Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 395/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
530/2009
DECIZIA PENALA NR. 395
Ședința publică din 19 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Picearcă Dunitri
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - __________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind solutionarea recursului declarat de recurentul - inculpat ță împotriva deciziei penale nr. 6/02.02.2009, pronun ț ată de Tribunalul Giurgiu - Sec ția Penală.
La apelul nominal facut in sedinta puplica a raspuns recurentul - inculpat ță, aflat în stare de arest ș i asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intima ț ii - păr ți vătămate, Petko și intimatul - parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedintă care învederează că s-a îndeplinit procedura de citare cu intima ț ii păr ți civile, care au domiciliul în străinătate, la șa Consiliului Local al Mun.
Apărătorul din oficiu al inculpatului consideră procedura ca fiind legal îndeplinită având în vedere că recursul acestuia vizează redozarea pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public pune acelea și concluzii, considerând procedura legal îndeplinită.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale pronun țate de Tribunalul Giurgiu în baza disp. art. 3859punct. 14.pr.pen și pe fond, redozarea pedepsei aplicate inculpatului.
Consideră că se impune ase face aplicare disp. art. 74 lit. c rap. la art. 76 lit. d pen. și să se dispună o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, respectiv 3 ani închisoare, având în vedere buna conduită a inculpatului care a recunoscut ș i a manifestat regret vis-a-vis de săvâr șirea faptei.
șadar, în conformitate cu disp. art. 38515punct. 2 lit. d pr.pen. apărarea solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și redozarea pedepsei aplicate inculpatului în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Sus ț ine că re ț inerea circumstan ț elor atenuante nu este obligatorie, fiind lăsată la aprecierea instan ței de judecată, care coroborează această împrejurarea care celelalte aspecte care caracterizează fapta ți făptuitorul.
Or, în cauză, instan țele de fond ș i apel nu au considerat necesar a re ș ine circumstan țe atenuante în raport de fapta comisă de inculpat, numărul actelor de executare, în număr de patru, precum ș i faptul că două dintre persoanele lezate s-au constituit păr ț i vătămate, iar alte două dintre acestea, fiind cetă ț eni străini au în ț eles să- și păstreze calitatea de martori.
Având în vedere modalitatea concretă în care s-au săvâr ș it aceste acte de executare, prin solicitarea unor sume de bani cetă ț enilor străini, inculpatul pretinzând că este poli țist, prezentând acte în acest sens, reprezentantul Ministerului Public consideră că nu se impune redozarea pedepsei aplicate, astfel câ solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul - inculpat ț ă, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că lasă solu ț ia la aprecierea instan ței de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1889 din 03.11.2008, Judecătoria Giurgiu, în baza art.215 alin.1,2 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit. b pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art.240 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit. b pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale.
În baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit. b pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art.193 alin.1 pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.
În baza art.33 lit. a pen. și art.34 alin.1 lit. b pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentință în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art.71 pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1. a, b pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.88 alin.1 pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 20.03.2008 la zi.
În baza art.350 alin.1 proc.pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În baza art.14,346 alin.1 proc.pen. a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.
Instanța a luat act că părțile vătămate nu s-a constituit părți civile.
În baza art.191 alin.1 pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata către cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis în dosarul nr.4745/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, înregistrat pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 13.05.2008 sub nr-, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2 pen. uzurpare de calități oficiale prev. de art.240 pen.ambele cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37. b pen. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere, prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37. b pen. și amenințare prev. de art.193 pen. toate cu aplicarea art.33 lit. a și b pen.
Pe parcursul cercetării judecătorești, potrivit art.70 alin.2 proc.pen. inculpatul a declarat că nu dorește să dea declarație, menținându-și declarațiile date în faza de urmărire penală și arătând că recunoaște faptele.
Potrivit art.327 proc.pen. au fost audiați martorii, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Potrivit art.327 alin.3 proc.pen. instanța a dat citire declarațiilor date în faza de urmărire penală de martorii și ov, pentru a putea ține seama de acestea la soluționarea cauzei.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut că în ziua de 28.11.2007, inculpatul, folosind fără drept calitatea de lucrător de poliție a oprit în trafic pe partea vătămată, iar la refuzul acestuia de a coborî din autovehicul, inculpatul l-a amenințat cu un.
Cu ocazia audierii inculpatul a recunoscut fapta, partea vătămată recunoscându-I din fotografii pe inculpat, de față fiind și martorul.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului de a amenința o persoană cu săvârșirea unei fapte păgubitoare îndreptată împotriva ei, fapt dedus din îndreptarea ului către aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. de art.193 pen.
Instanța de fond a mai reținut că la datele de 22.12.2007, 30.12.2007, 20.03.2008, inculpatul a interceptat autovehicule care treceau prin G și, dându-se drept lucrător al poliției de frontieră, a perceput de la părțile vătămate, și Petko care sunt cetățeni străini anumite sume de bani pe care și le-a însușit.
Deși din probele administrate rezultă că inculpatul a folosit aceeași metodă și în privința numiților și, instanța a reținut că din declarațiile date în faza de urmărire penală aceștia nu au înțeles să participe în proces ca părți vătămate, declarațiile date urmând a fi avute în vedere de instanță ca și declarații de martori care au confirmat comiterea faptelor de către inculpatul.
Astfel, s-a reținut că, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați cât și din declarațiile inculpatului, date în faza de urmărire penală, prin care acesta a recunoscut comiterea faptelor, rezultă că inculpatul, a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Martorul a declarat că l-a văzut pe inculpat când a oprit un cetățean bulgar și dându-se drept polițist și i-a cerut o sumă de bani, iar martorul a declarat că mai mulți cetățeni străini l-au recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care i-a oprit și s-a prezentat ca fiind lucrător al poliției de frontieră și în această calitate le-a cerut anumite sume de bani.
De asemenea, martorul a declarat că l-a văzut pe inculpat de multe ori în zona G și crede că acesta diferite persoane și le percepea anumite sume de bani dându-se drept polițist, martorul știind că acesta a fost condamnat în trecut pentru aceleași fapte.
Martorul a declarat că a asistat la momentul la care organele de poliție au percheziționat pe inculpat și au găsit asupra acestuia niște bani și că pe acoperișul unui magazin din apropierea locului unde inculpatul a fost găsit s-a descoperit o stație recepție.
În declarația pe care a dat-o în cursul urmăririi penale, inculpatul a descris în amănunt modul în care a comis faptele.
După cum au fost descrise faptele, instanța a reținut că fapta inculpatului de a se prezenta ca fiind polițist de frontieră și de a se folosi de această calitate în scopul de a solicita părților vătămate plata unor amenzii contravenționale, deși inculpatul nu avea un asemenea drept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uzurpare de calități oficiale prev. de art.240.
De asemenea, fapta inculpatului de inducere în eroare a părților vătămate cu privire la suportarea unei sancțiuni contravenționale, prin folosirea fără drept a calității anterior menționată, în scopul de a obține pentru sine un folos material, care, în aceste condiții este injust, profitând de naivitatea părților vătămate, cetățeni străini, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2 pen.
S-a mai reținut că, inducerea în eroare în acest mod a părților vătămate este un mijloc fraudulos de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune și care constituie prin el însuși infracțiune, astfel că devin aplicabile prevederile art.215 pen. potrivit cărora "dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni".
De asemenea, faptul că inculpatul a comis aceste din urmă două infracțiuni de mai multe ori, folosind fără drept o anumită calitate și inducând în eroare mai, multe persoane în mod repetat, în scopul de a-și însuși anumite sume de bani, a determinat reținerea în sarcina acestuia a infracțiunilor prev. de art.215 alin.1,2.pen. și respectiv art.240 pen. în formă continuată, ca unitate legală de infracțiuni prev.de art.41 alin.2 pen.
Instanța a mai reținut că, la data de 20.03.2008, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul cu nr. de înmatriculare -,aparținând martorului, fără a poseda permis de conducere.
Comiterea și acestei infracțiuni de către inculpat rezultă atât din declarația martorului care a declarat că inculpatul i-a luat cheile de la mașină și i-a luat autoturismul din curtea unui hotel în care acesta era cazat, martorul găsind mașina a doua zi în zona
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.
S-a mai reținut că, sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, acesta acționând cu intenție directă în scopul de a-și apropria anumite sume de bani.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art.72 pen. respectiv fapta săvârșită, circumstanțele reale ale faptei și personale ale inculpatului, reținerea stării de recidivă postexecutorie în raport de condamnarea la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2991/14.12.2006 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr.23/19.02.2007 a Tribunalului Giurgiu, atitudinea inculpatului, în stabilirea pedepsei instanța urmărind realizarea scopului pedepsei prev. de art.52 pen. respectiv constrângerea și reeducarea acestuia.
Instanța a mai ținut seama atât de gravitatea infracțiunilor comise cât și persoana. inculpatului, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mult mai ridicat decât pedeapsa pe care acesta a primit-o anterior pentru fapte de aceeași natură, fiind de natură a-I face pe acesta să conștientizeze pericolul social al faptelor săvârșite și adoptarea pe viitor a unei conduite corespunzătoare în concordanță cu valorile sociale ocrotite de norma penală, scop care se pare că nu a fost atins prin pedeapsa deja executată de inculpat.
Împotriva sentinței de mai a declarat apel inculpatul, fără să îI motiveze în scris.
Oral, apărătorul inculpatului a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței nr. 1889 din 03.11.2008 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, în sensul de a se aplica dispozițiile art. 74 -76 din Codul penal, având în vedere circumstanțele atenuante ale inculpatului, aceste circumstanțe nefiind reținute de prima instanță.
Prin decizia penală nr.6/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală a fost respins apelul declarat de inculpatul.
În baza art. 383 alin. 11Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 20.03.2008 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 72. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, criterii care exclud, în speță, reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Conform art. 74. pen. pot fi considerate circumstanțe atenuante, între altele, conduita buna a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, stăruința depusă pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii, atitudinea acestuia după săvârșirea faptei.
Reținerea unor circumstanțe atenuante reale în favoarea inculpatului referitor la infracțiunile săvârșite nu se justifică în cauză.
Folosirea fără drept a calității de lucrător de poliție, oprirea în trafic a unor cetățeni străini și pretinde rea unor sume de bani cu titlul de amenzi, amenințarea cu un a unui cetățean străin la refuzul acestuia de a coborî din autovehicul și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere constituie fapte grave care nu justifică reținerea unor circumstanțe atenuante reale în favoarea inculpatului.
De asemenea, recunoașterea faptelor de către inculpat, care a avut loc numai în cursul urmăririi penale, (întrucât în cursul judecății inculpatul a refuzat să dea declarații) nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante personale și nu are semnificația susținută de apărătorul inculpatului. Această recunoaștere a inculpatului a fost avută în vedere individualizarea judiciară a pedepse lor, dar și faptul că, anterior, inculpatul a mai săvârșit fapte de aceeași natură.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei - caz de casare prev. de art. 385 pct. 14 Cod procedură penală -.
În dezvoltarea motivului de recurs, inculpatul, prin apărător, a solicitat acordarea de circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. c Cod penal rap. la art. 76 lit. d Cod penal, ca urmare a comportării sincere pe parcursul procesului penal.
Examinând hotărârile pronunțate prin prisma cazului de casare invocat cât și din oficiu conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 240 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicat, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 193 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal.
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut faptele pentru care s-a dispus condamnarea sa la pedepse cu închisoarea, fără a se reține circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c Cod penal, de către instanța de apel, nu constituie un motiv de admitere a recursului declarat.
deosebită a inculpatului care este recidivist în starea prev. de art. 37 lit. b Cod penal, rezultă în primul rând din modalitatea de comitere a faptelor.
Astfel inculpatul, folosindu-se de calități oficiale în sensul prev. de art. 240 Cod penal, a indus în eroare părțile vătămate, de cetățenie străină, aflate pe teritoriul României, în vedere obținerii unor sume de bani.
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în cursul urmăririi penale, nu însemnează că poate beneficia de circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c Cod penal.
Potrivit art. 80 alin. 1 Cod penal în caz de concurs între cauzele de agravare și cauzele de atenuare, pedeapsa se stabilește ținându-se seama de circumstanțele agravante, de circumstanțele atenuante și de starea de recidivă.
Or, în raport de multitudinea faptelor săvârșite, ce prezintă un grad ridicat de pericol social și de starea de recidivă postexecutorie în care inculpatul se află, instanța de recurs apreciază că pedepsele aplicate au fost corect individualizate de instanța de fond, în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal, ținându-se seama totodată și de cauzele de agravare ale pedepselor, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 80 alin. 1 Cod penal.
Așa fiind, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
În conformitate cu art. 38517rap. la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, va deduce prevenția de la 20.03.2008 la 19.03.2009, inclusiv.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr. 6/02.02.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în dosarul nr-.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 20.03.2008 la 19.03.2009, inclusiv.
Obligă pe recurent la 300 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact./27.04.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul Giurgiu - Secția Penală
Red. - Judecătoria Giurgiu - Secția Penală
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Picearcă Dunitri
