Plangere impotriva rezolutiei procurorului.
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781C.P.P.-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
D CIZIA NR. 301
Ședința publică din 22 iulie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 131 din 06.05.2009 pronunțată de către Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul recurent, lipsă fiind intimatul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat de către instanță, petentul recurent arată că își menține recursul declarat în cauză și nu mai are alte cereri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul recurent, având cuvântul, apreciază că cererea de recurs este fondată pe prevederile art. 385 pct. 9 și 10 Cod procedură penală, la care se mai adaugă și alte motive pe care le-a dezvoltat și în memoriul scris pe care îl depune la dosar și care țin de nelegalitatea sentinței recurate. Astfel, instanța de fond nu a procedat la o legală și temeinică verificare a rezoluțiilor date de către parchet, lucru care era obligatoriu. Totodată, instanța a considerat inadmisibilă plângerea formulată, raționând în mod greșit, întrucât drepturile și interesele sale legitime sunt vătămate printr-o infracțiune deosebit de gravă, constând în aceea că un act ce emană de la o autoritate conține mențiuni false. Pentru aceste motive, prezentate pe larg în memoriul depus la dosar, solicită admiterea recursului și casarea sentinței recurate.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, de casare a sentinței penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța pe fond.
Declarând dezbaterile închise, care au fost înregistrate în sistem audio, în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 131/06.05.20029 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de către petentul împotriva rezoluției nr. 677/P/2008 din 16.01.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, intimat fiind.
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că, la data de 23.09.2008, a sesizat prin plângere penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, solicitând efectuarea de cercetări față de agentul de poliție, din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean S pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, la data de 15.08.2008, a întocmit procesul-verbal de contravenție seria - nr. - în care, cu știință, a atestat fapte care nu corespund adevărului.
Prin rezoluția nr. 677/P/2008 din data de 16.01.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceavas -a dispus neînceperea urmăririi penale față de, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii mai susmenționată, considerându-se că fapta reclamată nu există.
situația de fapt reliefată de actele dosarului, s-a arătat că la data critică, circula la volanul autoturismului cu nr. -, pe a doua a Bulevardului 1 - 1918, spre centrul mun. S, pe locul din dreapta aflându-se soția sa,. Când acesta a ajuns în apropierea intersecției semaforizate din dreptul stației, ce se afla la volanul autoturismului cu nr. - de pe de preselecție către stânga, spre direcția Șcheia, la un moment dat, fară să se asigure corespunzător, a efectuat un viraj către dreapta, intrând în acroșaj cu mașina condusă de petent.
Cei doi șoferi s-au deplasat la poliție unde, conform procedurilor, au dat declarații și, în urma aspectelor constatate, în conformitate cu disp. art. 54 și art. 108 lit. b, pct. 3 din OUG nr. 195/2002, lui i-au fost aplicate trei puncte de penalizare și o amendă de 200 lei, în acest sens fiind încheiat procesul verbal de contravenție seria - nr. -.
În acesta se menționează că cel sancționat a condus autoturismul pe Bd. 1 - 1918 și, fară a se asigura la schimbarea direcției, a acroșat autovehiculul condus de petent. a susținut că tamponarea a avut loc la o distanță de 50 m după semafor și că intenția inițială a fost să se deplaseze spre direcția Șcheia, ulterior luând decizia de a se îndrepta spre centru, împrejurare în care s-a asigurat în oglinda retrovizoare dreapta însă, neobservând mașina condusă de, cele două autoturisme s-au acroșat.
Fiind audiat, a menționat că din declarațiile celor doi conducători a rezultat că nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers, astfel încât a acroșat autovehiculul în care se afla, evidențiind că linia continuă la care face referire acesta din urmă delimita benzile de circulație și nu sensurile de mers, el fiind în eroare așadar cu privire la acest aspect, situație în care sancțiunile au fost corect aplicate.
Cu referire la statutul lui s-a arătat că este agent de poliție la Biroul pentru siguranța circulației în mediul din cadrul Serviciului Poliției Rutiere S și face parte din structura poliției judiciare, în baza ordinului MIRA cu nr. S/II/2496 din 01.02.2007 și a avizului conform cu nr. 196/C/2007, date obiectivate în adresa nr. 90174/28.10.2008 a IPJ S și că acesta nu a fost cercetat prealabil și nu a fost sancționat disciplinar.
În motivarea soluției dispuse, s-a argumentat în concret că sancțiunea aplicată conducătorului auto vinovat de producerea accidentului a fost urmarea nerespectării disp. art. 54 din OUG nr. 195/2002, care sancționează executarea unei manevre de schimbare a direcției de mers cu încălcarea obligației de a se asigura că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. În acest context s-a făcut trimitere la reglementările aduse prin art. 108 lit. b pct. 3 din același act normativ, conform cărora se aplică trei puncte penalizare conducătorului de autovehicul care nu respectă regulile privind schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care a rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube.
S-a mai arătat că pentru încălcarea liniei continue la schimbarea direcției de mers se aplică șase puncte de penalizare numai în cazul în care conducătorul auto a realizat un viraj la stânga, iar conform disp. art. 109/2002, în cazul schimbării direcției de mers, prin încălcarea liniei continue, nu se aplică sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de conducere.
Pentru considerentele prezentate s-a apreciat că situația de fapt consemnată în procesul verbal contestat de a fost conformă sancțiunii aplicată conducătorului auto vinovat de producerea accidentului, astfel că, dându-se eficiență practică disp. art. 209 al. 2 Cod procedură penală rap. la art. 228 al. 6 Cod procedură penală și art. 10 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus în consecință.
Soluția a fost menținută ca fiind corectă prin rezoluția nr. 197/II/2/2009 din 09.03.2009 a Prim procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava care, constatând că plângerea formulată de este neîntemeiată, a respins-o ca atare, reținând că din cercetările efectuate nu rezultă atestarea unei situații nereale de către făptuitorul cu prilejul întocmirii unui înscris în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu. S-a acordat atenția cuvenită aspectului că potrivit art. 79 al. 2 din OUG nr. 195/20022 republicată, conducătorii de vehicul implicați într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat numai avarierea vehiculului sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție pe raza căreia s-a produs acesta, în timp de 24 de ore, în vederea întocmirii documentelor de constatare și eliberării autorizației de reparație, iar organele de poliție procedează în acest sens pe baza datelor furnizate de aceștia. Ori, deși petentul a susținut că manevra de virare la dreapta efectuată de a implicat trecerea peste linia continuă ce desparte cele două sensuri de circulație, situație care ar fi impus aplicarea unei sancțiuni contravenționale mai grave, din probele administrate nu reiese că făptuitorul a atestat, cu știință, o altă situație de fapt decât cea conturată de declarațiile celor doi conducători auto.
Împotriva soluțiilor date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în temeiul disp. art. 2781Cod procedură penală, a formulat plângere petentul, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 2.04.2009 sub nr-, intimat fiind.
În susținerea acesteia, petentul a invocat că rezoluțiile vizate sunt nelegale, întrucât convingerea juridică a procurorului despre inexistența faptei reclamate s-a format eronat și a fost susținută doar cu argumentul că descrierea contravenției din procesul-verbal este în concordanță cu încadrarea juridică, el achiesând practic conținutului acestui din urmă act întocmit de făptuitor, fără să fi observat că acele consemnări nu corespund adevărului. Acestea nu sunt rezultatul unor constatări reale, pe baza probelor care să stabilească exact locul și împrejurările în care s-a consumat contravenția, ci au avut ca punct de plecare una dintre cele două declarații, aleasă în mod preferențial, fără a se înlătura contradictorialitatea dintre ele prin efectuarea unei constatări la fața locului, după toate regulile de stabilire a adevărului și întocmirea cel puțin a unui proces verbal.
A criticat și aprecierea organului de urmărire penală conform căreia făptuitorul nu a atestat cu știință o altă stare de fapt decât cea care rezultă din declarația sa și a celuilalt conducător auto implicat în tamponare, context în care a supus analizei, pe de o parte, că există o eroare de percepție a procurorului asupra a două descrieri diferite (materializate în cele două declarații) pe care greșit le consideră identice și că se regăsesc în conținutul procesului-verbal de contravenție, iar pe de altă parte, o atare convingere juridică exprimată de procuror este de fapt contrară chiar soluției date.
Pentru aceste motive a solicitat desființarea rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale date în dosarul nr. 677/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și reținerea cauzei spre judecare, opinând că fapta reclamată există, fiind evidentă și vinovăția făptuitorului.
În interesul soluționării cauzei s-a atașat dosarul nr. 677/P/2008, al
Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Analizând plângerea cu care a fost investită, instanța de fond a constatat că aceasta este inadmisibilă, petentul nelegitimând un drept sau un interes legitim propriu vătămat prin faptele imputate intimatului.
Astfel, potrivit art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, după respingerea plângerii făcută conform art. 275-278 Cod procedură penală împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, pot face plângere persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 Cod procedură penală, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
De asemenea, Constituția României consacră în art. 21 alin. 1 dreptul oricărei persoane de a se adresa instanței pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
Rezultă din aceste prevederi că admisibilitatea plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 2781Cod procedură penală este dată de condiția esențială ca persoana care face plângerea să-și dovedească calitatea de persoană vătămată sau de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin actul procesual atacat de justiție.
O persoană justifică un intere legitim atunci când legea instituie în favoarea acesteia un drept subiectiv propriu sau când îi recunoaște în mod expres îndreptățirea de a îndeplini o anume prerogativă pentru apărarea unui drept subiectiv al altuia, însă, în cauză, petentul nu se află în niciuna din cele două situații, deoarece nu are calitatea de persoană vătămată, nefiind subiectul pasiv al faptelor pretins săvârșite de intimat, iar soluția procurorului nu produce niciun efect asupra sa.
Funcție de natura infracțiunii reclamate, încadrată de organul de urmărire penală în cea de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, de subiectul pasiv specific și valorile sociale ocrotite de lege cărora le aduce atingere, se constată că fapta reclamată nu produce vreo vătămare a intereselor legitime proprii petentului, nici chiar indirect.
Aspectul că petentul a denunțat autorităților o faptă, pe care a apreciat-o ca fiind o încălcare a normelor de drept penal, nu îi conferă automat și calitatea de "vătămat în interesele sale legitime" de natură a-i deschide calea plângerii, conform art. 2781Cod procedură penală.
Petentul nu se poate substitui procurorului, ca singur titular al acțiunii penale cu dreptul de a solicita tragerea la răspundere penală a făptuitorului, deoarece dreptul de acces la o instanță consfințit prin art. 6 paragraf 1 CEDO nu include în câmpul său de aplicare și un drept de a cere condamnarea.
Or, petentul nu este cel care a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție încheiat de către intimat și acesta nu poate invoca vătămarea unui drept sau interes propriu pe motiv că sancțiunile contravenționale aplicate contravenientului, celălalt conducător auto implicat în accident, trebuiau să fie altele, mai aspre. Orice persoană are dreptul de dea sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, indiferent de producerea unei vătămări sau nu, dar nu orice persoană poate recurge la procedura prevăzută de art. 2781Cod procedură penală, invocând apărarea drepturilor și intereselor altor persoane sau ale unei colectivități, sarcina apărării acestora aparținând organelor de urmărire penală. Rațiunea reglementării procedurii plângerii împotriva actelor procurorului este de a da posibilitatea unor persoane care sunt vătămate prin actele procurorului expres enumerate să-și apere drepturile și interesele proprii, concrete, iar nu ordinea de drept generală.
Cu toate că respingerea plângerii ca inadmisibilă determină ca judecătorul să nu mai analizeze fondul cauzei, tribunalul a arătat că, în cazul proceselor-verbale de contravenție, acte administrative de autoritate, doar constatările personale ale agentului constatator fac dovada până la înscrierea în fals, nu și ceea ce se reține pe baza declarațiilor martorilor sau ale șoferilor implicați într-un accident auto. Intimatul, nefiind prezent la locul și momentul producerii accidentului care a determinat încheierea procesului-verbal de contravenție, nu putea să constate personal decât avariile suferite de cele două autoturisme implicate și nu conduita celor doi conducători auto care ar fi cauzat producerea accidentului, în speță conduita celuilalt conducător auto care a și fost sancționat, la care plângerea penală a petentului se referă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul. În motivarea recursului acesta a arătat că greșit prima instanță nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, prin aceasta fiindu-i vătămate interesele sale legitime. Astfel, infracțiunea de fals intelectual prezintă un vădit pericol social, prin atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la încrederea pe care trebuie să o inspire un înscris oficial. Or, procesul-verbal de contravenție întocmit de către intimat conține mențiuni nereale, impunându-se ca organele judiciare să aibă rol activ în aflarea adevărului, pin administrarea de probe. În plus, se rețin în considerente elemente ce țin de fondul cauzei, deși nu se face o analiză a probelor ce au servit ca temei al rezoluțiilor date.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 9, 10 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Se reține în considerentele rezoluției nr. 677/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava că, la data de 15.08.2008, petentul, în timp ce circula la volanul autoturismului cu nr. - pe B-dul 1 - din municipiul S, a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. - condus de către.
Urmare a încunoștințării organelor de poliție despre accidentul rutier produs, s-a întocmit de către intimatul agent șef procesul-verbal de contravenție seria - nr. - ( 23 ds. ), prin care s-au aplicat lui 3 puncte de penalizare și o amendă de 200 lei, făcându-se și alte precizări cu privire la evenimentul aici descris.
În plângerea formulată și adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, petentul susține că procesul-verbal conține mai mult mențiuni nereale, relativ la dinamica și condițiile producerii acestui eveniment rutier.
Rezoluția nr. 677/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, prin care plângerea a fost soluționată, a fost atacată de către petent, în conformitate cu dispozițiile art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, făcând obiectul prezentului dosar.
Din analiza celor mai sus expuse, reiese că procesul-verbal întocmit de către intimat conține constatări vizând un eveniment rutier în care a fost personal implicat, fiind totodată un act producător de consecințe juridice pentru ambele părți aici menționate.
Nu se poate așadar reține că petentul nu ar justifica interes în cauză, pentru ca plângerea sa să poată fi respinsă ca inadmisibilă.
În plus, instanța de fond, deși a respins-o astfel, în finalul considerentelor a atins, în mod expres, fie și tangențial, câteva argumente care conduc la concluzia că aceasta este și neîntemeiată.
Așadar, instanța de fond, pe de altă parte, prin respingerea ca inadmisibilă a plângerii, nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru petent, de natură să-i garanteze drepturile, iar pe de altă parte, motivarea, prin referire la aspecte de fond, contrazice dispozitivul hotărârii.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând întemeiat recursul declarat de petent (fiind date cazurile de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 9,10 Cod procedură penală, cu referire și la art. 3856alin. 3 Cod procedură penală), în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, îl va admite.
Va casa în totalitate sentința penală atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru a se face o analiză pe fond a plângerii formulată de către petent.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul, domiciliat în municipiul S,-, -. 15, județul S, împotriva sentinței penale nr.131 din data de 06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în totalitate sentința penală mai sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.07.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored. /28.07.2009
Ex: 2
Jud. fond:
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
