.189 alin.1, 2.pen.
La individualizarea juridic a pedepselor stabilite în sarcina inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevzute de art.72 pen. împrejurrile concrete în care s-au comis faptele.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea sentinței de condamnare și achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. susținând c în cauz lipsește ca element constitutiv al infracțiunilor, intenția; c, orice culp s-ar reține în cauz, acesta este minim și, raportat la lipsa oricror antecedente penale, vârsta apropiat de cea a minoratului și posibilitțile certe de atingere a scopului educativ preventiv, se pot aplica dispozițiile art.81 pen.; s-a maii solicitat ca, reținând circumstanțele personale indicate, instanța de apel c reduc pedeapsa la durata arestului preventiv executat.
Prin decizia penal nr.63 din 18 septembrie 2007, Tribunalul Dolja dispus dmiterea apelului declarat de inculpatul, desființarea în parte a sentinței penale nr. 2321 din 03.07.2007 pronunțat de Judec toria Craiova, cu consecința escontopirii pedeapsei rezultante de 9 ani închisoare, în pedepsele componente și reducerea cuantumului pedepselor stabilite în sarcina inculpatului pentru infracțiunea prevzut de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a, b pen. precum și pentru dou infracțiuni prevzute de art. 31 alin. 2.pen. rap. la art. 189 alin.1, 2.pen. de la câte 9 ani închisoare la câte 7 ani închisoare.
În temeiul art. 33-34.pen. s-au contopit pedepsele stabilite de 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 6 luni închisoare și respectiv 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea - de 7 ani închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, cu interzicerea drepturilor prevzute de art. 64 lit. a teza a -II a și lit. b pen. ce s-a dispus a fi executat pe durata executrii pedepsei principale.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Pentru a hotrî astfel, Tribunalul a reținut c elementele ce caracterizeaz persoana inculpatului, precum vârsta apropiat de minorat, preocuparea pentru întreținerea familiei, inclusiv a celor doi minori ai concubinei sale, îndreptțesc instanța de control s procedeze la o reapreciere a pedepselor stabilite pentru infracțiunile de tâlhrie și participație improprie la lipsire de libertate, acestea fiind faptele care determin, prin prisma limitelor speciale de pedeaps, o durat a pedepsei închisorii mari.
De asemenea, instanța de apel a considerat c, prin faptele svârșite inculpatul nu a lezat relații sociale care s-l fac nedemn de a mai exercita dreptul de vot, împrejurare în care a reapreciat pedeapsa accesorie aplicat în cauz.
Cu toate acestea, a reținut c nu se pot identifica în cauz elemente subiective sau obiective care s formeze convingerea c scopul pedepsei poate fi atins chiar fr executarea acesteia ori care s impun reținerea unor circumstanțe atenuante.
Astfel, prin sentința penal nr. 4511/17.10.2006 a Judec toriei Craiova, definitiv la data de 15.12.2006 prin neapelare, a fost condamnat inculpatul la o pedeaps privativ de libertate de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
Dup 11 zile de la momentul condamnrii inculpatul a comis infracțiunile pentru care este judecat în prezenta cauz.
În consecinț, ar fi fost lipsit de realism a se reține c, în acest context, inculpatul a dovedit c a înțeles scopul educativ și preventiv al pedepselor penale.
Pe de alt parte, ofițerul de probațiune nu a identificat nici mcar un singur element care s conduc la concluzia c exist posibilitți reale de reducere a riscului de infracționalitate a inculpatului.
S-a mai reținut c, în ce privește lipsa intenției cu privire la comiterea faptelor, probatoriul cauzei contrazice susținerile din declarația de apel.
Astfel, potrivit art. 19 pct. 1 lit. a pen. fapta este svârșit cu intenție când infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmrind producerea lui prin svârșirea acelei fapte.
Conform declarației martorului (fila 87), inculpatul a avut sabia pe care a purtat-o la vedere, inițial inculpatul a condus autoturismul amenințtor, a mers paralel cu autoturismul prților vtmate și Ie-a blocat trecerea, inculpatul a cerut bani pentru rscumprarea mașinii și familiei prților vtmate și a îndemnat pe s plece cu mașina prților vtmate.
Conform declarației martorei (fila 88), șoferul autoturismului marca "BMW" avea în mân o sabie pe care o ținea ridicat și a cerut 2000 EUR pentru mașin și familie, iar inculpatul a urmat la volanul autoturismului "BMW", autoturismul prților vtmate condus de în direcția "".
În declarația dat în ședința public din 03.04.2007, partea vtmat a artat c persoana care avea în mân sabia purta un tricou alb, precum și c a plecat de lâng autoturism întrucât s-a temut de acesta, care venea ctre el cu sabia în mân.
Ori, potrivit declarației martorei, șoferul autoturismului "BMW" era îmbrcat într-o bluz-tricou de culoare alb, iar potrivit declarației martorului, de la volanul auto marca "BMW" a coborât inculpatul.
În consecinț, prin gesturile comise - conducerea autoturismului "BMW" amenințtor faț de prțile vtmate, blocarea autoturismului acestora în trafic, amenințarea cu sabia pe care a purtat-o în mân, la vedere, îndemnarea fptuitorului s plece cu mașina prților vtmate, solicitarea de recompense bnești pentru recuperarea mașinii și familiei - inculpatul a prevzut rezultatele faptelor sale, anume lipsirea de libertate a celor dou prți vtmate și luarea autoturismului din posesia prții vtmate amenințate fr consimțmântul acesteia și a urmrit producerea lor.
Împotriva deciziei penale pronunțate de Tribunalul Dolja formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru motive de nelegalitate ce atrag casarea acesteia conform dispozițiilor art.38515pct.2 lit.c și 3859pct.6 teza a II-a și trimiterea spre rejudecare în apel - în tez principal și trimiterea spre rejudecare la fond în tez subsidiar.
Un prim motiv de nelegalitate a fost cel referitor la înclcarea dreptului la aprare al inculpatului ( art.3851pct.6 teza a II-a rap.la art.171 pct.41 p), în cauz neavându-se un termen minim de 3 zile pentru pregtirea aprrii pentru aprtorul din oficiu numit în cauz la 18.09.2007 când a și pus concluzii în lipsa aprtorului ales de inculpat.
C de-al doilea motiv de casare cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond l-a constituit nesocotirea de ctre instanțele de fond și apel a dispozițiilor art.289 p, acestea nefcând decât o expunere a celor reținute prin rechizitoriu, fr a proceda la un examen coroborat al probelor administrate și fr a face referiri la rezultatul evalurii acestora.
S-au invocat și motive de netemeinicie referitoare la individualizarea pedepsei, fr a se ține cont de împrejurrile comiterii faptei, culpa minim, lipsa antecedentelor penale, vârsta apropiat de cea a minorului cu un discernmânt înc în formare și posibilitți certe de atingere a scopului preventiv - educativ al msurii de siguranț în cuantumul existent pân în prezent.
S-a mai motivat c trimiterea în judecat a inculpatului s-a realizat ca infractor primar, pentru complicitate la svârșirea infracțiunilor prevzute de art.189 al.1 și 2 p și art.211 p pentru fapte reținute a fi fost svârșite prin simpla prezenț alturi de o persoan cu discernmânt abolit și faț de care nu s-a dispus trimiterea în judecat.
Prin decizia penal nr.4 din 10.12.2007, Curtea de Apel Craiovaa admis recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul d e Minori și C, împotriva deciziei penale nr. 63 din data de 18 septembrie 2007, casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Astfel, Curtea a constatat c în fața instanței de apel inculpatul, în stare de arest preventiv, a fost asistat de aprtor ales, în persoana doamnei avocat.
La 18 septembrie 2007 - data soluționrii cauzei, în lipsa aprtorului ales, inculpatul a solicitat instanței amânarea cauzei, dar instanța de apel, apreciind c în cauz sunt incidente disp.art.171 art.41 p, precum și cele ale art.293 p, vzând lipsa nejustificat a aprtorului ales, a procedat la numirea unui aprtor in oficiu, care la a doua strigare a dosarului a și pus concluzii în dosar.
Potrivit notei existente la dosarul de apel la fila 29, dup strigarea dosarului și terminarea ședinței(rezoluție a judectorului), dar mai înainte de pronunțarea deciziei, aprtorul ales al inculpatului s-a prezentat, solicitând repunerea dosarului pe rol, invocând solicitarea administrrii de probatorii - reaudierea prților vtmate și depunerea de înscrisuri în circumstanțiere - cerere care a fost nesocotit de instanța de apel.
Procedând astfel, instanța de apel a pronunțat o decizie afectat de motivul de casare prevzut de dispozițiile art.3859alin.1 pct.6 p, înclcând dreptul la aprare al inculpatului.
Deși instanța de apel a constatat la ultimul termen de judecat în mod corect incidența disp. art.171 pct.41 p, totuși nu a fcut aplicarea acelorași dispoziții, respectiv teza final a aceluiași articol, dup începerea dezbaterilor, când asistența juridic este obligatorie, în lipsa aprtorului ales, care lipsește nejustificat. Nu a luat msuri de desemnare a unui aprtor din oficiu, care s-l înlocuiasc pe aprtorul ales, acordând un termen de minim 3 zile pentru pregtirea aprrii.
Instanța de apel nu a fost consecvent în aplicarea dispozițiilor legale prevzute de art.171 pct.4, reținând cauza spre soluționare în aceeași zi în care a numit pentru inculpat un aprtor din oficiu, fr a-i da posibilitatea de a-și pregti aprarea și fr a da curs solicitrii depus în scris de aprtorul ales al inculpatului - de a repune cauza pe rol pentru probatorii.
Soluția pronunțat în acest mod încalc dreptul la aprare al inculpatului consacrat de legislația în vigoare, atât cea intern, art.171 și urm. p Cod Penal, cât și disp.art.6 par.3 lit.c al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Curtea a reținut a fi aplicabil în speț Hotrârea nr.9 din aprilie 1984 - cauza Goddi contra Italiei - prin care Curtea European a Drepturilor Omului a decis c avocatul numit din oficiu nu s-a bucurat de timpul și de facilitțile de care ar fi avut nevoie pentru studierea dosarului, pregtirea pledoariei și luarea legturii efective cu inculpatul aflat în stare de deținere.
Vzând lipsa avocatului ales, CEDO a statuat c instanțele, respectând principiul independenței baroului, cel puțin trebuie s adopte msurile pozitive destinate s permit avocatului din oficiu s-și îndeplineasc sarcina în cele mai bune condiții.
Curtea a constatat deci și înclcarea art.6 pct.3 lit.c din Convenția European a Drepturilor Omului, iar în baza art.38515pct.2 lit.c raportat la art.385 alin.1 pct.6 și art.171 pct.41 teza final și pct.6 cod proc. pen. a admis recursul, cu consecința casrii deciziei și trimiterea spre rejudecare de instanța de apel.
Constatând c se mențin temeiurile ce au determinat arestarea preventiv a inculpatului și c nu exist elemente care s impun punerea sa în libertate, reținând și existența indiciilor temeinice potrivit art.143 alin.1 și art. 681 cod proc. pen. respectiv a motivelor verosimile prev. de art. 5 paragraful 1 lit.c din CEDO, a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a dispus ca în rejudecare, instanța de apel s aib în vedere și criticile din recurs a cror analiz nu s-a mai impus având în vedere motivele pe care s-a întemeiat decizia de casare.
Tribunalul Dolja primit cauza spre rejudecarea apelului, iar n motivele de apel s-a solicitat instanței ca, prin hotrârea pe care o va pronunța, s se dispun admiterea apelului, desființarea sentinței apelate în baza art. 379 pct.2 lit a) proc. pen. constatând incidența în cauz a prev. art. 197 alin. 1 cu aplicarea alin(4) teza a 2-a proc. pen. cu consecința pronunțrii unei noi hotrâri, legale și temeinice, în baza art. 11 pct 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c proc. pen. nulitatea incident putând fi acoperit prin audierea în fața acestei instanțe a inculpatului; cea de-a doua critic privind nelegalitatea vizeaz nemotivarea hotrârii prin prisma temeiului de fapt și drept ce au determinat schimbarea încadrrii juridice, dat de împrejurarea c în cauz au fost înclcate principiile judecții în procesul penal, reguli de interpretare a unor probe la instanța de fond.
Astfel, prin modalitatea în care s-a desfșurat cercetarea judectoreasc în prima instanț au fost înclcate dou dintre principiile fundamentale ale procesului penal, contradictorialitatea și nemijlocirea și dreptul la aprare.
Cu privire la primul motiv de nelegalitate s-a invederat faptul c dreptul la aprare al inculpatului a fost înclcat, prin prisma prevederilor exercitrii dreptului, nefiind audiat în calitate de autor.
Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o practic permanent a statuat c neaudierea în funcție de agravarea situației atrage consecința anulrii actului ce are la baz o asemenea înclcare, fiind norme obligatorii, presupunând asigurarea posibilitții de a exercita prerogativele dreptului la aprare, cu respectarea principiilor care guverneaz judecata ( art. 289-290. proc. pen.).
aprrii inculpatului numai prin acordarea unui termen în vederea pregtirii aprrii faț de acest aspect, fr audierea inculpatului încalc cerința efectivitții dreptului la aprare, consacrat frecvent prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin cel de-al doilea motiv de nelegalitate și consecința reținerii la rejudecare la instanța de apel, s-a invederat instanței c prevederile art. 289. proc. pen. judecarea cauzei se face în fața instanței constituite conform legii și se desfșoar în ședinț public, oral, nemijlocit și în contradictoriu, în baza acestor principii instanța de fond era obligat s readministreze toate probele pentru a fi percepute prin filtrul punctelor de vedere exprimate.
Instanța de fond face o expunere a celor reținute prin rechizitoriu, fr a parcurge la un examen coroborat al probelor administrate și fr referiri la ce a rezultat din evaluarea lor, neaprofundând aspectele ce au condus la reținerea și a unei fapte de posesie, existenț sau nu a unei arme, înlturând depozițiile ce indicau cine și dac a folosit o arm.
În ceea ce privește fapta de tâlhrie, s-a artat c aceasta nu exist în niciuna din formele cerute de lege, nu exist nici o prob, motiv pentru care și pentru aceasta se solicit achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.
Probele pe starea de fapt nu s-au apreciat a fi utile cauzei și astfel singura prob avut în vedere chiar la schimbarea încadrrii juridice a fost declarația dat la organul de urmrire penal a prților vtmate, diferite de cele din fața instanței, nemotivând de ce-ar fi unele sincere și unele nu, de ce s-a reținut c s-a cerut o rscumprare când s-a declarat c nu în fața instanței.
S-a mai artat c instanța de fond nu a reținut în concret probele ce au fost baza sentinței pronunțate, face referiri generice și globale cu privire la infracțiunile pentru care a fost sesizat, nu motiveaz sentința în raport de schimbarea încadrrii juridice, aducând o vtmare grav dreptului la aprare pe care inculpatul îl are în cursul cercetrii judectorești, fiind îndeplinite condițiile de existenț a nulitții, respectiv s existe o înclcare a prevederilor legale ce guverneaz aflarea adevrului și nu poate fi înlturat în vreun alt mod.
Ca motive de netemeinicie, s-a nvederat faptul c, în cauz, lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, intenția în svârșirea vreunei fapte penale, împrejurrile comiterii faptei, culpa minim, și raportat și la lipsa oricror antecedente penale, vârsta apropiat de cea a minoratului, cu un discernmânt înc în formare si posibilitți certe de atingere a scopului educativ preventiv al msurii de siguranț în cuantumul existent pân în prezent, nu au fost avute în vedere la momentul pronunțrii soluției.
Și modul și împrejurrile de producere a faptelor, intenția la svârșirea acestora, participarea efectiv a fiecruia dintre participanți, și nu în ultimul rând a faptului c cei doi inculpați aveau o situație special, promotorul fiind o persoan lipsit de discernmânt și, o a doua, aflat cu puțin peste vârsta majoratului, deci cu un vdit discernmânt în formare, și pe cale de consecinț nu departe de prevederile art. 37 lit.b clin Convenția cu privire la drepturile copilului și Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care statueaz c o pedeaps într-un cuantum mare nu este întotdeauna singura opțiune de reabilitare a stri de normalitate perturbat, c valoarea social ocrotit este unic reiterat în percepția sa ca fiind necesar a fi respectat.
Faț de faptul c trimiterea în judecat a fost ca infractor primar pentru complicitate la svârșirea infracțiunilor prev. de art.189 alin.1 și 2.pen. și art. 211.pen. fapt reținut a fi fost svârșit prin simpla prezenț alturi de o persoan cu discernmânt abolit și faț de care nu s-a dispus trimiterea în judecat, nu se poate s fie asimilat autorului, în ideea de a fi un condamnat în cauz, și mai mult, nu s-a parcurs la analizarea împrejurrilor comiterii faptei ce conduc indubitabil ctre concluzia c nu a fost inițiatorul si nici nu a aprobat o asemene atitudine, nu a avut intenția de a svârși acte cu consecințe juridice de natur s perturbe ordinea public sau s constituie pericol public, ci s-a înțeles s fie alturi de o persoan al crei tutore sau supraveghetor nu era, sunt aspecte ce ar putea forma instanței convingerea c privarea sa de libertate într-un asemenea termen nu se subordoneaz criteriilor de luare a celei mai aspre msuri, privarea de dreptul fundamental - libertatea, c vârsta și noțiunea de dreptate sunt garantate de instituții ale statului.
Întrucât pedeapsa ce urmeaz s se pronunțe va fi stigmatul unei vieți ntregi,c o menținere în regim de detenție poate fi dispus decât în mod excepțional, fiind o msur extrem, și numai în raport de actele pe care el le-a svârșit efectiv trebuie înțeleas ca fiind oportunitatea îngrdirii aspectului de a intra în sfera infracțional cu posibilitate real de a gsi cele mai adecvate soluții pentru sprijinirea și consilierea sa, în colaborare cu prinții, în ideea unei atente supravegheri prin raportare la un discernmânt nc în formare, capacitții de reprezentare a consecințelor juridice ale evenimentelor și regretul în antrenare chiar cu bune intenții în aceast situație.
S-a mai motivat c inculpatul a colaborat atât cu organele de anchet cât și cu instanța de judecat, nu a negat gravitatea faptelor, dar nu se poate s-și asume rspunderea pentru fapte pe care nu le-a comis, a dorit aflarea adevrului și nu a influențat in niciun fel cercetarea judectoreasc.
În final, s-a artat c dac se va aprecia c fapta exist, faț de participarea stabilit în baza probelor administrate, s se pronunțe o pedeaps orientat sub minimul special pentru complicitate, ctre minimul general, echivalent cu cât a executat pân în prezent.
Prin decizia penal nr. 37 de la 03 iunie 2008, pronunțat de Tribunalul Dolj - Secția Minori și Familie, în dosarul cu nr-, s-a dispus admiterea apelul formulat de inculpatul, desființarea sentinței, în parte și descontopirea pedeapsei rezultante de 9 ani închisoare în pedepsele componente.
S-a redus cuantumul pedepselor stabilite în sarcina inculpatului apelant pentru infracțiunea prevzut de art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.21lit.a, b Cod penal, precum și pentru dou infracțiuni prevzute de art.31 alin.2 Cod penal rap. la art.189 alin.1, 2 Cod penal de la câte 9 ani închisoare, la câte 7 ani închisoare.
În baza art. 33, 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite de 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 6 luni închisoare și, respectiv, 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și s-au aplicat dispozițiile art. 71, 64 lit. a teza a II -a, lit. b cod penal, menținându-se restul dispozițiilor sentinței apelate.
S-a dedus, în continuare, arestul preventiv de la 03.07.2007 la zi și s-a menținut starea de arest pentru inculpatul-apelant; cheltuielile judiciare au rmas în sarcina statului.
Pentru a pronunța aceast decizie, instanța de apel a constatat, cu privire la primul motiv de apel invocat - incidența în cauz a dispozițiilor art. 197 alin. 1 cod proc. penal și alin.4 teza a II a cod proc. penal, având în vedere c inculpatul nu a fost audiat de instanța de fond cu privire la noua încadrare juridic stabilit faptelor pentru care a fost trimis în judecat - c acesta este neîntemeiat pentru urmtoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art.197 alin.4 cod proc. penal, înclcarea dispozițiilor legale care reglementeaz desfșurarea procesului penal, altele decât nulitțile absolute prevzute la alineatul 2 ale aceluiași articol, atrag nulitatea actului numai dac a fost invocat în cursul efecturii actului când partea e prezent sau la primul termen cu procedur complet când partea a lipsit la efectuarea actului.
În speț, la termenul din 12.06.2007, a fost pus în discuția prților, de ctre instanța de fond, schimbarea încadrrii juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecat, și, la cererea avocatului ales a amânat judecarea cauzei pentru o alt dat, respectiv 26.06.2007, pentru pregtirea aprrii inculpatului cu privire la schimbrile de încadrri juridice. La termenul urmtor, inculpatul asistat de același aprtor nu a solicitat o reaudiere a sa precizând doar c nu este de acord cu noua încadrare, astfel încât nu se poate reține c i s-a adus o vtmare, cu atât mai mult cu cât audierea sa s-a fcut și în fața instanței de apel, iar noua încadrare juridic a fost stabilit pentru o situație de fapt reținut prin rechizitoriu, cunoscut de inculpat și cu privire la care a fost audiat și și-a formulat aprri. Nu au fost constatate de ctre instanța de fond pe parcursul cercetrii judectorești alte elemente de fapt decât cele reținute în rechizitoriu și cu privire la care s-ar fi impus eventual reaudierea inculpatului.
Mai mult decât atât, sub aspectul sancțiunilor ce ar putea fi aplicate, calitatea de autor sau de complice nu agraveaz sau atenueaz situația inculpatului, având în vedere c potrivit art. 27 cod penal instigatorul și complicele se sancționeaz cu pedeapsa prevzut de lege pentru autor.
Prin urmare în speț s-a apreciat c nu sunt aplicabile dispozițiile art. 197 alin.4 teza a II a cod proc. pen. nulitatea relativ invocat - neaudierea inculpatului cu privire la noua încadrare juridic - neputând conduce la o desființare a hotrârii instanței de fond.
De asemenea, nu s-a putut reține c este nelegal hotrârea instanței de fond pentru considerentul c este întemeiat și pe declarațiile unor martori ce nu au fost audiați nemijlocit de ctre instanț, atâta timp cât în mod corect instanța de fond a reținut incidența în cauz a dispozițiilor art. 327 alin.3 cod proc. pen. martorii, și fiind citați și sancționați la 5 termene de judecat consecutive, iar relatrile acestora din declarațiile date la urmrirea penal, citite în ședinț public, nu vizeaz aspecte esențiale cauzei și care s poat conduce la o schimbare a împrejurrilor de fapt ce rezult din declarațiile martorilor deja audiați în mod nemijlocit de instanț.
C este așa, o demonstreaz chiar atitudinea inculpatului în fața instanței de apel, în sensul c nu a insistat în audierea acestor martori, ci a cerut instanței reaudierea martorei, audiat și la instanța de fond, și audierea martorei, mama a doi dintre martorii anterior menționați, care au relatat unele aspecte legate de cele percepute de ele în mod direct la momentul întoarcerii inculpatului la domiciliu.
Mai mult din examinarea conținutului declarațiilor acestor martori prin raportare la întreg materialul probator administrat în cauz și la aprarea formulat de inculpat, instanța de apel a apreciat c nu rezult contradicții care s justifice o tergiversare a cauzei determinat de insistența în audierea acestor martori în mod nemijlocit de ctre instanț.
Astfel din examinarea cuprinsului declarațiilor inculpatului date în fața instanțelor, s-a constatat c inculpatul a recunoscut doar fapta de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fr a poseda permis de conducere, iar în ceea ce privește celelalte fapte de care este învinuit nu și-a construit practic o aprare, ci a încercat s transfere vinovția asupra celuilalt fptuitor, faț de care prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmrire penal având în vedere lipsa acestuia de discernmânt. Mai mult inculpatul nu ofer nici o explicație cu privire la schimbarea de atitudine intervenit dup angajarea unui avocat, justificarea oferit în fața instanței de fond în sensul c a fost constrâns de organele de poliție s declare într-un anumit mod nefiind verosimil, audierea sa fcându-se în prezența unui martor asistent și în prezența unui avocat desemnat din oficiu, iar declarația sa dat în fața procurorului cu ocazia punerii în mișcare a acțiunii penale și a formulrii propunerii de arestare preventiv a fost menținut și în fața judectorului care a soluționat propunerea de arestare.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a dat relevanț celor declarate de inculpat pe parcursul urmririi penale și a avut în vedere declarațiile martorilor date la urmrirea penal și menținute în fața instanței, declarațiile martorilor la care s-a fcut referire mai sus, relatând despre împrejurri anterioare sau ulterioare momentului deposedrii prții vtmate de bun și lipsirii de libertate a prților vtmate.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat c prima instanț a reținut o stare de fapt în concordanț cu probele administrate pe întreg parcursul procesului penal, critica din apel vizând acest aspect fiind apreciat astfel ca neîntemeiat.
Și sub aspectul încadrrii în drept a faptelor reținute în sarcina inculpatului, instanța de fond a pronunțat o hotrâre legal și temeinic, dispunând în mod just schimbarea încadrrii juridice în art.211 alin.1, alin.2 lit. c și alin. 2 ind.1 lit. a,b cod penal întrucât acțiunile ce intr în conținutul constitutiv al infracțiunii au fost realizate în mod conjugat atât de inculpatul apelant cât și învinuitul. De asemenea în mod corect s-a reținut participația improprie a apelantului la comiterea celor dou infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal comise de învinuitul fr vinovție.
În cazul șantajului, între consumarea faptei și momentul obținerii folosului, se interpune, de regul, o perioad de timp. urmeaz a fi realizat de ctre fptuitor într-un viitor mai mult sau mai puțin îndeprtat. Pentru tâlhrie aceast situație este cu totul improprie. Obținerea bunului este concomitent sau imediat urmtoare violențelor.
În speț, s-a susținut c inculpatul a acționat cu intenția de a-l șantaja pe partea vtmat s aduc suma de 2000 de EURO reprezentând contravaloarea reparațiilor la autoturismul inculpatului avariat, intenția sa nefiind aceia de a-l deposeda de bun. S-a mai artat c la percheziția domiciliar efectuat la domiciliul inculpatului nu a fost descoperit nici o sabie așa încât nu se poate reține c acesta, la momentul faptei, avea asupra sa vreo sabie.
Împrejurrile de fapt care rezult din declarațiile prților și martorilor, au demonstrat îns contrariul. Astfel atât prțile vtmate cât și martorii și, dar chiar și inculpatul în primele sale declarații amintesc despre o sabie pe care martorii și partea vtmat o plaseaz asupra inculpatului, iar acesta la fptuitorul. Faptul c ulterior, dup trecerea unei anumite perioade de timp și dup începerea cercetrilor, la domiciliul inculpatului nu a fost descoperit nici o sabie, nu presupune neaprat c la data conflictului acesta nu s-a folosit de ea.
Cu privire la intenția inculpatului și la calificarea faptei în șantaj sau tâlhrie, s- precizat c șantajul este o infracțiune contra libertții morale a persoanei, iar tâlhria, o infracțiune contra avutului persoanei. Pentru a se putea reține c în speț a fost înclcat libertatea moral a prții vtmate, era necesar s i se produc acestuia o stare de temere care s aib o anumit durat în timp, cu alte cuvinte satisfacerea pretențiilor inculpatului s fie distanțat în timp de momentul constrângerii. Ori, așa dup cum rezult din declarațiile tuturor martorilor, întreg conflictul a durat dou sau trei minute, iar inculpatul a urmrit tot timpul s deposedeze pe partea vtmat de bunurile sale, fie c era vorba de bani sau, în lipsa acestora, de mașina pe care o conducea. Inculpatul a plecat în urmrirea mașinii conduse de partea vtmat nu cu intenția de a-l șantaja pe acesta, ci cu intenția clar de a-și însușii din bunurile acestuia, pentru acoperirea unei pretinse pagube cauzat, susține inculpatul, de partea vtmat.
Pentru toate aceste motive tribunalul a constatat c, în cauz nu se impune schimbarea încadrrii juridice, instanța de fond stabilind o corect încadrare în drept pentru faptele inculpatului.
Apelul inculpatului s-a apreciat îns a fi întemeiat, sub aspectul altor motive invocate.
Astfel, vârsta inculpatului - puțin peste majorat, preocuparea manifest de întreținere a familiei, respectiv a celor doi minori și a concubinei sale, pot constitui temeiuri care s justifice o reapreciere a pedepselor stabilite pentru infracțiunile de tâlhrie și participație improprie la lipsire de libertate, acestea fiind faptele care determin - prin prisma limitelor speciale de pedeaps, o durat a pedepsei închisorii mari.
Având în vedere, pe de o parte, aspectele mai sus prezentate, iar pe de alt parte, criteriile generale de individualizare a pedepselor, limitele de pedeaps prevzute de lege, instanța de apel a apreciat c se impune reducerea cuantumul pedepselor stabilite în sarcina inculpatului-apelant pentru infracțiunea prevzut de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.c și alin.2 ind.1 lit.a, b cod penal, precum și pentru dou infracțiuni prevzute de art. 31 alin.2 cod penal raportat la art. 189 alin. 1, 2 cod penal, de la câte 9 ani închisoare la câte 7 ani închisoare.
Întrucât inculpatul a svârșit infracțiunile din prezenta cauz înainte s fii fost condamnat definitiv pentru una dintre ele, în speț s-a constatat incidența dispozițiilor art. 33 lit. a cod penal referitoare la concursul real de infracțiuni, iar potrivit art. 34 lit. b cod penal, tribunalul, s-a constatat necesitatea contopirii pedepsele aplicate inculpatului, respectiv: 7 ani închisoare pentru art. 211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.2 ind.1 lit.a,b cod penal, dou pedepse de câte 7 ani închisoare fiecare aplicate pentru art. 31 alin.2 cod penal rap. la art. 189 alin.1,2 cod penal, 1 an și 6 luni închisoare pentru art. 78 alin.1 din OUG. 195/2002, 6 luni pentru art.1 ind.1 pct.1 din Legea 61/1991( republicat), și reținând și art.36 cod penal și pedeapsa de 3 ani închisoare rezultat în urma anulrii suspendrii condiționate, așa încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 7 ani închisoare, apreciindu-se c prin executarea acestei pedepse în regim de detenție, scopul pedepsei - așa cum este prev. de art. 52 cod penal - poate fi atins.
În speț nu s-a putut reține c perioada deja executat în arest preventiv ar fii suficient pentru ca scopul pedepsei sub aspectul su educativ s fii fost atins și nici nu se poate aprecia c o suspendare a executrii pedepsei ar fii suficient pentru atingerea scopului pedepsei, întrucât raportat la modul și împrejurrile de comitere a faptelor, la rezonanța pe care astfel de fapte o au în rândul membrilor societții, și, nu în ultimul rând la aspectele ce caracterizeaz persoana inculpatului așa dup cum au fost descrise în referatul de evaluare, numai executarea pedepsei de 7 ani închisoare, în detenție poate contribui la atingerea scopului pedepsei atât sub aspect preventiv cât și educativ.
Cu toate acestea ar fi prea ca inculpatului s-i fie interzis dreptul de a-și exercita dreptul de vot, tribunalul urmând a interzice inculpatului, ca pedeaps accesorie, dreptul de a fi ales în autoritțile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritții de stat pe durata prevzut de art. 71 cod penal.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, constatând incidența în cauz a dispozițiilor art. 3859pct. 10 și 17 Cod procedur penal, s se dispun pronunțarea unei hotrâri noi, legale și temeinice.
A solicitat în principal schimbarea încadrrii juridice din infracțiunea de tâlhrie în infracțiunea de șantaj prevzut. de art. 194 alin. 1 Cod penal și pe fond achitarea sa - în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedur penal - pentru infracțiunea de șantaj, ca și pentru infracțiunea de lipsire de libertate, întrucât nu au fost svârșite de el, iar dac se va respinge cererea de schimbare a încadrrii juridice, a solicitat achitarea - în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedur penal - pentru infracțiunea de tâlhrie, aceasta neîntrunind elementele constitutive ale faptei.
Într-o ultim tez, a solicitat aplicarea unei pedepse egale cu cea executat pân în prezent, scopul educativ-preventiv al acesteia fiind atins în totalitate.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Craiova - Secția Pentru Cauze cu Minori și Familie, la data de 10 iulie 2008, sub nr-, primul termen de judecat al recursului fiind fixat la data de 18 septembrie 2008, iar prin Încheierea nr. 10 din 16 octombrie 2008 (modificat prin Încheierea de la 27 octombrie 2008), s-a dispus Scoaterea cauzei de pe rolul acestei secții și înaintarea spre competent soluționare la Secția Penal și de Minori a Curții de Apel Craiova.
Pentru a pronunța aceast încheierea Secția Pentru Cauze cu Minori și Familie din cadrul Curții de Apel Craiovaa avut în vedere Hotrârea nr. 390 din 09 octombrie 2008 Consiliului Superior al Magistraturii - Secția Pentru Judectori, prin care s-a aprobat desființarea Secției Pentru Cauze cu Minori și de Familie începând cu data de 01 2008.
Primind cauza spre competenta judecare a recursului formulat de inculpatul, Secția Penal și Pentru Cauze cu Minori din cadrul Curții de Apel Craiovaa înregistrat-o la data de 24 octombrie 2008, sub nr-, fixându-se termen de judecat la data de 14 2008.
Pentru considerentele ce urmeaz a fi expuse, recursul inculpatului este nefondat.
Analizând decizia recurat prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, Curtea constat c s-a reținut corect starea de fapt, vinovția inculpatului este cert dovedit în cauz, iar încadrarea juridic a faptelor în infracțiunea prevzut de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a și b Cod penal și în dou infracțiuni prevzute de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 189 alin. 1, 2 Cod penal, este corect.
Astfel, din analiza actelor și lucrrilor dosarului rezult în mod indubitabil c inculpatul a exercitat acte de amenințare împotriva fptuitorului -, în vederea sustragerii de ctre acesta a autoturismului prții vtmate, a plecat în urmrirea mașinii cu intenția vdit de a-și însuși din bunurile prții vtmate și nu de a-l șantaja, astfel încât fapta inculpatului nu este susceptibil de încadrare în dispozițiile art. 194 alin. 1 Cod penal.
De asemenea, inculpatul, în permanenț a urmrit deposedarea prții vtmate de bunurile sale - bani sau, în lipsa acestora, mașina pe care o conducea, fapta inculpatului realizând sub aspect constitutiv elementele infracțiunii prevzut de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a și b Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa aplicat inculpatului, se apreciaz c aceasta este just individualizat atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare, fiind dispus cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevzute de art. 72 Cod penal, astfel încât, o nou reducere a acesteia nu se impune.
Așa fiind și pentru motivele artate, întrucât hotrârea pronunțat de Tribunalul Dolj este temeinic și legal, în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedur penal, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Se va menține arestarea preventiv recurentului-inculpat și se va deduce detenția, în continuare, la zi, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedur penal, recurentul va fi obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul penal declarat de inculpatul (în prezent deținut în cadrul Penitenciarului d e Minori și C) împotriva deciziei penale nr. 37 de la 03 iunie 2008, pronunțat de Tribunalul Dolj - Secția Minori și Familie, în dosarul cu nr-.
Menține arestarea preventiv a recurentului - inculpat și deduce detenția acestuia, în continuare, la zi.
Oblig recurentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitiv.
Pronunțat în ședința public de la 14 2008.
Președinte, Judector, Judector,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. apel:
Șt.
Dact. 2 ex./ 03 2008
-17 2008-
- C, va încasa suma de 450 lei de la recurentul - inculpat, reprezentând cheltuieli judiciare statului
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon, George Ciobanu
