Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 20/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 20/2009
Ședința publică din 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Elena
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 239 din 19 noiembrie 2008 Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul recurent, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat, avocat, solicită în probațiune, încuviințarea emiterii unei adrese către IPJ cu solicitarea de a ne comunica dacă polițistul de afla în exercițiul funcțiunii.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondată a cererii formulate, apreciind că aceasta nu se justifică.
Instanța, în deliberare, cu privire la cererea în probațiune formulată de apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, apreciază că aceasta nu este utilă și concludentă cauzei, sens în care o respinge ca nefondată.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor atacate ca temeinice și legale, apreciind că aspectele invocate nu constituie împrejurări noi, ele fiind invocate în toate ciclurile procesuale.
Condamnatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 197/26.06.2008 a Judecătoriei Mediașa fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul, însușită și de condamnații revizuienți și, împotriva sentinței penale nr. 570/6.10.2006 a Judecătoriei Mediaș.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 570/06.10.2006 a Judecătoriei Mediaș, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.14/15.01.2008 a Curții de Apel Alba -I, condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj, prev.de art. 239 alin.1 Cod Penal, cu art.13, art. 37 lit. a, 39 al.1 Cod Penal; art.33 lit. a,34 lit. și art. 85.Cod Penal; iar condamnatului -, pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj prev. de art.239 al.1 Cod Penal, cu aplicațiunea art. 13.Cod Penal, art.33 lit. a, 34 lit. b și art. 85.Cod Penal Hotărârea de condamnare a rămas definitivă și în prezent, condamnatul se află în executarea acestei pedepse.
Prin cererea promovată și însușită de condamnați, se solicită revizuirea hotărârii de condamnare, petenta susținând că fiii săi nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, în contextul în care polițiștii nu se aflau în exercițiul funcțiunii fiind îmbrăcați în trening, data săvârșirii faptei este greșită, actele dosarului sunt false și șase dintre martorii acuzării au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Analizând motivele invocate în cererea de revizuire prin prisma cazurilor prevăzute de lege, este de reținut că privitor la mărturia persoanelor audiate la proces și despre care se afirmă că sunt mincinoase și a susținerii că actele dosarului de fond sunt emanația unui fals, situațiile enunțate de la pct. b) și d) ale articolului de lege menționat, presupun existența unor hotărâri definitive de condamnare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă și respectiv de fals, ceea ce în cazul de față nu este dat.
Referitor la celelalte împrejurări de fapt, a reținerii greșite a datei presupusului incident și a faptului că polițiștii nu se aflau în exercițiul funcțiunii, acestea au fost circumscrise primului caz legal de revizuire, fiind apreciate ca împrejurări noi, necunoscute instanței la judecarea cauzei. Din acest punct de vedere este de menționat că primul caz legal de revizuire atunci când se referă la fapte și împrejurări noi, are în vedere situații de fapt, stări de fapt, în raport de care faptele reținute prin hotărârea definitivă nu corespund adevărului ( ex. alibiul, imposibilitatea fizică obiectivă de a comite un anumit act). Este necesar ca aceste fapte să nu fi fost cunoscute de instanță, adică să nu fi format obiect de discuție și de probațiune în cadrul judecății în primă instanță sau în recurs. Or, din declarațiile de la filele 50, 62 dosar fond, aparținând martorului și inculpatului-condamnat rezultă că aceștia au învederat instanței faptul că polițistul presupus ultragiat era îmbrăcat în haine civile, context în care este lipsit de relevanță că această haină era un trening sau altceva, atâta timp cât nu prezenta însemnele unei autorități a statului. Sub aspect probator, apărătorul ales al inculpaților a solicitat efectuarea unei adrese la IPJ Sibiu, spre a se preciza dacă acțiunea la care au participat lucrătorii de poliție a fost organizată, aprobată și consemnată într-un raport special, probă pe care însă instanța a respins-o ca neconcludentă potrivit încheierii de ședință din 17 martie 2008- fila 55 dosar fond.
Această cerere a fost reiterată și în recurs potrivit consemnărilor de la fila 27 dosar care de asemenea a respins-o, precizându-se că împrejurările respective pot fi invocate pe cale de excepție o dată cu dezbaterea în fond a cauzei. Cu privire la data presupusului incident deși în sentința instanței de fond se face referire la ziua de 28 septembrie 2005, se constată că și această împrejurare a constituit obiect de dezbatere cu ocazia soluționării recursului inculpaților-condamnați, reținerea unei date eronate fiind unul dintre motivele de recurs, pentru lămurirea căruia instanța a încuviințat cererea lor procedându-se la reaudierea acestora în legătură exact cu acest aspect, ca și cu cel privind modul în care erau îmbrăcați lucrătorii de poliție implicați, dacă s-au legitimat sau nu în momentul când au luat contact cu inculpații, declarații care se regăsesc la filele 19, 23 dosar recurs.
Prin urmare, aspectele invocate în prezenta cerere de revizuire nu se constituie în împrejurări noi în sensul art. 394 lit. a C.P.P. iar solicitarea făcută în acest context, de a se proceda la administrarea probelor respinse de instanță sau refacerea celor administrate prin reaudierea unora dintre martori, în vederea unei reaprecieri materialului probator, nu se mai circumscrie reglementării revizuirii, tinzând să se constituie într-un mijloc de prelungire a administrării de probe, după epuizarea ciclului ordinar, fapt inadmisibil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel revizuienții pe care nu l-au motivat în scris, susținându-l pentru motivele invocate astăzi oral.
Prin decizia penală nr. 239/19.11.2008 a Tribunalului Sibius -au respins ca nefondate apelurile declarate, motivat de aceea că cererile de revizuire nu se încadrează în cazurile de revizuire expres prevăzute de art. 394 Cod pr. penală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul motivat de aceea că revizuirea solicitată este întemeiată întrucât polițistul nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ceea ce conduce la o condamnare greșită a sa pentru infracțiunea de ultraj.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, precum și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, Curtea constată că în cauză s-a reținut în mod corect că cererea condamnatului nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 Cod pr. penală, aspectul legat de faptul că polițistul se afla sau nu în exercitarea atribuțiilor de serviciu fiind verificat și avut în vedere de instanță cu prilejul stabilirii vinovăției acestuia prin hotărârea inițială de condamnare.
Față de cele de mai sus și de dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr.penală recursul condamnatului este nefondat și urmează a fi respins.
În temeiul art. 192 al.2 Cod pr. penală recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 239 din 19 nov. 2008 Tribunalului Sibiu.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu în recurs avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată astăzi 15 ian. 2009 în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./11.02.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Elena
