Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 302/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 78/2000 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 302
Ședința publică din 22 iulie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Direcției Naționale Anticorupție
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat ales G și - pentru inculpatul recurent, lipsă.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat G arată că în raport de soluția pronunțată de face apel la disp. art. 6 din, considerând că în baza acestui articol prezentul recurs este admisibil. În situația în care instanța va constata recursul ca fiind admisibil, solicită admiterea acestuia, casarea încheierii și restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale care a fost efectuată de către un organ de cercetare penală necompetent.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, în temeiul disp. art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, întrucât, așa cum rezultă din disp. art. 300 și 332 Cod procedură penală, legea nu prevede calea de atac a recursului în situația în care este respinsă cererea de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- s-a respins ca nefondată cererea de restituire a cauzei la procuror formulată de inculpatul, prin apărător ales.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că:
Sub aspectul neefectuării tuturor actelor de urmărire penală, în mod obligatoriu, de către procuror:
1. Legea 78/2000 este o lege specială, însă art. 22 reia ad litteram formularea art. 209 al. 3 Cod proc. Penală (inclusiv în ceea ce privește formularea "în mod obligatoriu"), cu privire la infracțiunile din legea specială, împrejurare din care rezultă că art. 22 nu reglementează modalitatea în care procurorul efectuează urmărirea penală ci doar faptul că urmărirea penală pentru infracțiunile din Legea 78/2000 este efectuată de procuror.
2. Actul normativ ce reglementează modalitatea în care procurorul efectuează urmărirea penală este Codul d e proc. penală, iar Legea 78 nu derogă prin nici o dispoziție legală de la acesta cu privire la problema pusă în discuție, respectiv modalitatea în care procurorul efectuează urmărirea penală.
3. Art. 217 al. 4 prevede în mod expres că în situația în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate dispune prin ordonanță anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de organele de poliție judiciară; art. 31 din Legea 78 prevede expres că dispozițiile legii se completează, în ceea ce privește urmărirea penală și judecata, cu dispozițiile Codului d e procedură penală.
4. Modificarea art. 22 prin Legea 161/2003 s-a referit la extinderea categoriilor de infracțiuni cu privire la care urmărirea penală se efectuează de procuror, acest text nu a reglementat niciodată modalitatea și procedura prin care procurorul efectuează urmărirea penală.
5. În concluzie, instanța interpretând art. 22, în sensul că acesta completează art. 209 al. 3, cu privire la infracțiunile pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror, și nu în sensul că art. 22 derogă de la dispozițiile art. 217 Cod proc. penală. Acest din urmă text este completat, în ceea ce privește infracțiunile prevăzute în Legea 78 și de art. 10 din OUG nr. 43/2002. De altfel, instanța apreciază că art. 22 este de altfel suficient de clar pentru a nu fi necesară o interpretare laborioasă în sprijinul concluziilor instanței.
II. Sub aspectul aplicabilității art. 332 alin. 2.C.P.P. și restituirea cauzei procurorului:
Având în vedere numărul martorilor audiați, respectiv numărul actelor de urmărire penală efectuate prin delegare, instanța apreciază că art. 22 fost respectat și nu este incident art. 332 cu privire la restituirea cauzei la procuror. În fapt, au fost audiați 6 martori de către un ofițer de poliție judiciară delegat, dintr-un total de peste 20 și în condițiile în care probatoriul se întemeiază și pe înscrisuri ce au fost obținute la solicitarea expresă a procurorului. Această situație de fapt nu este de natură a duce la concluzia că întreaga urmărire penală este lovită de nulitate. De asemenea, în ceea ce privește martorul, sunt întemeiate susținerile apărătorului inculpatului în sensul că nu a existat o delegație specială a procurorului în acest sens. Însă, în temeiul ordonanței din 12.05.2008 ( 115 ds.) a procurorului de caz, s-a dispus efectuarea de către același ofițer din cadrul poliției judiciare, a "actelor necesare, potrivit competenței legale, în raport de datele rezultate din anchetă care sunt necesare pentru soluționarea legală și temeinică a cauzei." Față de această împrejurare, poate fi pusă în discuție legalitatea administrării acestui mijloc de probă și nu nulitatea întregii urmăriri penale efectuate.
III. Sub aspectul solicitării de refacere a rechizitoriului, în baza art. 300 alin. 2.C.P.P. întrucât actul de sesizare nu cuprinde descrierea faptei.
Instanța constată că și această solicitare este nefondată, actul de sesizare indicând în mod suficient de clar presupusele acțiuni sau inacțiuni ilicite ale inculpatului, și față de care ar fi incidente dispozițiile art. 257 sau 292.Cod Penal, respectiv cele din legea specială. Susținerile apărătorilor inculpatului referitoare la împrejurarea că nu au fost indicate actele concrete ce ar fi trebuit efectuate de către cei pe lângă care urma să se intervină, raporturile dintre inculpat și primari sau magistrați, sau că la data primirii presupusului folos (primăvara 2004) nu era înregistrată plângerea pe rolul instanței - sunt pertinente, însă în opinia instanței nu privesc regularitatea actului de sesizare, ci probleme ce țin de probatoriu și fondul cauzei, respectiv întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență și încadrarea juridică a faptelor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și în conformitate cu disp. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă - - Serviciul Teritorial Suceavas -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 257 Cod penal rap. la art. 1 lit. a și art. 6 din Legea nr. 78/2000 și a două infracțiuni prev. de art. 292 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000.
La termenul de judecată din data de 08.04.2009, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat restituirea cauzei la procuror.
În motivarea acestei cereri a arătat că, potrivit art. 22 din Legea nr. 78/2000, urmărirea penală în cazul infracțiunilor ce cad în incidența acestei legi, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror. Or, în disprețul acestei dispoziții legale, prin ordonanța din 16.02.2009 procurorul a delegat un ofițer de poliție judiciară din cadrul DNA cu efectuarea actelor de urmărire penală, iar în această situație apreciază că este dat cazul de restituire reglementat de art. 332 alin. 2 Cod procedură penală.
A mai arătat inculpatul că potrivit art. 263 alin. 1 Cod procedură penală, rechizitoriul trebuia să cuprinsă, printre altele, descrierea faptei. Afirmațiile procurorului sunt însă mult prea generale spre a constitui o sesizare legală a instanței, astfel încât sesizarea nu este făcută potrivit legii, urmând ca instanța să restituie cauza procurorului în vederea refacerii rechizitoriului în temeiul art. 300 alin. 2 Cod procedură penală.
Prima instanță, analizând cererea formulată de inculpat, apreciind că în speță nu sunt incidente disp. art. 332, 300 alin. 2 Cod procedură penală, a procedat la respingerea acesteia.
În ceea ce privește atacarea cu recurs a încheierilor, potrivit art. 3851alin. 2 Cod procedură penală, acestea pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Aliniatul 4 al art. 332 Cod procedură penală prevede că împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror și de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate. a contrario, încheierea prin care s-ar respinge o cerere de restituire a cauzei la procuror, întemeiată pe disp. art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, nu este susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar odată cu fondul. Nu se poate afirma astfel că inculpatul nu ar avea deschisă calea unui recurs efectiv, încălcându-se astfel prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului în materie.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală va respinge recursul declarat de inculpat, ca inadmisibil.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna Șcheia, județul S, împotriva încheierii de ședință din data de 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca inadmisibil.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/28.07.2009
Jud. fond -
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
