Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 263/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 263/2009
Ședința publică din 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 7/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: inculpatul recurent asistat de apărător ales, avocat, inculpatul recurent, asistat de apărător ales, avocat și inculpatul recurent asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al inculpaților și, avocat, depune la dosar memoriu cu motivele de recurs.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților și, avocat, solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru motivele arătate în scris.
Arată că se impune o reapreciere a întregului probatoriu administrat întrucât trebuiau avute în vedere și probele științifice administrate în cauză și să se ceară un răspuns de la medicul legist pentru stabilirea numărului de zile de îngrijiri medicale ca urmare a loviturilor directe și numărul de zile de îngrijiri medicale ca urmare a lovirii de o piesă metalică de la bicicletă, învederând instanței faptul că partea vătămată s-a lovit în cădere de bicicletă, precum și faptul că, din coroborarea actelor medico-legale se constată că era imposibil ca inculpații recurenți, prin loviturile cu pumnii și picioarele să producă fractura de os suferită de partea vătămată.
Precizează că potrivit prevederilor art. 24 din OUG nr. 1/2000 raporturile de expertiză efectuate în cauză trebuiau supuse avizării la Minovici sau trebuia să se ceară o nouă expertiză medico-legală.
Învederează instanței faptul că nu s-a avut în vedere legitima apărare, având în vedere faptul că prima lovitură a fost dată de.
În ce privește declarațiile martorilor, apreciază că instanța trebuie să înlăture declarația martorei, declarație pe care o consideră nesinceră și care este infirmată de martorii G și.
În concluzie solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul - parte vătămată, avocat, solicită admiterea recursului declarat de acest inculpat și achitarea inculpatului pentru infracțiunea de lovire. Solicită să se constată că singurele fapte reținute ca elemente constitutive ale infracțiunii de lovire sunt loviturile aplicate lui prin cădere.
Cu privire la recursurile inculpaților și solicită respingerea acestora, apreciind că nu se impune casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, la dosar existând trei expertize medico-legale care stabilesc leziunile suferite și numărul de zile de îngrijiri medicale.
Apărătorul ales al inculpaților și, avocat, cu privire la recursul declarat de inculpatul, consideră că acest inculpat se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, acesta fiind persoana care l-a atacat pe și apoi pe.
Reprezentanta Parchetului solicită, în principal, admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare instanței de apel, apreciind că există o contradicție între motivarea hotărârii și dispozitiv raportat la constituirea de parte civilă a inculpatului parte civilă. Arată că instanța de fond a constatat că nu există constituire de parte civilă, iar instanța de apel a constatat că la fila 117, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, însă în considerentele hotărârii a apreciat că se impune respingerea constituirii de parte civilă, fără ca în dispozitiv să respingă ca nefondată constituirea de parte civilă. În subsidiar, pe fondul cauzei, solicită respingerea recursurilor declarate ca nefondate și menținerea soluției atacate ca temeinică și legală. Arată că din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpații sunt vinovați de infracțiunile reținute în sarcina lor, leziunile suferite de inculpatul putându-se produce prin sau de corpuri dure, sau prin lovire activă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței și că nu se consideră vinovat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței și că recunoaște fapta săvârșită.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 29/2008 pronunțată de Judecătoria S în dosar nr- s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4.000 (patru mii) lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin.2 CP, cu aplicarea art. 37 lit. b, art. 39 Cod penal
În baza art. 182 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b și art. 76 lit. d Cod penal, art. 37 lit. a CP, art. 39 și art. 80 CP, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 2 luni ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 CP
În baza art. 61 CP, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 156/2003 a Judecătoriei S și în baza art. 39 alin.1 și 2, art. 34-35 Cod penal, s-a dispus contopirea restului de 735 zile rămas neexecutat din această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 71 Cp, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal, pe durata pedepsei aplicate.
În baza art. 182 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 71 Cp, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a-c pe Cod Penal durata pedepsei aplicate.
În baza art. 86 1 CP, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe perioada unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, conform art. 86 2 Cod penal.
S-a dispus de către instanța de fond ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor;
b) sa anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d) sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 Cp și art. 83 Cp privind împrejurările care atrag revocarea beneficiului suspendării.
În baza art. 71 alin. 5.Cod Penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 14 și 346 CPP, art. 998 și urm. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic Județean Sibiu, și în consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2534,35 lei cu titlu de despăgubiri civile și inculpatul la plata sumei de 1774 lei cu același titlu. A fost obligat inculpatul la plata în favoarea aceleiași părți civile a sumei de 30,63 lei cu același titlu.
În baza art. 14 și 346 CPP, art. 998 și urm. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale și inculpatul la plata sumei de 5000 lei cu același titlu.
S-a respins cererea formulată de partea civilă privind acordarea daunelor materiale.
S-a constatat de către instanța de fond că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Între inculpatul și inculpatul există o relație de dușmănie. Acesta din urmă a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt săvârșită împotriva inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În seara de 20 septembrie 2006, inculpatul se deplasa pe o stradă în spre centrul localității. Întâlnindu-l pe numitul în dreptul imobilului lui, s-a oprit pentru a discuta cu el. În acest timp, pe lână cei doi a trecut numita, iar inculpatul văzând-o cu bicicleta, a solicitat să i-o împrumute, spunându-i că se duce după țigări și apoi i-o restituie.
Inculpatul a plecat cu bicicleta și ajungând în dreptul imobilului părții vătămate-inculpat, acesta din urmă a ieșit înarmat cu o din curtea sa și i-a aplicat o lovitură părții vătămate-inculpat. În urma loviturii primite, acesta s-a dezechilibrat și a căzut de pe bicicletă. Când bicicleta a căzut la pământ, inculpatul s-a împiedicat de aceasta și a căzut peste. la pământ, aceștia au continuat să se lovească în diverse zone ale corpului, inculpatul aflându-se deasupra lui. În acest timp, inculpatul striga după ajutor. Auzindu-l și văzând ce se întâmplă, de cei doi s-a apropiat inculpatul, care a început să aplice lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate.
S-a reținut că în urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni traumatice la nivelul toracelui și genunchiului drept ce au necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale, fapt atestat de raportul de expertiză efectuat în cauză de Serviciul Clinic de Medicină Legală Sibiu și confirmate și de noua expertiză întocmită de Institutul de Medicină Legală C-
Partea vătămată-inculpat a prezentat în urma loviturii aplicate de inculpatul leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, fapt atestat de certificatul medico-legal depus la dosar (23).
În reținerea acestei stări de fapt, instanța a avut în vedere un amplu probator, analizând amănunțit declarațiile martorilor audiați, înlăturând motivat acele aspecte care nu se coroborau.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere următoarele aspecte:
- Pentru inculpatul u s-au reținut circumstanța atenuantă a provocării în sensul că incidentul a fost generat de, precum și faptul că este recidivist post condamnatoriu;
- în ce-l privește pe inculpatul, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.pen. faptul că se află la prima confruntare cu legea penală, dar și faptul că susținerea lui că s-ar fi apărat, este reală,însă nimic nu justifică riposta lui atât de gravă, ducând la leziunile care au necesitat pentru vindecare un număr așa de mare de zile de îngrijiri medicale.
Prin urmare, a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare, a cărui executare a fost suspendată sub supraveghere, instituindu-se o serie de obligații din cele prev. de art.86 ind3 pen.;
- în ce-l privește pe inculpatul - parte vătămată, s-a concluzionat că fapta acestuia de a aplica lovituri cu un corp contondent părții vătămate, în urma cărora partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire au alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin.2 Cp. Procedând la individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța de fond a ținut cont de faptul că acesta este infractor recidivist, fișa de cazier judiciar a acestuia atestând faptul că acesta a suferit un număr de 3 condamnări pentru infracțiuni de violență asupra persoanei, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie
În soluționarea laturii civile s-a avut în vedere că din probe a rezultat că faptele s-au produs în proporție de 15% din vina inculpatului-parte vătămată și 85% din vina celorlalți doi inculpați, respectiv 35% și 50%, așa încât instanța a dispus obligarea inculpaților la plata către Spitalul Clinic Județean Sibiu a sumei de 2534,35 lei, iar a inculpatului a sumei de 1774 lei despăgubiri civile. În temeiul disp. art. 14 și 346 CPP, raportat la art. 998 și urm civ, a fost obligat și inculpatul la plata în favoarea aceleiași părți civile a sumei de 30,63 lei cu același titlu, reprezentând cheltuieli ocazionate de consultarea părții civile.
Acțiunea formulată de partea civilă a fost admisă în parte și inculpatul a fost obligat la daune morale în cuantum de 15000 lei, iar inculpatul la 5000 lei, cu același titlu.
Daunele materiale au fost respinse ca nedovedite.
Împotriva acestei soluții au formulat apel inculpații și, și partea vătămată - inculpat, precum și Parchetul de pe lângă Judecătoria
Parchetul a criticat sentința penală nr. 29/2008 pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, astfel:
1. instanța de fond a dat o soluție nelegală atunci când a stabilit pentru inculpatul un termen de încercare de 2 ani și 2 luni, care încalcă dispozițiile art. 862.pen.; stabilind o pedeapsă a închisorii în cuantum de 2 ani și 2 luni, instanța de fond ar fi trebuit să adauge un interval de timp între limitele indicate de textul arătat anterior, care să constituie termen de încercare;
2. sancțiunea penală aplicată inculpatului de 2 ani și 2 luni închisoare, apare ca netemeinică față de starea de recidivă a inculpatului și cuantumul de 735 de zile revocate din beneficiul liberării condiționate a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată anterior; inculpatul va executa doar pedeapsa nou aplicată, deși s-ar fi impus aplicarea unui spor de pedeapsă substanțial (pe care parchetul îl solicită prin această cale de atac) care să nu anuleze efectul sancționator pe care ar fi trebuit să-l aibă încălcarea condițiilor liberării condiționate;
3. instanța de fond a redus nejustificat despăgubirile acordate Spitalului Clinic Județean Sibiu, cu 15%, apreciind că partea civilă este în culpă, în proporția arătată, această reducere neputând opera față de furnizorul de servicii medicale.
Acest ultim motiv însă nu mai fost susținut de reprezentantul Ministerului Public la dezbaterea apelului. Au fost suplimentate oral motivele de apel, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 64 lit a teza I și lit c
Cod PenalInculpații și au solicitat desființarea soluției apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocându-se:
1. excepția nulității absolute, prev. de art. 197 alin. 2.pr.pen. referitor la dispozițiile privind sesizarea instanței, întrucât instanța a fost sesizată prin rechizitoriu doar cu privire la infracțiunea de lovire și alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2.pen. ca urmare a plângerii formulată de partea vătămată u. Cu privire la infracțiunea de lovire și alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 1.pen. reclamată de partea vătămată, instanța nu a fost sesizată iar Parchetul de pe lângă Judecătoria S nu s-a pronunțat în nici un fel.
2. s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșit în ce-i privește pe inculpații și, în sensul că inculpatul trebuie achitat, fie în baza art. 10 lit. c pr.pen. întrucât el a fost doborât la pământ și lovit de, deci nu avea cum să-i producă el acele leziuni, fie în baza art. 10 lit. e pr.pen. invocându-se legitima apărare; instanța ar fi putut reține dispozițiile art. 44 alin. 3.pen.
În ce-l privește pe inculpatul, trebuia să fie achitat în baza art. 10 lit. c pr.pen. existând legitima apărare, întrucât el a sărit să-l salveze pe.
3. instanța de fond nu a acordat despăgubiri civile părților vătămate și, deși aceștia s-au constituit părți civile la termenul din 07.05.2007.
Inculpatul - parte vătămată a apelat sentința penală nr. 29/2008 a Judecătoriei S, solicitând în primul rând repunerea sa în termenul de apel, în baza art. 364.pr.pen. motivat pe aceea că după pronunțare, el a fost internat în spital și s-a bazat pe faptul că apărătorul ales i-a promis că va urmări soluția ce se va pronunța, iar apoi a criticat sentința (40) pentru următoarele motive:
1. greșita interpretare a probelor, neputându-se reține în sarcina sa că el l-a lovit pe, din simplul motiv că logic acesta nu ar fi avut timp din momentul în care l-a văzut pe pe bicicletă, să meargă în curte și să ia un corp contondent cu care să-l lovească;
2. pedeapsa a fost greșit dozată în ce-i privește pe inculpații și, față de numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare în urma loviturilor aplicate de aceștia;
3. despăgubirile morale nu sunt suficiente față de suferințele pricinuite.
Prin decizia penală nr. 7/2009 Tribunalul Sibiu - Secția penală a repus în termenul de apel pe inculpatul, a admis apelurile delarate de către Parchetul de pe lângă Judecătorie S, inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 29/2008 a Judecătoriei S, pe care a desființat-o în parte, în ceea ce privește latura penală, și în rejudecare:
A sporit la 3 ani închisoare pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului, în urma revocării beneficiului liberării condiționate privind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 156/2003 a Judecătoriei S și contopirii restului de 735 zile rămas neexecutat, cu pedeapsa aplicată.
A sporit de la 2 ani și 2 luni, la 4 ani și 2 luni termenul de încercare stabilit în baza art. 862.pen. în urma suspendării sub supraveghere, în baza art. 861.pen. a executării pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului.
A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza I și lit. c pen. în ce îi privește pe inculpații și.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate și a respins cererile inculpaților apelanți, și privind acordarea cheltuielilor judiciare.
Împotriva deciziei penale nr. 7/2009 a Tribunalului Sibiu au declarat recurs în termen inculpații, și.
Prin recursul său inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 9, 10, 14 și 18 Cod procedură penală, arătând că motivarea soluției contravine dispozitivului hotărârii, că instanțele au luat în considerare declarațiile nesincere ale martorilor, și, că nu au solicitat avizul comisiei superioare de medicină legală, că se impunea a fi reținută legitima apărare și că încadrarea juridică dată faptei nu este clar determinată prin indicarea alineatului corespunzător.
Prin recursul său inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 9, 10, 14 Cod procedură penală, arătând că motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii, că instanțele au luat în considerare declarațiile nesincere ale martorilor, și, că nu a fost reținută provocarea ca și circumstanță atenuantă și, cu atât mai puțin, legitima apărare și că încadrarea juridică nu este clar determinată prin indicarea alineatului corespunzător.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta a solicitat casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond și pronunțarea unei soluții de achitare în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de lovire.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată incidența în speță a cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală.
Astfel, deși din cuprinsul considerentelor deciziei Tribunalului rezultă că sub aspectul laturii civile apelurile inculpaților și sunt fondate întrucât, pe de o parte, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra constituirii de parte civilă a inculpatului, iar pe de altă parte, a reținut în mod greșit că inculpatul nu s-a constituit parte civilă în cauză, soluția nu este reflectată în dispozitiv, fie și sub forma respingerii celor două acțiuni civile ca nefondate.
Fiind așadar vorba de o contradicție între motivare și dispozitiv, care face imposibilă exercitarea controlului judiciar, Curtea, în aplicarea dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală va admite recursurile deduse judecății, cu consecința casării deciziei penale atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Sibiu.
Ultimul act procedural rămas valabil, de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul, este încheierea penală din 03 decembrie 2008.
Cu prilejul rejudecării, instanța de apel va avea în vedere și celelalte critici aduse de inculpați laturii penale a cauzei.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de câte 300 lei pentru și câte 100 lei, în cotă procentuală, pentru inculpații și, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 7/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Sibiu.
Ultimul act procedural rămas valabil, de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul, este încheierea penală din 03 decembrie 2008.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de câte 300 lei pentru și câte 100 lei, în cotă procentuală, pentru inculpații și, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.06.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Marius
