Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 148/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 148/R/25 februarie 2010
Ședința publică din data de 25 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Vasile Goja Maria Boer
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, SERVICIUL TERITORIAL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpatul și de partea civilă SOCIETATEA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ DE SA împotriva deciziei penale nr. 345 din 21 decembrie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept într-un sistem informatic, în formă continuată, prev de art. 42 alin 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003, Titlul II, privind prevenirea și combaterea criminalității informatice, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic, prev de art. 44 alin 2 din Legea nr. 161/2003, deținere fără drept a unei parole, prev de art. 46 alin 1 și 2 din Legea nr. 161/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul personal, asistat de apărător ales, avocat -. din cadrul Baroului de avocați C, cu delegația la dosar, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de DIICOT ca fiind nefondat, cu menținerea în totalitate a sentinței penale nr. 575/2009 pronunțată de Judecătoria Cluj -N ca fiind legală și temeinică.
În continuare apărătorul inculpatului arată că, din probele dosarului rezultă că inculpatul: nu a accesat sistemul informatic al sucursalei ci doar căsuța poștală electronică e-mail a destinatarului G contabil șef; nu a încălcat măsurile de securitate și de protecție ale sistemului informatic, prin spargere, forțare, heaker; nu a accesat fără parolă căsuța de e-mail a numitului G; nu a transferat date din sistemul informatic al sucursalei în înțelesul și în temeiul Legii nr. 161/2003, ci doar a copiat documente din căsuța de e-mail a numitului G; nu au fost modificate, nu au fost șterse, nu au fost deteriorate informațiile citite; nu a comunicat altor persoane parola și user-name numitului
Conduita inculpatului în timpul cercetărilor și în fața instanței de fond și de apel a fost sinceră, cooperantă, comunicativă, facilitând desfășurarea anchetei penale și buna desfășurare a dezbaterilor judiciare.
de față oferă una din situațiile rarisime în care un scop licit este protejat prin mijloace aparent ilicite.
Raportat la această realitate a dosarului faptele reținute în sarcina inculpatului nu realizează gradul de pericol social specific infracțiunii iar periculozitatea socială a inculpatului este practic iluzorie.
În aceste circumstanțe pedepsirea penală a acestuia dn urmă ar fi o măsură excedentară nevoilor de asigurare a ordinii juridice și de protejare a valorilor sociale ocrotite de lege.
Nu se poate reține în sarcina inculpatului intenția infracțională câtă vreme săvârșind faptele pentru care a fost trimis în judecată el a urmărit în mod constant o finalitate licită, anume prevenirea săvârșirii unor fapte penale și estomparea activităților infracționale care se derulau la acea vreme în interiorul SN SA și puneau în pericol bunuri și valori aflate în patrimoniul Statului iar prin aceasta interese publice.
Mai trebuie subliniat și faptul că prin nici o probă a dosarului nu s-a dovedit că activitatea desfășurată de inculpat în scopul arătat ar fi avut un caracter perturbator a funcționării normale a SN SA și nici că ar fi lezat valori socialmente proteguite de lege, ci dimpotrivă a fost proiectată tocmai în scopul salvgardării unor astfel de valori.
Este de principiu, că o condamnare penală se raportează prioritar la consecințele negative concret produse de către fapta săvârșită de inculpat iar nu la eventualitatea că respectiva faptă în anumite circumstanțe să producă consecințe mai grave.
Vinovăția și periculozitatea inculpatului, respectiv gravitatea faptei săvârșite trebuie raportate la circumstanțele concrete ale cazului dat iar nu la ceea ce s-ar fi putut întâmpla în alte circumstanțe decât cele ale cazului dat.
Prin considerentele deciziei recurate se mai reține și un element de fapt neconfirmat prin probele dosarului. Se apreciază că urmare a faptelor săvârșite de inculpatul recurent s-a produs trecerea într-o stare de nesiguranță, de pericol și amenințare a sistemului informatic, a resurselor sale, a datelor informatice stocate în acestea.
Inculpatul recurent a urmărit ca finalitate obținerea datelor necesare cu privire la activitatea infracțională a conducerii societății intimate pentru a le pune la dispoziția organelor de cercetare penală ca probe la sesizările formulate care ulterior s-au dovedit ca fiind reale.
Cu privire la recursul formulat de partea civilă SC SA, apărătorul inculpatului solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul DIICOT solicită respingerea recursului declarat de către inculpatul ca nefondat, în temeiul art. 38515Cod procedură penală cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept într-un sistem informatic, în formă continuată, prev de art. 42 alin 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003, Titlul II, privind prevenirea și combaterea criminalității informatice, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic, prev de art. 44 alin 2 din Legea nr. 161/2003, deținere fără drept a unei parole, prev de art. 46 alin 1 și 2 din Legea nr. 161/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal.
Aceste fapte au fost comise 10 martie 2007-17 septembrie 2007 iar starea de fapt a fost deslușită încă din timpul urmăririi penale, iar pedepsele aplicate au fost bine dozate.
Cu privire la recursul formulat de partea civilă SC SA solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că este nevinovat.
CURTEA:
Prin sentința penală nr.575 din 02.07.2009 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, în baza art. 334.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, in sensul reținerii formei continuate prev.de art. 41 al. 2.pen. in raport de infracțiunea de transfer neautorizat prev. de art. 44 al. 2 din legea 161/2003.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. rap. la art. 10 lit. b ind. 1.pr.pen. a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5.110.1951 in com., jud. T, domiciliat in C-N-,. 74, jud. C cu reședința in C-N, - -, nr. 2, jud. C, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 41 al. 1,2,3 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al. 2.pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 44 al. 2 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al. 2.pen. și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 46 al. 1,2 din Legea 161/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a pen.
In baza art. 18 ind. 1.pen. rap. la art. 91 lit. c. i-a fost aplicată inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii in sumă de 3.000 lei.
In baza art. 14/346 pr.pen. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea civilă Societatea Naționala de SA cu sediul in B,-, sector 5.
In baza art. 357 al. 2 lit. e pr.pen. s-a dispus restituirea către inculpat a laptopului seria 1V28KQF2L1VE și a calculatorului c seria --001.
Cheltuielile judiciare au rămas in sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
In perioada 1978-2005, inculpatul a fost angajat al Societății Naționale de SA, iar in perioada 1997-2005 ocupat funcția de director al Sucursalei Caa cestei societăți.
La începutul anului 2005 fost schimbata conducerea centrala a SA si la scurta vreme au apărut neînțelegeri si tensiuni intre noua conducere instalata si inculpat. Aceste neînțelegeri au culminat cu eliberarea din funcție a inculpatului in cursul lunii iunie 2005.
La data de 20.07.2005 martorul Gaf ost numit in funcția de contabil sef (director economic) al SA Sucursala C, iar la data de 22.07.2005 i-a fost atribuit user-ul "puiu_b" si parola de mail "sxwq491" pentru accesul pe serverul de webmail al sucursalei.
In perioada respectiva, martorul Gaf ost coleg de serviciu cu numita, careia i-a comunicat user-ul si parola de mail, rugând-o sa-l ajute la transmiterea corespondentei electronice.
Martora este prietena numitului - fiul inculpatului si a locuit o perioada împreuna cu aceștia intr-un apartament de pe str.- din C- In aceste împrejurări inculpatul a descoperit întâmplător pe un bilețel aparținând martorei user-ul si parola de acces ale contabilului sef, notându-și aceste date intr-un fișier din laptopul personal.
Ulterior, in perioada 10.03.2007-17.09.2007 inculpatul a accesat in mod neautorizat, de 32 ori, server-ul de webmail al SA Sucursala C, folosind fără drept user-ul si parola martorului G pentru a obține date si informații in legătura cu presupuse ilegalități comise de conducerea societății, pe fondul neînțelegerilor existente. Inculpatul a realizat accesările de la adresele IP 80.97.28.86, 89.34.72.122, 86.107.183.193 si 86.107.183.194, ce au fost alocate către SC SRL din C-N, - - nr.2. Inculpatul locuiește la aceiași adresa si este coasociat si administrator la aceasta societate.
Cu ocazia accesărilor inculpatul a transferat in mod neautorizat, de pe server, date referitoare la activitatea SA, pe care le-a stocat apoi in laptopul personal marca, seria 1V28KQF2L1VE si in calculatorul cu seria --001.
Activitatea inculpatului a fost stopata la 18.09.2007 de intervenția organelor de urmărire penala, in urma sesizării formulate de SA.
In drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale accesului fără drept intr-un sistem informatic, prev.de art.42 al.1, 2, 3 din Lg.161/2003 cu aplic.art.41 al.2 Cod Penal, ale transferului neautorizat de date dintr-un sistem informatic prev.de art.44 al.2 din Lg.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 si Cod Penal ale deținerii fără drept a unei parole prev.de art.46 al.1, 2 din Lg.161/2003, toate cu aplic.art.33 lit.a
Cod PenalVăzând caracterul continuat al transferării in mod neautorizat de date din server-ul de webmail al SA, instanța de fond, in temeiul art.334 C.P.P. a schimbat încadrarea juridica data prin rechizitoriu infr.prev.de art.44 al.2 din Lg.161/2003, in sensul reținerii in raport de aceasta, a prevederilor art.41 al.2
Cod PenalDeși faptele sunt tipice acestea nu prezintă pericolul social ale unei infracțiuni. Aceasta deoarece prin faptele săvârșite valorii sociale aparate de lege - secretul corespondentei si al depozitării de date in forma electronica - i s-a adus o atingere minima.
Inculpatul a folosit datele transferate fără drept pentru a sesiza nelegalitățile săvârșite de noua conducere a SA la Curtea de Conturi, IPJ C, ANAF, DNA.
Astfel, la DNA a fost înregistrat dos.nr.252/P/2007 împotriva actualei conduceri a SA pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual si uz de fals, la IPJ Caf ost înregistrat dos.penal nr.688/P/2007 precum si dosarul penal 1671/P/2008.
In urma sesizării efectuate la Curtea de Conturi a României, aceasta a efectuat in perioada 27.04.2007-28.06.2008 un control la SA si la sucursalele teritoriale din subordine, pe baza listei cu obiective specifice care este întocmita in ordine cronologica, conform neregulilor semnalate.
descoperite sunt, in buna măsura, tocmai cele sesizate de către inculpat si fundamentate cu datele transferate fără drept din server-ul SA. Cu titlu exemplificativ au fost enumerate neregulile constatate la capitolele gestionarea, exploatarea si întreținerea parcului auto, creanțe restante, reparația autoturismelor second hand. Persoanele socotite răspunzătoare in urma actului de control au fost numitul - directorul general al SA si numitul - - director executiv financiar.
La fila 21 vol.II al se găsește comunicatul trimis prin e-mail de către actualul director general al R SA numitul pe canalul -.ro către membrii Federației Sindicatelor din, mesaj transferat in mod nelegal de către inculpat din serverul
In conținutul mesajului arata: "toți salariații veți cum joc eu", " eu am fost numit președinte cu un anumit scop si îl voi duce la îndeplinire cu sau fără voia voastră. Societatea va fi privatizata forțat si eu voi fi unul dintre patronii ei. Cea mai mare parte dintre voi veți părăsi locurile actuale de munca si nu veți primi salarii compensatorii.", "Cei care au fost înainte au furat cat au putut. a venit si rândul nostru. reclama unde vreți. Nu aveți nici o șansa. Puterea mă apăra.", "mai bine plecați de buna voie, altfel sub o forma sau alta veți părăsi plângând aceasta firma."
Analizând conținutul mesajului instanța de fond a constatat, pe lângă dificultățile de exprimare ale numitului -director al ("veți cum joc eu" in loc de veți cum cant eu - cum este expresia corecta) ca numai acest comunicat, privit in lipsa procesului verbal de negociere cu o singura sursa pentru achiziție combustibil, procesul-verbal de ședința din 18.11.2005 si celelalte documente juridice si contabile (3-42 vol.II ), îndreptățește efectuarea unei anchete penale pentru fapte de corupție, cu o periculozitate sociala net superioara faptelor (minore) ale inculpatului.
Potrivit art.263 pen."fapta funcționarului public care luând cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni in legătura cu serviciul in cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penala, potrivit legii de procedura penala, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 5 ani." (Omisiunea sesizării organelor judiciare).
Firește ca in speță inculpatul nu mai avea, la data comiterii faptelor, calitatea de funcționar public si nici nu își mai îndeplinea serviciul in cadrul însa faptele inculpatului trebuie privite cu atât mai atenuat cu cat textul citat anterior, cu diferențele menționate, ar fi îndreptățit si obligat orice funcționar public din cadrul sa sesizeze procurorul sau organul de urmărire penală in legătura cu posibilele infracțiuni comise de noua conducere a
Lecturând documentele existente in vol.II si vizionând conținutul cd-urilor anexe instanța de fond a apreciat ca exista indicii cu privire la săvârșirea de către conducerea centrala si locala aau nora din nelegalitățile sesizate de către inculpat. Aceasta constatare a instanței se impune a fi făcuta nu pentru a acuza persoanele respective (care beneficiază de prezumția de nevinovăție) ci pentru a cuantifica gradul de pericol social al faptelor inculpatului.
In legătura cu infracțiunea de deținere fara drept a parolei atribuite martorului G, obținuta de către inculpat, din întâmplare, de la martora trebuie menționat ca numitul G-contabil sef al SA Sucursala C, a dat dovada de un comportament cel puțin neglijent. Astfel cum se retine chiar de către procuror in rechizitoriu si cum se arata de martora in declarația 163 dos.inst. martorul Gaî ncredințat parola susnumitei, in contextul in care acesta "nu avea nici cunoștințele elementare utilizării unui cont de mail", solicitând martorei sa-l ajute la trimiterea electronica a corespondentei.
Așadar, in legătura cu aceasta infracțiune fără de care celelalte doua nu s-ar fi putut săvârși, instanța de fond a apreciat ca exista indicii cu privire la comiterea de către martorul Gai nfracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 pen. ori de neglijenta in serviciu prev.de art.249 pen.
Deși martorul Gad at dovada de un comportament abuziv sau neglijent, urmarea produsa-aceea ca inculpatul a putut sa transfere si sa dețină nelegal date din serverul si sa sesizeze organele de ancheta, nu reprezintă nici o vătămare a intereselor legale ale societății parte vătămata, nici o tulburare a activității acesteia si nici nu a cauzat vreo paguba patrimoniala.
Conduita inculpatului se impune, încă o data, a fi circumstanțiata si in comparație cu conduita martorului G care prezintă indicii de abuz ori neglijenta.
de cele arătate, luând in considerare sinceritatea inculpatului, lipsa antecedentelor penale, cariera profesionala a acestuia, instanța de fond apreciat ca aplicarea amenzii administrative in suma de 3.000 lei este in măsura a corija comportamentul lui.
Sub aspectul laturii civile, in temeiul art. 14, Cpp rap. la art. 346 Cpp instanța de fond a respins ca neîntemeiata acțiunea civila exercitata de partea civila SN SA. Inițial aceasta a avut pretenții materiale in suma de 100.000 Euro reprezentant "prejudiciu de imagine", pentru ca ulterior apărătorul acesteia sa solicite instanței sa ia act ca o eventuala prejudiciere a imaginii societății "nu mai subzista" in urma reanalizării motivelor solicitării inițiale. Instanța de fond a apreciat a poziția exprimata de care depusa in scris la 409,410 ale dos.inst. este întemeiata, deoarece pretențiile au fost nu doar nedovedite ci si, in raport de considerentele expuse anterior, nefondate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj solicitând
- admiterea apelului declarat
- desființarea hotărârii atacate și
pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare inculpatului pentru
comiterea in concurs a celor trei infracțiuni, cu reținerea de circumstanțe
atenuante la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării
acesteia, confiscarea conform art. 118 lit. Cp. laptopului și
calculatorului utilizat de inculpat la comiterea infracțiunilor și obligarea
sa la cheltuielile judiciare către stat pentru următoarele motive:
Ulterior, in perioada 10.03.2007 - 17.09.2007, inculpatul a accesat in mod neautorizat, de 32 ori, serverul de webmail al SA Sucursala C, folosind fără drept user-ul și parola martorului pentru a obține date și informații in legătură cu presupusele ilegalități comise de noua conducere a societății pe fondul neintelegerilor (art 42 al. 1,2,3 din Legea 161/2003).
Inculpatul a realizat accesările de la 4 adrese IP ce au fost alocate către SC SRL cu sediul in C-N - - nr.2 Inculpatul locuiește la aceeași adresă și este coasociat și administrator la această societate.
Cu ocazia accesărilor, inculpatul a transferat in mod neautorizat, de pe serverul de webmail, diferite date referitoare la activitatea SA, date pe care le-a stocat apoi in laptopul personal marca și in calculatorul cu seria C 13092-001 (art 44 al.2 din Legea 161/2003).
Activitatea infracțională a inculpatului a fost stopată la data de 18.09.2007 de intervenția organelor de urmărire penală in urma sesizării.
Se apreciază că sentința pronunțată in cauză estenelegalăpentru că amenda administrativă aplicată in cauză depășește limita maximă de 1000 lei prevăzută in art 91 lit.c Cp. Astfel, conform acestui articol, cuantumul amenzii cu caracter administrativ este cuprins intre 10 lei și 1000 lei.
Conform recursului in interesul legii (decizia ÎCCJ 35/2006) in cazul săvârșirii de către aceeași persoană a unor fapte concurente care nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, se va aplica o singură sancțiune cu caracter administrativ conform dispozițiilor art 91 Cp.
Ori, in speță, instanța de judecată a aplicat o amendă in cuantum de 3000 lei.
Din dispozițiile art. 91 lit. c Cp. și recursul in interesul legii invocat rezultă cu certitudine că și in cazul in care se aplică art. 18 Cp. raportat la mai multe infracțiuni concurente, se aplică o singură amendă intr-un cuantum care nu poate depăși suma de 1000 lei.
Practic, deși nu s-a procedat in mod explicit la aceste operațiuni, instanța de judecată a aplicat și cumulat trei santiuni cu caracter administrativ, aspect care atrage nelegalitatea hotărârii.
Apoi, se suține că în mod nelegal instanța de judecată a dispus ca cheltuielilejudiciare avansate de stat să rămână in sarcina acestuia câtă vreme există un text de lege expres care stabilește că in cazul achitării conform art 18 Cp. cheltuielile judiciare sunt suportate de inculpat.
Astfel, conform art 192 al. pct.l lit.d in C.P.P. caz de achitare cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de inculpat, in cazul in care a fost achitat in temeiul art 10 al. lit.b C.P.P.(art 181Cp.).
Se apreciază că in mod nelegal instanța de judecată a dispus restituirea laptopului și calculatorului ridicat de la inculpat și nu confiscarea acestora, cu atât mai mult cu cât se susține că faptele inculpatului întrunesc gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Conform art 249, 249 și C.P.P. art 245.C.P.P. și in caz de scoatere de sub urmărire penală conform art 18 Cp. se poate dispune confiscarea lucrurilor care potrivit art. 118 Cp. sunt supuse confiscării.
Susținem că soluția este identică și in ceea ce privește hotărârea pronunțată de instanța de judecată conform art 118 lit.b Cp. sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite la săvârșirea unei infracțiuni dacă sunt ale infractorului.
, inculpatul (care este proprietarul celor două aparate electronice ridicate) a uzat de laptopul personal și de calculatorul C 13092-001 la comiterea celor trei infracțiuni prin crearea fișierului ce conținea user-ul și parola de mail a martorului prin transferul și stocarea informațiilor obținute in mod nelegal de la.
Consideră că, in mod neîntemeiat instanța de judecată a apreciat că faptele săvârșite de inculpatul nu întrunesc gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Criteriile care stau la baza aplicării acestui text de lege sunt expres prevăzute in art. 18 al. și 2 Cp. și nu au nici o legătură cu conduita altor persoane, fie ele implicate in procesul penal in calitate de martori (ex martorul ) fie nu (numitul ).
Conform art. 18 Cp. "la stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările in care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului."
Sinceritatea inculpatului și lipsa antecedentelor penale ar fi putut fi avute in vedere de instanța de judecată ca circumstanțe atenuante.
hiar legea (Legea 161/2003) stabilește prin sancțiunile prevăzute căaceste infracțiuni au un caracter grav.
Astfel, infracțiunea prev de art 42 al. 1,2,3 - este sancționată cu o pedeapsă cuprinsă intre 3-12 ani, infracțiunea prev de art 44 al.2 - cu o pedeapsă cuprinsă intre 3-12 ani, iar infracțiunea prev de art 46 al. 1,2 cu o pedeapsă cuprinsă intre 1-6 ani.
Iar inculpatul a comis trei infracțiuni, (primele două in formă continuată) intr-o perioadă de timp îndelungată - de aproximativ 7 luni de zile - activitatea infracțională fiind stopată exclusiv de intervenția organelor de poliție.
Inculpatul a săvârșit aceste infracțiuni profitând de relația personală intre fiul său și martora si de adresele IP alocate unei alte societăți.
Se susține in motivare că scopul urmărit a fost sesizarea nelegalității și că actuala conducere aac omis, la rândul său infracțiuni.
Dar, inculpatul a acționat in primul rând animat de neînțelegerile avute cu noua conducere și din cauza situației sale personale (fiind eliberat din funcția de director).
Dacă a sesizat existenta unor ilegalități acesta avea datoria morală să se adreseze organelor de urmărire penală și nu să se erijeze intr-un reprezentant al statului, îndrituit să procedeze la desfășurarea de activități de anchetă.
Dincolo de faptul că o soluție de achitare conform art 18 Cp. nu se poate întemeia pe conduita altor persoane, se menționează că in prezent există plângeri penale reciproce intre vechea și noua conducere a -ului și că nu există o soluție dată in cauză.
Chiar și reprezentanții actuali ai beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu se poate afirma că "faptele. acestora de corupție au o periculozitate socială net superioară faptelor minore ale inculpatului".
In prezent, chiar și inculpatul este cercetat in alte dosare penale iar conduita sa nu poate fi circumstanțiatăexclusiv(cum a procedat instanța) in comparație cu conduita reprezentanților actualei conduceri ai SA.
A declarat apel și Societatea Națională de SA care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 43.500 euro, sumă pe care societatea ar fi fost nevoită să o cheltuiască pentru repararea imaginii distruse de conduita inculpatului, care a facilitat apariția în cotidianul cu tiraj național Evenimentul zilei, a două articole intitulate " la " și " imobiliare" la SN ", publicate în 14.11.2007 și 15.11.2007.
Prin decizia penală nr.345 pronunțată la data de 21 decembrie 2009 de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a din Codul d e procedură penală a fost admis apelul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinței penale nr. 575/02.07.2009 a Judecătoriei Cluj -N pe care o desființează în întregime sub aspectul laturii penale. Pronunțând o nouă hotărâre în acest sens:
În baza art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 74 lit. a și c, art. 76 lit. c din Codul penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.10.1951 în comuna, jud. T, cetățean român, studii superioare, căsătorit, stagiul militar efectuat, asociat și administrator al SC SRL C-N, fără antecedente penale, posesor al BI seria - nr. -, CNP -, domiciliat în mun. C-N, str. C-tin -, nr. 202,. 74, jud. C, cu reședința în mun. C-N,-, jud. C pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept într-un sistem informatic la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 44 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 alin. 1 lit. a și c și art. 76 lit. c din Codul penal a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 46 alin. 1 și 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c, art. 76 lit. d din Codul penal a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de parole la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a din Codul penal s-a constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente și în baza art. 34 lit. b și s-a contopit pedepsele de 3 luni închisoare, 3 luni închisoare și 2 luni închisoare și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 luni închisoare.
În baza art. 71 din Codul penal a fost privat inculpatul de exercitarea dreptului prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei.
În baza art. 81 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind conform art. 82 din Codul penal de 2 ani și 3 luni.
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 din Codul d e procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 118 lit. b din Codul penal s-a confiscat în favoarea statului laptopul marca seria 1V28KQF2LIVEși calculatorul seria --001.
Au fost menținute dispozițiile sentinței penale atacate cu privire la latura civilă a cauzei.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b din Codul penal a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Societatea Națională de SA cu sediul în B Sector 4,-.
În baza art. 191 alin. 1 din Codul penal a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală fost obligată partea civilă Societatea Națională de SA să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele
În primul rând, infracțiunile deduse judecății de acces fără drept într-un sistem informatic, de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic și deținere fără drept de parolă sunt infracțiuni de pericol. Simpla comitere a lor, neinteresând ce se întâmplă efectiv cu datele obținute și deținute, prezintă pericolul social al infracțiunii prin faptul că mai multe valori sociale ocrotite de lege sunt lovite, respectiv sistemul informatic și relațiile sociale ce iau naștere în legătură cu utilizarea sistemelor automate de prelucrare a datelor în societate, precum și inviolabilitatea acestuia, fiind lovit și interesul instituției titulare a sistemului penetrat, respectiv titulare a informațiilor accesate.
În al doilea rând, nu contează la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni comise decât mențiunile cuprinse în art. 181alin. 2 din Codul penal, respectiv modul și mijloacele de comitere a faptelor, scopul urmărit, împrejurările în care au fost comise, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.
Nu că, potrivit actelor de la dosarul cauzei, persoana și conduita făptuitorului în general sunt corespunzătoare și că inculpatul a fost sincer, dar doar aceste împrejurări, prin ele însele, nu duc decât la aplicarea de circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. 1 din Codul penal. Și asta deoarece, inculpatul a accesat sistemul informatic de pe mai multe calculatoare, aparținând unor persoane diferite, a săvârșit faptele pe parcursul a mai multor luni și ar fi continuat comiterea lor dacă nu interveneau organele de cercetare penală, a intrat în posesia unor date contabile de natură a prejudicia interesele societății, pe lângă celelalte date pe care le-a obținut, iar scopul urmărit a fost în primul rând acela de a se răzbuna pe noua conducere a Societății Naționale de pentru plângerile penale făcute la adresa sa în cursul anului 2005. În plus urmarea acestor fapte este trecerea într-o stare de nesiguranță, de pericol și amenințare a sistemului informatic, a resurselor sale, a datelor informatice stocate în acesta. Nu trebuie uitat că s-ar fi putut produce o urmare mult mai drastică, aceea ca datele și informațiile să intre în posesia unor persoane străine, altele decât diverși lucrători de poliție sau alte organe ale statului sesizate ulterior de inculpat și să producă consecințe grave pentru alte persoane angajate ale societății decât cele pe care inculpatul a urmărit să le "corecteze".
Împrejurarea că cu datele astfel obținute inculpatul a reușit să anihileze privatizarea forțată în condiții oculte a Societății Naționale de SA poate fi luată în considerare la individualizarea pedepsei care, în condițiile în care inculpatul ar fi făcut altceva cu datele, ar fi fost alta decât cea care va fi aplicată.
În plus, dacă inculpatul știa că noua conducere a societății dorește să aducă prejudicii acesteia, trebuia de urgență să sesizeze organele de cercetare penală, atribuția acestora fiind de a culege probe, nu a inculpatului, cu atât mai mult cu cât "probele" obținute de inculpat sunt nelegal obținute și deci, nu pot fi luate în considerare la judecarea unui eventual proces penal.
Drept urmare, în baza art. 379 pct. 2 lit. a din Codul d e procedură penală se va admite apelul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinței penale nr. 575/02.07.2009 a Judecătoriei Cluj -N pe care o va desființa în întregime sub aspectul laturii penale. Pronunțând o nouă hotărâre în acest sens în baza art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 74 lit. a și c, art. 76 lit. c din Codul penal va condamna pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept într-un sistem informatic la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 44 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 alin. 1 lit. a și c și art. 76 lit. c din Codul penal a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 46 alin. 1 și 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c, art. 76 lit. d din Codul penal a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de parole la pedeapsa de 2 luni închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei tribunalul a luat în considerare dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă pentru infracțiunile menționate, sinceritatea inculpatului, persoana sa și conduita anterioară în societate.
În baza art. 33 lit.a din Codul penal a constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente și în baza art. 34 lit. bac ontopit pedepsele de 3 luni închisoare, 3 luni închisoare și 2 luni închisoare și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 luni închisoare.
În baza art. 71 din Codul penal a privat pe inculpat de exercitarea dreptului prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei.
De asemenea, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 81 din Codul penal, scopul pedepsei putând fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului.
În baza art. 81 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind conform art. 82 din Codul penal de 2 ani și 3 luni.
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 din Codul d e procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Sunt întemeiate și criticile Parchetului privind confiscarea calculatorului și laptopului inculpatului în condițiile în care acestea sunt bunuri folosite la săvârșirea infracțiunilor potrivit art. 118 lit. b din Codul penal, fiind ale inculpatului.
În baza art. 118 lit. b din Codul penal s-a confiscat în favoarea statului laptopul marca seria 1V28KQF2LIVEși calculatorul seria --001.
Este real de asemenea că, dacă tribunalul ar fi menținut soluția de achitare pronunțată de prima instanță ar fi aplicat o singură sancțiune administrativă pentru toate infracțiunile pentru care s-ar fi dispus achitarea, în conformitate cu dispozițiile nr. XXXV/2006 și ar fi dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d din Codul d e procedură penală.
În ceea ce privește solicitarea SN SA de obligare a inculpatului la plata sumei de 43.500 euro prejudiciu de imagine, s-a făcut mențiunea că partea civilă a renunțat la pretențiile civile solicitate în fața primei instanțe, renunțare dominată de principiile Codului d e procedură civilă. Cu alte cuvinte, cât timp manifestarea de voință de renunțare la pretenții a fost valabilă - și nu există dovezi că nu ar fi fost - aceasta este irevocabilă, adică partea civilă nu se mai poate răzgândi.
Ca atare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b din Codul penal s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Societatea Națională de SA cu sediul în B Sector 4,-.
În baza art. 191 alin. 1 din Codul penal a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală a fost obligată partea civilă Societatea Națională de SA să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatul și Societatea națională Română de radiocomunicații
Inculpatul a solicitat prin apărătorul ales al acestuia admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de DIICOT cu menținerea sentinței penale pronunțate de instanța de fond.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că din probele dosarului rezultă că acesta nu a accesat sistemul informatic al sucursalei, ci doar căsuța poștală electronică a destinatarului, G contabil șef, că nu a încălcat măsurile de securitate și de protecție ale sistemului informatic, nu a accesat fără parolă căsuța de e-mail a numitului G, nu a transferat date din sistemul informatic al sucursalei în înțelesul Legii nr.161/2003, ci doar a copiat documente din căsuța de e-mail a numitului G, nu a modificat, nu a șters și nu a deteriorat informațiile citite.
Conduita inculpatului în timpul cercetărilor și în fața instanței de fond a fost sinceră cooperantă, comunicativă, acesta facilitând desfășurarea anchetei penale și bunul mers al dezbaterilor la instanța de fond.
Raportat la această situație de fapt inculpatul apreciază că faptele reținute în sarcina sa nu realizează gradul de pericol social al unor infracțiuni.
În aceste circumstanțe pedepsirea penală a inculpatului ar fi o măsură excesivă și înafara ordinei juridice și de protejare a valorilor sociale ocrotite de lege.
Nu se poate reține în sarcina inculpatului intenția infracțională câtă vreme săvârșind fapte pentru care a fost trimis în judecată, acesta a urmărit în mod constant o finalitate licită, respectiv prevenirea săvârșirii unor fapte penale și estomparea activităților infracționale care se derulau în aceea vreme în cadrul și puneau în pericol bunuri și valori aflate în patrimoniul statului.
Mai mult din toate probele administrate în cauză nu a rezultat că activitatea desfășurată de inculpat a avut un scop perturbator al funcționării normale a și că ar fi lezat valori sociale protejate de lege.
Vinovăția și periculozitatea inculpatului, respectiv gravitatea faptei săvârșite trebuie raportate la circumstanțele concrete ale cazului și nu la ceea ce s-ar fi putut întâmpla în alte circumstanțe decât cele de la dosar.
Inculpatul a mai arătat că a urmărit ca și finalitate obținerea datelor necesare cu privire la activitatea infracțională a conducerii societății pentru a pune la dispoziția organelor de cercetare penală probe la sesizările formulate care ulterior s-au dovedit a fi reale.
Societatea Națională Română de a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, împreună cu sentința penală pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza să fie obligat inculpatul la plata sumei de 100.000 euro reprezentând daune morale.
În motivele de recurs s-a arătat că în probațiune au fost depuse articole de presă apărute în Evenimentul Zilei din 14.11.2007 și 15.11.2007 sub titlurile " la radiocomunicații" și " imobiliare la radiocomunicații", articole editate în baza datelor informatice obținute ilegal de inculpat, care i-au adus pierderi de imagine și reputație.
Recursurile formulate în cauză urmează să fie respinse pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Referitor la recursul inculpatului se rețin următoarele.
Instanța de apel a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat în sensul că în perioada 10 martie 2007 - 17 septembrie 2009 inculpatul a accesat în mod neautorizat de 32 de ori serverul Sucursala C folosind fără drept și parola martorului G pentru a obține date și informații în legătură cu presupuse ilegalități comise de conducerea societății, pe fondul neînțelegerilor existente.
Cu ocazia accesărilor inculpatul a transferat în mod neautorizat de pe server date referitoare la activitatea A pe care le-a apoi pe laptopul personal și în calculatorul acestuia.
Activitatea inculpatului a fost stopată la data de 18 septembrie 2007 de intervenția organelor de poliție în urma sesizărilor formulate de
Corect au fost încadrate în drept fapte comise de inculpat întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de acces fără drept într-un sistem informatic prev. de art.42 alin.1,2,3 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, ale transferului neautorizat de date dintr-un sistem informatic prev. de art.44 alin.2 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal ale deținerii fără drept a unei parole prev. de art.46 alin.1,2 din Legea nr.161/2003, iar pedepsele aplicate acestuia au fost stabilite în limitele stabilite de lege cu reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, iar pedepsele au fost coborâte sub limita minimă prev. de lege pentru faptele reținute în sarcina acestuia.
Solicitarea inculpatului de a fi menținută sentința penală pronunțată de instanța de fond prin care i s-a aplicat acestuia o sancțiune administrativă în baza art.181este Cod Penal neîntemeiată, întrucât acesta a accesat sistemul informatic de pe mai multe calculatoare aparținând unor persoane diferite, a săvârșit faptele pe parcursul mai multor luni și ar fi continuat comiterea acestora dacă nu interveneau organele de cercetare penală. Inculpatul a intrat în posesia unor date contabile de natură a prejudicia interesele societății, pe lângă celelalte date pe care le-a obținut, iar scopul urmărit a fost în primul rând acela de a se răzbuna pe noua conducere a Ap entru plângerile penale făcute la adresa inculpatului în cursul anului 2005.
Pe de altă parte urmare acestor fapte este trecerea într-o stare de nesiguranță de pericol și amenințare a sistemului informatic, a resurselor sale, a datelor informatice stocate în acesta. Datele obținute ilegal de inculpat puteau să ajungă în posesia altor persoane, altele decât organele de poliție sau organe ale statului sesizate ulterior de inculpat și să producă consecințe grave pentru persoanele angajate ale societății.
Împrejurarea că datele astfel obținute au reușit să anihileze privatizarea forțată în condiții oculte a poate fi luată în considerare la individualizarea pedepselor, în condițiile în care inculpatul ar fi folosit datele obținute în alte scopuri.
Dacă inculpatul avea cunoștință că noua conducere a societății intenționează să prejudicieze societatea, avea obligația să sesizeze organele de cercetare penală și nu inculpatul să adune probe obținute ilegal care nu pot fi luate în considerare într-un eventual proces penal.
Din starea de fapt prezentată mai sus rezultă cu certitudine că faptele comise de inculpat realizează gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Cu privire la recursul se rețin următoarele.
Instanța de fond a arătat în mod corect că pretențiile civile referitoare la prejudicierea imaginii părții civile nu au fost dovedite motiv pentru care în mod legal a fost respinsă cererea de constituire de parte civilă formulată în cauză.
Având în vedere că faptele comise de inculpat așa cum au fost prezentate în detaliu mai sus realizează gradul de pericol social al unor infracțiuni și că partea civilă nu a făcut dovada că prin activitatea inculpatului i-ar fi fost lezată imaginea în măsură să fie recompensată moral, în baza art.38515pct.1 lit.b recursurile C.P.P. formulate de inculpat și Societatea Națională Română de A împotriva deciziei penale nr.345 din 21 decembrie 2009 Tribunalului Cluj urmează să fie respinse ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. și partea civilă urmează să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul si partea civila SA împotriva deciziei penale nr.345 din 21 decembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul și pe partea civilă să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Vasile Goja Maria Boer
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./15.03.2010
Jud. fond./
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Vasile Goja Maria Boer
