Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 838/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 838/

Ședința publică din 15 septembrie 2008

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky

JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 126 din 21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul intimat personal, în stare de arest și asistat de avocat din cadrul Baroului A, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind partea vătămată.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Procurorul susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris, casarea deciziei și menținerea soluției pronunțate de prima instanță, care este corectă și legală. Inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie într-un loc public, asupra unei persoane în vârstă, neimpunându-se astfel reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea sa și aplicarea pedepsei de 2 ani închisoare de către instanța de apel. De asemenea, arată că inculpatului - care are antecedente penale și a fost liberat condiționat, nu-i pot fi reținute circumstanțele atenuante avute în vedere de instanța de apel, care apar ca nejustificate și nefondate, fapta acestuia fiind depistată imediat datorită strigătelor părții vătămate și faptului că a fost urmărit de martorul Breștin până în momentul imobilizării acestuia.

Avocatul, pentru inculpatul intimat solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat. B conduită a inculpatului nu trebuie luată fracționat, nu se menționează de ce nu a avut o bună conduită și de ce nu a fost reținută corect, se omite reținerea anchetei sociale din care rezultă poziția și atitudinea inculpatului. Pentru infracțiunea comisă anterior intervine reabilitarea. Nu se discută declarația omului la care acesta lucra. Atitudinea sinceră a inculpatului nu rezultă din faptul că a fost prins și reținut, ci din modul cum a detaliat, cum a ajutat, a recunoscut, a regretat fapta și imediat și-a dat seama de consecințe. De asemenea, solicită să se țină cont de valoarea mică a prejudiciului, 30 lei, care a fost recuperat. Inculpatul a recunoscut de ce a furat, pentru că dorea să ajungă acasă și nu avea bani, fapt care s-a omis a se discuta. Nu rezultă din nici o probă că ar fi lovit-o pe partea vătămată, ci doar i-a smuls geanta. Consideră că pedeapsa de 2 ani închisoare este suficientă, pedeapsa de 5 ani fiind exagerat de mare.

În replică, procurorul arată că aceste motive și argumente sunt izvorâte din textele de lege și jurisprudență, hotărârea nr. 1015/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție evidențiind în ce condiții pot fi reținute circumstanțele atenuante.

Inculpatul recurent regretă comiterea faptei.

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 227 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, în baza art. 211 alin. 2 lit. c a Cod Penal fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie săvârșită în loc public.

S-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice prev. de art. 64 lit. a și Cod Penal drepturile prev. de art. 64 lit. b pe Cod Penal durata și în condițiile prev. de art. 71.

Cod Penal

În baza art. 350 alin. 1.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii din 18.09.2007 și durata arestării preventive din 19.09.2007 la zi.

În baza art. 112 lit. a rap. la art. 113.Cod Penal inculpatul a fost obligat la tratament medical psihiatric până la însănătoșire.

S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și prejudiciul material în valoare de 30 lei a fost recuperat prin restituire.

În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. inculpatul a fost obligat la 440 lei cheltuieli judiciare către stat și s-a dispus virarea din fondul către Baroul Arada sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că în data de 18.09.2007, în jurul orelor 14,00, în timp ce se afla în zona Pieței din cartierul din A, inculpatul a observat că partea vătămată în vârstă de 69 ani se deplasează cu greutate, că este suferindă și în vârstă, și s-a hotărât să-i sustragă sacoșa ce o avea asupra sa, asigurându-se că are șanse de izbândă. Inculpatul a venit în fugă din spatele părții vătămate, și smulgându-i sacoșa pe care aceasta o ținea strâns, a trântit-o la pământ. În interiorul sacoșei se aflau medicamente, acte de identitate, legume, suma de 4 lei. Inculpatul a fugit de la locul săvârșirii faptei având bunurile sustrase asupra sa, fiind urmărit și prins de martorul ocular Breștin, care a fost alertat de strigătele de ajutor ale părții vătămate. Bunurile sustrase au fost ridicate de la inculpat de către organele de poliție și restituite părții vătămate. În urma agresiunii inculpatului, partea vătămată a suferit leziuni corporale a căror vindecare a necesitat un număr de 4-5 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din raportul medico-legal nr. 540/A/3/19.09.2007.

Prejudiciul total creat prin săvârșirea infracțiunii în dauna părții vătămate, în valoare de 30 lei, a fost reparat integral prin restituirea bunurilor sustrase, astfel încât aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care prin motivele depuse în scris, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și reconsiderarea severă a regimului sancționator, în sensul reducerii drastice a limitelor de pedeapsă și reținând circumstanțe atenuante, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. S-a arătat că prima instanță a nesocotit criteriile de individualizare a pedepselor și a apreciat greșit gradul de pericol social concret al faptei și persoanei inculpatului. Astfel, inculpatul a avut o bună conduită înainte de comiterea faptei, a depus stăruință pentru repararea pagubei produse, a avut o atitudine cinstită și onestă, împrejurări ce justifică reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74.Cod Penal În continuare, s-a susținut că pericolul social al acestei fapte este unul minim, atât sub aspectul atingerii relațiilor sociale referitoare la integritatea corporală a persoanei, cât și față de relațiile sociale care privesc ocrotirea patrimoniului.

Prin decizia penală nr. 126 din 21 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 227 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, pe care a desființat-o cu privire la pedeapsa aplicată acestuia și obligarea la tratament medical și rejudecând:

S-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 2.Cod Penal și făcându-se aplicarea disp. art. 76 lit. b Cod Penal, s-a redus de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal.

S-au înlăturat din sentința atacată disp. art. 112 lit. a raportat la art. 113.

Cod Penal

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive din 18.09.2007 până la zi.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prima instanță, pe baza probelor de la dosar, și anume: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de conducere în teren, proces-verbal de constatare, planșa fotografică, dovada de ridicare-predare, declarațiile părții vătămate, raport de constatare medico-legală, copii acte de identitate, declarațiile martorilor Breștin, coroborate cu declarațiile inculpatului, în mod corect a reținut vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii pentru care l-a condamnat și căreia i-a dat încadrarea juridică legală.

S-a reținut de către instanța de apel faptul că infracțiunea de tâlhărie, ca infracțiune complexă, se constituie din acțiunea principală care este acțiunea scop, și acțiunea secundară care este acțiunea mijloc. Ceea ce este determinant și caracterizează infracțiunea complexă, este acțiunea scop. de către inculpatul, venit din urmă, în fugă, a unei genți din mâinile părții vătămate, în care se aflau bunuri ale acesteia, cauzându-i un prejudiciu de 30 lei, constituie infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal, deoarece prin luarea lucrurilor în acest mod, a fost realizat elementul violenței, caracteristic tâlhăriei.

Tribunalul Arada considerat că apelul declarat de inculpat este fondat din următoarele considerent:

Potrivit art. 72.Cod Penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În procesul individualizării pedepselor, nu trebuie să se scape nici un moment din vedere făptuitorul, cu toate datele ce caracterizează personalitatea lui, orice supralicitare a elementelor obiective cu neglijarea celor subiective, punând în pericol corectitudinea adaptării tratamentului penal la cazul și persoana în cauză.

O anumită severitate ce trebuie să se manifeste față de infracțiunile grave, săvârșite prin acte de violență, nu trebuie să așeze tratamentul penal în afara imperativelor definite de echilibru și rațiune. Într-un stat de drept, caracterul echilibrat și rațional al represiunii penale trebuie să domine peisajul practicii judiciare.

Astfel, s-a reținut că din actele dosarului rezultă că inculpatul a avut o bună conduită anterior comiterii infracțiunii, fapt ce rezultă atât din declarația martorului, cât și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, la solicitarea instanței de apel.

De asemenea, s-a reținut valoarea modică a prejudiciului cauzat părții vătămate, respectiv 30 lei, și care a fost acoperit prin restituire.

Totodată, în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei, ceea ce dovedește acceptul de a suporta consecințele propriei sale fapte, regretul pentru cele întâmplate, împrejurări care au micșorat potențialul de periculozitate individuală a acestuia și au mărit corespunzător șansele de reintegrare socială.

În același context, referatul de evaluare nr. 1256/10.04.2008 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arada concluzionat că inculpatul prezintă perspective de reintegrare socială, întrucât fapta sa constituie o întâmplare accidentală în viața acestuia, un act necugetat pe care îl regretă. Susținerea de care beneficiază inculpatul din partea familiei, reprezintă o pârghie importantă în reintegrarea sa, inculpatul găsind în suportul acestei familii reperele existențiale și afectivitatea de care are nevoie pentru a-și redresa comportamentul în sens pro-social.

Instanța de apel a apreciat că toate aceste împrejurări imprimă faptei un pericol social redus și constituie circumstanțe atenuante de natură a coborî pedeapsa proporțional acestora, prin reținerea disp. art. 74.Cod Penal rap. la art. 76.Cod Penal, chiar în condițiile în care inculpatul a suferit condamnări anterioare în anul 1991, pentru fapte contra patrimoniului, care nu atrag starea de recidivă.

În privința aplicării de către prima instanță a disp. art. 113.Cod Penal, respectiv măsura de siguranță a obligării la tratament medical, Tribunalul Arada apreciat că aceasta este neîntemeiată și a înlăturat- Aceasta pentru că, potrivit art. 113.Cod Penal, dacă făptuitorul din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanțe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoșire. Deci, condiția pentru luarea acestei măsuri este existența pericolului pentru societate. Doar concluzia raportului de expertiză medico-legală nr. 15/A/3 din 14.01.2008 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală A, respectiv - tulburarea personalității de model instabil emoțional, utilizarea nocivă de alcool - fără alte dovezi în acest sens, nu atestă existența pericolului pentru societate.

Așa fiind, tribunalul a admis apelul inculpatului, a desființat sentința penală nr. 227 din 28.01.2008 a Judecătoriei Arad cu privire la pedeapsa aplicată acestuia și obligarea la tratament medical și rejudecând, a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 2.Cod Penal și făcând aplicarea art. 76 lit. b a Cod Penal redus de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. c Totodată Cod Penal a înlăturat din sentința atacată disp. art. 112 lit. a rap.Cod Penal la art. 113.Cod Penal, a menținut starea de arest a inculpatului și a scăzut din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive din 18.09.2007 până la zi, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate, ca fiind legale și temeinice.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, solicitându-se casarea hotărârii penale recurate în sensul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate concomitent cu înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului.

Criticile formulate de parchet s-au referit la modul în care instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante care au avut consecința reducerii pedepsei, reținându-se o bună conduită a inculpatului în condițiile în care inculpatul este cunoscut ca o persoană cu antecedente penale, fiind condamnat anterior la pedepse privative de libertate, chiar dacă între timp a intervenit reabilitarea inculpatului.

S-a mai criticat faptul că instanța de apel a conferit valori de circumstanțe atenuante atitudinii sincere manifestată de inculpat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, ignorându-se faptul că sinceritatea de care a dat dovadă inculpatul nu a reprezentat rezultatul propriei sale voințe față de fapta comisă, ci a fost determinată de depistarea sa imediată săvârșirii infracțiunii, respectiv imobilizarea acestuia.

S-a mai arătat că valoarea modică a prejudiciului nu poate consta într-o circumstanță atenuantă în condițiile în care inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie într-un loc public, asupra unei persoane în vârstă, lipsită de posibilitatea de a se apăra.

Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad este fondat, pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.

Instanța de fond - Judecătoria Arad - a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății în baza materialului probator existent în cauză, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal, aplicând o pedeapsă corect individualizată, potrivit criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, care reflectă în mod real gradul de pericol social al faptei săvârșite de către inculpatul.

Instanța de apel deși a reținut vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în mod greșit a apreciat că se impune reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante facultative, respectiv buna conduită a acestuia anterior comiterii faptei, atitudinea sinceră și recunoașterea comiterii faptei, respectiv valoarea modică a prejudiciului creat părții vătămate, apreciere care a condus la reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de legea penală, de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare.

Instanța de recurs apreciază că nu se putea reține ca o circumstanță atenuantă facultativă buna conduită a inculpatului anterior comiterii infracțiunii doar pe baza referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, respectiv pe baza declarației martorului, în condițiile în care din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta este cunoscut cu antecedente penale pentru infracțiuni comise în dauna patrimoniului, infracțiuni însă care nu atrag starea de recidivă și pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare.

Nici atitudinea sinceră în fața organelor judiciare nu poate constitui în speța de față o circumstanță atenuantă facultativă, în condițiile în care această recunoaștere a săvârșirii faptei a fost făcută pe fondul depistării imediate a inculpatului după săvârșirea faptei și a imobilizării acestuia, care nu mai avea posibilitatea să nege săvârșirea faptei de natură penală, astfel că atitudinea sa, manifestată în fața organelor judiciare, nu poate micșora potențialul de periculozitate individuală a inculpatului, așa cum s-a reținut de către instanța de apel.

Valoarea mică a prejudiciului creat părții vătămate, respectiv 30 lei, care a fost acoperit prin restituire, nu poate constitui în sine o circumstanță atenuantă în condițiile în care fapta, de un pericol social ridicat, a fost comisă în contextul consumului de alcool, asupra unei persoane în vârstă, lipsită de posibilitatea de a se apăra, într-un loc public, fapt care conduce la aprecierea unei periculozități deosebite a inculpatului.

Pentru aceste aspecte enumerate mai sus, instanța de recurs apreciază că nu se pot reține în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante facultative, urmând ca acestea să fie înlăturate, criticile formulate de parchet în acest sens, fiind întemeiate.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, aceasta fiind orientată spre minimul special prevăzut de legea penală, instanța apreciază că Judecătoria Arada aplicat o pedeapsă corect individualizată în raport cu criteriile generale de individualizare ale pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, de gradul de pericol social al faptei comise, de modul în care a fost comisă fapta, de circumstanțele personale ale inculpatului și astfel că va menține toate dispozițiile instanței de fond, apreciind că se impune și menținerea dispoziției privind obligarea inculpatului la tratament medical psihiatric până la însănătoșire, pentru înlăturarea stării de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii unor fapte de natură penală.

Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să admită recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, va casa decizia penală recurată și va menține sentința penală nr. 227/28 ianuarie 2008 Judecătoriei Arad, pronunțată în dosarul nr- și va deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestului preventiv de la data de 21.04.2008 la zi și va menține măsura arestării preventive a inculpatului.

Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit. a admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 126/21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

Casează decizia penală recurată și menține sentința penală nr. 227/28.01.2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.

În temeiul art. 385¹⁷alin. 4.C.P.P. raportat la art. 88.Cod Penal deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestului preventiv de la data de 21.04.2008 la zi.

În temeiul art. 350.C.P.P. menține măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15.09.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

G - - - - -

GREFIER, - -

Red. Gh./23.09.2008 - Tehnored./25.09.2008

Prima instanță:; Inst.apel:,