Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 843/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 843/
Ședința publică din 15 septembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petenta - SRL T împotriva sentinței penale nr. 359 din 29 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru petenta recurentă avocat din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul, pentru care se prezintă avocat din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind și intimatul Al- Kamal.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocatul, pentru petenta - SRL T solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și reluarea urmăririi penale în cauză, întrucât soluția dată este greșită, acest lucru rezultând din sentința atacată. Se arată că mandatarul Kamal ar fi vinovat că terenul nu a ajuns în proprietatea societății, acestuia i s-a dat procură iar el a trecut terenul în proprietatea sa. Prima instanță a reținut o altă stare de fapt și a schimbat încadrarea juridică a faptei. Judecătoria înlătură motivarea parchetului, și deși plângerea formulată viza și alte aspecte, nu s-au administrat probe în acest sens. În cauză s-au depus acte, s-au solicitat audieri și singurele probe administrate au fost declarațiile luate proprietarilor și actele emise de bancă, depuse de petenți. Pentru aflarea adevărului în cauză, solicită desființarea sentinței și audierea părții vătămate, a martorilor și proprietarilor.
Avocatul, pentru intimatul solicită respingerea recursului declarat de petentă și arată că în această cauză dacă există o vinovăție, aceasta este comună, partea italiană a plătit o parte din terenuri, primele hectare au fost plătite cu chitanțe și nu prin bancă, nu există o pagubă clar definită, iar persoanele care au vândut terenurile au încasat sumele cu care s-au înțeles să fie plătite.
Procurorul pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de petentă și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Avocatul arată că există un document că s-a achitat comision pentru hectarele de teren cumpărate.
Avocatul arată că comisionul și prețul nu sunt unul și același lucru și că pentru aceasta există cale deschisă în civil.
A,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 359/PI din 29 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 2781alin. 1, lit. a a C.P.P. fost respinsă plângerea formulată de petenta - SRL T, împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș din 17.09.2007, dată în dosarul nr. 643/P/2006 și a rezoluției Prim-procurorului aceluiași parchet cu nr. 889/II/2/2007. În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. petenta a fost obligată la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-, la data de 25.12.2007, petenta - SRL Tas olicitat desființarea rezoluției dată în dosarul nr. 643/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și trimiterea în judecată a numiților Al Kamal și.
În motivarea plângerii sale, petenta a arătat că starea de fapt reținută de procuror, în sensul că numitul Al Kamal ar fi intrat în posesia celor 111 ha teren pentru care a primit procura de la proprietari întrucât societatea petentă nu mai avea bani să achite prețul acestor terenuri, este greșită deoarece la momentul în care s-a convenit cu proprietarii de terenuri cumpărarea acestora, ea le-a achitat integral prețul vânzării cu sumele de bani ridicate de la. T, fiind încheiate două acte, respectiv un antecontract de vânzare-cumpărare prin care proprietarii vânzători se obligau să vândă societății terenul, atestând primirea prețului, precum și o procură prin care acești proprietari vânzători împuterniceau pe numitul să-i reprezinte în fața notarului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică în favoarea societății (după ce terenurile erau intabulate).
S-a mai arătat că nu s-a convenit niciodată, nici cu și nici cu Al Kamal, ca acesta să se substituie mandatarului, și cu atât mai mult ca numitul Al Kamal să împrumute societatea petentă cu bani, iar faptul că - SRL Taa chitat prețul terenurilor direct în mâna proprietarilor vânzători a fost dovedit de documente bancare, de actul adițional la contractul de intermediere și de promisiunile de vânzare-cumpărare.
De asemenea, petenta a susținut că acest fapt rezultă și din actele contabile depuse la dosar, care atestă plata de către - SRL a comisionului pentru intermedierea vânzării, ceea ce atestă că la momentul plății comisionului, vânzarea era deja finalizată.
În realitate, s-a mai arătat în plângere, numitul a împrumutat în nume personal bani de la numitul Al Kamal și a "garantat" aceste împrumuturi cu terenurile achitate de societate, în sensul că, profitând de influența pe care o avea asupra proprietarilor de terenuri, l-a convins să facă o nouă procură prin care Al Kamal să fie împuternicit să vândă terenurile către societatea petentă, operațiune care s-a desfășurat fără știrea societății, care a luat cunoștință de ea abia la încheierea actului adițional la contractul de intermediere, cu precizarea că la acel moment li s-a spus că acest nou mandatar va încheia contractele în numele proprietarilor cu societatea petentă. Ulterior, de asemenea fără știrea societății, numitul Al Kamal i-a convins pe proprietarii terenurilor să încheie o nouă procură prin care el să fie împuternicit să vândă "cui va crede de cuviință" aceste terenuri, dispărând mențiunea expresă că vânzarea se putea face numai către societatea petentă, așa cum era în procura inițială. Profitând de această nouă procură și fără să fi achitat nici o sumă de bani proprietarilor de terenuri sau societății petente, numitul Al Kamal și-a însușit cele 112 ha, în sensul că le-a vândut unei terțe persoane și a încasat prețul vânzării.
Prin sentința penală nr. 401/13.02.2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Timișoara, în temeiul art. 2781alin. 1.C.P.P. rap. la art. 27.C.P.P. a declinat competența de soluționare a plângerii formulate în favoarea Tribunalului Timiș.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 03.03.2008 sub același număr de dosar, respectiv -.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 643/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că prin rezoluția din 17.09.2007, dată în dosarul nr. 643/.09.2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus, în temeiul art. 228 alin. 6.C.P.P. cu referire la art. 10 lit. d C.P.P. neînceperea urmăririi penale față de Al Kamal pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 215, 194, 291.Cod Penal și față de pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215.
Cod PenalÎn fapt, parchetul a reținut următoarele:
Reclamanta - SRL din Taî ncheiat cu - SRL din T, un contract de intermediere cu scopul de a achiziționa suprafețe de teren în județul T pentru - SRL
În vederea realizării acestui contract, se prevedea ca proprietarii vânzători ai terenurilor să împuternicească o persoană care să se ocupe de întocmirea formalităților și apoi să semneze contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, urmând ca - SRL T să încaseze un comision pentru această activitate.
În anul 2001, la. au fost întocmite procuri speciale prin care deținătorii de terenuri împuterniceau pe cetățeanul italian să vândă la - SRL T, în numele lor, terenurile ce le aparțineau. La aceste discuții a asistat și numitul care desfășura activitatea de identificare a persoanelor fizice ce doreau să-și vândă terenurile proprietate personală, dar fără a face parte din - SRL
Datorită unor neînțelegeri între administratorul - SRL T și împuternicitul, în cursul lunii ianuarie 2003, fost împuternicit de către proprietarii de teren, Al Kamal să vândă către - SRL T, în numele lor, terenurile ce le aparțin, iar în luna iulie 2003, proprietarii de terenuri au dat o nouă împuternicire tot pe numele lui Al Kamal să vândă cui dorește terenurile pe care le dețin.
Fiind audiate persoanele fizice care au vândut terenuri agricole, acestea au recunoscut că inițial au semnat procuri prin care îl împuterniceau pe cetățeanul italian să se ocupe de vânzarea acestor terenuri, iar în anul 2003 au fost contactați de către și Al Kamal care le-au cerut să dea o nouă procură pe numele cetățeanului arab Al Kamal, deoarece existau probleme cu cetățeanul italian, cel căruia i s-a acordat prima procură. Ulterior, în vara anului 2003, Al Kamal le-a solicitat să îi dea o procură.
a declarat că a intermediat achiziționarea de terenuri pentru - SRL T, iar în vederea achitării contravalorii terenurilor către proprietari, a împrumutat o sumă de bani de la Al Kamal deoarece firma - sRL T nu avea toată suma necesară la data achitării prețului, spunându-i că ulterior acest pământ va fi cumpărat de - SRL T, fapt pentru care a schimbat procurile.
Numitul Al Kamal a arătat că în anul 2001 l-a cunoscut pe, care i-a propus să investească în cumpărarea de terenuri agricole, având o anumită suprafață de teren pregătită pentru un investitor italian, dar care nu are banii necesari, și ulterior aceste terenuri să fie cumpărate de - SRL Al Kamal a obținut procurile necesare, dar când a solicitat să facă vânzarea către respectiva societate, a aflat că aceasta nu mai dorește să le cumpere deoarece le-a achitat către, iar pentru a nu pierde banii, a cerut proprietarilor de teren să îi dea o altă procură și să vândă cui crede de cuviință. Aceste aspecte au fost recunoscute de marea majoritate a persoanelor fizice care au vândut terenuri și care au fost audiate în calitate de martori. În actul adițional fără număr la contractul de intermediere din 27.02.2001 încheiat fără a se preciza data, s-a menționat la punctul "d" că actele necesare intabulării celor 111 ha teren disponibile de intabulat către - SRL T, se află la Al Kamal, iar - SRL T se obligă să realizeze cât mai urgent transferul dreptului de proprietate până la data de 20.07.2003 către - SRL
Împotriva acestei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, petenta a formulat plângere la Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrată sub nr. 889/II/2/2007, plângere respinsă prin ordonanța din 19.11.2007.
Analizând soluția parchetului de neîncepere a urmăririi penale, prima instanță a constatat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Din conținutul dosarului parchetului s-a reținut că, în esență, petenta a fost beneficiara unor promisiuni de vânzare-cumpărare din partea mai multor proprietari de terenuri, cărora le-ar fi achitat inclusiv prețul vânzării, promisiuni neonorate de aceștia din urmă, aspect care a determinat formularea unei plângeri penale.
Din actele premergătoare efectuate a mai rezultat că proprietarii terenurilor au înțeles să-l mandateze pe numitul cu efectuarea tuturor operațiunilor necesare perfectării actelor de vânzare-cumpărare în formă autentică, dar ulterior acest mandat a fost dat intimatului Al Kamal, care, în final, având puterea de a vinde oricui terenurile în cauză, a refuzat prezentarea la notar în vederea semnării vânzărilor a căror beneficiară urma a fi petenta.
Așa fiind, de vreme ce petenta a fost angajată, în baza promisiunilor de vânzare-cumpărare, în raporturi contractuale doar cu proprietarii terenurilor, aceștia sunt singurii responsabili de neexecutarea obligațiilor de încheiere a contractelor de vânzare-cumpărare. Trebuie observat faptul că în momentul perfectării promisiunii, petenta trebuia să fie conștientă de riscul pe care și-l asumă, și anume de faptul că, deși achitând prețul, proprietarii terenurilor puteau vinde oricărei alte persoane, chiar cu încălcarea promisiunii, ei putând fi obligați doar la plata unor eventuale despăgubiri civile.
Prin urmare, prima instanță a observat că, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune în cazul intimatului Al Kamal și a celei de complicitate la înșelăciune în cazul intimatului, temeiul soluției de neîncepere a urmăririi penale era art. 10 lit. a din și C.P.P. anume pentru că fapta de inducere în eroare a petentei - fie în scopul prevăzut la alin. 1 al art. 215.Cod Penal, fie în cel arătat de alin. 3 al aceluiași articol, nu există.
Și în ceea ce privește infracțiunile de șantaj, fals în declarații și uz de fals, avându-se în vedere că nu au fost nici măcar identificate faptele care să îmbrace o astfel de încadrare juridică, temeiul soluției de neîncepere a urmăririi penale trebuia să fie acela prev. de art. 10 lit. a din C.P.P. și anume fapta nu există.
Avându-se în vedere însă, că în cadrul procedurii instituite de art. 2781.C.P.P. instanța nu are posibilitatea, așa cum rezultă din cuprinsul alin. 8 al acestui text, să modifice temeiul soluției parchetului, dar constatând că prin raportare la soluțiile ce puteau fi date în cauză, așa cum acestea sunt reglementate de art. 11 pct. 1 din C.P.P. Tribunalul Timișa respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței penale nr. 359/PI/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termenul legal, petenta - " " SRL, solicitând casarea hotărârii, admiterea plângerii și trimiterea în judecată a intimaților AL și.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci doar cu ocazia susținerii concluziilor orale s-a învederat că prima instanță ar fi reținut o altă stare de fapt și alt temei juridic al soluției, că petenta a solicitat administrarea unor probe care nu au fost avute în vedere de organul de urmărire penală, respectiv că plângerea viza și alte aspecte - șantaj, fals - pentru care nu s-au administrat probe; aspecte consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de petentă și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că prin încheierea unor promisiuni de vânzare cumpărare petenta putea fi angajată în raporturi contractuale doar cu proprietarii și nu cu mandatarul acestora, intimatul AL. Astfel, întrucât mandatarul contractează în numele și pe seama mandatarului, nu se creează raporturi juridice între el și terții cu care se încheie convenția. Totodată, mai trebuie avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 1537.civ. mandatarul are obligația de a respecta limitele mandatului. În speță, intimatul AL a primit împuternicire de la proprietarii terenurilor să vândă "cui va crede de cuviință și la prețul considerat potrivit" (filele 124 -138 din dosarul nr. 643/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș ), respectiv procurile speciale nr. 1437/07.07.2003, nr. 1433/07.07.2003, nr. 1474/09.07.2003, nr. 1480/09.07.2003, nr. 1484/09.07.2003, nr. 1485/09.07.2003, nr. 1486/09.07.2003, nr. 1487/09.07.2003, nr. 1502/10.07.2003, nr. 1431/07.07.2003, nr. 1430/07.07.2003, nr. 1429/07.07.2003, nr. 1428/07.07.2003, nr. 1507/11.07.2003, nr. 2024/09.10.2003 autentificate de Biroul notarului Public, nefiind astfel obligat să aibă în vedere eventuale antecontractele încheiate anterior, modificându-se procurile inițiale (filele 102 - 121 din dosarul nr. 643/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș ) în care se menționa că vânzarea urma să se efectueze către petenta - " " SRL, la prețul ce urma să fir negociat de mandatar. Relevante sunt și mențiunile din procurile speciale, încheiate în luna iulie 2003, prin care proprietarii îl abilitează pe intimatul AL să încheie și să semneze antecontractul de vânzare-cumpărare, să negocieze toate clauzele și condițiile contractului, să solicite încheierea contractului de vânzare-cumpărare, să încaseze prețul, dând chitanță de descărcătoare cumpărătorului, toate acestea în condițiile în care proprietarii ar fi trebuit să aibă cunoștință de eventualele convenții derulate cu petenta. Prin urmare, nu se poate imputa mandatarului nerespectarea clauzelor unor antecontracte de către proprietarii promitenți. Mai mult, în speță nu s-a probat cu certitudine existența acestor antecontracte, ci doar încheierea unui contract de intermediere între - " " SRL și - "" SRL pentru achiziționarea suprafeței totale de teren de 1380 ha teren situat în localitățile, împuternicirile primite de intimatul AL pentru vânzarea unor terenuri agricole.
Prin dispozițiile art. 215 alin. 1.Cod Penal a fost incriminată ca infracțiunea de "înșelăciune" - "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă". Din modul în care a acționat intimatul AL nu se poate identifica nici una dintre modalitățile de comitere a infracțiunii de înșelăciune.
Pe de altă parte, din contractul de intermediere încheiat în data de 27.02.2001 între - "" SRL - reprezentată de administrator și petenta - " " SRL, prima societate a fost împuternicită să cumpere pentru petentă și în numele acesteia terenul arabil în suprafață de 1380 ha, la un preț care nu va depăși suma de 776 DM/ha, în trei tranșe. Prin actul adițional la contractul de intermediere din 27.02.2001 s-a stipulat că exista o neîndeplinire în parte a obligațiilor contractuale de către - "" SRL, că - " " SRL a plătit integral prețul și comisionul corespunzător pentru 896 ha teren, iar intermediarul nu a rezolvat decât intabularea a 456 ha teren; că "111 ha teren sunt disponibile pentru intabularea pentru - SRL, întreaga documentație (titluri de proprietate, procuri de vânzare, contracte de vânzare etc) aflându-se în posesia d-lui Al- Kamal", că - SRL nu mai are nici o obligație de plată a prețului terenurilor, a cheltuielilor de vânzare, notariale și d ecarte funciară. Totodată, s-a menționat că "întrucât acest aspect ține în mod esențial de îndeplinirea obligațiilor sale contractuale, - SRL se obliga fie să obțină din partea d-lui Al- Kamal consimțământul de a întocmi contractele de vânzare-cumpărare către - SRL, fie să obțină revocarea procurilor acestuia și întocmirea altor procuri de vânzare prin care întabularea în CF să fie în cele din urmă rezolvată" (fila 55 din dosarul nr. 643/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș ). Prin urmare, în cauză a rezultat existența unor raporturi contractuale între petentă și - "" SRL, nicidecum între aceasta și intimați sau proprietarii care l-au împuternicit pe AL, în condițiile în care nu există înscrisuri care să fie semnate și de cei din urmă. Mai mult, - "" SRL nu a fost reprezentată de intimatul în convenția cu petenta, iar din certificatul constatator nr. R 2801/2004 (filele 57 - 59 din dosarul nr. 643/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș ) rezultă că acesta nu avea nici o calitate în societate, activitatea lui neputându-se circumscrie dispozițiilor art. 215.
Cod PenalÎn ce privește probele pe care petenta le-a cerut pentru a fi administrate de organele de urmărire penală (fila 14 din dosarul nr. 643/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș ), instanța constată că s-a solicitat audierea persoanelor menționate în procurile în litigiu, au fost depuse copiile facturilor fiscale emise pentru plata comisionului, menționându-se că se vor propune martori care au cunoștință de faptele reclamate și orice alte acte necesare, sens în care s-a cerut audierea administratorului societății. Din analiza dosarului nr. 643/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș rezultă că au fost audiați următorii: (filele 142-144), (filele 147 - 150), (filele 153 - 154), (filele 155 - 156), Traus (fila 159), (fila 164), (filele 166 - 167), (filele 168 - 170), (fila 171), (fila 172), (fila 174); fiind decedată (fila 158). În ce privește neaudierea administratorului societății petente solicitată pentru a depune și alte acte sau propune martori, aceasta nu era necesară în condițiile în care petenta avea posibilitatea de a le formula prin cerere scrisă la dosar. Prin urmare, în cauză nu există motive pentru a se reține că cercetarea penală nu ar fi completă, în condițiile în care s-a desfășurat numai etapa actelor premergătoare reglementată de art. 224.
C.P.P.Referitor la infracțiunile prevăzute de art. 194.Cod Penal, art. 192.Cod Penal și 291.Cod Penal din chiar plângerea penală formulată de petentă a rezultat lipsa indiciilor privind existența acestora, procedura actelor premergătoare nefiind imperativă.
În ce privește împrejurarea că prima instanță a menționat în considerentele hotărârii faptul că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 10 lit. a C.P.P. aceasta nu atrage casarea hotărârii. Astfel, instanța de recurs constată că Tribunalul Timișa respins plângerea formulată de petenta - " " SRL împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 643/P/2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și rezoluției nr. 889/II/2/2007, constatând că soluțiile sunt corecte prin raportare la art. 11 pct. 1.C.P.P. și apreciind că nu are posibilitatea de a modifica temeiul soluției parchetului în cadrul procedurii instituite de art. 2781.C.P.P. menținând temeiul neînceperii urmăririi penale ca fiind art. 10 lit. d În C.P.P. realitate, instanța nu avea posibilitatea modificării temeiului neînceperii urmăririi penale din art. 10 lit. d în C.P.P. art. 10 lit. a C.P.P. însă pentru alte considerente, respectiv - pentru că nu poate agrava situația petentei în propria cale de atac. Astfel, plângerea reglementată de dispozițiile art. 2781.C.P.P. are natura juridică a unei căi de atac și funcționează principiul "non reformatio in pejus".
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefundat recursul declarata de petenta - " " SRL împotriva sentinței penale nr. 359/PI/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga petenta la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de petenta - " " SRL împotriva sentinței penale nr. 359/PI/29.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petenta la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /16.09.2008
Tehnored./24.09.2008
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 843/
Ședința publică din 15 septembrie 2008
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de petenta - " " SRL împotriva sentinței penale nr. 359/PI/29.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petenta la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Laura Bogdan
