Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 142/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1123/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 142
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Sofica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanții-inculpați și împotriva sentinței penale NR. 379 din data de 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați personal, în stare de arest în altă cauză și asistat de apărător din oficiu și personal, în stare de arest în altă cauză și asistat de apărător din oficiu, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost depus la dosar un memoriu din partea apelanților-inculpați.
Curtea, procedează la audierea inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat solicită - în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală - admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 379 din data de 08.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-, desființarea sentinței apelate, iar pe fond solicită în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit. c Cod procedură penală, achitarea inculpatului, având în vedere că acesta a arătat că nu este vinovat de săvârșirea faptei, iar cu privire la cantitatea de droguri găsită asupra sa arată că era pentru consumul propriu; de asemenea, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, motiv pentru care solicită admiterea apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 379 din data de 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-, desființarea sentinței penale și pe fond solicită achitarea inculpatului, în temeiul art. art.11 pct. 2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală, având în vedere susținerile inculpatului care arată că nu este vinovat de săvârșirea faptei, iar declarația dată în faza de urmărire penală nu este reală, întrucât inculpatul a fost constrâns. De asemenea, să se aibă în vedere că din probele administrate la dosar nu rezultă vinovăția inculpatului.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului și achitarea inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a apelurilor - ca nefondate - menținerea ca legală și temeinică a sentinței Tribunalului București, având în vedere și poziția inculpatului care inițial a recunoscut fapta, iar ulterior a revenit asupra declarațiilor date. De asemenea, a precizat că unchiul său i-a sugerat telefonic să se întâlnească cu un coleg de celulă pentru a lua un pachet de droguri pe care să-l introducă în penitenciar.
Pentru aceste motive, având în vedere și circumstanța agravantă prev de art.14 lit.c din Legea nr.143/2000 și faptul că ambii inculpați au săvârșit fapta în stare de recidivă, consideră că pedepsele aplicate sunt corect individualizate.
Apelantul-inculpat arată că nu este vinovat de săvârșirea faptei și că este arestat în altă cauză.
Apelantul-inculpat arată că este de acord cu susținerile apărătorului din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.379/8.04.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, n baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.14 lit.c din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor prev.de art.64 lit.a, b Cod penal, conform art.65 Cod penal.
În baza art.39 alin.1 Cod penal, cu referire la art.34 și art.35 Cod penal, s-a dispus contopirea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată în speță, cu restul de 469 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.146/2006 a Tribunalului București - Secția l-a Penală, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, cu aplicarea art.71-64 lit.a, b Cod penal.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
Prin aceeași hotărâre, în baza art.25 raportat la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.14 lit.c din Legea nr.143/2000 și art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interdicția drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal, conform art. 65 Cod penal.
În baza art.39 Cod penal, cu referire la art.34 și art.35 Cod penal, s-a dispus contopirea pedepsei aplicate în speță, cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1319/2006 a Tribunalului București (în executarea căreia se afla), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, cu aplicarea art.71-64.a, b Cod penal.
În baza art.17 și art.18 din Legea nr.143/2000, s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 2,21 gr și 1,13 gr. heroină rămase în urma analizelor de laborator și depuse la Camera de Corpuri Delicte cu dovada seria D nr.-/26.09.2008.
În baza art.191 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut - în fapt - următoarea situație:
La data de 21 septembrie 2008, Penitenciarul București S. a sesizat faptul că, în ziua respectivă - ora 1430, la sediul penitenciarului s-a prezentat inculpatul, pentru a beneficia de vizita cu deținutul. În acest context, la controlul efectuat asupra inculpatului, s-a descoperit în mâna a acestuia o punguță cu diametrul de cca 4 cm, sigilată la un capăt prin ardere, ce conținea o substanță pulverulentă.
Fiind sesizate organele de poliție, aceștia au supus expertizării substanța găsită, constatându-se că proba, având greutatea de 3,61 gr, conține heroină.
A concluzionat prima instanță că - în drept - fapta inculpatului - care la data de 21.09.2008, s-a prezentat la Penitenciarul Rahova, deținând asupra lui cantitatea de 3,61 gr heroină - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.14 lit.c din aceeași lege, iar fapta inculpatului - care i-a cerut inculpatului să îi aducă la Penitenciarul Rahova, unde era deținut, cantitatea de 3,61 gr heroină - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.25 raportat la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.14 lit.c din aceeași lege, texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpaților.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate celor doi inculpați, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, conduita procesuală nesinceră a acestora, dar și împrejurarea că ambii sunt recidiviști în modalitatea prevăzută de art.37 lit.a Cod penal, inculpatul având un rest de 469 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sp.146/2006, iar inculpatul aflat în executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin 1319/2006 a Tribunalului București.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări.
Curtea, xaminând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelurile declarate în speță sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Curtea reține că ambii apelanți, prin intermediul apărătorilor desemnați din oficiu, au solicitat achitarea, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală. Această solicitare, însă, nu poate fi primită, întrucât din analiza întregului material probator administrat în cauză, rezultă -în mod indubitabil - că cei doi inculpați au săvârșit faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței.
Poziția constantă, adoptată de inculpați, de nerecunoaștere a comiterii infracțiunilor reținute în sarcina lor, este lipsită de orice suport probator și, astfel, nu este suficientă pentru ca doar prin aceasta inculpații să se prevaleze de prezumția de nevinovăție.
Astfel,în prima sa declarație, dată în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, subliniind că unchiul său - - deținut în Penitenciarul Rahova, i-a cerut prin intermediul telefonului mobil, să se întâlnească cu concubina unui coleg de detenție (""), pentru a lua de la aceasta un pachețel ce conținea droguri, pe care trebuia să le introducă în penitenciar cu ocazia efectuării vizitei (la unchiul său); inculpatul a mai precizat că i s-a spus că trebuia să înmâneze pachețelul cu pricina deținutului, pe care urma să-l scoată la vizită și că i s-a sugerat (de către unchi) să ascundă drogurile în cavitatea bucală, dar - fiindcă pachetul era prea mare - l-a ținut ascuns în mâna.
Această declarație dată imediat după producerea incidentului (știut fiind faptul că circumstanțele săvârșirii unei infracțiuni pot fi relatate cu mai multă acuratețe chiar în acel moment) se coroborează cu declarația martorului (deținutul care trebuia să preia pachetul cu droguri), care a precizat că a fost rugat de către deținutul să primească vizitele rudelor sale și cu alte ocazii, răspunzând pozitiv acestei solicitări, așa cum a procedat și în ziua de 21.09.2008, când fusese din nou rugat să se întâlnească cu inculpatul (nepotul colegului de penitenciar).
Faptul că, ulterior, inculpatul a revenit asupra declarației inițiale, invocând pretinse presiuni din partea anchetatorilor, nu demonstrează altceva decât încercarea acestui inculpat de a se sustrage de la răspunderea penală, complicând astfel activitatea de investigare și stabilire a adevărului judiciar, dat fiind faptul că nu există nici măcar un început de dovadă a unor eventuale presiuni ce s-ar fi exercitat asupra sa, atunci când a consimțit să mărturisească derularea reală, logică a evenimentelor.
Dimpotrivă, declarația inițială a "nepotului" este susținută chiar de coinculpatul, care - de asemenea - inițial, la data de 21.09.2008, a recunoscut că, la rugămintea unui alt deținut, "", l-a sunat pe nepotul său, cerându-i să se întâlnească cu concubina acestui deținut pentru a prelua pachețelul cu droguri și a-l introduce în penitenciar, cu prilejul vizitei ce urma să o efectueze la acesta (respectiv la ); în plus, ambii inculpați - nepot și unchi - au arătat că după ce primul a intrat în posesia drogurilor, al doilea inculpat a sunat din penitenciar pentru a se asigura de acest lucru.
Pornind de la aceste repere, rezultate din analiza probelor produse cauzei, Curtea apreciază că dovezile arătate dispun de forța probantă necesară răsturnării prezumției de nevinovăție, probele certe de vinovăție, legitimând tragerea la răspundere penală a acestora, pentru comiterea faptelor deduse judecății, astfel că soluția de condamnare a celor doi inculpați, adoptată de către instanța de fond, este temeinică și legală.
Cu privire la inculpatul, este de observat faptul că susținerea apărătorului, în sensul că drogurile găsite asupra acestuia erau destinate consumului propriu, este o susținere care nu-și găsește corespondent în probele administrate în cauză; așa cum s-a arătat - în cele ce preced - cantitatea de 3,61 grame de heroină trebuia să fie introdusă în penitenciar, la cererea inculpatului, prin intermediul deținutului și, nicidecum, nu se poate pune problema că inculpatul purta droguri asupra sa în contextul unei vizite la un deținut, pentru a le consuma el însuși, acest raționament construit de inculpați, fiind împotriva unei elementare logici.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea arată că în activitatea de adaptare a pedepsei la nevoile de apărare socială, în raport cu gravitatea concretă a faptei săvârșită de inculpați - tribunalul s-a raportat la criteriile consacrate de dispozițiile art.72 din Codul penal; în acest context, răspunzând necesității de a analiza atât împrejurările de comitere a faptei, cât și cele concrete ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, prima instanță, a încercat să asigure un echilibru între scopul punitiv și cel privind reeducarea și reinserția socială a inculpaților pentru a se ajunge la rezultatul pozitiv al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, cum prevede art.52 Cod penal.
Pornind de la aceste repere, Curtea, ca și instanța de fond, apreciază că scopul pedepsei și funcțiile acesteia pot fi realizate cu maximă eficiență numai prin executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție, reținând persistența în activitatea infracțională a inculpaților, dar și tentativa de obstrucționare a justiției, prin atitudinea procesuală nesinceră, ajungând chiar să acuze organele de cercetare penală de o pretinsă constrângere.
Pentru toate aceste argumente, având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de desființare a sentinței atacate, care este legală și temeinică, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și.
Urmează a constata că inculpații sunt arestați în altă cauză.
Față de soluția ce urmează a se pronunța și constatând că apelanții sunt cei care se află în culpă procesuală, Curtea va face aplicația art.192 alin.2 Cod procedură penală și îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile inculpaților și declarate împotriva sentinței penale nr.379/8.04.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Constată că inculpații sunt arestați în altă cauză.
Obligă pe fiecare apelant la câte 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei, pentru fiecare inculpat, reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
G --
Red.
Dact.
Ex.3
Red.--II.
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica
