Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 772/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 772
Ședința publică de la 11 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul -, împotriva deciziei penale nr.262/A din data de 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. - apărător ales pentru recurentul inculpat și intimatul parte vătămată, lipsă fiind recurentul inculpat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - precizează că s-a formulat recurs împotriva deciziei penale pronunțată de Tribunalul Neamț, apreciindu-se că această hotărâre este netemeinică și nelegală.
Solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și să aprecieze dacă se justifică reținerea spre rejudecare și achitarea inculpatului sau trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță întrucât s-a reținut greșit că a folosit terenul lui.
În motivarea celor solicitate, precizează că din verificările efectuate în dosar a constatat că prima instanță a reținut că starea conflictuală dintre cei doi s-a instalat datorită hotărârii civile din anul 1998, care consideră că a fost dată pentru a ajuta pe cineva, iar motivarea hotărârii este într-o singură frază, nemotivându-se pentru care motiv s-a anulat titlul de proprietate.
Legat de posesie, a fost condamnat fără a se face dovada că a existat tulburare de posesie, în condițiile în care nu a fost niciodată în posesia terenului respectiv, iar din declarațiile martorilor rezultă că întotdeauna a fost în posesia inculpatului.
Din expertiză rezultă că terenul doar a fost arat terenul în toamnă de către, astfel că nu este îndeplinită cerința legii.
În concluzie, în condițiile în care inculpatul a avut întotdeauna posesia terenului, rezultă că nu a săvârșit fapta de tulburare de posesie.
Intimatul parte vătămată - precizează că inculpatul a prezentat acte false, că nu este proprietarul terenului în cauză și că are acte doveditoare că el deține titlul de proprietate.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii Tribunalului Neamț.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor pronunțate în cauză și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.136 din 03.04.2008, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art.220 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a Cod penal, raportat la art.76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 2 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe durata pedepsei, iar în baza art.71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată, a sumei de 400 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.170 Cod procedură penală, s-a dispus restabilirea situației anterioare în sensul că a fost obligat inculpatul să lase părții vătămate în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 7639. teren arabil, situată în punctul " ", tarlaua 7 parcela 39 B/24A cu vecinătățile:N-drum exploatare, E-, S-drum exploatare și V-.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 80 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Partea vătămată este proprietarul suprafeței de 7639. teren situată în punctul "" pe raza satului, com., Jud. N,tarlaua 7, parcela 39B/24A cu vecinătățile: N-drum exploatare, E-, S-drum exploatare,V- în calitate de moștenitor al defunctului conform nr-.
La data de 26.03.2007, partea vătămată s-a deplasat la acest teren cu un tractor condus de și a arat această suprafață pe care intenționa să o semene ulterior cu ovăz.
La data de 28.03.2007, când partea vătămată a venit pregătită pentru a discui și însămânța terenul cu ovăz a constatat că aceste lucrări au fost efectuate de inculpatul.
Cu privire la acest teren, între Comisia Locală, Comisia Locală, Comisia Județeană N pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și, autorul inculpatului, a existat un litigiu soluționat prin sentința civilă nr.1364/2.06.1999 prin care au fost rectificate titlurile de proprietate nr- și nr- în sensul excluderii din aceste titluri a suprafeței de teren în litigiu situată în punctul "", tarlaua 7, parcela 39
Deși s-a statuat în mod definitiv și irevocabil cu privire la dreptul de proprietate al părții vătămate asupra terenului în litigiu, inculpatul nu a înțeles să respecte posesia și dreptul de proprietate al părții vătămate.
Situația de fapt altfel reținută a rezultat din procesul-verbal de consemnare a plângerii din 29.03.2007, plângerea și declarația părții vătămate, sentința civilă nr.1364/1999 și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 24.07.2000, adresa nr.539/81/19.03.2001, titlurile de proprietate nr-, nr-, nr-, nr- și nr-, declarațiile martorului și din concluziile raportului de expertiză tehnică topocadastrală, efectuată în cauză de expertul.
Declarațiile martorilor și, propuși de inculpat, nu au infirmat faptul că inculpatul nu ar fi ocupat fără drept terenul proprietatea părții vătămate, teren care a fost arat de partea vătămată în vederea însămânțării cu ovăz.
În drept, s- constat că faptele inculpatului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a Cod penal, raportat la art.76 lit. d Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.a Cod penal.
Având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii acestora, urmările produse precum și elementele care caracterizează persoana și conduita inculpatului, instanța a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei va putea fi atins față de inculpat prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, orientată sub minimul special, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 76 Cod penal.
Deoarece inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la o pedeapsă mai mare de 6 luni, pedeapsa aplicată de instanță nu depășește 3 ani, iar prima instanță apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art.81 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prin faptele sale de a însămânța și cultiva recolta de ovăz de pe terenul părții vătămate, terenul fiind arat de partea vătămată, inculpatul împiedicând astfel partea vătămată de a beneficia de exploatarea proprietății sale și de a beneficia de folosul material de pe urma folosirii terenului în baza art.14, 346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, au fost admise pretențiile civile ale părții vătămate și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată a unor despăgubiri civile reprezentând c/ arăturii terenului în litigiu și a lipsei de folosință a acestuia pe anul 2007, iar în baza art.170 Cod procedură penală, s-a dispus restabilirea situației anterioare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
În motivarea apelului, inculpatul a susținut că terenul în litigiu este proprietatea sa și nu a fost în posesia părții vătămate, pentru a se putea reține că l-a ocupat pe nedrept, invocând în apărarea sa titlurile de proprietate ce au fost emise pe numele.
Prin decizia penală nr.262/AP din data de 11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul să plătească statului suma de 20 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză, rezultă fără echivoc faptul că partea vătămată este proprietarul suprafeței de 7639. teren, situată în punctul, sat, comuna.
Litigiul dintre părți, cu privire la apartenența de drept a acestui teren, a fost soluționat prin sentința civilă nr.1364/1999, prin care au fost modificate cele două titluri, în sensul că a fost exclusă suprafața ce formează obiectul prezentei cauze.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că partea vătămată a arat terenul în litigiu, la data de 26.03.2007, iar la data de 28.03.2007, când a intenționat să îl însămânțeze, a constatat că lucrările respective au fost efectuate de inculpat.
Prin urmare, s-a făcut dovada că inculpatul a ocupat, fără drept, un imobil care se afla în posesia părții vătămate, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 Cod penal.
Prima instanță a dispus în mod corect condamnarea inculpatului, iar la individualizarea pedepsei a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.
Sentința atacată este legală și temeinică și sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea lucrărilor agricole suportate de partea vătămată, care, ulterior, a fost împiedicată să exploateze terenul în litigiu și să beneficieze de rezultatul muncii sale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în cadrul termenului legal, inculpatul.
În motivarea scrisă a recursului au fost criticate hotărârile pronunțate, susținându-se că acestea sunt nelegale și netemeinice pentru următoarele motive:
Starea conflictuală apărută între partea vătămată i familia inculpatului cu privire la acest teren trebuia să fie soluționată pe cale civilă prin anularea titlurilor de proprietate și prin revendicare.
Partea vătămată nu a avut niciodată posesia terenului în litigiu, situație în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.220 Cod penal.
Pentru aceste motive, recurentul-inculpat a solicitat desființarea deciziei Tribunalului Neamț și a sentinței pronunțata de Judecătoria Târgu Neamț, reținerea cauzei spre rejudecare și achitarea, deoarece eu nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, în condițiile în care a stăpânit terenul deoarece familia sa deține titluri de proprietate cu privire la acesta.
În susținerile orale făcute prin apărătorul ales, decizia recurată a fost criticată pentru motivele prezentate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârile pronunțate în cauză, în raport de motivele de recurs invocate și examinându-le și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele de recurs prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.
Infracțiunea de tulburare de posesie are ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la posesia asupra bunurilor imobile.
Infracțiunea de tulburare de posesie presupune, în primul rând, o acțiune de ocupare a unui imobil aflat în posesia altuia. A ocupa însemnând a-l lua în stăpânire.
Pentru existența infracțiunii de tulburare de posesie, este necesară existența unei situații premisă, adică este necesar ca acel imobil să fi fost anterior ocupării de inculpat în posesia părții vătămate, deoarece nu se poate pune, altfel, problema ocupării acelui imobil, a luării în stăpânire cum se arăta mai sus, dacă imobilul se afla tot în posesia inculpatului, partea vătămată neavând niciodată posesia bunului imobil.
Prin sentința civilă nr.1364 din data de 02.iunie.1999, pronunțată de Judecătoria Tg.N, județul N, așa cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale prin încheierea din data de 20.iulie.2000, s-a admis acțiunea formulată de Comisia locală de aplicarea a Legii nr.18/1991 a comunei, în contradictoriu cu Comisia locală de aplicarea a Legii nr.18/1991 a comunei, județul N, Comisia Județean N de aplicare a legii nr.18/2001 și pârâtul, autorul inculpatului, prin care au fost rectificate titlurile de proprietate nr- și nr-, în sensul excluderii din aceste titluri a suprafeței de teren în litigiu situată în punctul "", tarlaua 7, parcela 39 B/25.
Se constată că intimata-parte vătămată nu a avut calitatea de parte în acea cauză civilă.
În legătură cu acest teren intimata-parte vătămată a formulat mai multe plângeri penale, atât la organele de urmărire penală, cât și la instanța de judecată.
Din probele administrate rezultă că intimata-parte vătămată nu a avut niciodată posesia terenului în litigiu.
Prima instanță a reținut că la data de 26.03.2007, partea vătămată s-a deplasat la acest teren cu un tractor condus de și a arat această suprafață pe care intenționa să o semene ulterior cu ovăz și că la data de 28.03.2007, când partea vătămată a venit pregătită pentru a discui și însămânța terenul cu ovăz, a constatat că aceste lucrări au fost efectuate de inculpatul.
Ori, din probele administrate, inclusiv din depoziția martorului, rezultă că intimata-parte vătămată i-a arătat doar terenul pe care să-l are, astfel că nu se poate susține că intimata-parte vătămată a avut posesia terenului în litigiu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de recurentul-inculpat, va fi casată în totalitatea decizia penală apelată și desființează în totalitate și sentința penală nr.136 din data de 03.04.2008, pronunțată de Judecătoria Tg.N, se va reține cauza spre rejudecare și în fond, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, cu art.10 lit.b Cod procedură penală, se va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art.220 alin.1 Cod penal, faptă din martie.2007.
Deoarece părțile își contestă una alteia dreptul de proprietate, că între acestea nu s-a pronunțat nici o hotărâre prin care să se stabilească dreptul de proprietate, Curtea în temeiul art.346 alin.4 Cod procedură penală, nu va soluționa acțiunea civilă.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales instanța de fond, la instanța de apel și la instanța de recurs.
În conformitate cu prevederile art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocat oficiu la instanța de recurs, până la angajarea apărătorului ales în sumă de 100 lei.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-inculpat - împotriva deciziei penale nr.262/AP din data de 11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Casează în totalitatea decizia penală apelată și desființează în totalitate și sentința penală nr.136 din data de 03.04.2008, pronunțată de Judecătoria Tg.N, reține cauza spre rejudecare și în fond;
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, cu art.10 lit.b Cod procedură penală, achită inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 09.08.1968, CNP -, studii 10 clase, necăsătorit, nu are copii minori, cu domiciliul în comuna, satul, județul N, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art.220 alin.1 Cod penal, faptă din martie.2007.
În temeiul art.346 alin.4 Cod procedură penală, instanța nu soluționează acțiunea civilă.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales instanța de fond, la instanța de apel și la instanța de recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocat oficiu la instanța de recurs, până la angajarea apărătorului ales în sumă de 100 lei.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
GREFIER,
Red.sent.
Pronunțat dec.apel -
Red.dec.recurs
El.- 4 ex.
22.12.2008
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
