Trafic internațional de droguri (legea 143/2000 art. 3). Decizia 23/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 23/A/25 februarie 2010
Ședința publică din data de 25 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja
JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, SERVICIUL TERITORIAL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 428/A din 15 octombrie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev de art. 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal: deținere de droguri de risc, fără drept pentru consum propriu, prev de art. 4 aln 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul personal, asistat de avocat în substituirea apărătorului ales avocat, din cadrul Baroului de avocați C, cu delegația la dosar, lipsă fiind martorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată că prin serviciul registratură s-a depus la data de 19 februarie 2010, o declarație din partea părinților martorului, prin care învederează instanței faptul că martorul nu se poate prezenta întrucât e plecat la muncă în străinătate, în Marea Britanie, pe o durată nedeterminată, deplasarea către Marea Britanie a efectuat-o cu avionul, de pe Aeroportul Internațional C-N, în dimineața zilei de 11 februarie 2010.
De asemenea se mai constată că s-a depus procesul de îndeplinire al mandatului de aducere.
Apărătorul inculpatului arată că, in principiu, insistă în audierea martorului lipsă.
Reprezentantul DIICOT arată că s-au făcut toate demersurile din partea instanței pentru a se audia martorul încuviințat, în conformitate cu art. 327 Cod procedură penală.
Inculpatul personal, arată că are cunoștință despre declarația dată de către martorul atașată la dosar, fila 97 vol I și nu solicită să îi fie citită în ședința publică de azi.
Curtea, deliberand, față de conținutul mandatului de aducere și avand în vedere declarația părinților martorului, potrivit cărora acesta nu se va prezenta pentru audiere în fața instanței, revine asupra probei testimoniale încuviințate inițial.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, în principal solicită desființarea sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea inculpatului, potrivit art. 11 pct 2 lit a raportat la art. 10 alin 1 lit d Cod procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev și ped de art. 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 4 alin 1 din Legea nr. 143/2000- faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă; în subsidiar solicită achitarea inculpatului potrivit art. 11 pct 2 lit a raportat la art. 10 alin 1 lit b1 Cod procedură penală cu aplicarea art. 181 Cod penal și art. 91 Cod penal.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât se reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu și oferirea de droguri de risc martorilor, și vânzarea de droguri de risc martorului.
Netemeinicia hotărârii judecătorești se vădește cu necesitate în aceea că starea de fapt reținută de prima instanță nu este conformă celei exhibate din probatoriul administrat în cauză.
Prima instanță nu a răspuns exigențelor art. 62 Cod procedură penală, potrivit cărora era obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe certe, respectiv a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 63 Cod procedură penală referitor la aprecierea probelor.
Audierea martorului în faza de cercetare judecătorească a fost cu neputință, prima instanță nestăruind în confruntarea acestuia, motivat de existența unei intervenții medicale la, fapt ce l-a pus în imposibilitatea de a se prezenta în fața instanței de judecată.
În egală măsură a fost încălcat principiul contradictorialității administrării probelor, prima instanță fiind obligată să le administreze în prezența părților, în ședința publică, deoarece interpelarea acestui martor în ședința publică era utilă și necesară, inculpatul neavând posibilitatea confruntării lui, în cursul urmăririi penale, cererea fiind respinsă de procurorul ce instrumenta dosarul.
De asemenea, a fost încălcat principiul major al procesului penal privind egalitatea de tratament juridic prevăzut de dispozițiile art. 6 raportat la art. 14 din CEDO- nediscriminarea unei persoane în raport cu alta aflate în aceleași condiții.
Dispozițiile art. 2 paragraf 1, art.7 din Declarația universală, art. 14 din Convenția Europeană pentru drepturile omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 al CEDO prevăd că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special, pe sex, rasă etc. sau orice altă situație.
Prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 72 Cod penal pe care deși le-a reținut, nu le-a dat măsura cuvenită, respectiv nu evaluează numărul nesemnificativ al actelor materiale reținute în cuprinsul infacțiunilor care constituie obiectul invinuirii; anvergura operațiilor raportat la modalitatea iluzorie de comitere a faptelor- consumul de droguri de risc inserate în câteva țigări consumate artizanal; atitudinea persoanelor atrase în câmpul infracțional care consimt voluntar să fumeze țigările menționate mai sus, fie din curiozitate, fie din teribilism, fără a fi produse consecințe; cantitatea necunoscută- infimă de ordinul miimilor de grame prezumtiv traficată, fie în forma deținerii, fie în cea a oferirii, de drog de risc neidentificat.
Reprezentantul DIICOT solicită respingerea apelului ca nefondat cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În baza aceleiași rezoluții infracționale în mod repetat, inculpatul, a oferit gratis spre consum și a vândut cannabis și rezină de cannabis care se regăsește în Tabelul nr. III anexă la Legea nr. 143/2000, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev de art. 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 16 din Legea nr. 143/2000; în baza aceleiași rezoluții infracționale a deținut și a consumat în mod repetat cannabis și rezină de cannabis care se regăsește pe Tabelul nr. III anexă la Legea nr. 143/2000, singur sau cu alte persoane, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de deținere trafic de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev de art. 41 alin 1 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că, achiesează concluziilor apărătorului său ales.
CURTEA:
Prin sentința penală nr.428 pronunțată la data de 15 octombrie 2009 de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, au fost condamnați inculpații: fiul lui și, născut la data de 17.06.1986 în loc. C-N, domiciliat în loc. C-N,-,.7, jud. C, CNP -, cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, posesor al CI nr. KX, nr. - eliberată de către Poliția C, fără antecedente penale; la următoarele pedepse: 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr.143/2000, art.41 al.2 pen.,art.74 lit. pen. art.76 lit. d pen.
2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art.4 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr.143/2000, art.41 al.2 pen. art.74 lit. pen., art. 76 lit. pen.
În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
fiul lui și, născut la data de 10.10.1987 în loc. C-N, domiciliat în loc. C-N,-, jud. C, CNP -, cetățean român, studii 12 clase, student la Universitatea - Facultatea de Drept, posesor al CI nr. KX, nr. - eliberată de către Poliția C, fără antecedente penale;
fiul lui și, născut la data de 11.06.1989 în loc. C-N, domiciliat în loc. C-N, str.-., nr.10,. 33, jud. C, CNP -, cetățean român, studii 12 clase, student la - Facultatea de Stiințe Economice, posesor al CI nr. KX, nr. 306312- eliberată de către Poliția C, fără antecedente penale; la următoarele pedepse: câte 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen.,art.74 lit. pen. art.76 lit. c pen.; câte 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art.4 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. art.74 lit. a pen., art. 76 lit. pen.
În temeiul art.33lit.a, art.34 lit.b pen. s-a aplicat inculpaților pedeapsa cea mai grea de câte 1 an închisoare.
În temeiul art.71 pen. s- interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. teza a II-a pen.
În temeiul art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepselor aplicate pe câte un termen de încercare de 3,stabilit conf. art.82C.pen.
În temeiul art. 359 pr.pen. s-a atras atenția inculpaților asupra cazurilor de revocare suspendării condiționate, prev. de art. 83 pen.
În temeiul art. 71 al.5 pen. pe durata suspendării condiționate executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii aplicate fiecărui inculpat.
În temeiul art.76 al.3 pen. s-a omis aplicarea pedepselor complementare.
În temeiul art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 de ore din data de 03.04.2008.
În temeiul art. 17 al. 1 din Legea 143/2000 s-a dispus confiscarea specială cantității de 1,6941 gr. rezină de cannabis de la inculpatul.
În temeiul art.18 al. 1 din Legea nr.143/2000 s-a dispus distrugerea cantității de 1,6941 gr. rezină de cannabis.
În temeiul art. 17 al. 3 din Legea nr.143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul. a sumei de 600 RON și de la inculpatul sumei de 80 RON, sume obținute în urma valorificării drogurilor de risc.
În temeiul art.191 al.2 pr.pen au fost obligați inculpații la plata câte 1000 RON fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că n sarcina inculpatului s-a reținut prin actul de sesizare al instanței de judecată săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 în raport cu numiții, și a investigatorului sub acoperire cu nume de cod "", prin colaboratorul cu nume de cod "", precum și a infracțiunii de deținere de droguri fără drept în vederea consumului prev. de art.4 al.1 din Legea 143/2000.
În fața instanței de judecată inculpatul s-a prevalat de disp. art.70 al.2 din pr.pen. nedorind să facă declarații însă în faza de urmărire penală, fiind audiat, a recunoscut comiterea infracțiunii, prev. de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000.
Poziția inculpatului de recunoaștere se coroborează și cu declarațiile coinculpaților și, care au arătat că în cursul anului 2007, în diverse locații din localitatea C-N, au consumat în repetate rânduri hașiș și cannabis împreună cu inculpatul .
De asemenea, din declarațiile martorilor, și rezultă că în cursul anului 2007, au consumat împreună cu inculpatul droguri de risc respectiv hașiș și cannabis. Din declarațiile martorei rezultă că inculpații și, în vara anului 2007 au vizitat-o la domiciliu și la un moment dat aceștia au confecționat o țigară pe care au fumat-o în baie,
În privința comiterii celei de-a doua infracțiuni reținute în sarcina sa, de trafic de droguri de risc prev. de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, instanța constată că mijloacele de probă administrate în cauză au dovedit vinovăția inculpatului.
Astfel, din declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală coroborat cu declarațiile coinculpaților rezultă că în aceeași perioadă de timp mai sus amintită, inculpatul a consumat în repetate rânduri droguri de risc împreună cu inculpații și, droguri care de regulă erau achiziționate de la numitul de către inculpați,pe rând, și apoi consumate împreună.
De asemenea din declarațiile acelorași martori audiați în cauză precum și din declarația martorului rezultă că inculpatul le-a oferit acestora cu titlu gratuit sau contracost în cazul martorului droguri de risc respectiv hașiș și cannabis, fie sub forma unei țigări pe care au consumat-o împreună fie diverse grame de drog consumate ulterior de către martori.
Totodată din procesele verbale întocmite în cauză de către investigatorul sub acoperire cu nume de cod "", coroborat cu Rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate în cauză, instanța reține că prin intermediul colaboratorului autorizat cu nume de cod ""au fost achiziționate de la inculpatul la data de 28.06.2007, 29.06.2007 și 14.10.2007 gratuit și contracost aproximativ 2,5 grame de hașiș.
Din transcrierea convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul și interceptate potrivit autorizațiilor emise în mod legal, se desprind de asemenea aspecte legate de activitatea infracțională a inculpatului în legătură cu consumul și traficul de droguri.
Față de mijloacele de probă mai sus analizate, instanța a constatat că faptele comise de către inculpatul întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din nr.143/2000 și art.4 alin.1 din nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 pen. art.33 lit.a pen. privind concursul real de infracțiuni.
Față de colaborarea inculpatului cu organele judiciare în faza de urmărire penală s-a reținut în favoarea acestuia și dispozițiile art.16 din Lg.nr.143/2000, fiind astfel incidente în cauză.
În sarcina inculpatul a fost de asemenea reținută prin rechizitoriu atât infracțiunea de deținere de droguri de risc spre consum prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cât și cea de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 în raport de numiții, și coinculpații.
Contrar poziției procesuale adoptată de către inculpatul în faza de urmărire penală, de negare a învinuirii aduse, în fața instanței de judecată a recunoscut comiterea infracțiunii de consum de droguri prev. de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, cu precizarea că respectivele droguri consumate i-au fost oferite de către coinculpați sau alte persoane.
Din declarația inculpatului precum și a inculpatului, acestuia din urmă din faza de urmărire penală, rezultă că în cursul anului 2007 cei trei au consumat împreună droguri de risc, în repetate rânduri iar drogurile astfel consumate erau aduse pe rând de fiecare dintre inculpați. Din procesul verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul (filele-167-169, fila 185 vol.II dos.61/D/P/2007) rezultă deținerea de către acesta a drogurilor de risc.
Față de aceste mijloace de probă instanța nu poate reține apărarea invocată de către inculpatul în sensul că nu a deținut fără drept droguri de risc ci doar le-a consumat pe cele oferite de către coinculpați și că nu ar fi îndeplinită condiție pentru realizarea elementului constitutiv al infracțiunii prev. de art.4 al.1 din legea nr. 143/2000, respectiv aceea a deținerii drogului consumat.
Deși, într-o logică simplă, din punctul de vedere al instanței de judecată, consumul implică și deținerea, nefiind strict necesar ca între deținere și consum să treacă un oarecare interval de timp.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii prev. de art.2 al.1 din nr.143/2000 însă din declarațiile coinculpaților rezultă că au consumat droguri procurate de către inculpatul și oferite de acesta spre consum, în modalitatea încorporării substanței interzise într-o țigară confecționată artizanal.Or, cu acele ocazii când inculpații au consumat împreună substanțe interzise și acestea au fost procurate și aduse de către inculpatul iar apoi oferite spre consum coinculpaților, s- realizat elementul material al laturii obiective infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 al.21 din Legea nr. 143/2000, sub forma oferirii cu orice titlu.
De asemenea, din declarațiile martorilor, și, ultimilor doi în special din faza de urmărire penală, rezultă că inculpatul le-a oferit spre consum în repetate rânduri hașiș și cannabis. Din declarația martorului dată în faza de urmărire penală, în faza de cercetare judecătorească acesta neprezentându-se în fața instanței de judecată din cauza unor motive de sănătate, rezultă că a achiziționat de la inculpatul gratuit și contracost, hașiș,în cursul anului 2007.
Față de aceste mijloace de probă nu poate fi reținută apărarea inculpatului în sensul că în susținerea învinuirii sale nu există probe certe lipsind perchezițiile domiciliare sau raportul de constatare tehnico-științifică de identificare a drogului consumat. Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că mijloacele de probă care pot susține o învinuire sunt cele enumerate în art.64 pr.pen. legiuitorul nestabilind nicio ordine de preferință a acestora și nicio clasificare a acestora pentru anumite infracțiuni. Prin urmare, chiar dacă în raport de inculpatul nu au fost efectuate percheziții și nici întocmite rapoarte de constatare tehnico-științifică, mijloacele de probă existente la dosar și expuse anterior sunt în măsură să probeze vinovăția acestuia.
Față de cele de mai sus instanța de judecată a constatat că vinovăția inculpatului a fost dovedită cu privire la comiterea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 din nr.143/2000 și art.4 alin.1 din nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 pen. art.33 lit.a pen. privind concursul real de infracțiuni.
În sarcina acestui inculpatul s-au reținut aceleași infracțiuni, respectiv trafic de droguri de risc și deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului prev. art.2 al.1 și art.4 al.1 din nr.143/2000.
Inculpatul audiat în faza de urmărire penală precum și în fața instanței de judecată a recunoscut comiterea infracțiunii de consum de droguri prev. de art.4 al.1 din nr.143/2000 nu însă pe cea de trafic de droguri prev. de art.2 al.1 din nr.143/2000. Deși inculpatul a negat în mod expres comiterea acestei infracțiuni, săvârșirea infracțiunii de către inculpat a rezultat oarecum implicit din chiar declarația acestuia care a arătat că în repetate rânduri a consumat droguri de risc sub forma unor țigări confecționate artizanal împreună cu coinculpații, drogul respectiv fiind adus pe rând de aceștia și consumat în modalitatea arătată. Or, procurarea drogului de risc de către inculpatul și ulterior consumarea acestuia împreună cu coinculpații prin încorporarea într-o țigară, realizează latura obiectivă a infracțiunii prev. de art.2 al.1 din 143/2000 sub forma "oferirii".
De asemenea, din declarația aceluiași inculpatul coroborată și cu declarațiile martorilor, și, rezultă că la un moment dat, în cursul anului 2007, aceștia din urmă au consumat cu inculpații hașiș adus în acest scop de către inculpatul. Chiar dacă martorii au fumat din țigara conținând substanțe interzise fără ca inculpatul să le ofere în mod expres, prin modul cum s-au desfășurat lucrurile și relația existentă între aceștia, oferirea s-a produs implicit însă suficient pentru a realiza elementul material al laturii obiective al infracțiunii prev. de art.2 al.1 din nr.143/2000.
Față de mijloacele de probă administrate în cauză, instanța constată că vinovăția inculpatului cu privire la învinuirea adusă a fost dovedită.
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților instanța va avea în vedere criteriile prev. de art.72 pen. respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, numărul actelor materiale reținute în cuprinsul infracțiunilor care constituie obiectul învinuirii, modalitatea de comitere a faptelor și consecințele acestora atât asupra persoanei inculpatului cât și asupra persoanelor atrase în câmpul infracțional, atitudinea procesuală adoptată de către inculpat pe parcursul procesului penal cu privire la învinuirea adusă precum și persoana acestora, astfel cum aceasta se desprinde și din referatul de evaluare întocmit în cauză pentru fiecare inculpat. Împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale, instanța de judecată o va reține ca o circumstanță atenuantă în favoarea acestora, conform art.74 lit.a pen.
Astfel, câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.2 al.1 din nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. respectiv câte o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art.4 alin.1 din nr.143/2000, instanța apreciază că sunt pedepse date cu respectarea criteriilor prev. de art.72 pen.și în măsură să atingă scopurile prev. de art.52 pen.
Întrucât infracțiunile au fost comise de către inculpați în concurs real, în temeiul art.33 lit.a, art.34.b pen. instanța a aplicat inculpaților câte o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare.
În temeiul art.71 pen. instanța a interzis inculpaților drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a pen.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate, apreciind că scopul pedepselor poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpaților și constatând că în cauză sunt îndeplinite și condițiile art.81 lit.a și b pen. instanța de judecată va dispune suspendarea condiționată a pedepselor aplicate pe câte un termen de încercare de 3 stabilit conform art.82 pen.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 pen. privind revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art.71 al.5 pen. instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.88 pen. instanța a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii de 24 ore din data de 3.04.2008.
În temeiul art. 17 al. 1 din Legea 143/2000 instanța va dispune confiscarea specială cantității de 1,6941 gr. rezină de cannabis de la inculpatul iar în temeiul art.18 al. 1 din Legea nr.143/2000 va dispune distrugerea cantității de 1,6941 gr. rezină de cannabis.
În temeiul art. 17 al. 3 din Legea nr.143/2000 instanța a dispus confiscarea de la inculpatul. a sumei de 600 RON și de la inculpatul sumei de 80 RON, sume obținute în urma valorificării drogurilor de risc.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d cu C.P.P. privire la infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată pe motiv că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă, iar în subsidiar inculpatul a solicitat să fie achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.b1 cu C.P.P. aplicarea art.181
Cod PenalÎn motivele de apel inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât se reținre în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu și oferirea de droguri de risc martorilor, și vânzarea de droguri de risc martorului.
Prima instanță nu a răspuns exigențelor art.62 potrivit C.P.P. cărora era obligată să lămurească sub toate aspectele pe bază de probe certe, respectivi a făcut o aplicare greșită a prevederilor art.63 referitoare C.P.P. la aprecierea probelor.
Audierea martorului în faza de cercetare judecătorească nu a fost posibilă, prima instanță nestăruind în confruntarea acestuia, motivat de existența unei intervenții medicale la fapt ce a pus în imposibilitatea de a se prezenta la instanță.
În egală măsură a fost încălcat principiul contradictorialității administrării probelor, prima instanță fiind obligată să le administreze în prezența părților, în ședință publică, deoarece interpelarea acestui martor în ședință publică era utilă și necesară, întrucât inculpatul nu a avut posibilitatea confruntării martorului în faza de urmărire penală, deoarece cererea i-a fost respinsă de procurorul care a instrumentat cauza.
De asemenea a fost încălcat principiul major al procesului penal privind egalitatea de tratament prev. de dispozițiile art.6 raportat la art.14 din CEDO referitor la nediscriminarea unei persoane în raport cu alta în aceleași condiții.
Prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.72 pe Cod Penal care le-a reținut însă nu le-a dat măsura cuvenită, respectiv nu evaluează numărul nesemnificativ ala actelor materiale reținute în cuprinsul infracțiunilor care constituie obiectul învinuirii, anvergura operațiunilor raportat la modalitatea iluzorie de comitere a faptelor, consumul de droguri de risc înserate în câteva țigări confecționate artizanal, atitudinea persoanelor atrase în câmpul infracțional care consimt să fumeze țigările menționate mai sus, fie din curiozitate fie din teribilism, fără a produce consecințe, cantitatea necunoscută de droguri prezumtiv traficate, fie în forma deținerii, fie în cea a oferirii de droguri.
Apelul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motive ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect că inculpatul fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 și trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 în raport cu martorii, și coinculpați.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor în faza de urmărire penală, iar la instanța de fond a arătat că doar a consumat droguri oferite de coinculpați sau de alte persoane.
Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpat, întrucât acesta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 iar Cod Penal pedepsele aplicate acestuia au fost stabilite în limitele prevăzute de lege, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a raportat Cod Penal la art.76 lit.c și e cu Cod Penal reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, aplicându-i o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare, care a fost suspendată condiționat în baza art.81 și 82.Cod Penal pe durata unui termen de încercare de 3, întrucât inculpatul nu are antecedente penale, iar raportat la faptele comise de acesta instanța de fond a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza și fără executarea pedepsei.
Solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.d C.P.P. pentru infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată pe motiv că ar lipsi latura obiectivă a infracțiunilor este neîntemeiată.
Din declarațiile inculpaților și rezultă că în cursul anului 2007 împreună cu inculpatul au consumat droguri de risc în repetate rânduri, iar drogurile astfel consumate erau aduse pe rând de fiecare dintre inculpați.
Potrivit procesului verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul, acesta a deținut droguri de risc.
Un îl întreabă pe inculpatul -?
: fac o țigară două?
Un fă-mi și mie una?
: hai că-ți fac și ție
Un: no bine. Dă-mi un apel sau sună-mă când îi.
: da o să-ți dau un apel
Un: mi-ai făcut o țigară?
: da ți-am făcut o țigară
care discută cu un pe care-l invită la locuința inculpatului și căruia îi spune să ia și câteva țigări.
Un: da nu are mama nicio țigară
: păi fă cumva rost
Un: no încerc să fac rost. Da tu n-ai deloc?
: deloc, deloc.
apelează pe un pe care-l cheamă la domiciliul acestuia și îi spune "haideți la o țigară".
Un: no bine, hai că venim acolo.
întreabă pe un bă ai țigări?
Un: mai am vreo două. De ce?
: păi să-mi arunci mie una pe geam.
Un: ți-o arunc că ce-oi face
: uite zice să arunci două
Un îl întreabă pe inculpatul ce faceți?
: uite stăm la o poveste, acum așteptăm să fumăm o țigară și după aia mergem acasă (167-169, 185 vol.II ).
Din probele menționate mai sus rezultă că inculpatul a deținut droguri în vederea consumului propriu în condițiile prevăzute de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 faptă ce întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, inclusiv sub aspectul laturii obiective.
Potrivit declarațiilor coinculpaților inculpatul le-a oferit acestora spre consum droguri prin incorporarea în țigări confecționate artizanal așa cum rezultă și din conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpat.
Din declarațiile martorilor, și rezultă că în ultimii doi inculpatul le-a oferit spre consum în repetate rânduri hașiș și canabis.
Potrivit declarațiilor date de în calitate de învinuit inculpatul i-a propus învinuitului să cumpere hașis de la inculpat, fapt care s-a petrecut de două ori iar de fiecare dată când s-a întâlnit cu inculpatul în acest scop de față se afla și inculpatul. Marfa pe care a cumpărat-o de la a fost în jur de 40-50 lei de fiecare dată. De asemenea învinuitul nu poate preciza exact ce cantitate de marfă a cumpărat de la inculpat, doar precizează că hașișul era vândut sub forma de țigări confecționate artizanal. În cursul anului 2007 învinuitul a fost la locuința inculpatului de circa 2-3 ori de față fiind și inculpatul unde au consumat împreună hașiș. Cu prilejul vizitelor efectuate la locuința inculpatului învinuitul a fumat hașiș, însă niciodată nu a plătit pentru țigările fumate, iar din discuțiile purtate învinuitul a înțeles că marfa era adusă fie de frații fie de inculpatul (93 vol.I).
a fost audiat în faza de urmărire penală în calitate de martor, însă numai cu privire la activitatea inculpatului nu și cu privire la activitatea inculpatului (97 vol.I ), iar la instanța de fond și în apel acest martor nu a fost audiat din motive obiective întrucât martorul este plecat la muncă în Anglia și nu se știe când se va întoarce, așa cum rezultă din procesul verbal de executare a mandatului de aducere și din declarația părinților martorului (27, 29 dosar apel).
Din probele prezentate în detaliu mai sus rezultă că inculpatul a comis și infracțiunea prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 sub forma oferirii cu orice titlu de droguri, faptă care întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, inclusiv sub forma laturii obiective
Nici solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.b1 nu C.P.P. este întemeiată, întrucât din starea de fapt prezentată mai sus rezultă că inculpatul a deținut droguri în vederea consumului propriu și a oferit droguri contra cost sau gratuit și altor persoane, ceea ce nu se poate susține că aceste fapte nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Având în vedere că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, inclusiv sub aspectul laturii obiective și că aceste fapte realizează gradul de pericol social al unor infracțiuni, în baza art.379 pct.1 lit.b apelul C.P.P. formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr.428 din 15.10.2009 a Tribunalului Cluj urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat apelul declarat de inculpatul, domiciliat în C-N,-, jud. C împotriva sentinței penale nr.428 din 15 octombrie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
3 ex./15.03.2010
Jud.fond.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Valentin Chitidean
