Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 1229/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-- 26.11.2009

DECIZIA PENALĂ NR.1229/

Ședința publică din data de 17.12.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva deciziei penale nr.279/A din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul intimat G, lipsind partea vătămată intimată.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Procurorul sintetizează oral motivele de recurs formulate în scris, apreciind soluțiile pronunțate ca nelegale în ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei cu care a fost sesizată instanța prin rechizitoriu, din art. 239 alin. 2 Cod penal în art. 180 alin. 2 Cod penal, întrucât în momentul săvârșirii infracțiunii, partea vătămată avea calitatea de funcționar public în sensul art. 147 Cod penal și se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu stabilite de primar. Solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor atacate și în rejudecarea cauzei, pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal, la o pedeapsă corect individualizată avându-se în vedere prevederile art. 72 Cod penal.

Inculpatul intimat, luând cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de parchet ca nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr.842 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-,în baza art. 180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 63 cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, ns. la 16.10.1946 în loc. jud. T, cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în com., sat nr. 57. în com, sat nr. 51 jud. A, CNP -, la:

-2000 lei amendă penală pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 63¹cod penal.

S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată, domiciliată în loc. nr. 97, jud. A și a fost obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 1000 lei daune morale.

Au fost respinse restul pretențiilor.

Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 24.10.2007, partea vătămată s-a deplasat în localitatea, sat aparținător comunei pentru a supraveghea modul în care se efectuau lucrările de betonare a trotuarelor acestei localități de către o echipă de muncitori și calitatea execuției lucrării precum și prezența muncitorilor. La fața locului, partea vătămată s-a întâlnit și a discutat cu martorii, administratorul societății de construcții și, moment în care, în jurul orei 17,00 fost interpelat de către inculpatul G, acesta exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul de efectuare a lucrărilor supravegheate de partea vătămată, proferând totodată injurii la adresa acestuia.

de faptul că nu i- răspuns, a ridicat de jos un băț și cu acesta l-a lovit pe, o singură dată în zona capului, partea vătămată suferind leziuni atât la nivelul arcadei sprâncenoase dreapta cât și pe fața dorsală a antebrațului drept, cu ajutorul căruia partea vătămată a încercat să se apere de lovitura exercitată asupra sa.

În momentul imediat următor au intervenit martorii și, primul luându-i bățul din mână lui G, iar cel de al doilea interpunându-se între cele două părți, conflictul fiind astfel aplanat.

În urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr. 1049/A/26.10.2007.

Partea vătămată, prin înscrisul depus la primul termen de judecată, a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 15000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului nepatrimonial sub forma daunelor morale care în opinia sa, justifică antrenarea răspunderii civile a inculpatului.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, dar a arătat că partea vătămată nu avea nici o dispoziție scrisă din partea primarului comunei cu privire la verificarea și supravegherea lucrărilor de amenajare a trotuarelor din localitatea.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei inculpatului, instanța a avut în vedere următoarele dispoziții legale: art. 239 alin. 2 Cod penal; art. 147 din Cod penal, art.66 din Legea nr. 215/2001 a Administrației Locale și Legea nr. 188/1999 cu privire la Statutul funcționarului public. Din analiza textelor de lege instanța a constat că nu avea calitate de funcționar public în condițiile Legii nr. 188/1999 deoarece contractul său de muncă era pe perioadă determinată, iar prin dispozițiile art. 6 lit. b din aceeași lege, funcția de consilier personal al primarului este exceptată de la reglementările acestui act normativ.

Totodată prima instanță a concluzionat că prerogativele funcției de consilier personal al primarului nu implică exercițiul autorității de stat deoarece acesta nu poate exercita în nume propriu acte de control ori să aplice sancțiuni. Faptul că, prin fișa postului s-a stabilit că domnul poate urmări la cererea primarului modul în care se execută lucrările angajate de primărie, urmând a sesiza neregulile constatate întăresc afirmațiile anterioare, respectiv faptul că partea vătămată nu putea, în virtutea competențelor funcției, să ia vreo măsură în legătură cu aceste lucrări. El putea doar să comunice primarului aspectele constatate urmând ca primarul să ia măsurile pe care le considera necesare.

În consecință, instanța a constat că potrivit dispozițiilor legale enunțate și în conformitate cu fișa postului, partea vătămată nu îndeplinea o funcție reglementată de Legea nr.188/1999 și nici nu avea prerogative care să implice exercițiul autorității de stat.

Analizând starea de fapt reținută, instanța a reținut că faptele inculpatului care a aplicat o lovitură în zona capului părții vătămate cu un băț, cauzându-i acesteia mai multe leziuni la nivelul arcadei sprâncenoase dreapta și pe antebrațul drept, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută de art 239 alin. 2 Cod penal ca urmare a lipsei calității de funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Faptele inculpatului, așa cum au fost reținute de instanță, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 al. 2 Cod penal, astfel că instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele legale ale pedepselor, gradul de pericol social concret al faptei, precum și persoana inculpatului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la inculpatul G, s-a reținut că acesta este consilier local al comunei, are 63 ani și nu are antecedente penale și l-a condamnat la o pedeapsă de 2000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța având în vedere leziunile suferite, modul cum acestea au fost cauzate, precum și perioada de recuperare, a apreciat că partea vătămată a suferit o traumă psihică ce impune o reparație morală, constând într-o sumă de bani, însă instanța a apreciat că suma de 1000 lei este o reparație morală suficientă. Alocarea unei sume mai mari cu titlu de daune morale a fost apreciată de instanță ca o posibilă îmbogățire fără justă cauză.

Împotriva sentinței sus menționate a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad care a criticat sentința pentru nelegalitate. În motivare s-a arătat că în mod greșit s-a efectuat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj prevăzută de art.239 Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 Cod penal. S-a arătat că greșit prima instanță a apreciat că partea vătămată nu are caracterul de funcționar public în raport de Legea nr.188/1999 în condițiile în care calitatea acestuia se apreciază în raport de art.147 Cod penal. Cu privire la exercițiul autorității de stat s-a arătat că potrivit fișei postului, funcția de consilier personal al primarului implica exercițiul autorității de stat primarul delegând unele atribuții ale sale consilierului personal.

Prin decizia penală nr. 279/A din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-, apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat din considerentele deciziei rezultând că în mod corect prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, părții vătămate nefiindu-i aplicabile dispozițiile codului penal privind funcționarul public, întrucât la momentul săvârșirii faptei de către inculpat, aceasta nu exercita o atribuție ce implica exercițiul autorității de stat.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, reiterând motivele de apel.

Recursul nu este fondat.

Probele administrate în cauză dovedesc faptul că partea vătămată - consilier personal al primarului comunei, nu avea prin fișa postului atribuții care-i confereau putere de decizie, această putere trebuind să-i fie delegată în fiecare caz particular, de către primar.

Fapta inculpatului vizează exercitarea de către consilierul primarului - parte vătămată- a acelei atribuții de executare a unor lucrări, angajată de Primăria comunei, prin contract, având datoria să sesizeze orice abateri de la modul de execuție al acestora. Așadar, în mod corect cele două instanțe au reținut că doar în anumite situații și numai prin delegare de către primar, consilierul personal reprezintă autoritatea publică, situație care în cauza dedusă spre soluționare, nu există.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 385¹⁵alin.1, pct. 1, lit.b Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat, iar în temeiul prevederilor art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD împotriva deciziei penale nr.279/A/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 17.12.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 05.01.2010

Tehnored.

2ex/12.01.2010

Prima inst. - Jud.

Inst. apel., - Trib.