Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 261/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 261/2009
Ședința publică din 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, părțile civile, și SC SRL D împotriva deciziei penale nr. 348/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, părțile civile recurente, și asistate de apărător ales, avocat, apărătorul ales al părții civile recurente, avocat, apărătorul ales al părții responsabile civilmente recurente SC SRL, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales părții responsabile civilmente recurente SC SRL depune la dosar memoriu cu motivele de recurs.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al părților civile recurente, și, avocat, solicită admiterea recursurilor, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, casarea hotărârii și în rejudecare, pe latură penală, menținerea hotărârii pronunțate în sensul condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, iar pe latură civilă, modificarea cuantumului daunelor materiale și morale. În ce privește daunele materiale, arată că, suma solicitată prin constituirea de parte civilă privește contravaloarea autovehiculului proprietatea părților civile, și anume, 8.000 lei, așa cum rezultă din probele administrate în cauză. În ce privește daunele morale, solicită a se dispune obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurătorul la plata integrală a daunelor morale, cum a fost solicitată în constituirea de parte civilă, daune morale care constau în traumele psihice cauzate de vătămările fizice directe care le-au fost provocate în urma accidentului și traumele psihice cauzate de dispariția tatălui și soțului.
În ceea ce privește acordarea unor sume de bani, cu titlu de rentă viageră, pentru părțile civile și, arată că partea civilă, în urma producerii accidentului a pierdut două organe, splina și rinichiul stâng, rămânând cu o invaliditate permanentă posttraumatorie, motiv pentru care apreciază că se impune obligarea inculpatului la plata unei rente viagere, începând cu data producerii accidentului, în sumă de 800 lei. În ceea ce privește pa partea civilă, solicită obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu asigurătorul, tot la plata unei rente viagere de 800 lei, începând cu data producerii accidentului și până la majoratul acestuia, și, dacă este cazul, până la terminarea studiilor.
Învederează instanței faptul că instanța de apel a apreciat că nu trebuie acordate decât acele daune pentru prejudiciul cauzat de decesul tatălui părților civile și nu și pentru suferințele suferite în urma accidentului, având în vedere că acestea nu au formulat plângere în termen de 60 de zile, însă arată că părțile au dat declarații în dosar în termenul stipulat de lege, declarații din care rezultă în mod explicit faptul că se intenționează formularea plângerii penale împotriva inculpatului.
Învederează instanței faptul că dispoziția instanței de apel cu privire la acordarea daunelor morale este una defectuoasă, având în vedere că prin decizia atacată se dispune respingerea acțiunii civile reprezentând daunele morale determinate de suferințele cauzate prin accident și că se menține în rest dispozițiile primei instanțe, putând conduce la interpretări diferite, chiar în sensul respingerii în totalitate a daunelor morale solicitate. Prin urmare, potrivit art. 3859pct. 9 Cod procedură penală, solicită instanței de recurs să stabilească cu exactitate dispozitivul hotărârii atacate și să precizeze în hotărârea de recurs care sunt sumele la care este obligat inculpatul cu titlu de daune morale în favoarea părților civile.
Mai arată că în cuprinsul deciziei atacate există unele dispoziții contradictorii, astfel, după cum rezultă din motivarea hotărârii atacate, instanța de apel a apreciat că partea civilă ar trebui să primească daune morale în cuantum de 30.000 lei, reprezentând daune morale care să acopere prejudiciul suferit în urma leziunilor proprii suferite în urma accidentului și suma de 15.000 lei, reprezentând daune morale care să acopere prejudiciul suferit în urma decesului tatălui, însă cumulând cele două sume, instanța de apel face un calcul greșit, obligând inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, doar la suma de 40.000 lei, în loc de 45.000 lei. Apreciază că se impune acordarea integrală a daunelor morale solicitate, respectiv suma de 50.000 lei.
Apreciază că se impune ca plata rentelor viagere în favoarea părților civile și să se facă de la data producerii accidentului și până la data încetării stării de nevoie - pentru și până la data majoratului, sau până la terminarea studiilor - pentru.
Precizează că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Apărătorul ales al părții responsabile civilmente recurente SC SRL, avocat, solicită admiterea recursului declarat de partea responsabilă civilmente, în temeiul art. 3859pct. 10 Cod procedură penală și casarea hotărârilor atacate, având în vedere că instanțele au respins cererea inculpatului și a părții responsabile civilmente, de efectuarea a unei expertize medico-legale cu privire la starea de conștiență a inculpatului în momentul producerii accidentului. În subsidiar, în temeiul art. 3859pct. 9 și art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Deva, având în vedere că motivarea hotărârii contrazice dispozițiile acesteia, cu privire la daunele morale acordate părții civile.
Arată că inculpatul a solicitat efectuarea expertizei medico-legale pe baza actului medical depus la fila 223, unde se constată valoarea glicemiei de 169. Învederează că prin refuzul instanței de a administra proba solicitată nu s-au admis alte probe în favoarea inculpatului, ceea ce echivalează cu lipsa dreptului la apărare a acestuia. Pentru acest motiv solicită admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării raportului de expertiză.
Cu privire la subsidiarul invocat, arată că instanța de apel apreciază că este justificată cererea de acordare a daunelor morale în sumă de 30.000 lei și 15.000 lei, însă prin dispozitivul hotărârii acordă doar suma de 40.000 lei, în loc de 45.000 lei.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Arată că recursul inculpatului vizează acea chestiune discutată și în instanța de fond și de apel, referitoare la dreptul la apărare al inculpatului și rolul procesului penal - de aflare a adevărului. Învederează că în mod constant, de la prima declarație a inculpatului, acesta a spus că nu știe ce s-a întâmplat din momentul efectuării manevrei de depășire, aspect care trebuie lămurit prin prisma unui mijloc de probă cu caracter tehnic, probă care este în interesul cauzei.
Precizează că în motivarea deciziei pronunțate, instanța de apel arată, la pagina 6, alineatul 2, că nu este întemeiată apărarea inculpatului cu referire la starea de sănătate la momentul accidentului, fără a avea nimic la bază.
În concluzie, pentru motivele invocate, apreciază că soluția atacată este una netemeinică și nelegală, și în consecință, solicită casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, în vederea administrării probei cu raportul de expertiză.
Arată că achiesează la celălalt punct de vedere exprimat prin recursul formulat de partea responsabilă civilmente, referitor la motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate în cauză de inculpat și partea responsabilă civilmente, apreciind că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea probei cu raportul de expertiză medico-legală, având în vedere că din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultă cu certitudine modalitate producerii evenimentului rutier, iar efectuarea raportului de expertiză medico-legală nu ar influența vinovăția inculpatului sub aspectul laturii penale. În concluzie, apreciază că instanțele, în mod corect, au respins proba ca neîntemeiată.
Cu privire la recursul declarat de părțile civile, solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că în mod corect a fost stabilit cuantumul daunelor morale pentru pierderea suferită de părțile civile, neimpunându-se acordarea daunelor pentru suferințele acestora, având în vedere că aceștia nu au formulat plângere penală.
Apreciază că este corectă aprecierea reprezentanților părților referitoare la motivarea și dispozitivul hotărârii atacate, privind cuantumul daunelor morale acordate părții civile, dar apreciază că nu se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de recurs putând îndrepta această eroare. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului declarat de partea civilă.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, în replică, arată că nu a pus în discuție dinamica producerii accidentului, ci circumstanțele care au condus la posibilitatea de redresare a autoturismului, nedemonstrându-se că inculpatul nu a mai avut loc să se încadreze pe sa, apreciind că trebuie demonstrat cum s-a ajuns să nu mai poată redresa autoturismul.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 998/ 7 iulie 2008 Judecătoria Devaa condamnat pe inculpatul, la:
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă,prev. și ped. de art. 178 al. 1,2 Cod penal.
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 al. 2,4 Cod penal ( parte vătămată ).
În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a ( teza II),b Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare.
A pus în vedere inculpatului disp. art. 83,84 Cod penal.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, la plata următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile: 1.500,38 lei RON către partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță H - D, 5.668,18 lei RON către partea civilă Spitalul Județean H - D; 2.663,29 lei RON către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
În baza art. 14,346.p Cod Penal, art. 999 Cod civil, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, la plata următoarelor sume, cu titlu de daune morale: câte 15.000 lei RON, către părțile civile și, 17.000 lei RON către partea civilă și 18.000 lei RON către partea civilă, de asemenea, inculpatul a fost obligat la plata unei rente în cuantum de 225 lei RON, începând cu data de 14.07.2006( data producerii accidentului) și până la încetarea stării de nevoie, către partea civilă.
A constatat că SC - Asigurări Transilvania SA - Sucursala H, are calitate de asigurător.
În baza art. 191 al. 1., a obligat inculpatul la plata sumei de 650 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 al. 1.C.P.P. a obligat inculpatul la plata a câte 200 lei RON, cheltuieli judiciare către părțile civile, și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 14.07.2006, pe raza localității a avut loc un accident de circulație soldat cu victime, în care a fost implicat conducătorul auto, care se afla la volanul autoturismului de culoare albastră cu nr. de înmatriculare - și conducătorul auto, care se afla la volanul autoutilitarei marca pikup de culoare roșie cu nr. de înmatriculare -.
În urma accidentului de circulație au fost răniți grav cei doi conducători auto, iar pasagerii, C, și au suferit leziuni corporale fiind transportate la Spitalul Județean HDp entru acordarea de îngrijiri medicale.
Ulterior, din cauza rănilor grave, a decedat la Spitalul Județean H - D (22-24).
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat faptul că învinuitul ( angajat ca taximetrist) a intrat în depășirea mai multor autovehicule care rulau în fața sa, a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu autoutilitara marca pikup, condusă regulamentar de.
Din certificatul medico-legal al părții vătămate rezultă că aceasta a suferit leziuni ce au necesitat 25-27 zile de îngrijiri medicale, leziunile au necesitat intervenția chirurgicală de urgență pentru salvarea vieții, punându-i acesteia viața în primejdie, iar pierderea splinei constituie pierdere de organ, (41).
La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere disp. art. 52 și art. 72.Cod Penal (disp. părții generale din codul penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului ).
În ceea ce privește latura civilă a cauzei:
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, la plata următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile: 1.500,38 lei RON către partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță H - D,5.668,18 lei RON către partea civilă Spitalul Județean H - D; 2.663,29 lei RON către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență T, contravaloarea serviciilor medicale de specialitate acordate de aceste unități spitalicești.
În baza art. 14,346.p Cod Penal, art. 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, la plata următoarelor sume, cu titlu de daune morale: câte 15.000 lei RON, către părțile civile și, 17.000 lei RON către partea civilă și 18.000 lei RON către partea civilă, de asemenea, inculpatul a fost obligat la plata unei rente în cuantum de 225 lei RON, începând cu data de 14.07.2006( data producerii accidentului) și până la încetarea stării de nevoie, către partea civilă.
Daunele morale au fost acordate, având în vedere traumele de natură psihică, încercate de părțile civile, urmare a decesului lui; de asemenea, la stabilirea daunelor morale acordate părții civile a fost avut în vedere și prejudiciul moral suferit de acesta, urmare a leziunilor suferite prin producerea accidentului de circulație. Instanța a stabilit în favoarea părții civile o rentă lunară, în cuantum de 225 lei RON, prin raportare la venitul minim pe economie, având în vedere că, din conținutul raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, rezultă că prezintă invaliditate posttraumatică de 45% (265).
S-a respins respinge, ca nedovedită, cererea privind acordarea daunelor materiale, reprezentând contravaloarea autoturismului.
Împotriva acestei sentințe, în termen și motivat, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, părțile civile, și, partea responsabilă civilmente și inculpatul.
Motivele de apel formulate de parchet vizează neindicarea temeiului legal al solidarității inculpatului cu partea responsabilă civilmente în ceea ce privește plata despăgubirilor civile față de Serviciul Județean de Ambulanță H D, Spitalul Județean H și Spitalul Clinic Județean de Urgență T, respectiv disp. art. 1000 al. 3 și art. 1003.civ. neindicarea temeiului legal al solidarității inculpatului cu partea responsabilă civilmente în ceea ce privește plata despăgubirilor civile față părțile civile, și, respectiv disp. art. 1000 al. 3 și art. 1003.civ. nesoluționarea laturii civile în ceea ce privește obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata unei prestații periodice către partea civilă cât și a pretențiilor proprii solicitate de părțile civile, interzicerea de drept a drepturilor prev. de art. 64 lit."a teza a II-a" în Cod Penal cond. art. 71 al. 1 și 2.Cod Penal cu încălcarea principiului proporționalității consacrat de jurisprudența CEDO și constituția României, în același sens fiind și decizia ÎCCJ din data de 74/2007, neobligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare.
Motivele de apel formulate de părțile civile vizează neacordarea daunelor materiale solicitate de către acestea, respectiv contravaloarea autoturismului implicat în accident, în cuantum de 8.000 lei precum și neacordarea, integrală, a daunelor morale solicitate. În dezvoltarea acestei critici, se arată de către părțile civile că, fiecare, a suferit o traumă dublă, atât prin pierderea tatălui, respectiv soțului, cât și prin suferințele fizice proprii cauzate de accident. Mai mult, s-a dovedit că partea civilă, a pierdut două organe în urma acestui accident (splină și rinichi stâng)
Motivele de apel formulate de inculpat și depuse prin memoriu separat, vizează în principal desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond în condițiile în care aceasta nu s-a pronunțat complet asupra laturii civile, încălcând astfel disp. art. 346 al. 1 și 357.C.P.P. și nu s-a pronunțat asupra cererilor părților civile reprezentând contravaloarea autoturismului aparținând victimei fapt ce atrage nulitatea absolută a sentinței atacate, potrivit disp. art. 197 al. 1 și 4.
C.P.P.În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului, potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit."a" comb, cu art. 10 lit."e".C.P.P. în dezvoltarea acestui motiv de apel se arată că a solicitat, în apărare, efectuarea unei expertize medico-legale privitoare la starea de sănătate în momentul anterior producerii accidentului, având în vedere că, după producerea accidentului prezenta o glicemie de 169 mg, valoare ce se poate constitui într-o criză de hipoglicemie manifestată prin cefalee, amețeli, palpitații, leșin, diplopie, crize angioase, având ca și consecință înlăturarea caracterului penal al faptei.
Inculpatul critică sentința atacată și prin prisma neanalizării de către prima instanță a culpei concurente a victimei care, deși ar fi văzut manevra efectuată de inculpat de la o depărtare de 300, nu a efectuat nicio manevră de evitare a accidentului precum și neindicarea în sentință a normei rutiere încălcate și în legătură directă de cauzalitate cu infracțiunea.
Motivele de apel ale părții responsabile civilmente sunt comune cu cele ale inculpatului și vizează, în principal desființarea cu trimitere la prima instanță pentru nesoluționarea acțiunii civile și, în subsidiar, achitarea inculpatului pentru același temei și pentru aceleași considerente.
Prin decizia penală nr. 348/A/18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara Secția penală în dosar penal nr-, au fost admise ca fondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, părțile civile, partea responsabilă civilmente SC SRL D și inculpatul, a fost desființată sentința atacată și, în consecință:
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D la plata următoarelor sume:
- 200 lei cu titlu de rentă periodică în favoarea părții civile, începând cu data de 14.07.2006 și până la încetarea stării de nevoie, dar nu mai târziu de vârsta de 25 (26) ani.
- 40.000 lei daune morale în favoarea părții vătămate și civile.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata unei rente periodice către partea civilă în cuantumul stabilit de prima instanță. (225 lei).
A fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de câte 1125 lei către fiecare dintre părțile civile, și reprezentând contravaloarea autoturismului marca 1307, nr. de identificare -, distrus în accident.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile, și reprezentând daune morale determinate de suferințele care le-au fost cauzate prin accident.
A fost înlăturată obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente D, la plata următoarelor sume:
- 2663,29 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență T reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile,
- 1593,46 lei către Spitalul Județean D reprezentând cheltuieli de spitalizare a părților civile reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părților civile, și a numitului, urmând ca inculpatul și partea responsabilă civilmente să plătească, în solidar, suma de 4074,72 lei către aceeași unitate sanitară cu titlu de cheltuieli spitalizare a părților vătămare (decedat) și,
- 1211,46 lei către Serviciul Județean de Ambulanță H D, urmând ca inculpatul să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente suma de 288,92 lei către aceeași unitate sanitară cu titlu de contravaloare transport medical și asistență medicală de urgență a părților vătămate și.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat și către părțile civile acordate în primă instanță.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare în apel în cuantum de 50 lei au rămas în sarcina statului.
A fost respinsă cererea d-nei avocat pentru acordarea onorariului minim din oficiu ca nedovedită.
În considerentele deciziei Tribunalul Hunedoaraa expus următoarele argumente de fapt și de drept:
La data accidentului, 14.07.2006, soldat cu decesul victimei, partea civilă, la 10.10.1992, era minor fără capacitate de exercițiu iar ulterior a dobândit o capacitate de exercițiu restrânsă, astfel că prima instanță era obligată să se pronunțe, din oficiu, asupra reparării pagubei și a daunelor morale, potrivit disp. art. 17 al. 3.C.P.P. fiind obligată să acorde părții civile o rentă lunară, urmare a decesului tatălui său.
În ceea ce privește indicarea temeiului legal al solidarității pasive, nici un text de lege nu obligă instanța la indicarea acestuia, mențiunile obligatorii fiind prevăzute de disp. art. 357.
C.P.P.Cu toate acestea, nici in considerente instanța nu a arătat temeiul juridic al soluției date, deși era obligata potrivit disp. art. 356 al. 1 lit."d" C.P.P. aceasta omisiune urmând sa fie suplinită de către instanța de apel, prin reținerea disp. art. 1000 al. 3 si art. 1003.civ.
In ceea ce privește nemotivarea pedepselor accesorii, acest motiv se constată întemeiat, urmând a fi suplinit de instanța de apel. Astfel, interzicerea dreptul prev. de art. 64 lit."a" teza I în Cod Penal condițiile art. 71.Cod Penal, ca drept fundamental, prevăzut de Constituție în cuprinsul disp. art. 36, cu referire la dreptul de a alege, nu poate fi făcuta fără a fi încălcat principiul proporționalității, acest drept putând fi limitat doar în anumite condiții, limitativ prevăzute de disp. art. 53 din Constituție, și numai dacă acest fapt este necesar într-o societate democratică cu respectarea principiului proporționalității in raport cu situația care a determinat limitarea. În condițiile date, raportat la natura faptelor săvârșite, interzicerea dreptului de a alege este excesivă.
Nu același lucru se poate spune și despre dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dat fiind că pentru ocuparea unor asemenea funcții, pe lângă criterii de competență candidatul trebuie să îndeplinească și condiții morale, condiții care sunt anulate de o condamnare penală.
Întemeiat este și motivul privind obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabila civilmente la plata cheltuielilor judiciare, față de disp. art. 191 al. 3.C.P.P. si art. 193 al. 4.C.P.P. care urmează să se aplice în cauză cu consecința obligării inculpatului în solidar cu partea responsabila civilmente la plata cheltuielilor judiciare.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale solicitate de părțile civile (15.000 lei), (10.000 lei), (3000 lei), în nume propriu, urmare a traumelor suferite direct în urma accidentului, acestea nu pot fi acordate în condițiile în care pentru numărul de zile de îngrijiri medicale atestate era necesară, pentru antrenarea răspunderii penale a inculpatului, plângerea prealabilă, în lipsa acesteia lipsind temeiul acordării despăgubirilor civile.
Chiar dacă s-ar putea reține culpa organului judiciar care nu a adus la cunoștința părților drepturile pe care aceștia le au cu privire la termenul de introducere a plângerii, această eventuala culpă nu se poate răsfrânge asupra inculpatului în sensul de a fi obligat la cheltuieli care nu au temei legal, cu atât mai mult cu cât părțile puteau formula plângere împotriva dispozițiilor din rechizitoriu privind neînceperea urmăririi penale față de inculpat pentru trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1 și 3.Cod Penal, potrivit disp. art. 278/1.
C.P.P.Însă, partea civilă, urmare a leziunilor suferite în accidentul de circulație, a necesitat splenectomie și nefrectomie consecutiv cărora aceasta prezintă lipsa acestor organe (splină și rinichi stâng) cu invaliditate permanentă posttraumatică de 45% conform -INML, potrivit raportului medico-legal ( 265 instanță). Astfel, trebuie avut in vedere ca aceasta a pierdut doua organe (splina si un rinichi) care, chiar daca nu sunt vitale, sunt esențiale pentru organismul uman. De asemenea, acestea nu pot fi înlocuite si nici evaluate pecuniar. Se știe ca riscul major in splenectomie este constituit de infecții, pacienții fiind considerați imunodependenți. este cu atât mai mare cu cat in ipoteza disfuncționalității si a celui de-al doilea rinichi, viata părții civile este pusa in pericol. Aceasta prezentare sumara a implicațiilor pierderii unui organ (riscurile putând fi mult mai complexe si mai mari) justifica acordarea daunelor morale intr-un cuantum mai mare decât cel stabilit de către prima instanța, respectiv 30.000 lei pentru daune morale suferite urmare a leziunilor proprii si 15.000 lei daune morale urmare a pierderii tatălui sau.
Justificat este si motivul de apel vizând neacordarea contravalorii autoturismului distrus in urma accidentului, calitatea de mostenitori legali ai partilor civile justificand acest lucru. In ceea ce priveste cuantumul acesta este dat de ontractul de vânzare-cumpărare aflat la 20, care atestă cumpărarea autoturismului marca 1307, cu nr. de înmatriculare - și care a fost distrus în urma accidentului, cu suma de 4500 lei (suma care se va împărți la cei 4 moștenitori in părți egale), astfel că nu poate fi acceptată de către instanță suma de 8000 lei, așa cum au solicitat părțile civile.
In ceea ce privește motivul de nulitate formulat atât de către inculpat cat si de către partea responsabila civilmente, cu referire la nesoluționarea in integrum a acțiunii civile cu consecința desființării cu trimitere primei instanțe, Tribunalul a constatat că acesta nu se regăsește in cele expres si limitativ prevăzute de art.379 al. 1 pct. 2 lit."b".C.P.P. Pe de alta parte nici inculpatul si nici partea responsabila civilmente nu au interes să invoce acest motiv, acest drept aparținând exclusiv părților civile.
Cu atât mai mult, nu este întemeiată nici apărarea inculpatului si nici a părții responsabile civilmente cu referire la starea de sănătate a inculpatului la momentul accidentului dată fiind meseria pe care acesta o exercita si anume, aceea de șofer profesionist, meserie în care se presupune ca persoana este aptă din punct de vedere medical în caz contrar dreptul acestuia de a conduce fiind retras, starea de boala cronica neputând interveni de la momentul plecării în cursă și până la momentul accidentului. Eventualele disfuncționalități ale valorilor glicemice care au apărut au fost influențate in mod cert de șocul avut, ca reacție normală, după producerea accidentului și nu sunt relevante în cauză sub aspectul înlăturării caracterului penal al faptelor săvârșite.
Nu este relevantă în cauză nici neindicarea normei rutiere încălcate care a avut ca și consecință decesul, și respectiv vătămarea corporală în condițiile în care prima instanță a reținut că accidentul s-a produs pe fondul unei depășiri neregulamentare de către inculpat, în calitate de conducător de taxi (a intrat în depășirea unui autoturism, a pierdut controlul volanului și a intrat pe contrasens unde a lovit autoturismul condus regulamentar de victima ) iar victima circula regulamentar așa cum s-a reținut din materialul probator aflat la dosarul cauzei, condiții în care este evident că inculpatul este cel din a cărui culpă s-a produs accidentul. Potrivit disp. art. 45 al. 2 și 3 din OUG 195/2002, republicată, conducătorul vehiculului care se angajează în depășire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în fața sau în spatele lui nu a inițiat o asemenea manevră și, atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separă sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un vehicul și că dispun de spațiu suficient pentru a reintra pe inițială, unde au obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire. Același fapt este reiterat și prin Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 in art. 149 și urm.
Să încerci sa-i atribui victimei o culpa constând in aceea ca nu s-a dat la o parte din calea inculpatului pentru a evita accidentul, depășește limitele rezonabile ale unei apărări.
In schimb, părțile civile, și nu au calități de parte vătămată în prezenta cauză, numărul de leziuni suferite, respectiv 45, 25-27 și 3-4 zile de îngrijiri medicale, nu determină punerea în mișcare din oficiu a acțiunii penale, iar cum plângerea prealabilă a fost depusă cu depășirea termenului de două luni prevăzut de lege, aceasta nu poate fi valorificată astfel că nu există temeiul tragerii la răspundere penală. În lipsa acestui temei, nici acțiunea civilă exercitată de Spitalul județean H D, Serviciul județean de Ambulanță H D, Spitalul Clinic de Urgență T, nu poate fi valorificată pe această cale urmând să fie valorificată separat, pe calea unei acțiuni civile, astfel ca pretențiile civile au fost respinse in aceste limite.
D-na avocat a solicitat acordarea onorariului minimal, potrivit protocolului 61573/2008. Delegația d-nei avocat este datată din 13.10.2008 iar la primul termen de judecată, inculpatul a solicitat termen pentru a-și angaja apărător, ulterior prezentându-se pentru inculpat un apărător ales. Nu rezultă din actele dosarului că d-na avocat a studiat dosarul iar referatul nu menționează activitățile prestate de d-na avocat, potrivit art. 21 din Regulamentul cadru pentru acordarea serviciilor de asistență judiciară, aprobat prin Hotărârea nr. 419/2008 a UNBR motiv pentru care instanța a respins cererea formulată de aceasta, protocolul menționat neconstituind de jure un temei al acordării pretențiilor solicitate.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termenul legal impus de art. 3853Cod procedură penală inculpatul, partea responsabilă civilmente SC SRL și părțile civile, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Inculpatul (f 43 dosar recurs):
1. în mod greșit instanța nu a adus o soluție de achitare a sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. "e" Cod procedură penală, omițând să cerceteze și să constate, în temeiul unei probe științifice care se impunea a fi solicitată și efectuată (constatare medico-legală), incidența unei cauze de înlăturare a răspunderii penale (art. 47 Cod penal - cazul fortuit).
2. în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală, întrucât motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii referitor la cuantumul daunelor morale.
II. Părțile civile,:
1. valoarea despăgubirilor materiale acordate (reprezentând prețul mașinii avariate) este inferioară valorii reale a autoturismului și care a fost probat de înscrisuri.
2. cuantumul daunelor morale acordate părților este nesatisfăcător și neechitabil raportat la suferințele și traumele încercate, atât de părțile civile în persoană, cât și ca urmare a pierderii unui membru al familiei (victima ).
3. motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii în ce privește despăgubirile morale acordate.
III. Partea responsabilă civilmente SC SRL (f 59 și urm.):
1. instanța a respins o cerere esențială pentru inculpat, de natură să garanteze dreptul său la apărare și să reglementeze soluția procesului, și anume, efectuarea unui raport de expertiză medico-legală care să stabilească în ce măsură valoarea ridicată a glicemiei la momentul impactului a influențat capacitatea de reacție.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Examenul considerentelor deciziei în raport cu dispozitivul hotărârii reflectă, fără dubiu, că în cauză există contrarietate între sumele pe care Tribunalul le-a justificat ca fiind necesare acoperirii prejudiciului moral adus părții civile (45.000 lei) și suma cuprinsă în dispozitiv cu același titlu (40.000 lei).
2. Curtea arată că acest aspect se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală, fiind invocat, conform exigențelor procedurale, de către părți și nu reprezintă o vădită eroare materială în sensul art. 195 Cod procedură penală.
3. Curtea sesizează că prin motivele de apel expuse de către inculpat (f 52 dosar apel) acesta reiterează cererea privind efectuarea unei probe științifice care să stabilească, în condițiile examinării analizelor de laborator (glicemia inculpatului) dacă la momentul producerii accidentului capacitatea sa de reacție a fost influențată în mod decisiv de valoarea ridicată a zahărului în sânge.
4. Curtea constată că Tribunalul se impunea, în virtutea rolului său activ, precum și al caracterului devolutiv al căii de atac, să se pronunțe asupra unei atari cereri, cu caracter esențial pentru parte, de natură să-i garanteze dreptul la apărare și să influențeze soluția procesului.
Neprocedând astfel, Tribunalul a limitat dreptul la apărare al inculpatului într-o manieră incompatibilă cu garanțiile impuse de art. 6 CEDO privind un proces echitabil.
4. Față de cele ce preced, Curtea, constatând că în cauză decizia Tribunalului se circumscrie cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 9 și 10 Cod procedură penală și făcând aplicarea dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va admite recursurile declarate de inculpatul, părțile civile, și SC SRL D împotriva deciziei penale nr. 348/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, casând decizia penală atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Hunedoara.
Ultimul act procedural rămas valabil, de la care procesul își va relua cursul, este încheierea penală din 20 octombrie 2008.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpatul, părțile civile, și SC SRL D împotriva deciziei penale nr. 348/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Hunedoara.
Ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul este încheierea penală din 20 octombrie 2008.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./06.05.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Marius
