Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revizuire -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.97
Ședința publică din data de 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier C
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de revizuientul, fiul lui și I, născut la data de 26 iulie 1975, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr.13A din data de 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuientul recurent, asistat din oficiu de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu sunt chestiuni prealabile, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru revizuient, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate ca fiind nelegală și netemeinică și pe fond admiterea cererii de revizuire, cerere pe care petentul o consideră pe deplin întemeiată în condițiile în care singurele probe administrate în cauză și în baza cărora a fost condamnat emană de la acesta. Chiar dacă motivul pe care s-a întemeiat cererea de revizuire nu se încadrează în cele prevăzute de art.394 Cod procedură penală, a solicitat instanței ca în virtutea principiului rolului activ în aflarea adevărului să se admită recursul întrucât, așa cum a arătat condamnatul, toate hotărârile pronunțate până la acest moment în cauză conțin grave erori judiciare. A mai arătat că probatoriul în baza căruia a fost condamnat revizuientul este compus din declarația sa de recunoaștere, procesul verbal de reconstituire și urma unui pantof de tip "" ridicată de la locul faptei, nereieșind însă că aceasta ar aparține recurentului. A mai solicitat instanței să rețină că potrivit art.69 din Codul d e procedură penală declarația făptuitorului poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care este coroborată cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. A mai arătat că la instanța de fond inculpatul a revenit asupra recunoașterii, susținând că a luat fapta asupra sa la presiunea organelor de poliție. Totodată consideră că în speță s-a făcut și o încadrare juridică greșită a faptei, neexistând nicio probă care să conducă la reținerea în sarcina sa a infracțiunii de tâlhărie. S-ar putea reține cel mult infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal.
Procurorul, având cuvântul, a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de revizuient și de menținere a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Consideră că motivele invocate de acesta exced cadrului legal reglementat de dispozițiile art.393 și art.394 Cod procedură penală, acestea vizând aspecte ce țin de fondul cauzei, respectiv reevaluarea probatoriului existent la dosar, astfel încât să se ajungă la o soluție de achitare a sa, fapt care nu este permis de lege în cadrul acestei căi extraordinare de atac.
Revizuientul, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului, reevaluarea și reexpertizarea probelor administrate în cauză.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
La data de 12 martie 2008, petentul s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani cu o cerere de revizuire a sentinței penale nr. 1119 din 02 mai 2001, pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. 450/2001.
În motivarea cererii, revizuientul a susținut că instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt atunci când l-a condamnat pentru o faptă pe care el nu a comis-o, motiv pentru care solicită reevaluarea probatoriului pentru a se constata că fapta pentru care a fost condamnat nu a fost săvârșită de către el.
Cererea de revizuire împreună cu concluziile parchetului au fost înaintate instanței de judecată la data de 22 aprilie 2008.
Investită cu soluționarea cererii, Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. 2211 din 19 septembrie 2008, respins cererea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 1119 din 09 mai 2001 Judecătoriei Botoșani, revizuientul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie în forma tentativei, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. 2 lit. f Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, faptă constând în aceea că, la data de 30 iunie 2000, pătruns în curtea locuinței părții vătămate pe care a lovit-o cu scopul de a sustrage bunuri.
Împotriva acestei sentințe, revizuientul a uzat de ambele căi ordinare de atac, însă apelul a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 464 din 16 iulie 2001 Tribunalului Botoșani, iar recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins prin decizia penală nr. 674 din 01 octombrie 2001 Curții de APEL SUCEAVA.
A mai reținut prima instanță că în faza urmăririi penale revizuientul a recunoscut săvârșirea faptei, descriind și modul în care a săvârșit-o, însă în cursul judecății a revenit asupra acestei declarații susținând că nu este el autorul faptei reclamate de partea vătămată.
Poziția revizuientului la instanța de fond a fost infirmată de întreg probatoriul administrat, probatoriu care impune o singură concluzie, cea a vinovăției revizuientului, ceea ce concordă și cu prima declarație a acestuia.
Apreciind că cererea de revizuire este nefondată, prima instanță a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, la data de 03 octombrie 2008, declarat apel revizuientul care a susținut că, deși în fața primei instanțe ar fi trebuit să se bucure de prezumția de nevinovăție, a fost condamnat pe baza unor probe netemeinice. A arătat că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod procedură penală și a solicitat ca, în urma suplimentării dovezilor și a reanalizării probatoriului administrat, să se constate că este nevinovat și, pe cale de consecință, să fie achitat pentru fapta pentru care a fost condamnat, deși nu a comis-
Prin decizia penală nr.13 A din data de 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că, potrivit art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, text de lege pe care își întemeiază cererea revizuientul, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Prin "fapte și împrejurări" nu trebuie să se înțeleagă "probe", "elemente de fapt" în sensul art. 63 Cod procedură penală, ci situații de fapt, stări de fapt în raport de care faptele reținute prin hotărârea definitivă nu corespund adevărului. Dacă s-ar admite că prin fapte și împrejurări de fapt se înțeleg "probe", ar însemna ca revizuirea să constituie un mijloc de prelungire a administrării de probe, după epuizarea ciclului ordinar, în vederea unei reaprecieri a materialului probator, ceea ce nu corespunde reglementării revizuirii.
De asemenea, mai este necesar ca faptele și împrejurările să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Ori, prin cererea sa de revizuire, cât și prin memoriul depus separat la dosarul de apel, revizuientul solicită practic o reanalizare și reevaluare a probatoriului administrat de către prima instanță, fără să facă vreo referire la fapte probatorii, deci situații și stări de fapt care formează obiectul probațiunii și care nu au fost cunoscute de către instanța de fond.
Textele de lege invocate de revizuient în susținerea cererii sale, în fața instanței de apel, respectiv dispozițiile art. 66 alin. 1 și 2 și art. 287 Cod procedură penală, se referă la prezumția de nevinovăție și la obligația instanței de a-și exercita atribuțiile în mod activ în vederea aflării adevărului și a realizării rolului educativ al judecății.
Aceste dispoziții procesuale au fost avute în vedere de către prima instanță, fiind ulterior verificate și de către instanțele de control judiciar în căile de atac promovate de către revizuient. Însă aceste dispoziții procesuale nu pot constitui motive de revizuire în sensul art. 394 Cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul.
În motivarea recursului, acesta a arătat că greșit nu s-a procedat la reevaluarea probelor administrate la soluționarea pe fond a cauzei, întrucât hotărârea de condamnare se întemeiază pe grave erori judiciare.
Astfel, cu excepția declarației sale de recunoaștere asupra căreia însă a revenit în instanță, nicio probă nu-l încriminează.
De asemenea, încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina sa este greșită.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazului de casare prev. de art.3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Susține petentul că și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art.394 lit.a Cod procedură penală, în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cauzei.
Or, după cum corect a reținut instanța de apel, ceea ce revizuientul solicită o constituie reevaluarea probelor administrate în dosarul nr.450/2001 al Judecătoriei Botoșani, în care s-a pronunțat sentința penală nr.1119 din 02.05.2001, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art.211 alin.2 lit.f Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Nici înaintea instanțelor de fond și apel, și nici înaintea prezentei instanțe revizuientul nu a indicat fapte sau împrejurări necunoscute la soluționarea cauzei în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare (inclusiv în căile de atac acolo exercitate) și care, din motive obiective, nu au putut fi administrate la acea dată.
Este inadmisibil ca, pe calea revizuirii, să se procedeze la o reevaluare a probatoriului administrat într-o cauză și prin aceasta la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care o persoană a fost condamnată, astfel că cele solicitate de către revizuient nu îndeplinesc condițiile prevăzute de textul de lege mai sus arătat, pentru ca o astfel de cerere să fie întemeiată.
Așa fiind, Curtea, constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuient.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuientul, fiul lui și I, născut la data de 26 iulie 1975, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr.13A din data de 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă revizuientul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.03.2009.
Președinte Judecători Grefier
Red.
Thred.
2 ex. 26.03.2009
Jud.fond
apel
Poziție executări 134/2009
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
