Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 196/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 196/
Ședința publică din 17 Martie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu dr.-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-au luat în examinare, recursurile penale declarate de inculpații domiciliat în comuna, satul, județul D și, domiciliat în comuna, satul, județul D, împotriva deciziei penale nr.248 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
A fost înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod proceură penală
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-au luat în discuție actele și lucrările dosarului, precum și susținerile părților, așa cum au fost consemnate în încheierea din 3 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, fiind amânată pronunțarea la 10 martie 2009 și 17 martie 2009, când, în urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr.299 din 30.10.2007 a Judecătoriei Costești, s-a dispus:
În temeiul art.334 pr.pen. schimbarea încadrării juridice dată faptelor penale reținute în sarcina celor trei inculpați din infracțiunea prev.de art.239 al.2 și 3 în Cod Penal infracțiunea prev.de art. 239 al.2
Cod PenalÎn temeiul art. 20 raportat Cod Penal la art. 211 al.2 lit. b) și alin.21 lit. a) cu Cod Penal aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, la 4 ani închisoare.
În temeiul art. 20 raportat Cod Penal la art. 211 al.2 lit. b) și alin 21 lit. a) Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, la 3 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art. 20 raportat Cod Penal la art. 211 al.2 lit. b) și alin.21 lit. a) Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, la 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 239 al.2 cu Cod Penal aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În temeiul art. 239 al. 2 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În temeiul art.11 pct. 2 lit. a) pr.pen. raportat la art. 10 lit. c) C.P.P. a achitat pe inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. de art. 239 alin.2
Cod PenalÎn temeiul art. 33 lit. a) coroborat Cod Penal cu art. 34 lit. b) s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 86/4 a Cod Penal fost revocată suspendarea sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1/09.01.2006 a Judecătoriei Topoloveni, definitivă prin neapelare la 01.02.2006, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare alăturat pedepsei rezultante de 4 ani stabilită prin prezenta, inculpatul având de executat în totalitate o pedeapsă de 7 ani închisoare, în condițiile art. 57 Cod Penal
În temeiul art. 71 alin.2 Cod Penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b) pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii, dispusă prin ordonanța din 06.06.2006, și a arestului preventiv, dispusă prin încheierea nr. 1027/2006 pronunțată la data de 07.06.2006 de Judecătoria Costești, începând cu data de 06.06.2006 până la data de 05.07.2006.
În temeiul art. 33 lit. a) coroborat Cod Penal cu art. 34 lit. b) Cod Penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare în condițiile art. 57
Cod PenalÎn temeiul art. 71 alin.2 Cod Penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b) pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei rezultante durata reținerii și a arestului preventiv, de 30 de zile, începând cu 06.06.2006 și până la 05.07.2006 inclusiv.
În temeiul art. 86/1 a Cod Penal fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1
Cod PenalÎn temeiul art. 86/3 a Cod Penal fost obligă inculpatul să se supună pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere: a) - să se prezinte în lunile impare ( ianuarie, martie, mai, iulie, septembrie, noiembrie) în prima zi lucrătoare a lunii respective, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș: b)- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c)- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d)- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 356.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 14, 15 și 346.pr.pen. raportat la art. 998 cod civil și 1003 Cod Civil, au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile și și cu obligarea inculpaților și, în solidar, la plata sumelor de 1000 lei către partea civilă și 1300 lei către partea civilă.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 pr.pen. au fost obligați inculpații la plata sumelor de câte 250 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 31 mai 2006 inculpații, și au încercat să sustragă produs petrolier de la nr.10 de pe raza comunei C M, județul Fiind surprinși de organele de poliție, inculpații și au aplicat părților vătămate și mai multe lovituri cu scopul de a-și asigura scăparea.
În urma loviturilor primite părțile vătămate au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile și respectiv 11-12 zile de îngrijiri medicale.
S-a apreciat că faptele săvârșite de inculpații și constituie infracțiunile prev. de art.20 rap.la art.211 alin.2 lit."b", alin.21lit."a" și art.239 alin.2, pentru primul inculpat, cu aplic art.37 lit."a", iar fapta săvârșită de inculpatul constituie infracțiunea prev, de art.239 alin.2, texte legale în baza cărora s-a dispus condamnarea.
La stabilirea și individualizarea pedepselor au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 în raport de care s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei penale, prev. de art.52, poate fi realizat prin condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii cu executare în condiții de penitenciar, conform art. 57 și 71 pentru inculpații și și cu suspendare sub supraveghere conform art. 861și urm. pentru inculpatul.
Întrucât primii doi inculpați au săvârșit câte două infracțiuni înainte de a fi condamnați definitiv pentru vreuna dintre ele, cu privire la aceștia au fost aplicate dispozițiile art.33 și 34
De asemenea, s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunile în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1/09 ianuarie 2006 Judecătoriei Topoloveni, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. Întrucât inculpatul a săvârșit noile infracțiuni în interiorul termenului de încercare, în baza art. 864s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere pentru această pedeapsă și executarea ei alăturat de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a apreciat că pretențiile părților vătămate constituite părți civile sunt fondate pentru sumele de 1.000 lei și respectiv 1.300 lei
Ca urmare, în baza art.14 și 346 proc.pen. rap.la art.998 civ. inculpații și au fost obligați la plata acestor sume către părțile civile și.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești, inculpații și părțile civile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului declarat de Parchet se arată că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 239 alin.2 deoarece din probele administrate în cauză rezultă că și acesta a lovit părțile vătămate cu un ciomag.
De asemenea, în raport de gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpatul se impunea ca pedeapsa rezultantă aplicată acestuia să fie executată în condiții de penitenciar.
În motivarea apelurilor declarat de părțile civile s-a solicitat condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.2 și majorarea cuantumului daunelor morale la care inculpații au fost obligați.
În motivarea apelului declarat de inculpatul s-a solicitat achitarea pentru infracțiunea de ultraj prev. de art.239 alin.2 deoarece fapta nu există și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.20 rap.la art.211 alin.2 lit."b" și alin.21lit."a" în infracțiunea de tentativă de furt calificat
De asemenea, s-a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante și coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
În motivarea apelului declarat de inculpatul se solicită achitarea pentru infracțiunea de ultraj deoarece nu le-a lovit pe părțile vătămate și reducerea pedepsei aplicate pentru cealaltă infracțiune, cu suspendarea condiționată a executării.
În motivarea apelului declarat de inculpatul se arată că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de tâlhărie în infracțiunea de tentativă de furt calificat prev.de art.20 rap.la art.208, 209 lit."a","g" comb. cu art.209 alin.3 lit."a"
Prin decizia penală nr.248 din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Argeșaa dmis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești și de părțile civile, domiciliat în comuna S, Județul A și, domiciliat în P, str. - D, bloc 44,. A,.2, Județul A, a desființat în parte sentința în sensul că a înlăturat achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 239 alin. 2.Cod Penal, precum și aplicarea față de acest inculpat a dispozițiilor art. 86/1 și următoarele cu Cod Penal toate consecințele.
În baza art. 239 alin. 2.Cod Penal a condamnat pe inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art. 33, 34.Cod Penal a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată prin sentința apelată pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și alin.2/1 lit. a și Cod Penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare în condițiile art. 57 și 71.
Cod PenalA înlăturat obligarea inculpaților și la daune morale de 1.000 lei către partea civilă și 1.300 lei către partea civilă.
În baza art. 14 și 346.C.P.P. rap. la art. 598. civ. a obligat în solidar pe cei trei inculpați să plătească părților civile câte 2.000 lei daune morale.
A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații, și, obligând pe inculpați la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpații și și la câte 100 lei reprezentând onorariu de avocați din oficiu.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în seara zilei de 31 mai 2006, inculpații, și au încercat să sustragă produs petrolier de la nr.10 de pe raza comunei C M, județul A, dar fiind surprinși de organele de poliție le-au aplicat acestora mai multe lovituri cu scopul de a-și asigura scăparea.
Ca urmare, cei trei inculpați au săvârșit infracțiunile de ultraj și tentativă de tâlhărie prev. de art.239 alin.2 și art.20 rap.la art.211 alin.2 lit."b", alin.21lit."a"
Instanța de fond a reținut în mod netemeinic că inculpatul nu ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art. 239 alin.2, deoarece aceasta rezultă din declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile celorlalți doi inculpați și cu depoziția martorului ocular.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite de inculpatul, persoana acestuia și comportarea nesinceră manifestată în cursul procesului penal s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei penale, prev. de art.52, poate fi realizat prin condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare în condiții de penitenciar, conform art.57 și 71, urmând a fi înlăturată aplicarea dispozițiilor art.861și urm. cu toate consecințele.
Cu privire la apelurile părților civile, acestea sunt fondate în sensul că se impune majorarea cuantumului daunelor morale, având în vedere consecințele infracțiunilor și dimensiunea prejudiciului moral suferit prin faptul că au fost agresați în timp ce-și exercitau atribuțiile de serviciu. Este de precizat că daunele morale vor fi suportate în solidar de cei trei inculpați.
În legătură cu apelurile inculpaților, acestea sunt nefondate pentru următoarele motive:
Încadrarea juridică dată faptelor este cea corectă având în vedere că din întregul ansamblu probator administrat în cauză rezultă că inculpații s-au deplasat pentru a sustrage produs petrolier și fiind surprinși de cei doi agenți de poliție, pentru a-și asigura scăparea, le-au aplicat mai multe lovituri, cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile și respectiv 11-12 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, față de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, de persoana inculpaților și de statutul de recidivist al inculpatului se impune ca pedepsele aplicate să fie executate în stare de detenție, pentru aceleași motive neputând fi reținute circumstanțe atenuante judiciare.
În recursul promovat împotriva deciziei instanței de apel inculpații au susținut critici vizând atât legalitatea cât și temeinicia acestei, după cum urmează:
1.- Inculpatul prin apărător a arătat că fapta de ultraj reținută în sarcina sa, nu există, impunându-se achitarea conform art.10 lit.a Cod procedură penală și de asemenea, nu se poate susține nici existența infracțiunii de tâlhărie, fiind vorba de tentativă la furt calificat.
În sprijinul acestei opinii inculpatul a arătat că fiind noapte și polițiștii îmbrăcați civil, nu și-a dat seama că sunt agenți de poliție și nici nu a auzit somația acestora, în cele din urmă neexistând nici un fel de dovezi care să ateste agresiunea fizică îndreptată împotriva lor.
În al doilea rând, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante și individualizarea pedepsei aplicate în varianta suspendării sub supraveghere.
2.- In al doilea rând inculpatul a invocat motivele de casare prev. de art.385/9 pct.9, 10, 17 și 18 Cod procedură penală, respectiv faptul că motivarea hotărârii contrazice dispozitivul acesteia sau nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate, ori în legătură cu o cerere esențială care este de natură să influențeze soluția procesului, faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, în cele din urmă s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Argumentând fiecare motiv de recurs, inculpatul arată că decizia atacată reține eronat că prima instanță a apreciat faptele inculpatului ca reprezentând infracțiunea de ultraj, pentru care s-a dispus condamnarea, însă în dispozitiv înlătură achitarea acestui inculpat pentru fapta respectivă contrazicându-se din acest punct de vedere.
Mai susține inculpatul că instanța de apel nu și-a motivat decizia, nefiind posibilă nici verificarea acesteia din punct de vedere al legalității și temeiniciei.
Pe de altă parte, inculpatul apreciază că nu au fost analizate declarațiile părților vătămate, raportul de expertiză medico-legală întocmit la 1.06.2006, după examinarea domnului, declarația martorului ocular aflată la fila 124 al dosarului judecătoriei, și de asemenea, nu există nici un fel de dovadă în opinia inculpatului care să arate actele de violență fizică exercitate de acesta împotriva polițiștilor.
În cele din urmă, susține inculpatul că reținerea în sarcina sa a acestor violențe ca element constitutiv al infracțiunii complexe de tâlhărie, reprezintă o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de condamnare.
Curtea apreciază nefondate recursurile ambilor inculpați.
1.- În ce-l privește pe inculpatul, contrar susținerilor acestuia, fapta de ultraj reținută în sarcina sa există și rezultă fără echivoc, din declarațiile martorilor, -, coroborate cu depozițiile părților vătămate, actul medico-legal nr. 528/A7, emis la 2.06.2006 de SML A, și de altfel, chiar inculpatul și-a asumat-o în declarația dată instanței la fila 33 dosar.
În același context ce caracterizează modul de acțiune al inculpaților evidențiat cu certitudine de probele administrate în cauză, actele de agresiune asupra agenților de poliție conturează în același timp elementul material al infracțiunii de tâlhărie, astfel că nu se pune problema reținerii tentativei la furt calificat, infracțiune care prin natura ei exclude violența fizică asupra unor persoane.
În altă ordine de idei, este adevărat că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, însă acest lucru rămas singular în ce caracterizează circumstanțele agravante în care au fost comise faptele, respectiv de trei persoane, împreună, înarmate, în timpul nopții, apoi actele de violență săvârșite în acest context, incoerența, și nesinceritatea manifestată în fața organelor judiciare, cu privire la unele aspecte, nu poate să încline balanța în sensul reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia și nici să formeze convingerea că el s-ar putea reeduca sub influența unei sancțiuni neprivative de libertate.
2.- În legătură cu primul motiv de recurs susținut de inculpatul privind contradicția dintre motivare și dispozitivul deciziei recurate, curtea apreciază că acest aspect nu se verifică.
Contradicția la care face referire recurentul, aparține primei instanțe, și a fost reprodusă ca atare în decizia recurată, fiind evident că acest aspect nu face parte din argumentele care au justificat soluția în apel.
Cazul de casare referitor la contradicția dintre motivare și dispozitiv vizează situațiile când dispozitivul unei hotărâri nu reprezintă consecința logică a argumentației pe care se bazează, fiind imposibil de a se trage concluzia cum anume a ajuns instanța la o asemenea hotărâre.
În ipoteza de față, nu se pune o astfel de problemă, instanța de apel justificându-și decizia adoptată începând cu finalul filei 4 din hotărâre, după sintagma " apelurile inculpaților sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta".
Ceea ce urmează nu contrazice cu nimic dispozitivul deciziei recurate, acoperind chiar, din acest punct de vedere viciile hotărârii pronunțate în primă instanță.
- În ce privește C de-al doilea motiv de recurs legat de nepronunțarea asupra unor probatorii din care se desprinde nevinovăția sa în legătură cu fapta de ultraj, curtea reține că nici această susținere nu are corespondent în datele ce rezultă din dosar.
Curtea observă că ceea ce pune în evidență inculpatul, reprezintă împrejurări scoase din context care nu rezistă în cadrul unei examinări de ansamblu a probelor administrate în cauză.
De exemplu, din declarația martorului ocular aflată la fila 124 din dosarul primei instanțe, inculpatul relevă doar aspectul susținut de martor, că C mai mic de statură dintre inculpați, respectiv, nu a lovit pe nimeni și a fugit.
Totuși în ansamblu susținerile martorului, arată că a avut loc o învălmășeală spontană în care inculpații au acționat fiind surprinși de prezența polițiștilor în zonă, și nu l-a văzut pe inculpatul lovindu-l pe partea vătămată.
Această precizare intervine aproape de finalul depoziției, și evidențiază că martorul nu a surprins secvența lovirii părții vătămate de către inculpatul, ceea ce nu exclude ca acest lucru să se fi întâmplat în realitate.
Pe de altă parte, același martor în cursul urmăririi penale (80), a făcut referiri exprese în legătură cu faptul că inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu ciomagul, atât martorului cât și șefului de post, care în acel moment era căzut la pământ.
- În legătură cu susținerea că instanța nu a examinat solicitarea inculpatului în apel, privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la tâlhărie în tentativă la furt calificat, curtea nu-și însușește această critică.
În sensul arătat, curtea observă că la fila 5 a deciziei recurate, instanța de apel apreciază corectă încadrarea juridică dată faptelor de prima instanță, rezultând din probele administrate în cauză agresiunea fizică pe care inculpații, pentru a-și asigura scăparea, au exercitat-o asupra părților vătămate, cauzându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile și respectiv 11-12 zile îngrijiri medicale.
- Sub aspectul motivării deciziei recurate, curtea apreciază că argumentația instanței de apel în justificarea soluției nu pune probleme, instanța a abordat toate chestiunile supuse discuției astfel încât nu există nici un fel de impedimente în exercitarea controlului judiciar.
- În ce privește motivul privind pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare ca urmare a erorilor în interpretarea probatoriului, nici acesta nu se susține.
Faptele reținute în sarcina inculpaților sunt incontestabile, și se sprijină fără nici un echivoc pe probele administrate în cauză, deosebit de relevante în acest sens fiind declarațiile martorului ocular, (47, 80 dos. ), martorilor - (45 dos.), ( 44 dos.), ale părților vătămate și, ( 81,82 dos. ), actele medicale (39,49 dos. ).
În același sens este și declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale ( 18, 19.) în care se descriu detaliat circumstanțele comiterii faptelor, cât și contribuția fiecărui inculpat, inclusiv a inculpatului.
În cele din urmă, nici unul dintre inculpați nu au contestat împrejurarea că au plecat înarmați cu ciomege, și nici că s-au aflat în seara respectivă în locul comiterii faptelor și cu toate că părțile vătămate au suferit leziuni produse prin lovire activă cu corpuri dure, apărările inculpaților s-au bazat în principal pe ideea că nu ei ar fi aplicat acele lovituri sau în orice caz, nu se știe cu precizie cine dintre ei.
În ce-l privește pe inculpatul, acesta a fost văzut nemijlocit de către coinculpatul, care a avut o atitudine constantă atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, cât și de martorul, în momentul când exercita acte de violență asupra șefului de post.
Leziunile suferite de acesta din urmă au fost constatate de actele medicale, și cu toate acestea, inculpatul, în opinia sa, poate fi făcut răspunzător pentru tentativă la furt calificat.
Curtea reține că nu poate fi vorba de o apreciere eronată a probelor, așa cum susține inculpatul, iar încadrarea juridică a faptelor pentru care el este adus în fața instanței de judecată, corespunde în plan juridic infracțiunilor comise.
În ce privește sancțiunea aplicată, sub aspectul modalității de executare, sigur că se poate caracteriza ca una exemplară, însă, așa cum s-a arătat și în legătură cu celălalt recurent, lipsa antecedentelor penale ca aspect ce poate fi apreciat pozitiv, rămas singular în contextul elementelor ce imprimă faptei un caracter agravant, nu poate să conducă la reținerea unor circumstanțe atenuante.
Pe de altă parte, atitudinea nesinceră, evazivă, incoerența și tendința manifestă de a deturna adevăratul sens al faptelor pe care inculpatul a arătat-o pe tot parcursul procesului penal, nu poate forma convingerea instanței că el se va reeduca sub influența unei sancțiuni neprivative de libertate.
Ținând seama de toate aceste argumente și pentru că din oficiu nu s-au constatat alte motive care să determine nulitatea hotărârii recurate, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge recursurile inculpaților.
De asemenea, potrivit art.192 Cod procedură penală, inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile, formulate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 13.02.1984 în G, Județul D, domiciliat în comuna, sat, Județul D, fără antecedente penale și, fiul lui și, născut la data de 29.04.1979 în comuna, Județul D, cu domiciliul în comuna, sat, Județul D, fără antecedente penale, împotriva deciziei penale nr.248 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la câte la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 100 lei, onorariul de avocatului din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr. Gh. dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.
3 ex./25.03.2009.
jud.fond:.
Jud.apel:
.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
