Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 179/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.4444/2/2009
1165/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.179/
Ședința publică din data de 03 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectapelul peste termendeclarat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.273/F din data de 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat, personal, aflat în stare de deținere și asistat juridic de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii nr.-/20.07.2009, atașată la fila 74 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că au fost atașate la dosar copia nr.4/21.01.2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, relațiile comunicate de Biroul Executări Penale al aceleiași instanțe cu privire la punerea în executare a nr.340/2007 emis în baza Sentinței penale nr.273/F din data de 20 februarie 2007, precum și copia nr.2/29.01.2007 emis de Tribunalul București - Secția I-a Penală, după care:
Apărătorul ales al apelantului inculpat încunoștințează instanța că deja a învestit Tribunalul București cu două cereri, întemeiate pe dispozițiile art.5221din Codul d e procedură penală raportate la prevederile din legea specială, de rejudecare a cauzelor în care s-au pronunțat hotărârile prin care acesta a fost condamnat.
De asemenea, solicită recalificarea prezentei cereri de apel peste termen ca fiind o cerere de rejudecare, potrivit art.5221din Codul d e procedură penală și, în consecință, trimiterea cauzei la Tribunalul București, spre competentă soluționare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act că inculpatul dorește calificarea cererii formulate în prezenta cauză ca fiind o cerere de rejudecare după predare și, în consecință, să se dispună declinarea competenței de soluționare a cererii astfel calificate în favoarea Tribunalului București.
Apelantul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, se raliază susținerilor apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.273/F din data de 20 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr- (nr. vechi 6380/2005), Tribunalul București - Secția a II-a Penală, fiind sesizat prinRechizitoriul nr.558/D/P/2005din data de 27 octombrie 2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a hotărât, cu privire la inculpatul (fiul lui și, născut la data de 06 decembrie 1976), astfel:
În baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 și art.75 lit.a din Codul penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art.26 rap. la art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 17 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art.10 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 și art.75 lit.a din Codul penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art.7 din Legea nr.39/2003, a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 17 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pe o perioadă de 5 ani.
A făcut aplicarea art.71-64 lit.a și b din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut în fapt că, în cursul lunii februarie 2005, inculpatul și coinculpatul, acționând în cadrul unei rețele de traficanți de droguri și având sarcini bine determinate, i-au așteptat la Madrid pe coinculpații Babii și, care aduceau din Turcia cantitatea de 5 kg de heroină, ascunsă în caroseria autoturismului marca Citroen cu număr de înmatriculare -, după care i-au ajutat pe aceștia să transporte drogurile respective în orașul spaniol, însoțindu-i pe cei doi cărăuși cu un alt autoturism, călăuzindu-i astfel până la imobilul în care s-au cazat, ocupându-se de extragerea drogurilor și preluarea autoturismului cu care au fost transportate, în plus inculpatul remițându-i coinculpatei suma de 2.000 euro, reprezentând plata transportului efectuat.
Sentința a rămas definitivă, în cazul inculpatului, la data de 13 martie 2007, prin neapelare, iar în baza acesteia a fost emis de către Tribunalul București - Secția a II-a Penală nr.340/2007.
Întrucât inculpatul a fost pus în urmărire internațională, existând date că a părăsit teritoriul României la data de 20 martie 2004 prin PCTF Nădlag, aceeași instanță a emis pe numele acestuia, în vederea executării pedepsei închisorii la care a fost condamnat, și nr.4/21.01.2008.
Inculpatul a fost predat de către autoritățile spaniole la data de11 mai 2009, când a fost preluat de la Madrid de către lucrători ai Biroului Național Interpol, în aceeași zi acesta fiind încarcerat în arestul, pentru ca, la data de 25 mai 2009, să fie încarcerat în Penitenciarul Rahova, unde se află deținut și în prezent.
Potrivit datelor comunicate de către penitenciarul anterior menționat, inculpatul urmează a executa pedeapsa de 17 ani închisoare în perioada11 mai 2025 - 10 mai 2042.
Această situație este determinată de împrejurarea că inculpatul mai are de executat, în perioada11 mai 2009 - 10 mai 2005, și pedeapsa de 16 ani închisoare, care i-a fost aplicată prinSentința penală nr.168/F din data de 06 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr- (nr. vechi 2527/2005) și rămasă definitivă prin nerecurarea Deciziei penale nr.822/A din data de 06 decembrie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, în cauza respectivă instanța fiind sesizată prinRechizitoriul nr.239/D/P/2004din data de 19 aprilie 2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
De asemenea, în baza sentinței anterior menționate, instanța de executare a emis pe numele inculpatului nr.206/2007 și, ulterior, nr.2/29.01.2007.
Potrivit mențiunilor dinRechizitoriul nr.558/D/P/2005(filele 16-17 și 96-98), emis într-o cauză disjunsă din cea în care a fost întocmit anteriorRechizitoriul nr.239/D/P/2004, faptele de care a fost acuzat inculpatul în cele două cauze reprezintă acte materiale ce intră în conținutul acelorași infracțiuni continuate reținute în sarcina acestuia, ceea ce determinăincidența cazului de indivizibilitate prevăzut de art.33 lit.c din Codul d e procedură penalăși impune reunirea cauzelor, conform art.37 alin.3 din Codul d e procedură penală.
La data de 13 mai 2009, inculpatul, prin avocatul său ales, a formulat o cerere de "apel peste termen" cu privire la Sentința penală nr.273/F din data de 20 februarie 2007 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, cerere care a fost înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 15 mai 2009 și face obiectul prezentei cauze (fila 3).
La data de 12 iunie 2009, prin același avocat ales, inculpatul a formulat o cerere de "îndreptare a erorii materiale" din cererea anterioară, susținând că aceasta se referă la Sentința penală nr.168/F din data de 06 februarie 2006 Tribunalului București - Secția I-a Penală (fila 51).
La data de 07 iulie 2009 (data poștei), inculpatul, personal, a formulat o nouă cerere de "apel peste termen" cu privire la Sentința penală nr.273/F din data de 20 februarie 2007 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, cerere care a fost înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 10 iulie 2009 (filele 71-73).
La data de 14 iulie 2009 (data poștei), printr-un alt avocat ales, inculpatul a formulat precizări la cererile sale precedente, prin care, invocând în drept dispozițiile art.5221din Codul d e procedură penală, a solicitat să se dispună rejudecarea de către instanța de fond a ambelor cauze în care s-au pronunțat cele două sentințe anterior menționate, urmând ca, în rejudecare, să se pună în discuție conexarea dosarelor, în vederea reunirii acestora (filele 69-70).
La termenul de astăzi, 03 august 2009, noul apărător ales al inculpatului a învederat că a formulat între timp la instanța de fond ( Tribunalul București ) cereri de rejudecare, conform art.5221din Codul d e procedură penală, a ambelor cauze în care s-au pronunțat cele două hotărâri definitive de condamnare, solicitând a se dispune calificarea prezentei cereri în același sens și trimiterea ei la aceeași instanță, spre competentă soluționare.
În raport cu toate aspectele mai sus menționate, Curtea constată că această instanță a fost sesizată de către inculpat cu o cerere privitoare la Sentința penală nr.273/F din data de 20 februarie 2007 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pronunțată într-o cauză în care acesta nu a fost niciodată prezent pe parcursul judecății și în care s-a dispus condamnarea lui la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, pentru executarea căreia a fost predat de către autoritățile spaniole, ca urmare a emiterii pe numele său, de către instanța de executare, a unui mandat european de arestare.
Potrivit asigurărilor date de către autoritatea judiciară emitentă a mandatului respectiv ( nr.4/21.01.2008), în mod expres menționate în cuprinsul acestuia, la cererea inculpatului condamnat, cauza va fi rejudecată de către instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art.5221din Codul d e procedură penală.
De asemenea, potrivit art.841alin.1 și 2 din Legea nr.302/2004 (modificată și completată prin Legea nr.222/2008), dispozițiile art.5221din Codul d e procedură penală (care reglementează rejudecarea în caz de extrădare) se aplică în mod corespunzător și în cazul persoanei condamnate în lipsă, care a fost predată în baza unui mandat european de arestare.
Astfel fiind și având în vedere că, prin precizările explicite aduse cererii de față, inculpatul a solicitat rejudecarea cauzei în care a fost condamnat în lipsă, Curtea va da acestei cereri calificarea juridică corectă, constatând că ea reprezintă nu un apel peste termen, după cum s-a menționat inițial, ci o cerere de rejudecare după predare, întemeiată pe dispozițiile art.841din Legea nr.302/2004 rap. la art.5221din Codul d e procedură penală, care asigură inculpatului accesul la toate cele trei grade de jurisdicție, în cadrul unei proceduri publice și contradictorii, care va permite administrarea nemijlocită a probatoriului, în prezența sa, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, în acord cu prevederile art.6 parag.1 CEDO.
În ceea ce privește Sentința penală nr.168/F din data de 06 februarie 2006 Tribunalului București - Secția I-a Penală, Curtea constată că nu a fost legal sesizată cu o cerere și în privința acesteia, întrucât, pe de o parte, pretinsa îndreptare de eroare materială nu se încadrează în situațiile reglementate de art.195 din Codul d e procedură penală, nefiind vorba despre un act procedural întocmit de instanță, ci despre o cerere a unei părți, iar, pe de altă parte, apelul inculpatului împotriva sentinței respective (singurul care intră în competența materială a acestei instanțe) a fost deja soluționat prin Decizia penală nr.822/A din data de 06 decembrie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală.
Această împrejurare nu îl împiedică însă pe inculpat să formuleze în mod separat, la instanța de fond, o cerere de rejudecare după predare, întemeiată pe aceleași dispoziții ale art.841din Legea nr.302/2004 rap. la art.5221din Codul d e procedură penală, și a cauzei în care s-a pronunțat sentința anterior menționată (la judecarea căreia el a lipsit de asemenea, atât în primă instanță, cât și în apel), ceea ce, conform precizărilor apărătorului său ales, inculpatul deja a și făcut între timp.
În consecință, în urma calificării juridice pe care o va da cererii inculpatului, în sensul celor anterior menționate, Curtea va dispune, în temeiul art.42 rap. la art.39 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Tribunalului București, care a judecat, în primă instanță, cauza în care s-a pronunțat Sentința penală nr.273/F din data de 20 februarie 2007 Tribunalului București - Secția a II-a Penală și a cărei rejudecare după predarea persoanei condamnate se solicită în prezent.
În rejudecare, verificând formularea de către inculpat a unei astfel de cereri și cu privire la cauza în care s-a pronunțat Sentința penală nr.168/F din data de 06 februarie 2006 Tribunalului București - Secția I-a Penală, instanța competentă va avea în vedere și existența cazului de indivizibilitate prevăzut de art.33 lit.c din Codul d e procedură penală, în ceea ce privește faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriile nr.239/D/P/2004 și respectiv nr.558/D/P/2005 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, dispunând asupra reunirii celor două cauze, conform art.37 alin.3 din Codul d e procedură penală.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în prezenta cerere vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Califică cererea inculpatului ca fiind o cerere de rejudecare după predare, conform art.841din Legea nr.302/2004 rap. la art.5221din Codul d e procedură penală, a cauzei în care s-a pronunțat Sentința penală nr.273/F din data de 20 februarie 2007 Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În temeiul art.42 rap. la art.39 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, declină competența de soluționare a cererii astfel calificate în favoarea Tribunalului București.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 06.08.2009
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină
