Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 14/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROM I
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 14
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
Grefier- - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul, fiul lui și, născut la 14.12.1970, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 225 din 13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr. 170 din 19.07.2007 pronunțată de Judecătoria Găești, prin care, în baza art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplic.art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a, teza II, b, e Cod penal pe perioada de la rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 182 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic.art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 alin. 1, lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a, teza II, b, e Cod penal, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplic.art. 33 lit.a Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a, teza II, b,e Cod penal pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a, teza II lit. b și e Cod penal pe perioada de la rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei, perioada arestului preventiv începând cu data de 31.03.2007.
În baza art. 346 Cod procedură penală s-a luat act că partea vătămată nu s-a constitut parte civilă, iar partea vătămată a renunțat la pretențiile solicitate.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 rap. la art. 346 Cod procedură penală a fost obligat inculaptul la plat sumei de 547,11 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare precum și la plata dobânzii legale pe perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței penale și data plății debitului, parte civilă fiind Spitalul Clinic de Urgență
În baza art. 189, art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 265 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului D, lipsind: intimatul parte vătămată, și intimata parte civilă Spitalul Clinic de Urgență
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită să se ia act de retragerea recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 225 din 13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr. 170 din 19.07.2007 pronunțată de Judecătoria Găești.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 225 din 13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr. 170 din 19.07.2007 pronunțată de Judecătoria Găești.
De asemenea, susține motivele de recurs depuse la dosar, arătând că hotărârea pronunțată este netemeinică întrucât tribunalul a aplicat în mod greșit criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal. Nu s-a avut în vedere împrejurarea că inculpatul este recidivist.
pedepsei s-a realizat în mod greșit s-a făcut avându-se în vedere numărui mic de zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată a suferit o cicatrice postraumatică de circa 8 cm. și i s-a alterat înfățișarea fizică a feței.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 225 din 13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond menținerea hotărârii instanței de fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Arată că partea civilă nu s-a constituit parte civilă și că inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită. Consideră pedepasa de 6 ani aplicată de instanța de fond ca fiind exagerat de mare, iar instanța de apel a redus-o, față de împrejurarea că leziunea produsă fost în zona feței, dar nu a avut consecințe grave la nivelul cutiei craniene.
Apreciază că instanța de apel a dat eficiență criteriilor de individualizare a pedepselor.
De asemenea, solicită să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă fapta și solicită să se ia act de retragerea recursului său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată;
Prin sentința penală nr. 1057 din 19.07.2007 pronunțată de Judecătoria Găeștia dispus condamnarea inculpatului, la pedepsele de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, 4 ani închisoare pentru infracțiunea de ultraj, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și 3 ani închisoare pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, după aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume de 6 ani închisoare.
Conform art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și e Cod penal.
Conform art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada executată, de la 31.03.2007, la zi.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate și de plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în seara zilei de 13.12.2006, inculpatul se afla într-un local public, în evidentă stare de ebrietate. La un moment dat a avut o altercație cu o persoană aflată la masa părții vătămate.
Aceasta a intervenit încercând să aplaneze conflictul celor doi, însă inculpatul deranjat de "amestecul" părții vătămate a început să facă scandal, și manifestându-se violent a distrus mese și scaune, iar cu ciobul unei sticle de bere a lovit-o pe partea vătămată în zona feței, creându-i o leziune care a necesitat internarea la Spitalul Clinic de Urgență B- Secția chirurgie plastică.
Faptul că partea vătămată a rămas cu o cicatrice ce nu se mai poate vindeca a fost apreciat ca fiind elementul constitutiv al infracțiunii de vătămare corporală gravă, datorită consecințelor ireversibile, ce constituie sluțirea produsă de lovitura aplicată de inculpat.
A mai reținut prima instanță că scandalul provocat de inculpat a determinat indignarea și părăsirea de către consumatori a localului respectiv, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, iar la plecare inculpatul a spart cu o piatră parbrizul autoturismului părții vătămate, crezând că aparține unuia din membrii grupului aflat la masa părții vătămate, ceea ce constituie infracțiunea de distrugere.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o pentru individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, susținând că acestea sunt excesive.
Prin decizia penală nr. 225 din 13.11.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul inculpatului și desființând în parte sentința a redus pedepsele aplicate inculpatului pentru vătămare corporală gravă la 1 an închisoare pentru infracțiunea prev de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplic.art. 37 lit. b Cod penal, la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplic.art. 37 lit.b Cod penal și la 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, stabilind spre executare pedeapsa finală de 2 ani închisoare.
Totodată, s-au limitat pedepsele accesorii aplicate inculpatului la disp. art. 64 lit. a și b Cod penal.
În motivarea deciziei, tribunalul a reținut că vinovăția inculpatului a fost dovedită cu probele administrate pentru toate cele trei infracțiuni menționate în rechizitoriu, apreciindu-se că, chiar dacă inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, scopul preventiv-educativ al pedepselor poate fi atins și prin sancțiuni mai mici, cu atât mai mult cu cât consecințele celor trei infracțiuni sunt relativ reduse: (7-8 zile îngrijiri medicale pentru partea vătămată, care a renunțat la cererea de despăgubiri, valoarea redusă a prejudiciului cauzat prin distrugerea parprizului, respectiv 240 lei pentru care partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă).
Referitor la pedepsele accesorii aplicate inculpatului, instanța de control judiciar a apreciat că în cauză nu se impune și aplicarea art. 64 lit. e Cod penal, având în vedere persoana inculpatului și infracțiunile deduse judecății.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul Parchetului se susține că instanța de control judiciar a aplicat greșit criteriile generale de individualizare judiciară și că se impune menținerea sentinței primei instanțe.
Inculpatul nu și-a motivat recursul, iar în fața Curții a precizat că înțelege să și-l retragă, solicitând să se ia act de această împrejurare.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor din recursul Parchetului dar și din oficiu, sub aspectul cazurilor de casare prev. de disp. art. 3859alin. 2 și 3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul nefondat, pentru următoarele motive:
Nu există dubii cu privire la vinovăția inculpatului pentru cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa, aspect necontestat de altfel, iar în privința încadrării juridice a faptelor nu există temei pentru modificări.
În opinia Curții, decizia tribunalului este aceea prin care s-a făcut o justă aplicare a criteriilor privind individualizarea judiciară a pedepsei, consacrate de prevederile art. 72 Cod penal.
Acest aspect este motivat de altfel convingător de instanța de control judiciar, care s-a preocupat de stabilirea concretă a gravității faptelor deduse judecății.
Consecințele efective ale acestora și la care tribunalul se referă pe larg, nu puteau, în mod evident, conduce la aplicarea unei pedepse rezultante de 6 ani închisoare.
Faptul că ecoul infracțiunilor săvârșite de inculpat nu a determinat o indignare atât de puternică din partea celor participanți la conflict și nici urmări patrimoniale deosebite, este dovedit și împrejurarea că părțile vătămate fie nu s-au constituit de la început părți civile, fie au renunțat pe parcurs la pretențiile lor.
Apreciind în mod corect toate aceste aspecte, instanța de control judiciar a pronunțat o decizie legală și temeinică, ceea ce va conduce, în consecință, la respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, conform art. 38515pct. 1 lit. b, Cod procedură penală.
Față de considerentele expuse anterior, Curtea prin decizie, va lua act de retragerea recursului inculpatului.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița împotriva deciziei penale nr. 225 din 13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr. 170 din 19.07.2007 pronunțată de Judecătoria Găești privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la 14.12.1970, deținut în Penitenciarul Mărgineni.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul.
Obligă recurentul inculpat la 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex/12.02.2008
f- Judecătoria Găești
-
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu
