Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 393/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 3273.1/740/2006
376/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 393
Ședința publică din 19 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva deciziei penale nr. 157/A/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul - inculpat personal și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/05.03.2009 și intimatul - inculpat, personal și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu,.
Au lipsit intimații - inculpați Mari ța și, asistați juridic de apărător desemnat din oficiu, și intimații - inculpați, asistați juridic de apărător desemnat din oficiu,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-au îndeplinit mandatele de aducere cu intimații - inculpați, pentru și, menționându-se că sunt plecați din țară, în Spania.
Reprezentantul Ministerului Public solicită ascultarea inculpaților prezenți având în vedere că a fost pronunțată o hotărâre de achitare față de aceștia.
Curtea procedează la ascultarea intimaților - inculpați prezenți, declarațiile acestora fiind consemnate separat și depuse la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva hotărârilor pronunțate în această cauză, prin care inculpații au fost trimiși în judecată de Parchet pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii și ordinii publice și încăierare.
Arată că s-a reținut în fapt că în noaptea de 21-22 oct.2005, în localul se aflau mai mulți consumatori, printre care și inculpații din prezenta cauză. La un moment dat, între inculpații și a izbucnit un conflict, care a luat amploare și în desfășurarea lui au fost angrenați și ceilalți participanți, persoanele agresându-se reciproc. De asemenea, au fost răsturnate mese, sparte pahare și halbe de bere, cei care erau în local fiind nevoiți să-l părăsească din cauza amplorii acestui scandal.
Apreciază că, în mod greșit, instanț de fond a pronunțat o soluție de achitare în privința inculpaț lor, cenzurând numai probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești, deși în cursul urmăririi penale inculpații au dat declarații care se impunea a fi analizate.
În declarațiile date în fața organelor de poliție, cât și cele date în fața procurorului, acești inculpați descriu un scandal cu o amploare mare, arată împrejurarea că 10-15 consumatori au fost nevoiți să părăsească localul, că au fost mai multe obiecte răsturnate și distruse, că persoanele implicate în acest scandal aveau leziuni, zgârieturi și tăieturi (depoziția inculpatului ). Inculpații arată că s-au folosit cuțite sau pumnale, că s-au exercitat acte de agresiune (declarația inculpatului - fila 35 dosarului de urmărire penală și declarația inculpatului Ispă șoaia - fila 38, care arată persoanele care au fost angrenate și care au participat la acest conflict, minimalizându-și propria contribuție la săvârșirea faptei).
Susține că instanța de fond a pronunțat o soluție de achitare ignorând și celelalte probe administrate în cauză, cum ar fi: procesul verbal de sesizare întocmit de către organele de poliție, procesul verbal de constatare la fața locului, declarațiile martorului care era proprietarul localului, declarațiile martorilor ( și ) care erau angajați ai localului respectiv, care au arătat amploarea scandalului și împrejurarea că, de teamă, s-au ascuns într-o cameră alăturată pentru a nu fi angrenați în conflictul izbucnit.
În raport de toate aceste probe, constatându-se că inculpații au încercat să-și minimalizeze gradul de participare, ulterior în fața instanței de judecată au arătat că incidentul a fost unul de o amploare minimă, nu cum s-a precizat de organele de urmărire penală, reprezentantul Ministerului Public apreciază că declarațiile acestora trebuie coroborate și cu celelalte mijloace de probă, în special cu procesul verbal de constatare la fața locului care reflectă bunurile distruse.
Reprezentantul Ministerului Public consideră a fi dovedită vinovăția inculpaților și solicită admiterea recursului declarat de Parchet, potriv. disp. art. 3859punct. 18.pr.pen. condamnarea inculpațlor pentru cele două infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată, cu reținerea formei de la alineatul 1, în cazul ambelor infracțiuni și înlăturarea stării de recidivă pentru inculpatul, întrucât a fost reținută în mod greșit. Solicită aplicarea unor pedepse cu închisoarea, cu aplicarea disp. art. 81 și art. 82 din pen.
Apărătorul desemnat din oficiu intimaților - inculpați, Mari ța și, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, cu reținerea împrejurării că între inculpații și a avut loc o discuție în contradictoriu, care s-a finalizat cu împăcarea acestora a doua zi.
Solicită a se avea în vedere declarația martorului care a arătat că între cei doi inculpați a avut loc doar un conflict verbal, depoziția numitului, precum și declarațiile tuturor martorilor audiați în fața instanței de judecată care au susținut că a fost numai o discuție contradictorie între cei doi inculpați - și - iar incidentul dintre cei doi nu a fost de natură să deranjeze ceilalți consumatori aflați în local.
Consideră astfel, că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică și solicită, în temeiul disp. art. 38515punct. 1 lit. b pr.pen. respingerea recursului declarat de Parchet în cauză, ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe și a Tribunalului, de achitare a inculpaților.
Apărătorul desemnat din oficiu intimaților - inculpați, și, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva deciziei penale nr.157/A/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, considerând a fi nefondat.
Solicită a se avea în vedere declarațiile inculpaților și cele ale martorilor aflate la dosarul cauzei, date în fașa instanței de judecată, aflate la filele 129, 130, 131 și 110 din dosarul de fond.
Apreciază că acel conflict nu a avut o amploare atât de mare cum este descrisă în motivele de recurs ale Parchetului și nu s-a făcut dovada unui scandal public care să determine condamnarea inculpaților.
Intimatul - inculpat, în ultimul cuvânt, arată că nu este de acord cu cele expuse de reprezentantul Ministerului Public, considerându-se nevinovat și arătând că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
Intimatul - inculpat, în ultimul cuvânt, arată că regretă incidentul, însă se consideră nevinovat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.181/27.04.2007, pronunțată de Judecătoria Alexandria, în baza art.11, pct.2, lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală au fost achitați inculpații:, și pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii prevăzută de art.213 al.1 Cod penal și încăierare prevăzută de art.322 al.1 Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut în fapt următoarea situație:
În seara zilei de 21 octombrie 2005, în jurul orei 22,00-24,00, inculpații se aflau în incinta localului, unde se aflau și alte persoane.
Inculpații, și numitul se aflau la una din mesele din local, iar la o masă alăturată de aflau inculpații, și, însoțiți de numitul.
La un moment dat, între inculpații și a început o discuție în legătură cu niște porți metalice pe care acesta din urmă le confecționase pentru, iar acesta le înstrăinase.
Discuția în contradictoriu a continuat, aceștia adresându-și reciproc cuvinte jignitoare.
Inculpatul, în urma discuției, s-a ridicat de la masă, moment în care a lovit colțul mesei, făcând să cadă pe jos o din sticlă și două pahare, care s-au spart. Acesta s-a deplasat la masa la care se afla inculpatul, unde discuția a continuat, după care au ieșit în afara localului. Ceilalți inculpați au intervenit între cei doi, aplanând conflictul, după care au părăsit localul.
Astfel cum a rezultat din depozițiile martorilor audiați în cauză, care se coroborează cu declarațiile inculpaților, incidentul dintre cei doi nu a fost de natură să deranjeze pe ceilalți consumatori din local, aceștia fiind chiar în imposibilitate să audă cele discutate de aceștia datorită faptului că în local era muzică. De asemenea, s-a reținut că nici alte pagube nu s-au produs.
A apreciat instanța fondului că, din probele administrate, nu a rezultat că ceilalți inculpați ar fi participat la conflictul dintre cei doi, aceștia, dimpotrivă, au intervenit pentru aplanarea conflictului.
Deși în cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că, după izbucnirea conflictului dintre și, în scandal s-au antrenat și ceilalți inculpați, lovindu-se reciproc, din coroborarea probelor administrate, această împrejurare nu au putut fi reținute, neexistând probe certe în acest sens.
A concluzionat prima instanță că nu s-a făcut dovada producerii unui scandal public, indignarea sau revolta consumatorilor din local sau a ospătarilor, astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.320 al.1 Cod penal.
De asemenea, a apreciat instanța de fond că în cauză nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.322 al.1 Cod penal, întrucât conflictul a avut loc doar între inculpatul și, iar ceilalți inculpați au intervenit doar verbal pentru a aplana conflictul.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei achitări a inculpaților.
Prin decizia penală nr.8 A din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria împotriva sentinței penale nr.181/27.04.2007 a Judecătoriei Alexandria, pe care a desființat-o în totalitate și, rejudecând în fond, în baza art.321 alin.1 Cod penal, a dispus condamnarea inculpaților, și la pedeapsa închisorii de câte 2 ani.
În baza art.322 alin.1 Cod penal, au mai fost condamnați aceiași inculpați la o pedeapsă de câte 4 luni închisoare, fiecare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal și s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de câte 2 ani închisoare.
În temeiul dispozițiilor art.81 - 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate fiecărui inculpat, pe câte un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-se atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
A fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a considerat că instanța fondului a reținut o situație de fapt greșită.
S-a mai arătat că instanța fondului trebuia să analizeze întreg materialul probator și nu să aibă în vedere doar faptul că în faza cercetării judecătorești inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor.
Din examinarea hotărârii pronunțate, Tribunalul a reținut că instanța de fond și-a argumentat soluția doar pe declarațiile date de inculpați în fața judecătorului și având în vedere ca declarații de martor, doar pe cele ale numiților și.
Tribunalul a apreciat că acest martor și-a schimbat radical declarația, în fața instanței de judecată, deși în faza de urmărire penală arătase că în local erau 50-60 persoane care, din cauza indignării și sperieturii, au ieșit din încăpere în timpul conflictului. A mai arătat martorul - la urmărirea penală - că, de frică, împreună cu colegul său, au fugit într-o încăpere din spatele localului.
Pentru toate aceste argumente, Tribunalul a concluzionat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal și art.322 alin.1 Cod penal, texte de lege, în baza cărora a dispus condamnarea inculpaților.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate - în cuantum și modalitate de executare, Tribunalul a avut în vedere atât cerințele art.72 Cod penal, cât și prevederile art.52 Cod penal.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul nerespectării dreptului la apărare pentru inculpatul și respectiv sub aspectul neaudierii, în apel, a inculpaților care nu au fost audiați la fond.
Prin decizia penală nr.541 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, au fost admise recursurile declarate de inculpații, -, și, prin extindere, pentru inculpații și formulate împotriva deciziei penale nr.8 A din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală; s-a dispus casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, la Tribunalul Teleorman.
În motivarea acestei decizii, Curtea a reținut că, într-adevăr, inculpatul nu a fost reprezentat de un apărător din oficiu, deși apărarea acestuia era obligatorie, potrivit art.171 alin.32Cod procedură penală, precum și împrejurarea că, deși inculpații au fost achitați de instanța de fond, aceștia nu au fost audiați în apel, contrar dispozițiilor art.378 alin.11Cod procedură penală.
În apel, după casare, Tribunalul Teleorman, prin decizia penală nr.157 A din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală a respins - ca nefondat - apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, împotriva sentinței penale nr.181 din 27 aprilie 2007 a Judecătoriei Alexandria, dispunând a rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare.
Rejudecând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, Tribunalul a reținut că hotărârea a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se de către Parchet că organul de urmărire penală a dovedit că existența unui conflict între cele două grupuri formate din inculpați, care s-au îmbrâncit reciproc în bar, s-au lovit, au spart pahare, au răsturnat mese, determinând ceilalți consumatori să părăsească localul.
Tribunalul Teleormana reținut că din examinarea hotărârii criticate și a motivelor invocate, apelul declarat apare ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În declarațiile date la urmărirea penală (42-47 ) inculpații, care potrivit susținerilor din rechizitoriu, compuneau grupuri adverse și care s-au îmbrâncit și lovit reciproc în bar, provocând și pagube minore localului, confirmă situația de fapt reținută de prima instanță și parțial de actul de sesizare: acela că a avut loc o discuție contradictorie între inculpații și, aflați la mese diferite, pe tema unor porți metalice. Primul s-a ridicat de la masă și, fără intenție, a lovit masa care s-a răsturnat cu tot ceea ce se afla pe ea: pahare, sticle de bere, căni de vin. Nu s-a aruncat cu pahare sau sticle, iar conflictul a fost aplanat de, administratorul localului (44-47 ). Ceilalți consumatori au părăsit barul la auzul disputelor verbale dintre grupurile celor doi inculpați, dispute prin care ceilalți inculpați au încercat aplanarea conflictului.
Tribunalul a reținut, ca fiind semnificativă, declarația barmanului (129-130 ), care a confirmat existența numai a unui conflict verbal între inculpați, iar și a faptului că - din greșeală - s-au spart 3-4 pahare și o de sticlă. Martorul infirmând existența vreunei generale în local printre ceilalți consumatori.
Aceeași situație reținută este confirmată și de martorii și (131 și 110).
În aceste condiții, s-a apreciat că - în mod corect - prima instanță a pronunțat achitarea inculpaților, reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.321 al.1 Cod penal și art.322 al. 1 Cod penal.
Pentru acest argumente, a fost respins - ca nefondat - apelul Parchetului, menținându-se sentința penală nr.181/27.04.2007 a Judecătoriei Alexandria ca legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii - nr.157/A/22.12.2008 - vizând și sentința fondului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleormana formulat recurs, criticând hotărârile pentru nelegalitate, apreciind că a fost dovedită vinovăția inculpaților și invocând în drept dispozițiileart.3859pct.18 Cod procedură penală.
Curtea, examinând recursul declarat de Parchet, prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.3859alin.3 Cod procedură penală, constată că acesta este nefondat din următoarele considerente:
Cu ocazia judecării recursului, Curtea a procedat nemijlocit la ascultarea inculpaților și, conform dispozițiilor art.38514alin.11Cod procedură penală, declarația acestora, în care și-au menținut aceeași poziție procesuală cu cea exprimată în fața instanțelor inferioare, fiind atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul astfel invocat, precum și din oficiu, în limita cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că recursul Parchetului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
În primul rând, Curtea constată că, pentru motivul de recurs invocat, hotărârea atacată nu poate fi examinată și cenzurată de către instanța de recurs prin prisma cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 din Codul d e procedură penală (ca, de altfel, a niciunui alt caz de casare dintre cele prevăzute de lege), întrucât eroarea gravă de fapt presupune existența unei contradicții evidente, esențiale și neechivoce între situația de fapt ce rezultă din ansamblul probelor administrate și respectiv cea reținută prin hotărârile atacate, iar nicidecum exprimarea unei noi aprecieri asupra pericolului social concret al faptei săvârșit.
Potrivit art.354 Cod procedură penală, instanța hotărăște asupra învinuirii inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, condamnarea pronunțându-se numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Curtea constată că soluția instanței de fond și, respectiv, a instanței de apel, sunt pe deplin legale și întemeiate, probatoriile administrate confirmând - în mod cert - că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost cercetați.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost doar parțial coroborată cu declarațiile inculpaților, întrucât - la urmărirea penală (42-47 ) - aceștia au declarat că, într-adevăr aceștia erau împărțiți în două așa-zise grupuri adverse, după izbucnirea disputei dintre și și care s-au îmbrâncit și lovit reciproc în bar, însă au fost provocate pagube minore localului, acesta fiind și motivul pentru care, numitul (proces verbal fila 12 ) a arătat că nu depune plângere pentru distrugere și nu are nicio pretenție.
Mai mult, și din declarația barmanului (129-130 ), rezultă existența numai unui conflict între inculpați, însă doar verbal, precum și a faptului că - din greșeală - s-au spart 3-4 pahare și o de sticlă, acesta infirmând existența vreunei generale în local printre ceilalți consumatori.
Aceeași situație a fost reținută și din declarațiile martorilor și (131 și 110).
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată existența vreunui motiv de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.
În temeiul art.192 alin.3 și art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a intimaților inculpați, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva deciziei penale nr.157/A din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul avocaților din oficiu pentru intimații inculpați, și, în cuantum de câte 300 lei, pentru fiecare, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact./31.03.2009
Ex.2
Red.-Trib.
Red.-Jud.
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Lefterache Lavinia
