Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 365/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.178 alin.2 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 365
Ședința publică de la 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - JUDECĂTOR 3: Onița
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 8 mai 2008, privind recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva deciziei penale nr.27 din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 590/15.02.2007, Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în baza art.178 alin.2 Cod penal, cu aplic. art. 74 și 76 lit. d Cod penal, a condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 10.09.1978 în Mediaș, județul Sibiu, domiciliat în Mediaș, str. -,..48,. B,. 55, județul Sibiu, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
In baza art.81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.
S-a luat act că moștenitoarele, nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza art. 191 alin.1 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 40 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, inculpatul a fost trimis în judecată - în stare de libertate - pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod Penal, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr. 4911/P/2005, reținându-se în fapt că, la data de 22.07.2005, în jurul orelor 19,44, inculpatul - angajat al SC Mediaș SA - conducea autospeciala marca R cu numărul de înmatriculare - pe B-dul - din municipiul C, intenționând să se deplaseze în cartierul - -, la sediul unei societăți.
Ajungând la intersecția semaforizată a B-dului - cu strada - -, învinuitul a efectuat viraj spre dreapta, oprindu-se pentru a acorda prioritate de trecere a pietonilor care se deplasau pe marcajul pietonal, la culoarea a semaforului.
După ce prin fața autospecialei au trecut martorii și, angajați în traversare din partea dreaptă spre partea având în vedere direcția de deplasare a autovehiculului, și-a continuat deplasarea în direcția, constatând, conform declarației date, că semaforul destinat pietonilor și- schimbat culoarea.
În momentul plecării, inculpatul nu s-a asigurat din partea sa, unde se afla angajat în traversare pe marcajul pietonal victima G, așa cum a rezultat și din declarația celor doi martori care au afirmat că ajungând la mijlocul trecerii de pietoni, au mers lângă acesta, ce traversa din sensul opus.
În condițiile în care autospeciala condusă de inculpat se pusese în mișcare, iar victima G și-a continuat la rândul său deplasarea pe marcajul pietonal, s-a apreciat că, în momentul în care a ajuns lângă autovehicul, victima aflată sub influența băuturilor alcoolice, s-a dezechilibrat și a căzut sub laterală a autospecialei.
Accidentul s-a soldat cu vătămarea gravă a victimei, din raportul de constatare medico-legală nr.24j4/A3/2005 rezultând că moartea acestuia a fost violentă, fiind determinată de hemoragie internă, consecința unui traumatism forte toraco-abdominal cu fracturi costale și de vertebre toracale, multiple, rupturi ale organelor interne, leziuni ce s-au putut produce prin călcare, în condițiile accidentului rutier produs. Totodată, în sângele recoltat de la cadavru s-a constatat prezența alcoolului etilic în concentrație de 0,90 %0.
Pentru lămurirea împrejurărilor producerii evenimentului rutier în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, din raportul întocmit rezultând că anterior producerii accidentului victima se deplasa pe marcajul pietonal, iar viteza de deplasare a autocisternei a fost de 20 km/.
Totodată, s-a stabilit că, neobservând victima ce se apropia din partea, conducătorul auto nu ar fi putut evita accidentul chiar dacă l-ar fi observat pe G în momentul căderii, inculpatul nu a avut spațiul necesar opririi, chiar și la o viteză mai mică decât cea de deplasare.
Având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că producerea accidentului rutier a fost determinată de atitudinea culpabilă a ambilor participanți la trafic care nu au respectat normele ce reglementează activitatea pe care o desfășura fiecare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că starea de fapt a fost corect stabilită prin rechizitoriu, apreciind că fapta inculpatului, care a cauzat, din culpă un accident rutier soldat cu decesul lui G, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 alin.2 Cod penal, culpa rezultând din nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispoz.art.74 Cod penal, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, care în cursul procesului penal a recunoscut săvârșirea faptei, conduita socială bună înainte de săvârșirea faptei, stăruința depusă de către inculpat pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, urmând ca pedeapsa aplicată să fie sub minimul special prevăzut de lege, procedând la condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform dispoz. art.81, 82 Cod penal.
Sub aspect civil, instanța de fond a luat act că moștenitoarele, și nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, prin care a solicitat schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul dispunerii achitării sale, în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod pr.penală, întrucât faptei săvârșite îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume vinovăția.
Prin decizia penală nr. 209 din 06 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, s-a espins apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 590/15.02.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat că ste neîntemeiată susținerea apelantului inculpat de a se aplica dispoz. art.72 alin.4 din OUG 195/2002 - privind culpa exclusivă a victimei, care s-a angajat în traversare pe culoarea roșie a semaforului -, deoarece, din probe a rezultat că victima a pătruns pe marcajul pietonal înainte de schimbarea culorii semaforului ce restricționa circulația pietonilor, din în roșu.
În atare condiții, s-a concluzionat că apelantul inculpat - conducător al autovehiculului implicat în accidentului rutier - nu a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector, în sensul art. 72 din nr.OUG 195/2002.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de apel nu s- pronunțat asupra probelor administrate în apărare de inculpat, respectiv declarațiile martorilor și, date în fața instanței de fond, din care a rezultat, fără echivoc, că inculpatul a respectat prevederile legale privind circulația pe sectorul respectiv, fiind de natură, așadar, să influențeze soluția procesului.
A mai invocat că hotărârea tribunalului este nemotivată, câtă vreme în considerente instanța de apel nu a indicat situația de fapt reținută și probele care o fundamentează, și astfel, nu s-a realizat un control judiciar, mărginindu-se să arate doar că " așa cum deja s-a stabilit", inculpatul a pătruns pe marcajul pietonal înainte de schimbarea culorii ce restricționa circulația pietonilor în roșu.
Prin decizia penală nr. 845 din 15 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Craiova, a admis recursul declarat de inculpat, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel - Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a constatat că hotărârea tribunalului este nemotivată, instanța de apel limitându-se la folosirea sintagmei "probele administrate în cauză susțin situația de fapt reținută de instanța de fond și culpa persoanelor implicate în accidentul rutier dedus judecății", care nu îndeplinește cerințele prev. de art. 356 privind C.P.P. conținutul expunerii.
Primind cauza spre rejudecare, Tribunalul Dolja înregistrat-o sub nr- la data de 31.10.2007, iar prin decizia penală nr.27 din 11 februarie 2008, Tribunalul Dolj, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința și în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod pr. penală, a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 alin.2 Cod penal.
S-a înlăturat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, la instanța de fond, iar cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, motivele de apel, îndrumările deciziei de casare, dar și din oficiu, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt care nu concordă cu materialul probator administrat în cauză.
Astfel, tribunalul a reținut că, în data de 22.07.2005, în jurul orei 19,45, inculpatul, angajat la SC Mediaș SA, se deplasa cu autospeciala marca R cu numărul de înmatriculare - pe B-dul - din mun. Ajuns la intersecția B-dului - cu str. - - s-a înscris pe din dreapta cu intenția de a efectua virajul la dreapta spre - -, intersecția fiind semaforizată și prevăzută cu lampă intermitentă, ce permite virajul la dreapta pentru vehicule, indiferent de culoarea semaforului din acel moment, cu respectarea și a semnificației indicatorului "cedează trecerea". Inculpatul a acordat prioritate de trecere prietenilor angajatori în traversare din partea dreaptă spre stânga, respectiv martorilor și, care se deplasau încet împingând un cărucior în care se afla un copil mic, iar în momentul în care cei doi martori se aflau încă pe de deplasare a autocisternei condusă de inculpat, culoarea semaforului pentru pietoni s- schimbat în roșu, condiții în care, inculpatul angajat regulamentar pentru efectuarea virajului la dreapta le-a permis celor doi pietoni să-și continue deplasarea.
După ce aceștia au depășit sa de deplasare, nemaifiind angajați alți pietoni în traversare, inculpatul a repus autovehiculul în mișcare, însă în acel moment, deși semaforul pentru pietoni indica deja culoarea roșie, victima Gap ătruns pe de deplasare a autocisternei conduse de inculpat în pas grăbit, alergând dinspre partea spre dreapta. Din cauza stării de ebrietate în care se afla, victima s- dezechilibrat și a căzut, fiind prins sub din stânga-spate a autocisternei, accidentul fiind soldat cu decesul acesteia.
Starea de fapt astfel cum a fost expusă mai sus, s-a probat cu întreg ansamblul probator administrat pe parcursul procesului penal, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raportul de constatare medico-legală autopsie, raport de expertiză tehnică și completare la raportul de expertiză tehnică, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
Având în vedere cele mai sus reținute, tribunalul a constatat că este fondată critica formulată de inculpat în cuprinsul motivelor de apel, în sensul că nu i se poate reține o culpă în producerea accidentului de circulație, având în vedere dispoz.art.72 alin.4 din OUG 195/2002, modificată în 2006 aplicabil conform art.13 Cod penal, privind legea penală mai favorabilă.
Astfel, vinovăția conducătorului auto ar putea fi reținută numai dacă s-ar stabili că acesta a încălcat o regulă privind circulația pe drumurile publice și între această încălcare și decesul victimei se stabilește existența raportului de cauzalitate.
Pentru a constata culpa concurentă a inculpatului, instanța de fond a reținut faptul că inculpatul nu manifestat atenția necesară la volan, astfel că nu a observat victima aflată în traversare pe marcajul pietonal și nu i-a acordat prioritate de trecere, încălcând astfel dispozițiile din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, respectiv dispoz.art.1 și 180 alin.7 din același regulament.
Ori, având în vedere situația de fapt, astfel cum a fost prezentată mai sus, tribunalul a constatat că inculpatul nu a încălcat dispoz.art.1 și 180 alin.7 din Regulamentul de aplicare a OUG195/2002, dat fiind faptul că inculpatul a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare, iar martorii oculari și au arătat în mod constant în declarațiile date la urmărirea penală și instanța de fond faptul că s-au angajat în traversarea străzii din partea dreaptă spre stânga, pe marcajul pietonal în momentul în care semaforul indica culoarea, însă când încă se aflau pe de deplasare a inculpatului, culoarea semaforului s-a schimbat în roșu, situație în care inculpatul le- acordat prioritate, solicitând să continue traversarea, martorii au continuat să traverseze întâlnindu-se la axul străzii cu victima care se angajase în traversare din sens opus în pas grăbit, precipitat, martorii apreciind că victima s-ar fi angajat în traversare când semaforul indica deja culoarea roșie, dat fiind faptul că vehiculele din sens opus se puseseră deja în mișcare.
Declarațiile acestor martori se coroborează cu declarațiile inculpatului, parțial cu raportul de expertiză tehnică efectuată la urmărirea penală în care se arată că accidentul de circulație ar fi putut fi evitat de victimă dacă observa culoarea roșie a semaforului și se înainte de a pătrunde pe de deplasare a autocisternei (fila 52 dosar urmărire penală) și cu completarea la raportul de expertiză tehnică (fila 58-59 dosar de urmărire penală) în care se arată că victima a fost prinsă sub din stânga spate a autocisternei, ca urmare a căderii acesteia victima fiind în stare de ebrietate.
În consecință, având în vedere cele de mai sus, tribunalul a constatat că accidentul de circulație soldat cu decesul victimei s-a datorat culpei exclusive a acesteia, care s-a angajat în traversarea pe sensul de mers al inculpatului în mod precipitat și a căzut sub din stânga spate a autocisternei datorită stării de ebrietate în care s- aflat, culpa concurentă a inculpatului neputând fi reținută, întrucât acesta nu a încălcat nici o regulă de circulație.
Față de cele mai sus reținute și având în vedere și dispoz. art.72 alin.4 din Regulamentul de aplicare a OUG195/2002 modificată prin Legea nr.6/09.01.2007 aplicabil conform dispoz.art.13 Cod penal, conform căruia - pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării la culoarea roșie a semaforului destinat acestora poartă întreaga răspundere a accidentării lor -, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.2 Cod penal, inculpatul neavând culpă în producerea accidentului rutier, întrucât nu încălcat nici regulă de circulație, iar culpa a aparținut în exclusivitate victimei, așa cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, invocând incidența art. 3859pct. 18 C.P.P. în sensul că soluția de achitare s-a datorat unei grave erori în aprecierea probelor reținute în dovedirea situației de fapt, astfel: s-a arătat că atât victima cât și martorii s-au angajat în traversare pe culoarea a semaforului, din sensuri opuse, culoarea semaforului schimbându-se în timp ce acești pietoni se aflau în deplasare pe marcajul pietonal, însă inculpatul, anterior efectuării virajului la dreapta, s-a asigurat numai din partea dreaptă, iar nu și din partea, și, în aceste condiții, nu a observat prezența victimei, punând în mișcare autovehiculul și producând accidentarea letală a acesteia.
S-au invocat dovezi constând în depozițiile celor doi martori, măsurătorile efectuate la locul faptei, constatările expertului tehnic și declarațiile inculpatului, concluzionându-se că inculpatul nu a urmărit dacă pietonii cărora le-a asigurat prioritate au încheiat traversarea și, în aceste condiții, nu au observat prezența victimei, determinând accidentarea acesteia, întrucât a pus în mișcare autovehiculul când victima se afla la o distanță de circa 0,90 metri de spate a camionului, fără a-i lăsa posibilitatea de evitare a accidentării.
Față de acestea, s-a solicitat casarea deciziei și menținerea soluției de condamnare dispusă de prima instanță.
Analizând recursul promovat în cauză, se reține:
Stabilirea vinovăției inculpatului dedus judecății pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă. astfel cum este reglementată de art. 178 alin. 2 Cod Penal, necesită verificarea conținutului obligațiilor care reveneau atât conducătorului auto, cât și victimei, în calitate de participanți la trafic, alături de stabilirea modului în care aceste obligații au fost respectate.
Probatoriul administrat în cauză (procesul-verbal de cercetare la fața locului - filele 5 - 13 în dosarul de urmărire penală, însoțit de planșe foto și schița locului faptei și raportul de expertiză tehnică nr. 3302/21 decembrie 2005 - filele 44 - 54 dosar urmărire penală, completat la 25 ianuarie 2006, conform adresei nr. 159/25 ianuarie 2006), relevă faptul că locul accidentului rutier este reprezentat de intersecția străzilor Bulevardul - strada - -, de pe raza municipiului C, autovehiculul condus de inculpat (autocisterna marca R) circulând pe Bulevardul - și efectuând o manevră de viraj dreapta pe strada - -, intersecția fiind prevăzută cu semafoare atât pentru vehicule cât și pentru pietoni; de asemenea, se constată că semaforul pentru vehicule de pe B-dul - era însoțit de lămpi cu lumină intermitentă de culoare, care permitea virajul la dreapta vehiculelor ce urmau să se angajeze pe strada - -.
Față de caracteristicile acestei semaforizări a intersecției, se reține că erau incidente în speță, din prisma obligațiilor conducătorilor de vehicule, dispozițiile art. 59 alin. 4 din nr.OUG 195/2002 care prevede că " când un semafor cu trei culori are o lumină intermitentă suplimentară. aprinderea acesteia semnifică permisiunea pentru vehicule de a-și continua drumul în direcția indicată de săgeată, indiferent de culoarea semaforului electric, cu condiția acordării priorității de trecere vehiculelor și pietonilor care au drept de circulație".
Astfel, se reține că manevra viraj dreapta efectuată de conducătorul auto îl exonerează de răspunderea accidentelor rutiere produse, numai dacă în speță există dovada că a acordat prioritate de trecere pietonilor care aveau drept de circulație, prin această sintagmă înțelegând toți pietonii angajați în traversarea străzii - -, iar nu doar pietonii care traversau strada din dreapta către stânga.
Ori, în speță, se constată că singurii martori oculari sunt martorii și care, în declarațiile date în cursul judecății în primă instanță, în primul ciclu procesual, la 09 noiembrie 2006 și respectiv 07 decembrie 2006 (filele 18 și 28 în dosarul nr. 2928/P/2006), relatează că s-au angajat în traversarea străzii de la dreapta către stânga, pe culoarea a semaforului, inculpatul acordându-le prioritate de trecere, iar când au încheiat traversarea, pe partea cealaltă a străzii, semaforul afișa culoarea roșie; aceiași martori au relatat că au întâlnit pe victimă în apropierea axului străzii, deoarece victima traversa pe același marcaj pietonal, din sens opus, de la stânga spre dreapta.
Se reține că, la sfârșitul declarației, martorul face o apreciere, în sensul că "apreciez că victima a traversat strada pe culoarea roșie, pentru că nici eu nu am apucat să traversez pe ", afirmație care a fost reținută de către instanța de apel ca esențială în a constata că victima Gaî nceput traversarea pe marcajul pietonal la culoarea roșie a semaforului.
Această concluzie este contrazisă însă de restul probelor administrat, respectiv împrejurările de fapt relatate de martori care, în conformitate cu dispozițiile art. 78 și 86 C.P.P. nu sunt chemați să facă aprecieri personale, ci doar să descrie faptele pe care le-au observat personal, aprecierea probelor fiind atributul exclusiv al instanțelor judecătorești.
Se reține astfel că martorii au indicat faptul traversării marcajului pietonal pe culoarea a semaforului și faptul întâlnirii victimei aproape de axul drumului, precum și faptul culorii roșii a semaforului în momentul când martorii au ajuns pe partea opusă a străzii, în sensul lor de traversare; de asemenea, inculpatul, în mod constant a declarat că a observat pe cei doi martori angajați în traversare pe marcajul pietonal, precum și momentul în care aceștia au fost surprinși de culoarea roșie, inculpatul acordându-le prioritate de trecere și "urmărindu-i din dreapta spre stânga" (fila 19 în dosar nr- - declarația din faza de apel, de la 30 ianuarie 2008), după care s-a angajat în efectuarea virajului la dreapta.
Ori, din conținutul declarațiilor inculpatului se reține că acesta s-a asigurat numai din partea dreaptă, iar nu și din partea, în acest ultim caz, dacă și-ar fi îndeplinit obligația de a se asigura, având posibilitatea obiectivă, față de gabaritul autocisternei pe care conducea și înălțimea de la sol a cabinei, de a observa și prezența victimei angajată pe trecerea de pietoni.
Apărarea invocată de inculpat, în sensul că victima s-a angajat în traversarea străzii după ce autocamionul era pus în mișcare, în efectuarea virajului dreapta, nu poate fi reținută pentru două argumente: pe de o parte, martorii și-ar fi încheiat traversarea anterior deplasării autocamionului, cât timp atât martorii cât și inculpatul declară că li s-a acordat prioritate, fiind surprinși de culoarea roșie a semaforului în timpul traversării, ceea ce făcea imposibilă întâlnirea dintre martori și victimă aproape de axul drumului; pe de altă parte, vârsta și starea psihofizică a victimei (persoană de 66 de ani, cu o alcoolemie de 0,90 gr.%o), ar fi împiedicat pe aceasta să parcurgă marcajul pietonal în lungime de 9,5 metri într-un segment de timp egal cu acela în care autocamionul a parcurs distanța de 4,50 metri (distanța între din spate stânga și marginea trotuarului de unde a început deplasarea autocamionului staționat pentru acordarea priorității), pentru a fi posibil impactul victimei cu autocamionul - spate stânga, pentru ipoteza în care victima a pătruns pe marcajul pietonal la culoarea roșie a semaforului, după ce autocamionul se angajase în manevra de viraj.
Reținând astfel împrejurarea că victima și martorii s-au angajat în traversarea marcajului pietonal pe culoarea a semaforului, fiind surprinși în traversare, aproape de axul drumului (momentul întâlnirii) de schimbarea culorii din în roșu, precum și faptul că inculpatul s-a asigurat la efectuarea virajului numai din partea dreaptă, iar nu și din partea, se constată că accidentul rutier s-a produs din culpa comună a inculpatului și a victimei.
În aceste sens, se reține că existența culpei inculpatului este determinată de conținutul art. 72 alin. 4 din nr.OUG 195/2002, conform căruia este apărat de răspundere penală conducătorul auto care a accidentat un pieton aflat în traversarea străzii la culoarea roșie a semaforului, ca urmare a culpei exclusive a pietonului, numai dacă acel conducător auto "a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector".
Aceste prevederi trebuie coroborate în speță cu dispozițiile art. 59 alin. 4 indicate anterior, urmând a fi interpretate în sensul că inexistența culpei inculpatului ar fi fost incidentă numai dacă acesta ar fi probat că și-a îndeplinit obligația de acordare a priorității de trecere tuturor pietonilor care aveau drept de circulație în acel sector de drum, implicit și victimei aflată în traversarea străzii pe marcaj pietonal.
Ori, din toate piesele dosarului, inclusiv din declarațiile inculpatului, rezultă că acesta s-a asigurat numai din partea dreaptă, observând numai prezența martorilor angajați în traversare, pe care "i-a urmărit numai până când au trecut de autocamion" (declarația din 30 ianuarie 2008), fără a se asigura și din partea, unde se afla victima.
Sub aspectul culpei victimei, se reține încălcarea dispozițiilor art. 72 alin. 2 din nr.OUG 195/2002, întrucât aceasta, deși s-a angajat în traversarea drumului public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, a fost surprinsă de schimbarea culorii semaforului înainte ca traversarea să se fi terminat și, astfel, a contribuit la producerea impactului cu autocamionul.
Față de considerentele de mai sus, se reține că recursul promovat de Parchet este fondat, urmând ca, în conformitate cu prevederile art. 38515pct. 2 lit. a coroborat C.P.P. cu art. 3859pct. 18 C.P.P. să fie admis, să se casaze decizia și să fie menținută hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică, sub aspectul condamnării inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 - 83 Cod Penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2
Cod PenalVăzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.P.P. raportat la art. 191 alin. 1 C.P.P.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva deciziei penale nr.27 din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Casează decizia.
Menține sentința penală nr. 590/15.02.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
Obligă intimatul-inculpat la plata a 120 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 mai 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.MM
Dact. 3 ex./PS() 10 iunie 2008
15 mai 2008
- Administrația Finanțelor Publice Mediaș județul Sibiu a încasa de la inc. suma de 160 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Mihai Marin, Onița
