Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 102/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 217 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.102
Ședința publică din data de 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier C
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, cetățean francez, domiciliat în 10 le -, Franța, identificat cu pașaport nr.05RP86985, eliberat de autoritățile franceze, împotriva deciziei penale nr.212R din data de 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic pentru partea vătămată SC SRL, lipsă fiind inculpatul recurent și partea responsabilă civilmente SC - Distribution SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosar a fost depusă de către inculpatul recurent o cerere prin care arată că-și retrage recursul formulat în prezenta cauză.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat în cauză.
Consilier juridic, având cuvântul, solicită instanței admiterea excepției invocate și respingerea, ca inadmisibil a recursului declarat de inculpat.
Procurorul, având cuvântul, solicită instanței, în principal, să ia act de retragerea recursului formulat în cauză, iar în subsidiar, având în vedere că prezenta cale de atac a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, respingerea ca inadmisibil a recursului.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2636 din 27 octombrie 2008 Judecătoriei Botoșani, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.217 alin.1 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza analizării întregului probatoriu administrat în cauză, că prin rezoluția din 24 octombrie 2006 dată în dosarul nr.2257/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșanis -a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.217 alin.3 Cod penal și că, în urma plângerilor formulate de partea vătămată, prin încheierea din 27 februarie 2007 Judecătoriei Botoșanis -a reținut cauza spre judecare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a reținut că societatea administrată de inculpat este vecină cu societatea administrată de numitul, respectiv SC "" SRL B, care în cursul procesului penal a fost preluată de SC "" SRL B, administrată de
Pe terenul societății administrate de inculpat era amplasat un tablou electric de la care se alimenta și SC "" SRL.
La data de 04 iulie 2006, motivat de faptul că dorea să renoveze sediul societății, inculpatul a afișat un anunț de deconectare, iar apoi a decuplat instalația electrică de la rețea. În aceeași zi o echipă de intervenție a M SA - Sucursala Bar ecuplat instalația, însă a doua zi inculpatul a intervenit și a decuplat-
În urma acestor decuplări, centrala termică aparținând părții vătămate ar fi suferit avarii, care au condus la alterarea unei cantități de porumb din care urma să se producă alcool, apreciindu-se valoarea prejudiciului la 50.000 Euro.
A mai reținut prima instanță că din expertiza de specialitate efectuată în cauză rezultă că releele termice și contactoarele nu se puteau defecta ca urmare a manevrelor de decuplare efectuate de inculpat, astfel încât nu există o legătură de cauzalitate între acțiunea inculpatului, decuplarea de la rețeaua electrică și rezultatul produs, defectarea centralei termice, motiv pentru care a procedat în consecință.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs partea vătămată SC "" SRL B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că în cauză este necesar a se efectua o expertiză în specialitatea, pentru a se determina raportul de cauzalitate între decuplările operate de inculpat și defectarea centralei, că expertiza avută în vedere de instanță a fost efectuată de un expert necompetent și care nu s-a deplasat la sediul societății, analizând doar teoretic manevrele de decuplare.
Prin decizia penală nr.212 R din data de 29 ianuarie 2009 Tribunalului Botoșanis -a admis recursul declarat de partea civilă, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra laturii civile, nu a analizat probatoriul administrat în cauză și nu a motivat reținerea sau înlăturarea unor probe, motiv pentru care a procedat în consecință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.
Printr-un memoriu atașat la dosar, inculpatul a arătat că înțelege să își retragă recursul declarat în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Prin decizia penală nr.212 R din data de 29 ianuarie 2009 Tribunalului Botoșanis -a admis recursul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr.2636 din 27 octombrie 2008 Judecătoriei Botoșani, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Potrivit art.27 alin.1 pct. 3 Cod procedură penală, tribunalul, ca instanță de recurs, judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în cazurile anume prevăzute de lege.
Coroborând dispozițiile de mai sus cu dispozițiile art.3851alin.1 pct.a Cod procedură penală, relativ la hotărârile care pot fi atacate cu recurs, rezultă că deciziile pronunțate de tribunale ca instanțe de recurs nu mai pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel.
Având în vedere că prezenta cale de atac a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpat, ca inadmisibil.
Instanța nu va lua în considerare memoriul aflat la fila 10 dosar recurs, prin care inculpatul și-a retras calea de atac formulată, având în vedere aspectul că retragerea recursului se poate face fie prin act autentic, fie prin declarația dată în fața instanței, condiție neîndeplinită în speță.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, cetățean francez, domiciliat în 10 le -, Franța, identificat cu pașaport nr.05RP86985, eliberat de autoritățile franceze, împotriva deciziei penale nr.212R din data de 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, ca inadmisibil.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.
Thred.
2 ex. 25.03.2009
Jud. fond
recurs
Poziție executări 139/2009
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
